03/Volumul 45

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

295

L 355/45

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor din plante și împotriva răspândirii lor în Comunitate (4) stabilește regimul fitosanitar comunitar și precizează condițiile, procedurile și formalitățile fitosanitare la care sunt supuse importurile sau circulația plantelor și produselor din plante în Comunitate.

(2)

În ceea ce privește procedurile și formalitățile la care sunt supuse importurile de plante și produse din plante în Comunitate, ar trebui furnizat un anumit număr de clarificări și ar trebui adoptate alte dispoziții detaliate în anumite domenii.

(3)

Procedurile și formalitățile fitosanitare ar trebui efectuate înainte de vămuire. Dat fiind că transporturile de plante și produse din plante nu sunt neapărat supuse procedurilor și formalităților fitosanitare în același stat membru în care a avut loc vămuirea, ar trebui instaurat un sistem de cooperare în materie de comunicare și de informare între organismele oficiale responsabile și punctele vamale.

(4)

Pentru a ameliora protecția împotriva introducerii în Comunitate a organismelor dăunătoare plantelor și produselor din plante, statele membre ar trebui să intensifice controalele necesare. Aceste controale ar trebui efectuate cu eficiență și în conformitate cu procedurile armonizate în întreaga Comunitate.

(5)

Redevențele percepute pentru aceste controale trebuie calculate pe baza unei evaluări transparente a costurilor și trebuie, în măsura posibilului, să facă obiectul unei armonizări în toate statele membre.

(6)

Având în vedere experiența dobândită, este util să se completeze, să se clarifice și să se modifice și alte dispoziții din Directiva 2000/29/CE, în conformitate cu noile evoluții.

(7)

De la intrarea în vigoare a pieței interne, certificatele fitosanitare stabilite de Convenția Internațională pentru Protecția Plantelor (IPPC) a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) nu mai sunt utilizate pentru comercializarea plantelor și produselor din plante în Comunitate. Cu toate acestea, este important să se mențină certificatele normalizate eliberate de statele membre în temeiul IPPC.

(8)

Anumite funcții ale „autorității unice” din fiecare stat membru în materie de coordonare și contact pentru aplicarea practică a regimului fitosanitar comunitar necesită cunoștințe științifice și tehnice specifice. Trebuie, așadar, să fie posibil să se delege anumite sarcini către un alt serviciu.

(9)

Dispozițiile actuale privind procedura care se aplică la modificarea anexelor la Directiva 2000/29/CE de către Comisie și la adoptarea deciziilor de derogare conțin anumite modalități procedurale care nu mai sunt necesare sau justificate. De altfel, ar trebui să se fundamenteze mai explicit modificările anexelor pe o justificare de ordin tehnic care să fie pe măsura riscului fitosanitar existent. Procedura privind adoptarea măsurilor de urgență nu prevede posibilitatea unei adoptări rapide a unor măsuri provizorii, adaptate la urgența anumitor situații. În consecință, trebuie modificate dispozițiile legate de aceste trei proceduri.

(10)

Ar trebui să se extindă lista de sarcini pentru care Comisia poate organiza controale fitosanitare sub autoritatea sa, pentru a se lua în considerare lărgirea sferei de activități fitosanitare cu noi practici și experiențe.

(11)

Ar trebui precizate anumite aspecte ale procedurii de rambursare a contribuției fitosanitare a Comunității.

(12)

Anumite dispoziții din Directiva 2000/29/CE (articolul 3 alineatul (7) primul, al doilea și al patrulea paragraf și articolele 7, 8 și 9) au fost înlocuite de alte dispoziții începând cu 1 iunie 1993 și au devenit astfel inutile; în consecință, ar trebui eliminate.

(13)

În conformitate cu articolul 4 din Acordul privind Aplicarea Măsurilor Sanitare și Fitosanitare (Acordul SPS), Comunitatea trebuie să recunoască, în anumite condiții, echivalența măsurilor fitosanitare ale celorlalte părți la acest acord. Ar trebui să se precizeze în Directiva 2000/29/CE procedurile acestei recunoașteri în domeniul fitosanitar.

(14)

Măsurile necesare punerii în aplicare a Directivei 2000/29/CE trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (5),

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 2 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

4.

Articolele 7, 8 și 9 se elimină.

5.

Articolul 10 se modifică după cum urmează:

6.

La articolul 11 alineatul (2), următorul text se adaugă la sfârșitul alineatului:

„și se poate utiliza un pașaport fitosanitar.”.

7.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

(1)   Statele membre organizează controale oficiale în vederea asigurării respectării dispozițiilor prezentei directive, în special cele ale articolului 10 alineatul (2); aceste controale se efectuează în mod aleatoriu, fără nici o discriminare în ceea ce privește originea plantelor, a produselor din plante sau a altor obiecte și în conformitate cu următoarele dispoziții:

Controalele trebuie efectuate în mod regulat în unitățile înscrise într-un registru oficial în conformitate cu dispozițiile articolului 10 alineatul (3) și ale articolului 13c alineatul (1) litera (b) și se pot face în mod regulat în unitățile înscrise într-un registru oficial în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (6).

Controalele trebuie efectuate selectiv dacă indicii ar putea indica că una sau mai multe dintre dispozițiile prezentei directive nu au fost respectate.

(2)   Cumpărătorii comerciali de plante, produse din plante sau alte obiecte păstrează timp de cel puțin un an, ca utilizatori finali care produc plante cu titlu profesional, pașapoartele fitosanitare pentru acestea și menționează referințele acestora în registrele lor.

Inspectorii au acces la plante, produse din plante sau alte obiecte pe parcursul tuturor etapelor de producție și de comercializare. Aceștia sunt abilitați să efectueze orice anchetă necesară în sensul controalelor oficiale respective, inclusiv cele ale pașapoartelor fitosanitare și ale registrelor.

(3)   Statele membre pot fi asistate, în controalele oficiale, de experții menționați la articolul 21.

(4)   Atunci când controalele oficiale efectuate în conformitate cu alineatele (1) și (2) descoperă că plantele, produsele din plante sau alte obiecte prezintă un risc de răspândire a organismelor dăunătoare, aceste produse fac obiectul unor măsuri oficiale, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3).

Fără a aduce atingere notificărilor și informațiilor cerute în temeiul articolului 16, statele membre se asigură, în cazul în care plantele, produsele din plante sau alte obiecte vizate provin dintr-un alt stat membru, că autoritatea unică a statului membru destinatar informează de îndată autoritatea unică a statului membru menționat anterior, precum și Comisia, despre constatarea efectuată și despre măsurile oficiale pe care le-a luat sau intenționează să le ia. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), se poate introduce un sistem uniformizat de informații.”

8.

Articolul 13 se înlocuiește cu următoarele articole 13, 13a, 13b, 13c, 13d și 13e:

„Articolul 13

(1)   Statele membre se asigură, fără a aduce atingere:

că plantele, produsele din plante sau celelalte obiecte menționate la partea B din anexa V, care provin dintr-o țară terță și sunt introduse pe teritoriul vamal al Comunității, sunt, chiar de la intrare, supuse unui control vamal în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) din Codul Vamal Comunitar și puse sub controlul organismelor oficiale responsabile. Acestea pot fi incluse într-unul dintre regimurile vamale menționate la articolul 4 punctul 16 literele (a), (d), (e), (f), (g) din Codul Vamal Comunitar, numai dacă formalitățile menționate la articolul 13a au fost îndeplinite în conformitate cu dispozițiile articolului 13c alineatul (2) și au permis să se conchidă, în măsura în care acest fapt poate fi constatat:

Dispozițiile de aplicare prevăzute la litera (ii) pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).

(2)   În ceea ce privește plantele, produsele din plante sau celelalte obiecte destinate unei zone protejate, alineatul (1) se aplică organismelor dăunătoare și cerințelor speciale menționate de anexa I partea B, de anexa II partea B și de anexa IV partea B pentru zona protejată respectivă.

(3)   Statele membre prevăd ca plantele, produsele din plante sau obiectele altele decât cele menționate la alineatele (1) și (2), care provin dintr-o țară terță și sunt introduse pe teritoriul vamal al Comunității, să poată fi puse, chiar de la intrare, sub controlul organismelor oficiale responsabile, pentru a se verifica conformitatea acestora cu alineatul (1) litera (i) prima, a doua sau a treia liniuță. Aceste plante, produse din plante sau obiecte includ lemnul sub formă de lemn de calaj, lemn de cofraj sau de compartimentare, de paleți sau de ambalaje utilizate efectiv în transportul obiectelor de orice fel.

În cazul în care organismul oficial responsabil folosește această dispoziție, plantele, produsele din plante sau obiectele respective rămân sub control în conformitate cu alineatul (1) până ce se îndeplinesc formalitățile adecvate și se permite să se conchidă, în măsura în care acest fapt poate fi constatat, că sunt conforme cerințelor pertinente adoptate de prezenta directivă sau în temeiul său.

Dispozițiile de aplicare privind tipul de informații și modalitățile de transmitere ale acestora, pe care importatorii sau reprezentanții acestora în vamă trebuie să le comunice organismelor oficiale responsabile în ceea ce privește plantele, produsele din plante sau obiectele care includ diferitele tipuri de lemn menționate de paragraful precedent, sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 13c alineatul (2) litera (a), statele membre aplică, de asemenea, în caz de risc de răspândire a organismelor dăunătoare, dispozițiile alineatelor (1), (2) și (3) plantelor, produselor din plante și celorlalte obiecte care au primit una dintre destinațiile vamale menționate la articolul 4 punctul 15 literele (b), (c), (d), (e) din Codul Vamal Comunitar sau care intră sub incidența regimului vamal menționat la articolul 4 punctul 16 literele (b) și (c) din codul respectiv.

Articolul 13a

(2)   Controalele de identitate și controalele fitosanitare se pot efectua cu frecvență redusă dacă:

cu excepția cazurilor în care există un motiv serios de a se suspecta că cerințele prevăzute de prezenta directivă nu au fost respectate.

Controalele fitosanitare se pot face, de asemenea, cu frecvență redusă, dacă Comisia a putut aduna, pe baza experienței dobândite în precedentele cazuri de introducere în Comunitate a mărfurilor de același tip și de aceeași origine și după consultarea în comitetul menționat la articolul 18 a elementelor probante, confirmate de toate statele membre respective, care permit să se creadă că plantele, produsele din plante sau celelalte obiecte care constituie transportul sau lotul îndeplinesc cerințele prezentei directive și respectă condițiile speciale menționate de dispozițiile de aplicare prevăzute la alineatul (5) litera (c).

(3)   «Certificatul fitosanitar» oficial sau «certificatul fitosanitar de reexportare» oficial, menționat la articolul 13 alineatul (1) litera (ii), trebuie să fie redactat în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Comunității și în conformitate cu legile sau reglementările țării terțe de export sau de reexportare, adoptate în conformitate cu dispozițiile IPPC, indiferent dacă aceasta din urmă este parte contractantă sau nu. Se adresează «organizațiilor de protecție a plantelor ale statelor membre ale Comunității Europene» menționate la articolul 1 alineatul (4) primul paragraf ultima teză.

Certificatul trebuie redactat cel mai devreme cu paisprezece zile înainte de data în care plantele, produsele din plante sau celelalte obiecte incluse în acesta părăsesc țara terță în care a fost emis.

Indiferent de forma în care este redactat, acesta conține informațiile cerute în modelul menționat de anexa la IPPC.

Certificatul se redactează în conformitate cu unul dintre modelele determinate de Comisie în conformitate cu alineatul (4). Certificatul este emis de autoritățile competente în temeiul legilor și reglementărilor țării terțe respective, care au fost declarate, în conformitate cu dispozițiile din IPPC, directorului general al FAO sau, în cazul țărilor terțe care nu sunt părți la IPPC, Comisiei. Comisia informează statele membre despre declarațiile pe care le-a primit.

(5)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), dispozițiile de aplicare pot fi adoptate în ceea ce privește:

În ceea ce privește alineatul (2), Comisia poate include orientări în recomandările menționate la articolul 21 alineatul (6).

Articolul 13b

(1)   Statele membre se asigură că transporturile și loturile care provin dintr-o țară terță, dar care, în conformitate cu declarația stabilită în cadrul formalităților vamale, nu sunt constituite parțial sau exclusiv din plante, produse din plante sau din celelalte obiecte menționate de anexa V partea B, sunt, de asemenea, controlate de organismele oficiale responsabile în cazul în care există motive serioase de a se crede că acestea conțin plante, produse din plante sau alte obiecte.

Statele membre se asigură că, în cazul în care un control vamal descoperă că un transport sau un lot care provine dintr-o țară terță este constituit parțial sau exclusiv din plante, produse din plante sau alte obiecte nedeclarate enumerate de anexa V partea B, punctul vamal care efectuează controlul informează fără întârziere organismul oficial al statului membru de care aparține în cadrul cooperării menționate la articolul 13c alineatul (4).

Dacă, cu ocazia controlului realizat de organismele oficiale responsabile, există îndoieli în legătură cu identificarea mărfii, în special în ceea ce privește genul, specia plantelor sau a produselor din plante sau originea lor, se declară că transportul conține plante, produse din plante sau alte obiecte enumerate de anexa V partea B.

(2)   În cazul în care nu există nici un risc de răspândire a organismelor dăunătoare în Comunitate:

(3)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 4 în ceea ce privește anexa III și în cazul în care nu există nici un risc de răspândire a organismelor dăunătoare în Comunitate, nu trebuie aplicat articolul 13 alineatul (1) la intrarea în Comunitate a unor cantități mici de plante, produse din plante, alimente sau hrană pentru animale în care se găsesc plante sau produse din plante, în cazul în care sunt destinate utilizării de către proprietar sau destinatar în scopuri neindustriale și necomerciale, sau consumului pe parcursul transportului.

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), se pot adopta norme detaliate pentru a se defini condițiile de punere în aplicare a prezentei dispoziții, inclusiv determinarea «cantităților mici».

(4)   În anumite condiții, articolul 13 alineatul (1) nu se aplică la intrarea în Comunitate a plantelor, a produselor din plante sau a celorlalte obiecte destinate utilizării în scopuri de încercare, în scopuri științifice sau pentru lucrări pe selecții de soiuri de plante. Aceste condiții se determină în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).

(5)   Un stat membru poate, în măsura în care nu există nici un risc de răspândire a unor organisme dăunătoare în Comunitate, să adopte o derogare care să prevadă că articolul 13 alineatul (1) nu se aplică, în aceste cazuri speciale precise, plantelor, produselor din plante sau celorlalte obiecte care sunt cultivate, produse sau utilizate în zona de frontieră imediată cu o țară terță și introduse în statul membru respectiv pentru a fi exploatate în apropierea zonei de frontieră a teritoriului său.

Atunci când acordă o derogare de acest tip, statul membru indică punctul respectiv și numele exploatatorului. Aceste indicații, actualizate în mod regulat, sunt puse la dispoziția Comisiei.

Plantele, produsele din plante sau celelalte obiecte care fac obiectul unei derogări în temeiul primului paragraf sunt însoțite de documente care stabilesc din ce punct al țării terțe respective provin.

(6)   Se poate decide, prin aranjamentele tehnice încheiate între Comisie și organismele competente ale anumitor țări terțe și desemnate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), că activitățile menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (i) vor putea fi, de asemenea, efectuate sub autoritatea Comisiei și în conformitate cu dispozițiile pertinente ale articolului 21, în țara terță de expediție în colaborare cu organismul fitosanitar oficial din acea țară.

Articolul 13c

(3)   Statele membre prevăd ca originalele sau certificatele și celelalte documente în formă electronică, altele decât mărcile menționate la articolul 13 alineatul (1) punctul ii, care se prezintă organismului oficial responsabil în sensul «controlului documentației» prevăzut la articolul 13a alineatul (1) litera (b) punctul i, trebuie să primească de la acest organism o «referire» la momentul inspecției, care să indice denumirea și data prezentării documentului.

Se poate aplica un sistem uniformizat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), pentru a se garanta că informațiile din certificat, dacă este vorba despre plante specificate destinate plantării, sunt transmise organismului oficial responsabil din fiecare stat membru din fiecare dintre zonele în care plantele care provin din transportul respectiv trebuie să fie trimise sau plantate.

(4)   Comisiei și celorlalte state membre li se comunică în scris de statele membre lista cu punctele desemnate ca puncte de intrare. Orice modificare a acestei liste se comunică în scris cât mai devreme posibil.

Statele membre stabilesc pe responsabilitatea lor o listă cu punctele menționate la alineatul (2) literele (b) și (c), precum și cu punctele de destinație menționate la alineatul (2) litera (d). Comisia are acces la aceste liste.

Orice organism oficial de la punctul de intrare și orice organism oficial de la punctul de destinație care efectuează controale ale identității sau controale fitosanitare trebuie să îndeplinească anumite condiții minime de infrastructură, de personal și de echipament.

Aceste condiții minime se stabilesc în dispozițiile de aplicare adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).

În conformitate cu aceeași procedură, se stabilesc norme detaliate în ceea ce privește:

(5)   Se prevede să se acorde statelor membre o participare financiară a Comunității pentru a se întări infrastructurile de inspecție, în măsura în care este vorba de controale fitosanitare efectuate în conformitate cu dispozițiile alineatului (2) litera (b) sau (c).

Această participare urmărește îmbunătățirea, în punctele de inspecție altele decât cele de la punctul de destinație, a echipamentelor și instalațiilor necesare pentru punerea în aplicare a sarcinilor de inspecție și de examinare și, după caz, a aplicării măsurilor prevăzute la alineatul (7), dincolo de nivelul care a fost deja atins datorită respectării condițiilor minime stabilite în dispozițiile de aplicare, în conformitate cu dispozițiile alineatului (2) litera (e).

Comisia propune înscrierea de credite suficiente în acest sens în bugetul general al Uniunii Europene.

În limita creditelor disponibile în acest scop, participarea Comunității acoperă până la 50 % din cheltuielile direct aferente îmbunătățirii echipamentelor și instalațiilor.

Modalitățile de participare financiară a Comunității sunt stabilite într-un regulament de aplicare, adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).

Acordarea participării financiare a Comunității și suma sa se decid în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), având în vedere informațiile și documentele furnizate de statul membru respectiv și, după caz, rezultatele anchetelor efectuate sub autoritatea Comisiei de experții menționați la articolul 21, precum și în funcție de creditele disponibile în acest scop.

(6)   Articolul 10 alineatele (2) și (3) se aplică mutatis mutandis plantelor, produselor din plante și altor obiecte menționate la articolul 13, dacă sunt menționate și de anexa V partea A și în cazul în care se pare că, pe baza formalităților menționate la articolul 13 alineatul (1), condițiile prevăzute sunt îndeplinite.

(7)   Atunci când formalitățile menționate la articolul 13 alineatul (1) nu permit să se conchidă că condițiile prevăzute sunt îndeplinite, se iau imediat una sau mai multe dintre următoarele măsuri oficiale:

Articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf se aplică mutatis mutandis.

În cazul unui refuz în temeiul literei (a) sau a unei deplasări spre o destinație din afara Comunității în temeiul literei (b) sau a unei retrageri în temeiul literei (c), statele membre prevăd că certificatele fitosanitare sau certificatele fitosanitare de reexpediție și orice alte documente completate în momentul în care plantele, produsele din plante sau alte obiecte au fost prezentate în vederea introducerii pe teritoriul lor se anulează de organismul oficial responsabil. După anulare, acesta din urmă imprimă pe recto certificatelor menționate anterior o ștampilă roșie de formă triunghiulară cu mențiunea «Certificat anulat» sau «Document anulat» și indică denumirea sa și data refuzului, cea a începutului deplasării spre o destinație din afara Comunității sau cea a retragerii. Mențiunea se scrie cu litere mari, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Comunității.

(8)   Fără a aduce atingere notificărilor și informațiilor cerute în temeiul articolului 16, statele membre se asigură că organismele oficiale responsabile informează organizația de protecție a plantelor din țara terță de origine sau de expediție, precum și Comisia, despre orice caz în care plantele, produsele din plante sau alte obiecte care provin din țări terțe au fost interceptate deoarece nu respectau exigențele fitosanitare, precum și despre motivele interceptării fără a aduce atingere măsurilor pe care statul membru poate să le ia sau le-a luat în privința transportului interceptat. Aceste informații sunt transmise în termenul cel mai scurt, pentru ca organizațiile de protecție a plantelor respective și, după caz, Comisia să poată studia dosarul, în special în scopul de a lua măsurile necesare pentru a se evita alte cazuri de acest tip. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), se poate pune în aplicare un sistem uniformizat.

Articolul 13d

(1)   Statele membre conduc adunarea redevenței («redevență fitosanitară») pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de controalele documentației, controalele identității și controalele fitosanitare prevăzute la articolul 13a alineatul (1), puse în aplicare în conformitate cu dispozițiile articolului 13. Suma redevenței ține cont:

(2)   Statele membre pot fie să stabilească nivelul redevenței fitosanitare pe baza unui calcul detaliat al costurilor în conformitate cu dispozițiile alineatului (1), fie să aplice redevența fixă stabilită de anexa VIIIa.

În cazul în care, în conformitate cu articolul 13a alineatul (2), controalele fitosanitare și controalele identității se efectuează cu frecvență redusă pentru un anumit grup de plante, produse din plante sau alte obiecte originare din anumite țări terțe, statele membre aplică o redevență fitosanitară redusă în mod proporțional pentru totalul transportului și loturilor din grupul respectiv, indiferent dacă a făcut sau nu obiectul unei inspecții.

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), se pot adopta măsuri de executare în vederea precizării nivelului de reducere a acestei redevențe fitosanitare.

(3)   Atunci când redevența fitosanitară este stabilită de un stat membru pe baza costurilor suportate de organismul oficial responsabil din statul membru respectiv, acesta transmite Comisiei rapoarte precizând modul de calcul al redevenței în funcție de elementele menționate la aliniatul (1).

Orice redevență impusă în temeiul dispozițiilor din primul paragraf nu poate fi mai mare decât costul real suportat de organismul oficial responsabil din statul membru.

(4)   Nici o rambursare directă sau indirectă a redevenței prevăzute de prezenta directivă nu este autorizată. Cu toate acestea, aplicarea posibilă de un stat membru a redevenței fixe prevăzute de anexa VIIIa nu se consideră rambursare indirectă.

(5)   Redevența fixă prevăzută de anexa VIIIa se aplică fără a aduce atingere costurilor suplimentare care trebuie recuperate în temeiul activităților speciale legate de controale, cum sunt deplasările neprevăzute ale inspectorilor sau orele de așteptare pe care aceștia le petrec în cazul întârzierii transporturilor, controalele efectuate în afara orelor normale de lucru, controalele sau analizele de laborator suplimentare, în afara celor prevăzute la articolul 13, destinate confirmării concluziilor controalelor, măsurile fitosanitare speciale cerute de legislația comunitară în temeiul articolelor 15 sau 16, măsurile luate în temeiul articolului 13c alineatul (7) sau traducerea documentelor necesare.

(6)   Statele membre desemnează autoritățile abilitate să perceapă redevența fitosanitară. Aceasta este achitată de importator sau de reprezentanții săi în vamă.

(7)   Redevența fitosanitară înlocuiește orice alte taxe și redevențe percepute în statele membre la nivel național, regional sau local în temeiul realizării și atestării controalelor menționate la alineatul (1).

Articolul 13e

Forma «certificatelor fitosanitare» și a «certificatelor fitosanitare de reexportare», care sunt eliberate de statele membre în temeiul IPPC, este conform modelului normalizat prezentat la anexa VII.

(***)  JO L 126, 12.5.1984, p. 1.”"

9.

Articolul 14 al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

10.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

11.

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

12.

Articolul 17 se elimină.

13.

Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 18

(1)   Comisia este asistată de Comitetul fitosanitar permanent instituit prin Decizia 76/894/CEE a Consiliului (****), denumit în continuare «Comitetul».

(2)   Atunci când se face referire la prezentul alineat, articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE se aplică.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este stabilit la trei luni.

(3)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

(****)  JO L 340, 9.12.1976, p. 25.”"

14.

Articolul 19 se elimină.

15.

Articolul 21 se modifică după cum urmează:

16.

La articolul 24 alineatul (3), se adaugă următorul paragraf:

„Sumele care trebuie restituite în temeiul alineatului (3) se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2)”.

17.

La articolele 25 și 26, referirea la „articolul 13 alineatul (9)” se înlocuiește cu referirea la „articolul 13c alineatul (5)”.

18.

Anexa VII partea B se modifică după cum urmează:

19.

Următoarea anexă VIIIa se inserează în directivă după anexa VIII:

20.

Atunci când, în orice dispoziție alta decât cele care sunt modificate la punctele 1-18, se face referire la „procedura prevăzută la articolul 17” sau la „procedura prevăzută la articolul 18”, acești termeni se înlocuiesc cu „procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2)”.