This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 32003L0114
Directive 2003/114/EC of the European Parliament and of the Council of 22 December 2003 amending Directive 95/2/EC on food additives other than colours and sweeteners
Directiva 2003/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 decembrie 2003 de modificare a Directivei 95/2/CE privind aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii
Directiva 2003/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 decembrie 2003 de modificare a Directivei 95/2/CE privind aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii
JO L 24, 29.1.2004, p. 58–64
(ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV) Acest document a fost publicat într-o ediţie specială
(CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)
No longer in force, Date of end of validity: 20/01/2010; abrogare implicită prin 32008R1333
13/Volumul 43 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
219 |
32003L0114
L 024/58 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2003/114/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 22 decembrie 2003
de modificare a Directivei 95/2/CE privind aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),
întrucât:
(1) |
Aditivii alimentari pot fi aprobați în vederea utilizării în produsele alimentare numai dacă sunt în conformitate cu anexa II la Directiva 89/107/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aditivii alimentari autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman (3). |
(2) |
Directiva 95/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 1995 privind aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii (4), stabilește o listă de aditivi alimentari care pot fi utilizați în Comunitate, precum și condițiile pentru utilizarea acestora. |
(3) |
De la data adoptării Directivei 95/2/CE au survenit evoluții tehnice în domeniul aditivilor alimentari. Această directivă ar trebui adaptată în consecință pentru a ține seama de aceste evoluții. |
(4) |
Directiva 88/388/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aromele destinate utilizării în produsele alimentare și a materialelor sursă pentru producerea acestora (5) prevede adoptarea unei liste de aditivi necesari conservării și utilizării aromelor, precum și adoptarea tuturor condițiilor speciale necesare pentru utilizarea acestor aditivi în vederea protejării sănătății publice și pentru a asigura o concurență loială. |
(5) |
Este recomandabil ca măsurile privind aditivii necesari conservării și utilizării aromelor să fie încorporate în Directiva 95/2/CE pentru a contribui la transparența și coerența legislației comunitare și pentru a facilita respectarea legislației comunitare privind aditivii alimentari de către producătorii de produse alimentare, în special întreprinderile mici și mijlocii. În plus, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor generale și a cerințelor legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare (6), aromele intră sub incidența definiției de „aliment”. |
(6) |
Având în vedere că utilizarea aditivilor necesari pentru a garanta siguranța și calitatea aromelor și pentru a facilita conservarea și utilizarea lor trebuie autorizată, nivelul aditivilor prezenți în aceste arome trebuie să corespundă minimului cerut pentru atingerea scopului urmărit. În plus, consumatorilor trebuie să li se garanteze informații corecte, suficiente și corecte atunci când se utilizează aditivi. |
(7) |
Din cauza utilizării unei arome, prezența unui aditiv într-un produs alimentar este în general scăzută, iar aditivul nu are funcție tehnologică în produsul alimentar. Cu toate acestea, dacă în anumite condiții aditivul are o funcție tehnologică în produsul alimentar compus, acesta ar trebui considerat un aditiv al produsului alimentar compus, și nu un aditiv de aromă, și ar trebui să i se aplice reglementările corespunzătoare privind aditivul din produsul alimentar respectiv, inclusiv reglementările de etichetare prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare (7). |
(8) |
În conformitate cu Directiva 88/388/CEE, fabricanții de produse alimentare ar trebui să fie informați cu privire la concentrațiile tuturor aditivilor din arome pentru a fi în măsură să respecte legislația comunitară. Directiva respectivă prevede, de asemenea, o etichetare cantitativă pentru fiecare componentă supusă unei limite cantitative într-un produs alimentar. Limita cantitativă se exprimă fie numeric, fie pe principiul „quantum satis”. |
(9) |
În conformitate cu principiul proporționalității, este necesar și indicat ca, pentru realizarea obiectivului fundamental de asigurare a unității pieței și a unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, să se stabilească norme privind utilizarea aditivilor în arome. Prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele urmărite în conformitate cu articolul 5 al treilea paragraf din tratat. |
(10) |
În conformitate cu solicitarea unui stat membru și cu avizul Comitetului științific pentru alimentație umană instituit prin Decizia 97/579/CE a Comisiei din 23 iulie 1997 de instituire a comitetelor științifice în domeniul sănătății consumatorilor și al siguranței alimentelor (8), poli-1-decen hidrogenatul, autorizat la nivel național prin Directiva 89/107/CEE, ar trebui autorizat la nivel comunitar. |
(11) |
Bifenilul (E 230), ortofenilfenolul (E 231) și ortofenilfenolul de sodiu (E 232) figurează drept conservanți în citrice și pe citrice în Directiva 95/2/CE. Cu toate acestea, aceștia sunt incluși în definiția „produselor fitofarmaceutice” din Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitofarmaceutice (9). Prin urmare, nu ar mai trebui să facă parte din domeniul de aplicare a Directivei 95/2/CE. Statele membre și Comisia ar trebui să ia toate măsurile pentru a garanta că nu va exista un vid legislativ în legătură cu aceste substanțe. Autorizarea privind introducerea pe piață a acestor substanțe ca produse fitosanitare ar trebui rezolvată în cel mai scurt timp. |
(12) |
La 4 aprilie 2003, Comitetul științific pentru alimentație umană a declarat că doza zilnică admisibilă temporară pentru esterii alchili ai acidului p-hidroxibenzoic de la E 214 la E 219 și a sărurilor sodice ale acestora ar trebui retrasă dacă nu se prezintă date suplimentare în ceea ce privește doza și toxicitatea. |
(13) |
Prin urmare, Directiva 95/2/CE ar trebui modificată în consecință. |
(14) |
Directiva 67/427/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind utilizarea anumitor conservanți pentru tratarea suprafeței citricelor, precum și măsurile de control pentru analiza calitativă și cantitativă a conservanților în citrice și pe citrice (10) stabilește măsurile de control al conservanților în citrice și pe citrice. Întrucât acești conservanți nu mai sunt autorizați pentru utilizare în citrice prin Directiva 95/2/CE, este necesară abrogarea Directivei 67/427/CEE. |
(15) |
Comitetul științific pentru alimentație umană a fost consultat în ceea ce privește adoptarea unor prevederi care pot avea efect asupra sănătății publice, în conformitate cu articolul 6 din Directiva 89/107/CEE, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Directiva 95/2/CE se modifică după cum urmează:
1. |
Articolul 1 alineatul (3) litera (v) se înlocuiește cu următorul text:
|
2. |
Articolul 3 se modifică după cum urmează:
|
3. |
Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă. |
Articolul 2
(1) Până la 1 iulie 2004, Comisia și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară reexaminează condițiile de utilizare a aditivilor E 214 până la E 219.
(2) Până la 27 ianuarie 2006, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind progresul în reevaluarea aditivilor. Această reevaluare pune accentul în special pe aditivii E 432 până la E 436 (polisorbați), precum și E 251 și E 252 (nitrați) și E 249 și E 250 (nitriți).
Articolul 3
Directiva 67/427/CEE se abrogă.
Articolul 4
(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pentru:
— |
autorizarea comercializării și a utilizării produselor conforme cu prezenta directivă până la 27 iulie 2005; |
— |
interzicerea comercializării și a utilizării produselor neconforme cu prezenta directivă până la 27 ianuarie 2006; cu toate acestea, produsele comercializate sau etichetate înainte de această dată, care nu îndeplinesc cerințele din prezenta directivă, pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor. |
Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2) Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 5
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 6
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 22 decembrie 2003.
Pentru Parlamentul European
Președintele
P. COX
Pentru Consiliu
Președintele
A. MATTEOLI
(1) JO C 208, 3.9.2003, p. 30.
(2) Avizul Parlamentului European din 3 iulie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 1 decembrie 2003.
(3) JO L 40, 11.2.1989, p. 27, directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 237, 10.9.1994, p. 1).
(4) JO L 61, 18.3.1995, p. 1, directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/52/CE (JO L 178, 17.7.2003, p. 23).
(5) JO L 184, 15.7.1988, p. 61, directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/71/CEE a Comisiei (JO L 42, 15.2.1991, p. 25).
(6) JO L 31, 1.2.2002, p. 1, regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
(7) JO L 109, 6.5.2000, p. 29, directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/89/CE (JO L 308, 25.11.2003, p. 15).
(8) JO L 237, 28.8.1997, p. 18, decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2000/443/CE (JO L 179, 18.7.2000, p. 13).
(9) JO L 230, 19.8.1991, p. 1, directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
ANEXĂ
Anexele la Directiva 95/2/CE se modifică după cum urmează:
1. |
La anexa I:
|
2. |
La anexa II:
|
3. |
La anexa III:
|
4. |
La anexa IV:
|
5. |
La anexa V:
|
6. |
La anexa VI:
|
(1) Eliminarea substanțelor ortofenilfenol E 231 și ortofenilfenol de sodiu E 232 intră în vigoare imediat ce condițiile de etichetare a produselor alimentare tratate cu aceste substanțe devin aplicabile în temeiul legislației comunitare privind limitele maxime de reziduuri din pesticide.”
(2) Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vinicole (JO L 179, 14.7.1999, p. 1). Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1795/2003 al Comisiei (JO L 262, 14.10.2003, p. 1).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1622/2000 al Comisiei din 24 iulie 2000 de stabilire a normelor metodologice de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieței vinicole și de stabilire a codului comunitar al practicilor și a tratamentelor oenologice (JO L 194 din 31.7.2000, p. 1). Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1410/2003 (JO L 201, 8.8.2003, p. 9).”
(4) Rășinile lichide de condimente sunt definite ca extracte de condimente din care solventul de extracție a fost evaporat, astfel încât rămâne un amestec de ulei volatil și material rășinos din condiment.”
(5) Directiva 1999/21/CE a Comisiei din 25 martie 1999 privind produsele alimentare dietetice pentru scopuri medicale speciale (JO L 91, 7.4.1999, p. 29).”;