11/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

39

---

32001D0379

---

L 134/40

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 4 aprilie 2001

de aprobare, în numele Comunității Europene, a Protocolului Convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la metale grele

(2001/379/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1), coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză și articolul 300 alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)	Comunitatea a semnat la Aarhus la 24 iunie 1998 Protocolul Convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la metale grele (denumit în continuare „protocolul”).

(2)	Obiectivul protocolului este de a controla emisiile de metale grele cauzate de activități antropice care sunt transportate în atmosferă dincolo de frontieră pe distanțe lungi și care pot avea efecte negative semnificative asupra sănătății umane și a mediului.

(3)	Protocolul prevede reducerea emisiilor atmosferice totale anuale de cadmiu, plumb și mercur și aplicarea de măsuri de control al produselor.

(4)	Măsurile prevăzute de protocol contribuie la realizarea obiectivelor politicii comunitare privind mediul.

(5)	Comunitatea și statele membre cooperează, în cadrul competențelor ce le revin, cu țări terțe și organizații internaționale competente.

(6)	Comunitatea ar trebui să aprobe protocolul,

DECIDE:

Articolul 1

Prin prezenta se aprobă în numele Comunității Europene Protocolul Convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la metale grele, semnat la 24 iunie 1998.

Textul protocolului se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să depună instrumentul de aprobare la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu articolul 16 din protocol.

Articolul 3

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

---

(1)  JO C 311 E, 31.10.2000, p. 136.

(2)  Aviz adoptat la 24 octombrie 2000 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

---

ANEXĂ

 

---

4.4.2001

RO

L 134/41

---

PROTOCOLUL CONVENȚIEI DIN 1979 PRIVIND POLUAREA ATMOSFERICĂ TRANSFRONTALIERĂ PE DISTANȚE LUNGI CU PRIVIRE LA METALE GRELE

Părțile,

hotărâte să pună în aplicare Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi,

preocupate de faptul că emisiile anumitor metale grele sunt transportate dincolo de granițele naționale și că acestea ar putea deteriora ecosistemele de importanță economică și ecologică sau ar avea efecte dăunătoare asupra sănătății,

luând în considerație faptul că procesele industriale și de ardere reprezintă sursele antropice predominante de emisie a metalelor grele în atmosferă,

recunoscând faptul că metalele grele sunt componente naturale ale scoarței terestre și că multe metale grele în anumite forme și concentrații corespunzătoare sunt necesare vieții,

luând în considerație datele tehnice și științifice existente despre emisii, procese geochimice, procese atmosferice și efecte ale metalelor grele asupra sănătății umane și a mediului, precum și tehnicile antipoluare și costurile lor,

conștiente de faptul că există tehnici și metode de gestiune pentru a reduce poluarea atmosferică produsă de emisiile metalelor grele,

recunoscând faptul că țările din regiunea Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa (ONU/CEE) au situații economice diferite și că în anumite țări economiile sunt în tranziție,

hotărâte să ia masuri pentru a anticipa, preveni sau minimaliza emisiile anumitor metale grele și a compușilor lor, luând în considerație abordarea preventivă, stabilită în principiul 15 din Declarația de la Rio privind mediul și dezvoltarea,

reafirmând că statele au, în concordanță cu Carta ONU și principiile dreptului internațional, dreptul suveran de a exploata propriile resurse conform propriilor politici de mediu și dezvoltare, precum și responsabilitatea de a garanta că activitățile aflate sub jurisdicția sau controlul lor nu afectează mediul altor state sau al altor regiuni dincolo de limitele jurisdicției naționale,

conștiente că măsurile de control al emisiilor de metale grele contribuie și la protecția mediului și sănătății umane în zonele din afara regiunii CEE a ONU, inclusiv apele din zona arctică și cele internaționale,

observând că diminuarea emisiilor de metale grele specifice ar putea avea beneficii pentru diminuarea emisiilor altor poluanți,

conștiente că ar putea fi nevoie și de alte acțiuni mai eficiente pentru a controla și reduce emisiile anumitor metale grele și că, de exemplu, studiile pe bază de efecte ar putea servi drept bază pentru alte acțiuni,

observând contribuția importantă a sectoarelor private și neguvernamentale la cunoașterea efectelor în legătură cu metalele grele, a soluțiilor alternative și tehnicilor antipoluare disponibile, precum și rolul lor în a acorda ajutor în reducerea emisiilor de metale grele,

ținând cont de activitățile referitoare la controlul metalelor grele la nivel național și în instanțele internaționale,

convin asupra următoarelor dispoziții:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului protocol:

1.	„convenție” reprezintă Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, adoptată la Geneva, 13 noiembrie 1979;

2.	„EMEP” reprezintă Programul comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa;

3.	„organism executiv” reprezintă organismul executiv al convenției, constituit în baza articolului 10 alineatul (1) din convenție;

4.	„Comisie” reprezintă Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite;

5.	„părți” reprezintă, în cazul în care nu se prevede altfel, părțile prezentului protocol;

6.

„zona geografică a activităților EMEP” reprezintă zona definită la articolul 1 alineatul (4) din Protocolul Convenției din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la finanțarea pe termen lung a Programului comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa (EMEP), adoptat la Geneva, la 28 septembrie 1984;

7.	„metale grele” reprezintă acele metale sau, în unele cazuri, metaloizi care sunt stabili și au o densitate mai mare de 4,5 g/m3 și compușii lor;

8.	„emisie” reprezintă eliminarea unei substanțe dintr-o sursă punctiformă sau difuză în atmosferă;

9.	„sursă fixă” reprezintă orice construcție, structură, dispozitiv, instalație sau echipament fix care emite sau poate să emită în atmosferă, direct sau indirect, unul dintre metalele grele prezentate în anexa I;

10.

„sursă fixă nouă” reprezintă orice sursă fixă a cărei construcție sau modificare substanțială a început după expirarea celor 2 ani de la data intrării în vigoare: (i) a prezentului protocol; sau (ii) a unui amendament la anexa I sau II, în cazul în care sursa fixă face obiectul prevederilor prezentului protocol doar în temeiul modificării respective. Revine autorităților naționale să decidă dacă o modificare este substanțială sau nu, luând în considerație anumiți factori, cum ar fi efecte benefice ale modificării asupra mediului;

11.	„categoria surselor majore” reprezintă oricare dintre categoriile de surse fixe prezentate în anexa II, care contribuie cu cel puțin un procent la emisiile totale de metale grele enumerate în anexa I, care provin din surse fixe, pentru anul de referință stabilit în conformitate cu anexa I.

Articolul 2

Obiectivul

Obiectivul prezentului protocol este de a controla emisiile de metale grele cauzate de activitățile antropice, care sunt transportate în atmosferă dincolo de frontieră pe distanțe lungi și care pot avea efecte negative semnificative asupra sănătății umane sau a mediului, în conformitate cu dispozițiile articolelor următoare.

Articolul 3

Obligații fundamentale

(1)   Fiecare parte trebuie să își reducă emisiile anuale totale în atmosferă pentru fiecare dintre metalele grele enumerate în anexa I în raport cu nivelul emisiei din anul de referință stabilit în conformitate cu anexa respectivă, luând măsuri eficiente, adecvate situației sale particulare.

(2)   Fiecare parte trebuie să aplice, cel târziu în termenele specificate în anexa IV:

(a)	cele mai bune tehnici disponibile, în conformitate cu anexa III, la fiecare sursă fixă nouă din cadrul unei categorii de surse fixe majore pentru care anexa III identifică cele mai bune tehnici disponibile;

(b)	valorile limită specificate în anexa V pentru fiecare sursă fixă nouă din cadrul unei categorii de surse fixe majore. Ca soluție alternativă, fiecare parte poate aplica strategii diferite de reducere a emisiilor, care pot duce în general la niveluri echivalente ale emisiilor;

(c)

cele mai bune tehnici disponibile, în conformitate cu anexa III, pentru fiecare sursă fixă existentă în cadrul unei categorii de surse fixe majore pentru care anexa III identifică cele mai bune tehnici disponibile. Fiecare parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor, care pot conduce în general la niveluri echivalente ale emisiilor;

(d)

valorile limită specificate în anexa V pentru fiecare sursă fixă existentă în cadrul unei categorii de surse fixe majore, atâta timp cât acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic. Fiecare parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor, care pot duce în general la niveluri echivalente ale emisiilor.

(3)   Fiecare parte trebuie să aplice măsuri de control ale produselor în concordanță cu condițiile și termenele specificate în anexa VI.

(4)   Fiecare parte trebuie să studieze posibilitatea aplicării unor măsuri suplimentare de gestionare a produselor, în conformitate cu anexa VII.

(5)   Fiecare parte dezvoltă și păstrează inventare de emisii pentru metalele grele enumerate în anexa I, utilizând pentru părțile situate în zona geografică a EMEP metodologiile specificate de organismul executiv al EMEP, iar pentru părțile situate în afara zonei geografice a EMEP, metodologiile elaborate în planul de lucru al organismului executiv.

(6)   În cazul în care, după aplicarea alineatelor (2) și (3) de mai sus, o parte nu poate îndeplini cerințele alineatului (1) pentru un metal greu inclus în anexa I, aceasta este scutită de obligațiile de la alineatul (1) pentru metalul greu respectiv.

(7)   Orice parte a cărei suprafață totală este mai mare de 6 000 000 km2 este scutită de obligațiile de la alineatul (2) literele (b), (c) și (d), în cazul în care demonstrează că, în termen de cel mult opt ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol, va reduce emisiile sale anuale totale pentru fiecare dintre metalele grele enumerate în anexa I din categoriile de surse specificate în anexa II cu cel puțin 50 %, în raport cu nivelul emisiilor ce provin din acele categorii, față de anul de referință stabilit în conformitate cu anexa I. Orice parte care intenționează să acționeze în conformitate cu prezentul alineat trebuie să specifice acest lucru la semnarea prezentului protocol sau la aderarea la acest instrument.

Articolul 4

Schimbul de informații și tehnologie

(1)   În conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și practicile proprii, părțile trebuie să creeze condiții favorabile schimbului de tehnici și tehnologie pentru a reduce emisiile de metale grele, inclusiv, dar nu exclusiv, pentru a dezvolta măsuri de management ale produselor și aplicarea celor mai bune tehnici disponibile, promovând în special:

(a)	schimbul comercial de tehnologie disponibilă;

(b)	contactele directe și cooperarea pe plan industrial, inclusiv asociațiile în participare;

(c)	schimbul de informații și experiență; și

(d)	asistența tehnică.

(2)   În promovarea activităților specificate la alineatul (1), părțile trebuie să creeze condiții favorabile prin facilitarea contactelor și a cooperării între organizații și persoane competente din sectorul public și privat care au capacitatea de a asigura tehnologie, servicii de proiectare și inginerie, echipament sau mijloace financiare.

Articolul 5

Strategii, politici, programe și măsuri

(1)   Fiecare parte trebuie să dezvolte, fără întârziere nejustificată, strategii, politici și programe de îndeplinire a obligațiilor sale în conformitate cu prezentul protocol.

(2)   În plus, o parte poate:

(a)	aplica instrumente economice pentru a încuraja adoptarea unor metode de reducere a emisiilor de metale grele, eficiente din punct de vedere al raportului cost-beneficii;

(b)	încheia pacte și acorduri voluntare între stat și ramura de producție;

(c)	încuraja utilizarea mai eficientă a resurselor și materiilor prime;

(d)	încuraja utilizarea surselor energetice mai puțin poluante;

(e)	lua măsuri pentru dezvoltarea și introducerea sistemelor de transport mai puțin poluante;

(f)	lua măsuri pentru stoparea anumitor procese de emisie a metalelor grele acolo unde există posibilitatea de înlocuire a acestor procese la scară industrială;

(g)	lua măsuri pentru a dezvolta și utiliza procese mai curate pentru a preveni și a controla poluarea.

(3)   Părțile pot lua măsuri mai stricte decât cele cerute de prezentul protocol.

Articolul 6

Cercetare, dezvoltare și monitorizare

Părțile, acordând atenție în primul rând metalelor grele enumerate în anexa I, încurajează cercetarea, dezvoltarea, monitorizarea și cooperarea, dar nu în mod exclusiv, în legătură cu:

(a)	emisiile, transportul pe distanțe lungi, nivelurile depunerilor și modelarea lor, nivelurile existente în mediul biotic și abiotic, elaborarea procedurilor pentru armonizarea metodologiilor relevante;

(b)	căile de răspândire a poluanților și inventarierea lor în ecosistemele reprezentative;

(c)	efectele poluanților asupra sănătății umane și a mediului, inclusiv cuantificarea acestor efecte;

(d)	cele mai bune tehnici și practici disponibile și tehnici de control ale emisiilor utilizate în prezent de către părți sau care sunt în curs de dezvoltare;

(e)	colectarea, reciclarea și, în cazul în care este necesar, eliminarea produselor sau deșeurilor care conțin un metal greu sau mai multe metale grele;

(f)	metodologiile care permit luarea în considerație a factorilor socio-economici în evaluarea strategiilor alternative de control;

(g)

o abordare pe baza efectelor care includ informații utile, inclusiv informații obținute în conformitate cu literele (a)-(f), despre nivelurile măsurate sau modelate ale poluanților în mediu, despre căile lor de răspândire și efectele lor asupra sănătății umane și a mediului, în scopul formulării strategiilor viitoare de control, care vor ține cont și de factorii economici și tehnologici;

(h)	soluții alternative de utilizare a metalelor grele în produsele enumerate în anexele VI și VII;

(i)	culegerea informațiilor despre nivelurile metalelor grele în anumite produse, despre riscul producerii unor emisii de metale grele în timpul procesului de fabricație, a procesării, comercializării, utilizării și eliminării acestor produse, și despre tehnicile de reducere ale emisiilor.

Articolul 7

Raportarea

(1)   Fără a aduce atingere propriei legislații privind confidențialitatea informației comerciale:

(a)	fiecare parte trebuie să raporteze organismului executiv, prin intermediul secretarului executiv al Comisiei, și la intervale regulate stabilite de părțile reunite în cadrul organismului executiv, informații despre măsurile luate pentru aplicarea prezentului protocol;

(b)

fiecare parte din zona geografică a EMEP trebuie să raporteze la EMEP, prin intermediul secretarului executiv al Comisiei și la intervale regulate stabilite de organismul director al EMEP și aprobate de părțile reunite în cadrul organismului executiv, informații despre nivelurile emisiilor de metale grele enumerate în anexa I, utilizând drept bază metodologiile și rezoluția spațială și temporală, menționate de organismul director al EMEP. Părțile situate în afara zonei geografice a EMEP trebuie să furnizeze organismului executiv informații similare, în cazul în care sunt solicitate în acest sens. În plus, dacă este cazul, fiecare parte trebuie să culeagă și să raporteze informații pertinente despre emisiile altor metale grele, luând în considerație indicațiile organismului director al EMEP și ale organismului executiv despre metodologiile și rezoluția temporală și spațială.

(2)   Informațiile care urmează să fie furnizate în conformitate cu alineatul (1) litera (a) trebuie să fie în conformitate cu decizia privind forma și conținutul comunicărilor, care va fi adoptată de părți la o sesiune a organismului executiv. Termenii acestei decizii trebuie reanalizați, după caz, pentru a identifica orice element suplimentar privind forma și conținutul informațiilor ce vor fi comunicate.

(3)   Cu suficient timp înainte de fiecare sesiune anuală a organismului executiv, EMEP trebuie să furnizeze informații despre emisia pe distanțe lungi și depunerile de metale grele.

Articolul 8

Calcule

Utilizând modele și măsurări adecvate și cu suficient timp înaintea fiecărei sesiuni anuale a organismului executiv, EMEP trebuie să furnizeze acestuia calculele fluxurilor și depunerilor transfrontaliere ale metalelor grele din zona geografică a EMEP. În zonele din afara zonei geografice a EMEP, trebuie utilizate modele adecvate situației particulare a părților la convenție.

Articolul 9

Respectarea obligațiilor

Respectarea obligațiilor ce revin fiecărei părți prin prezentul protocol trebuie examinată în mod periodic. Comitetul de aplicare constituit prin Decizia organismului executiv 1997/2 la cea de-a cincisprezecea sesiune trebuie să efectueze aceste examinări și să raporteze părților reunite în cadrul organismului executiv în conformitate cu dispozițiile din anexa deciziei menționate, inclusiv cu modificările acesteia.

Articolul 10

Examinări efectuate de părți la sesiunile organismului executiv

(1)   La sesiunile organismului executiv, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (a) din convenție, părțile examinează informațiile furnizate de părți, EMEP și alte organisme subsidiare, precum și rapoartele Comitetului de aplicare menționat în articolul 9 din prezentul protocol.

(2)   La sesiunile organismului executiv, părțile examinează progresul înregistrat în realizarea obiectivelor stabilite în prezentul protocol.

(3)   La sesiunile organismului executiv, părțile examinează în ce măsură obligațiile stabilite în prezentul protocol sunt suficiente și eficiente.

(a)	Aceste examinări vor ține seama de cele mai bune informații științifice disponibile despre efectele depunerilor metalelor grele, de evaluările dezvoltărilor tehnologice și de evoluția condițiilor economice;

(b)

în perspectiva cercetării, dezvoltării, monitorizării și cooperării în conformitate cu prezentul protocol, aceste examinări trebuie: (i) să evalueze progresul în realizarea obiectivului prezentului protocol; (ii) să evalueze dacă reducerile suplimentare ale emisiilor dincolo de nivelurile cerute de prezentul protocol pot reduce și alte efecte nocive asupra sănătății umane sau mediului; și (iii) să ia în considerație dimensiunea la care există o bază satisfăcătoare pentru aplicarea abordării fondată pe efecte;

(c)	procedurile, metodele și calendarul pentru aceste examinări trebuie specificate de părți la o sesiune a organismului executiv.

(4)   Pe baza concluziilor examinărilor menționate la alineatul (3) și cât mai curând posibil după terminarea examinării, părțile trebuie să dezvolte un plan de lucru în etape pentru a reduce în atmosferă emisiile metalelor grele listate în anexa I.

Articolul 11

Soluționarea diferendelor

(1)   În cazul unui diferend între două sau mai multe părți privind interpretarea sau aplicarea prezentului protocol, părțile în cauză caută să soluționeze diferendul prin negociere sau orice alt mijloc pașnic aflat la dispoziția lor. Părțile la diferend informează organismul executiv despre diferendul lor.

(2)   În cazul în care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezentul protocol sau în orice alt moment după aceea, o parte care nu este o organizație de integrare economică regională poate declara într-un instrument scris prezentat depozitarului că, pentru toate diferendele privind interpretarea sau aplicarea protocolului, ea recunoaște ca obligatoriu ipso facto și fără un acord special unul din cele două mijloace de soluționare a diferendelor menționate mai jos sau ambele în raport cu orice parte care acceptă aceeași obligație:

(a)	supunerea diferendului Curții Internaționale de Justiție;

(b)	arbitrajul în conformitate cu procedurile care trebuie adoptate de părți cât mai curând posibil, la o sesiune a organismului executiv în cadrul unei anexe privind arbitrajul.

O parte care este o organizație de integrare economică regională poate face o declarație în același sens în ceea ce privește arbitrajul în conformitate cu procedurile menționate la litera (b).

(3)   O declarație făcută în conformitate cu alineatul (2) rămâne în vigoare până când aceasta expiră în conformitate cu proprii termeni sau până la expirarea perioadei de trei luni după ce s-a depus la depozitar o notificare scrisă de revocare a acestei declarații.

(4)   O nouă declarație, o notificare de revocare a unei declarații sau expirarea unei declarații nu trebuie să aducă atingere procedurilor angajate în fața Curții Internaționale de Justiție sau a tribunalului arbitral, cu excepția cazului în care părțile convin altceva.

(5)   Cu excepția cazului în care părțile la diferend au acceptat aceleași mijloace de soluționare a diferendului în conformitate cu alineatul (2), dacă, după expirarea unei perioade de 12 luni de la înștiințarea unei părți de către o altă parte privind existența unui diferend între ele, părțile în cauză nu au reușit să soluționeze diferendul lor prin mijloacele menționate la alineatul (1), diferendul este supus unei concilieri, la cererea uneia dintre părțile diferendului.

(6)   În conformitate cu alineatul (5), se creează o comisie de conciliere. Comisia este compusă dintr-un număr egal de membri desemnați de fiecare parte implicată sau, în cazul în care părțile în conciliere au o cauză comună, de către toate aceste părți, și un președinte ales de comun acord de către membrii astfel desemnați. Comisia elaborează o recomandare pe care părțile în dispută o examinează cu bună-credință.

Articolul 12

Anexele

Anexele la prezentul protocol fac parte integrantă din protocol. Anexele III și VII au valoare de recomandare.

Articolul 13

Amendamente ale protocolului

(1)   Fiecare parte poate propune amendamente la prezentul protocol.

(2)   Amendamentele propuse sunt supuse în scris secretarului executiv al Comisiei, care le comunică tuturor părților. Părțile discută amendamentele propuse la următoarea sesiune a organismului executiv, cu condiția ca aceste propuneri să fi fost transmise părților cu cel puțin 90 zile înainte.

(3)   Amendamentele la prezentul protocol, inclusiv cele ale anexelor I, II, IV, V și VI sunt adoptate prin consens de către părțile prezente la sesiunea organismului executiv și intră în vigoare pentru părțile care le-au acceptat, în cea de a nouăzecea zi de la data la care două treimi din părți au depus la depozitar instrumentele de acceptare ale acestor amendamente. Amendamentele intră în vigoare pentru orice altă parte în a nouăzecia zi care urmează datei la care respectiva parte a depus instrumentele de acceptare a amendamentelor.

(4)   Amendamentele la anexele III și VII sunt adoptate prin consens de către părțile prezente la sesiunea organismului executiv. La expirarea a nouăzeci de zile de la data comunicării acestora de către secretarul executiv al Comisiei, o modificare a acestor anexe devine efectivă pentru acele părți care nu au înaintat notificări depozitarului în conformitate cu dispozițiile alineatului (5), cu condiția ca cel puțin șaisprezece părți să nu fi înaintat această notificare.

(5)   Orice parte care nu poate aproba un amendament la anexele III sau VII trebuie să notifice depozitarul în scris, într-un termen de 90 de zile începând de la data comunicării adoptării acesteia. Depozitarul informează fără întârziere toate părțile asupra primirii notificării. O parte poate substitui, în orice moment, notificării anterioare o acceptare și, după depunerea unui instrument de acceptare la depozitar, amendamentul la această anexă intră în vigoare pentru partea respectivă.

(6)   În cazul unei propuneri de modificare a anexelor I, VI sau VII prin adăugarea unui metal greu, a unei măsuri de reglementare pentru produse, a unui produs sau a unui grup de produse la prezentul protocol:

(a)	autorul propunerii furnizează organismului executiv informațiile precizate în Decizia organismului executiv 1998/1 și în orice amendament al acesteia; și

(b)	părțile evaluează propunerea în concordanță cu procedurile stabilite în Decizia organismului executiv 1/1998, inclusiv în modificările acesteia.

(7)   Orice decizie de modificare a Deciziei organismului executiv 1998/1 este adoptată prin consensul părților reunite în cadrul organismului executiv și intră în vigoare în termen de șaizeci de zile de la data adoptării sale.

Articolul 14

Semnarea

(1)   Prezentul protocol este deschis pentru semnare la Aarhus (Danemarca) în zilele de 24-25 iunie 1998, apoi la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York până la 21 decembrie 1998, tuturor statelor membre ale Comisiei, precum și statelor care au statut consultativ pe lângă Comisie în temeiul alineatului (8) din Rezoluția 36 (IV) a Consiliului Economic și Social din 28 martie 1947 și organizațiilor de integrare economică regională constituite de state suverane membre ale Comisiei, având competențe pentru negocierea, încheierea și aplicarea acordurilor internaționale în problemele menționate în protocol, sub rezerva ca statele și organizațiile implicate să fie părți ale convenției.

(2)   În problemele care țin de competența lor, aceste organizații de integrare economică regională își exercită în nume propriu drepturile și se achită în nume propriu de responsabilitățile pe care prezentul protocol le conferă statelor lor membre. În asemenea cazuri, statele membre ale acestor organizații nu sunt abilitate să își exercite drepturile în mod individual.

Articolul 15

Ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

(1)   Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării de către semnatari.

(2)   Prezentul protocol este deschis aderării tuturor statelor și organizațiilor care îndeplinesc cerințele de la articolul 14 alineatul (1), începând de la 21 decembrie 1998.

Articolul 16

Depozitarul

Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt depuse la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, care îndeplinește funcțiile de depozitar.

Articolul 17

Intrarea în vigoare

(1)   Prezentul protocol intră în vigoare în a nouăzecia zi de la data depunerii celui de al șaisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la depozitar.

(2)   Pentru fiecare stat sau organizație menționat(ă) la articolul 14 alineatul (1), care ratifică, acceptă, aprobă prezentul protocol sau aderă la acesta după depunerea celui de-al șaisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, protocolul intră în vigoare în a nouăzecia zi care urmează datei depunerii de către această parte a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

Articolul 18

Denunțarea

În orice moment după expirarea celor cinci ani de la data la care prezentul protocol a intrat în vigoare pentru o parte, această parte poate denunța protocolul printr-o notificare scrisă adresată depozitarului. Denunțarea produce efecte în a nouăzecia zi care urmează datei primirii notificării de către depozitar sau la orice altă dată ulterioară care poate fi specificată în notificarea denunțării.

Articolul 19

Texte autentice

Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile engleză, franceză și rusă sunt în egală măsură autentice se depune la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

---

ANEXA I

Metalele grele menționate în articolul 3 alineatul (1) și anul de referință pentru respectarea obligației

Metal greu	An de referință
Cadmiu (Cd)	1990, sau oricare alt an între 1985 și 1995 (inclusiv) specificat de către o parte în urma ratificării, acceptării, aprobării sau aderării
Plumb (Pb)	1990, sau oricare alt an între 1985 și 1995 (inclusiv) specificat de către o parte în urma ratificării, acceptării, aprobării sau aderării
Mercur (Hg)	1990, sau oricare alt an între 1985 și 1995 (inclusiv) specificat de către o parte în urma ratificării, acceptării, aprobării sau aderării

---

ANEXA II

Categorii de surse fixe

I.   INTRODUCERE

1.	Prezenta anexă nu vizează instalațiile sau părțile de instalații utilizate pentru cercetare-dezvoltare sau încercarea noilor produse sau procedee.

2.

Valorile limită indicate alăturat se repartizează în general la capacitățile de producție sau la producția efectivă. Atunci când cel care exploatează se angajează la mai multe activități făcând parte din aceeași subrubrică, din aceeași instalație sau din același loc, capacitățile care corespund acestor activități sunt adiționate.

II.   LISTA CATEGORIILOR

Categoria	Descrierea categoriei
1	Instalații de ardere care necesită un aport termic normal net mai mare de 50 MW
2	Instalații de prăjire sau de aglomerare a minereurilor (inclusiv minereuri sulfurate) sau a minereurilor concentrate având o capacitate mai mare de 150 tone/zi pentru minereul de fier sau minereul concentrat și 30 tone/zi de aglomerat în cazul prăjirii cuprului, plumbului sau zincului sau pentru orice tratare de minereuri de aur și de mercur
3	Topitorii și oțelării (prima și a doua topire, în special în cuptoare cu arc) inclusiv în curgere continuă cu o capacitate mai mare de 2,5 tone/oră
4	Topitorii de metale feroase cu o capacitate de producție mai mare de 20 tone/zi
5	Instalații de producere a cuprului, plumbului și zincului plecând de la minereuri, minereuri concentrate sau de la materii prime de recuperare prin procedee metalurgice, de o capacitate mai mare de 30 tone/zi de metal în cazul instalațiilor de producere primară și de 15 tone/zi în cazul instalațiilor de producere secundară sau a oricărei instalație de producere primară a mercurului
6	Instalații de topire (afânare, turnare la topitorie), în special pentru aliajele de cupru, plumb și zinc, inclusiv produsele de recuperare, cu o capacitate mai mare de 4 tone/zi pentru plumb sau de 20 tone/zi pentru cupru și zinc
7	Instalații de producere a clincherului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producție mai mare de 500 tone/zi sau în alte cuptoare cu o capacitate de producție mai mare de 50 tone/zi
8	Fabrici de sticlă cu plumb, inclusiv de fibră de sticlă, cu o capacitate de topire mai mare de 20 tone/zi
9	Instalații de producere a clorului și a sodei caustice prin electroliză folosind procedeul cu catod de mercur
10	Instalații de incinerare a deșeurilor periculoase sau a deșeurilor medicale cu o capacitate mai mare de 1 tonă/oră sau instalații de co-incinerare a deșeurilor periculoase sau medicale specificate conform legislației naționale
11	Instalații de incinerare a deșeurilor urbane cu o capacitate mai mare de 3 tone/oră sau instalații de co-incinerare a deșeurilor urbane specificate conform legislației naționale

---

ANEXA III

Cele mai bune tehnici disponibile pentru diminuarea emisiilor de metale grele și a compușilor lor provenind din categoriile de surse enumerate în anexa II

I.   INTRODUCERE

1.   Obiectivul prezentei anexe este de a difuza părților o serie de informații pentru a determina cele mai bune tehnici disponibile aplicabile surselor fixe pentru a le putea permite să se achite de obligațiile ce decurg din prezentul protocol.

2.   „Cele mai bune tehnici disponibile” (MTD) reprezintă stadiul de dezvoltare cel mai eficient și cel mai avansat al activităților și modurilor lor de exploatare, demonstrând aptitudinea practică a tehnicilor speciale care constituie, în principiu, baza valorilor limită de emisie ce vizează evitarea și, dacă acest lucru se dovedește imposibil de realizat, reducerea în mod general a emisiilor și impactul lor asupra mediului în ansamblul său:

—	„tehnici” reprezintă atât tehnologia utilizată, cât și modul în care instalația este concepută, construită, întreținută, exploatată și scoasă din funcțiune;

—

tehnici „disponibile” reprezintă tehnicile perfecționate la o scară care permite aplicarea lor în sectorul industrial pertinent, în condiții viabile din punct de vedere economic și tehnic, ținându-se cont de costuri și de avantaje, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate sau produse pe teritoriul părții interesate, astfel încât să se asigure accesul în condiții rezonabile al celui care exploatează.

—	„cele mai bune” tehnici reprezintă tehnicile cele mai eficiente pentru a atinge un nivel general ridicat de protecție a mediului în ansamblul său.

Pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile se impune acordarea unei atenții speciale, în general sau în cazuri speciale, factorilor enumerați alăturat, ținând seama de costurile și avantajele probabile ale măsurii considerate și ale principiilor de precauție și de prevenție:

—	utilizarea unor tehnologii puțin poluante;

—	utilizarea de substanțe puțin periculoase;

—	recuperarea și reciclarea unei mai mari părți a substanțelor produse și utilizate în timpul operațiilor, precum și a deșeurilor;

—	procedeele, mijloacele sau metodele de exploatare comparabile care au fost experimentate cu succes la scară industrială;

—	progresul tehnologic și evoluția cunoștințelor științifice;

—	natura, efectele și volumul emisiilor în cauză;

—	datele de punere în funcțiune a instalațiilor noi sau existente;

—	termenele necesare pentru punerea în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile;

—	consumul de materii prime (inclusiv apa) și natura materiilor prime utilizate în procedeu, precum și eficiența sa energetică;

—	necesitatea de a preveni sau reduce la minimum impactul global al emisiilor asupra mediului și riscurile de poluare a mediului;

—	necesitatea prevenirii accidentelor și reducerii la minimum a consecințelor acestora asupra mediului.

Noțiunea de cea mai bună tehnică disponibilă nu vizează prescrierea unei tehnici sau a unei tehnologii speciale, ci și respectarea caracteristicilor tehnice ale instalației în cauză, a situației sale geografice și a stării mediului la nivel local.

3.   Informațiile privind eficacitatea și costul măsurilor de combatere a emisiilor se bazează pe documentația oficială a organismului executiv și a organismelor sale subsidiare, în special pe documentele primite și examinate de Echipa specială pentru metale grele și de Grupul de lucru pregătitor special pentru metale grele. S-a ținut cont, în plus, de alte informații internaționale privind cele mai bune tehnici disponibile de combatere a emisiilor (de exemplu – notele tehnice ale Comunității Europene privind MTD, recomandările PARCOM privind cele mai bune tehnici disponibile și informațiile comunicate direct de către experți).

4.   Experiența dobândită prin folosirea instalațiilor și produselor noi care fac apel la tehnici puțin poluante, precum și de modernizarea instalațiilor existente, crește fără încetare; în consecință, prezenta anexă poate face obiectul unor modificări sau actualizări.

5.   Prezenta anexă descrie un anumit număr de măsuri al căror cost și eficiență sunt variabile. Alegerea măsurilor aplicabile în fiecare caz depinde de, și poate fi limitată la, mai mulți factori, cum ar fi: situația economică, infrastructura tehnologică, dispozitivele anti-emisie deja în funcțiune, securitatea, consumul de energie și faptul că sursa este nouă sau există deja.

6.   S-a ținut cont în prezenta anexă de emisiile de cadmiu, plumb și mercur și de compușii lor care se prezintă sub formă solidă (prin legare cu particule) și/sau gazoasă. Formele chimice ale acestor compuși nu sunt, în general, luate în considerație în prezenta anexă. Totuși, eficacitatea dispozitivelor anti-emisie cu privire la proprietățile fizice ale metalului greu a fost luată în considerație, în special în cazul mercurului.

7.   Valorile de emisie exprimate în mg/m3 se raportează la condițiile normale (volum 273, 15 k, 101,3 kPa, gaze uscate), necorectate, ale concentrației de oxigen, cu excepția cazului în care se specifică altfel, și sunt calculate în funcție de tehnicile proiectate de CEN (Comitetul European de Standardizare) și, în anumite cazuri, în funcție de tehnicile naționale de prelevare și supraveghere.

II.   OPȚIUNI GENERALE PENTRU REDUCEREA EMISIILOR DE METALE GRELE ȘI A COMPUȘILOR ACESTORA

8.

Există mai multe moduri de combatere sau de prevenire a emisiilor de metale grele. Printre măsurile de reducere a emisiilor, aplicarea tehnologiilor adiționale și modificarea procedeelor (inclusiv operațiunile de întreținere și control al funcționării) ocupă un loc important. Pot fi luate următoarele măsuri, a căror aplicare poate fi modulată în funcție de condițiile tehnice și/sau de situația economică generală: (a) aplicarea tehnologiilor de producție puțin poluate, în special la instalațiile noi; (b) epurarea efluenților gazoși (măsuri de reducere secundare), în special cu ajutorul filtrelor, instalațiilor de epurare-spălare sau a celor de absorbție; (c) modificarea sau prepararea materiilor prime, a combustibililor și/sau a altor produse de plecare (utilizarea de materii prime cu slabă concentrație de metale grele); (d) adoptarea de metode optime de gestiune-buna organizare internă, programe de întreținere preventivă sau măsuri primare, cum ar fi închiderea unităților care produc pulberi; (e) aplicarea de tehnici de gestiune ecologică corespunzătoare pentru utilizarea și eliminarea anumitor produși care conțin cadmiu, plumb și/sau mercur.

9.

Este necesar să se controleze punerea în funcțiune a procedurilor anti-emisie pentru a veghea că măsurile și metodele corespunzătoare sunt corect aplicate și a permite o reducere efectivă a emisiilor. Acest control va consta în: (a) întocmirea unui inventar al măsurilor de reducere definite mai sus, care au fost deja aplicate; (b) compararea reducerilor efective de Cd, Pb și Hg cu obiectivele fixate în protocol; (c) determinarea caracteristicilor emisiilor cuantificate de Cd, Pb și Hg care provin din surse pertinente prin tehnici corespunzătoare; (d) să se procedeze astfel încât organismele de reglementare să efectueze un audit periodic al măsurilor de reducere aplicate în scopul supravegherii bunei funcționări în timp.

10.

Măsurile de reducere a emisiilor ar trebui să fie eficiente din punct de vedere al costului. Raportul cost-eficacitate ar trebui să fie determinat în funcție de suma totală anuală a costurilor de reducere a emisiilor pe unitate (inclusiv costuri de investiție și costuri de exploatare). Costurile de reducere a emisiilor ar trebui să fie de asemenea luate în considerație în contextul întregului proces.

III.   TEHNICI ANTI-EMISIE

11.   Principalele categorii de tehnici anti-emisie disponibile pentru emisiile de Cd, Pb și Hg sunt următoarele: măsuri primare, cum ar fi înlocuirea materiilor prime sau a combustibililor, tehnologii de producție puțin poluante și măsuri secundare, cum ar fi reducerea de emisii nepersistente și epurarea efluenților gazoși. Tehnicile proprii diferitelor sectoare sunt indicate în capitolul IV.

12.   Datele privind eficacitatea sunt obținute din experiența practică și se consideră că reflectă capacitatea instalațiilor aflate în prezent în funcțiune. Eficiența globală a reducerii gazelor de combustie și a emisiilor nepersistente depinde, într-o mare măsură, de performanța separatoarelor de gaz și a desprăfuitoarelor (hote aspirante). S-au obținut randamente de captare și de colectă mai mari de 99 %. Experiența a demonstrat că, în anumite cazuri, măsurile de combatere puteau reduce cu cel puțin 90 % emisiile globale.

13.   În cazul emisiilor de Cd, Pb și Hg fixate pe particule, metalele pot fi captate cu ajutorul desprăfuitoarelor. Tabelul 1 arată concentrațiile caracteristice de pulberi după epurarea gazelor cu ajutorul anumitor tehnici. Majoritatea acestor măsuri au fost în general aplicate în diferite sectoare. Tabelul 2 oferă informații privind eficacitatea minimă teoretică a anumitor tehnici de captare a mercurului gazos. Aplicarea acestor măsuri depinde de fiecare procedeu special; utilitatea lor este optimală atunci când concentrațiile de mercur din gazele de combustie sunt ridicate.

Tabelul 1:   Performanța dispozitivelor de desprăfuire, exprimată în concentrații medii orare de desprăfuire

	Concentrații medii de pulberi după epurare (mg/m3)
Filtre textile	< 10
Filtre textile de tip membrană	< 1
Desprăfuitoare electrice pe cale uscată	< 50
Desprăfuitoare electrice pe cale umedă	< 50
Epuratoare-spălătoare foarte performante	< 50
Notă: La presiune medie sau redusă, epuratoarele-spălătoare și instalațiile de desprăfuire au în general o putere de desprăfuire inferioară.

Tabelul 2:   Performanțe minime teoretice ale separatoarelor de mercur exprimate în concentrații medii orare de mercur

	Concentrația de mercur după epurare (mg/m3)
Filtre cu seleniu	< 0,01
Epuratoare-spălătoare cu seleniu	< 0,2
Filtre cu cărbune activ	< 0,01
Injectare cu carbon + desprăfuitor	< 0,05
Procedeu Odda Norzive cu clorură de sodiu	< 0,1
Procedeu cu sulfură de plumb	< 0,05
Procedeu Bolken (tiosulfat)	< 0,1

14.   Ar trebui să se vegheze ca aplicarea acestor măsuri de combatere a emisiilor să nu creeze alte probleme de mediu. Un procedeu cu un volum scăzut de emisie în atmosferă nu trebuie utilizat în cazul în care accentuează impactul total asupra mediului al evacuării de metale grele, în special al unei poluări crescute a apei datorate afluenților lichizi. Trebuie să se ia de asemenea în considerație destinația finală a pulberilor captate prin procedeul îmbunătățit de epurare a gazului. Manipularea acestor reziduuri poate avea un efect negativ asupra mediului, care va reduce beneficiul unei diminuări a evacuării în atmosferă a pulberilor și gazelor industriale.

15.   Măsurile de reducere a emisiilor pot fi axate pe tehnici de producție, precum și pe epurarea efluenților gazoși. Aceste două aplicații nu sunt independente una de alta, alegerea unui procedeu dat putând exclude anumite metode de epurare a gazelor.

16.   Alegerea unei tehnici date va depinde de o serie de parametri, cum ar fi concentrația poluanților și/sau formele chimice sub care aceștia sunt prezenți în gazul brut, debitul volumic al gazului, temperatura gazului sau a altor factori, astfel încât domeniile de aplicare se pot suprapune și, în astfel de cazuri, condițiile specifice vor dicta alegerea tehnicii celei mai adecvate.

17.   Prezenta secțiune descrie măsurile proprii de reducere a emisiilor de gaze de la coșurile de triaj în diferite sectoare. Emisiile nepersistente trebuie luate în considerație. Mijloacele utilizate pentru reducerea emisiilor de pulberi ocazionale prin evacuare, manipularea și stocarea materiilor prime sau a subproduselor, care, deși nu sunt relevante pentru emisia pe distanțe lungi, pot avea consecințe asupra mediului local. Acestea pot fi reduse transferând activitățile interesate în clădiri închise, eventual dotate cu sisteme de ventilație și desprăfuire, circuite de aspersiune sau alte dispozitive adecvate. În caz de stocare în aer liber, suprafața materiilor trebuie protejată împotriva efectului de atenuare prin vânt. Locurile de stocare și căile de acces trebuie păstrate curate.

18.   Cifrele privind investigațiile și costurile care au fost prezentate în tabele au fost luate din diferite surse și corespund unor cazuri speciale. Acestea sunt furnizate în dolari americani din 1990 [1 dolar american din 1990 = 0,8 ECU (1990)] și depind de anumiți factori, cum ar fi capacitatea instalațiilor, puterea de epurare și concentrația de gaze brute, tipul de tehnologie și alegerea instalațiilor noi, în contrast cu modernizarea instalațiilor existente.

IV.   SECTOARE

19.   Prezentul capitol prezintă, sub forma unui tabel pe sector, principalele surse de emisie, măsurile anti-emisie bazate pe cele mai bune tehnici disponibile, coeficientul de reducere pe care acestea îl autorizează și costurile corespunzătoare, în cazul in care acestea sunt cunoscute. În cazul în care nu se specifică altfel, coeficienții de reducere prezentați în tabele se raportează la emisiile directe ale gazelor de coș.

Arderea combustibililor fosili în cazanele centralelor electrice și de încălzire și în cazanele industriale

(anexa II, categoria I)

20.   Combustia cărbunelui în cazanele centralelor, în cazanele de încălzire și în cazanele de metale grele industriale este una din principalele surse de emisii antropice de mercur. Concentrația în cărbune este mult superioară celei de petrol sau de gaz natural.

21.   Îmbunătățirea randamentului de conversie și măsurile de economie de energie vor determina o diminuare a emisiilor de metale grele, dat fiind că va fi nevoie de mai puțin combustibil. Combustia de gaz natural sau de combustibili de înlocuire având o slabă concentrație de metale grele în locul cărbunelui va duce, de asemenea, la o reducere semnificativă a emisiilor de metale grele, cum ar fi mercurul. Tehnologia centralelor electrice cu gazeificare integrată în ciclu combinat (GICC) este un nou procedeu care generează emisii reduse.

22.   Metalele grele, cu excepția mercurului, sunt emise sub forma solidă în asociere cu particule de cenușă zburătoare. Cantitatea de cenușă zburătoare produsă depinde de diferitele tehnici de combustie ale cărbunelui: 20 la 40 % din masa cenușii zburătoare atunci când arderea se realizează în cazane cu grătar; această proporție este de 15 % în cazanele cu pat fluidizat și de 70-100 % în cazanele cu cenușă pulverulentă (arderea cărbunelui pulverizat). S-a constatat că, în fracțiunea de cenușă zburătoare formată din particule fine, concentrația de metale grele este mai mare.

23.   Pregătirea cărbunelui, de exemplu „spălarea” sau „tratarea biologică”, reduce concentrația de metale grele asociată prezenței de materie anorganică în cărbune. În același timp, gradul de eliminare a metalelor grele prin această tehnologie este extrem de variabil.

24.   O desprăfuire de mai mult de 99,5 % poate fi obținută cu ajutorul desprăfuitoarelor electrice (DPE) sau a filtrelor din țesătură (FT), reducând concentrația de pulberi la aproximativ 20 mg/m3 în multe cazuri. Emisiile de metale grele, cu excepția mercurului, pot fi reduse cu cel puțin 90-99 %, cifra cea mai scăzută corespunzând elementelor celor mai volatile. Reducerea concentrației de mercur gazos este favorizată de temperaturile de filtrare puțin ridicate.

25.   Utilizarea de tehnici vizând reducerea emisiilor de oxizi de azot, de dioxid de sulf și de particule provenind din gazele de combustie poate de asemenea să permită eliminarea metalelor grele. O tratare corespunzătoare a apelor uzate ar trebui să permită evitarea oricărui impact dintre medii.

26.   În tehnicile menționate mai sus, coeficientul de eliminare a mercurului variază considerabil de la o instalație la alta, după cum se vede în tabelul 3. O serie de cercetări sunt în curs pentru a perfecționa tehnicile de eliminare a mercurului, dar, până când acestea vor fi disponibile la scară industrială, nu există o tehnică mai bună special concepută pentru eliminarea mercurului.

Tabelul 3:   Măsuri anti-emisie, coeficient de reducere și costuri pentru sectorul combustiei de combustibili fosili

Sursa emisiilor	Măsuri anti-emisie	Coeficient de reducere (%)	Costul operației
Combustia combustibilului lichid	Trecerea de la combustibil lichid la gaz	Cd, Pb Hg: 70-80	Depinde în mod strâns de fiecare caz special
Combustia cărbunelui	Trecerea cărbunelui la combustibili cu reduceri mai slabe de emisii de metale grele	Pulberi: 70-100	Depinde în mod strâns de fiecare caz particular
	DPE (rece)	Cd, Pb: >90 Hg: 10-40	Investiție specifică: 5-10 dolari/m3 de gaz rezidual pe oră (>200 000 m3/oră)
	Desulfurarea gazelor de combustie (DDC) pe cale umedă (1)	Cd, Pb: >90 Hg: 10-90 (2)	15-30/Mg reziduuri
	Filtre din țesătură (FT)	Cd: >95 Pb: >99 Hg: 10-60	Investiție specifică: 8-15 dolari/m3 de gaz rezidual pe oră (>200 000 m3/oră)

Siderurgia primară

(anexa II, categoria 2)

27.   Prezenta secțiune tratează emisiile care provin din instalațiile de aglomerare, atelierele de alice, furnalele înalte și oțelăriile care folosesc convertizoare bazice cu oxigen (CBO). Emisiile de Cd, Pb și Hg se produc în asociere cu particule. Concentrația de metale în pulberile evacuate depinde de compoziția materiilor prime și de tipul de metale de aliaj utilizate în siderurgie. Măsurile de reducere a celor mai importante emisii sunt prezentate în tabelul 4. Filtrele din țesături trebuie folosite ori de câte ori este posibil; în caz contrar, se pot folosi desprăfuitoarele electrice și/sau epuratoarele – spălătoare foarte performante.

28.   Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile în siderurgia primară permite reducerea totalului emisiilor de pulberi care au legătură directă cu procesul la următoarele valori:

Instalații de aglomerare	40-120 g/Mg
Ateliere de fabricat alice	40 g/Mg
Furnale înalte	35-50 g/Mg
Convertizoare cu oxigen	35-70 g/Mg

29.   Epurarea gazelor cu ajutorul filtrelor din țesătură va reduce cantitatea de pulberi la mai puțin de 20 mg/m3, față de 50 mg/m3 pentru desprăfuitoarele electrice sau epuratoarele-spălătoare (în medie orară). În același timp, numeroase utilizări ale filtrelor din țesătură în siderurgia primară permit obținerea unor valori mult inferioare.

Tabelul 4:   Surse de emisii, măsuri anti-emisie, randamentul de desprăfuire și costurile pentru sectorul siderurgiei primare

Sursa emisiilor	Măsuri anti-emisie	Randament de desprăfuire (%)	Costul total al operației (în dolari americani)
Instalații de aglomerare	Aglomerare cu randament slab de emisie	Aprox. 50	—
	Epuratoare-spălătoare și DPE	> 90	—
	Filtre din țesătură	> 99	—
Ateliere de fabricat alice	DPE + reactor cu var + filtre din țesătură	> 99	—
	Epuratoare - spălătoare	> 95	—
Furnale înalte Epurarea gazelor de la furnalele înalte	FT/DPE	> 99	DPE: 0,24-1/Mg fontă
	Epuratoare-spălătoare pe cale umedă	> 99	—
	DPE pe cale umedă	> 99	—
Convertizor cu oxigen	Desprăfuire primară: separator pe cale umedă/DPE/FT	> 99	DPE pe cale uscată: 2,25/Mg oțel
	Desprăfuire secundară: DPE pe cale uscată/FT	> 97	FT: 0,26/Mg oțel
Emisii accidentale	Curele transportatoare închise, reținere, umidificarea materiilor prime și curățarea drumurilor	80-99	—

30.   Reducerea și fuziunea directă sunt în curs de dezvoltare și ar putea reduce în viitor utilizarea instalațiilor de aglomerare și a furnalelor înalte. Aplicarea acestor tehnologii depinde de proprietățile minereului și cere ca produsul care rezultă să fie elaborat într-un cuptor cu arc echipat cu dispozitive de comandă adecvate.

Siderurgia secundară

(anexa II, categoria 3)

31.   Este foarte important să se capteze toate emisiile în mod eficient. Aceasta se realizează instalând nișe sau hote amovibile sau asigurând evacuarea completă a clădirii. Emisiile captate trebuie să fie epurate. Pentru ansamblul procedeelor generatoare de pulberi utilizate în siderurgia secundară, desprăfuirea cu ajutorul filtrelor din țesătură, care permite reducerea concentrației de pulberi la mai puțin de 20 mg/m3, trebuie considerată ca cea mai bună tehnică disponibilă. Atunci când cea mai bună tehnică disponibilă este de asemenea utilizată pentru reducerea la minimum a emisiilor accidentale, cantitățile specifice de pulberi emise (inclusiv emisiile trecătoare direct legate de procedeu) vor fi cuprinse într-un interval de 0,1 la 0,35 kg/Mg oțel. În numeroase cazuri, utilizarea filtrelor din țesătură permite reducerea conținutului de gaze epurate în pulberi la mai puțin de 10 mg/m3. Cantitățile specifice de pulberi emise sunt astfel în mod normal mai mici de 0,1 kg/Mg.

32.   Se folosesc două tipuri de cuptoare pentru topirea fierului vechi: cuptoarele harten–care vor fi progresiv eliminate și cuptoarele cu arc (FA).

33.   Concentrația de metale grele luate în considerație din pulberile evacuate depinde de compoziția fierului vechi și de tipul metalelor grele de aliaj care intră în fabricarea oțelului. După măsurările efectuate în cuptoarele cu arc, emisiile de metale grele se prezintă sub formă de vapori cu valoarea de 95 % pentru mercur și 25 % pentru cadmiu. Cele mai importante măsuri anti-emisie sunt prezentate în tabelul 5.

Tabelul 5:   Surse de emisii, măsuri anti-emisie, randament de desprăfuire și costuri pentru sectorul siderurgiei secundare

Sursa emisiilor	Măsuri anti-emisie	Randament de desprăfuire (%)	Costul total al operației (în dolari americani)
FA	DPE	> 99	—
	FT	> 99,5	FT: 24/Mg oțel

Topitorii

(anexa II, categoria 4)

34.   Este foarte important să se capteze toate emisiile în mod eficient. Acest lucru se poate realiza instalând nișe sau hote amovibile sau asigurând evacuarea completă a clădirii. Emisiile captate trebuie să fie epurate. Cubilourile, cuptoarele cu arc și cuptoarele cu inducție sunt exploatate în topitorii. Emisiile directe de metale grele sub forma particulelor și a gazelor sunt în mod special asociate cu topirea, dar și într-o măsură redusă cu turnarea. Emisiile nepersistente sunt generate de manipularea, topirea, turnarea și debavurarea materiilor prime. Măsurile de reducere a celor mai importante emisii sunt prezentate în tabelul 6, cu indicarea nivelurilor de reducere posibile și a costurilor, dacă acestea sunt cunoscute. Aceste măsuri pot permite reducerea concentrațiilor de pulberi la cel mult 20 mg/m3.

Tabelul 6:   Surse ale emisiilor, măsuri anti-emisie, randament de desprăfuire și costuri pentru sectorul de topitorie

Surse ale emisiilor	Măsuri anti-emisie	Randament de desprăfuire (%)	Costul total al operației (în dolari americani)
FA	DPE	> 99	—
	FT	> 99,5	FT: 24/Mg oțel
Cuptoare de inducție	FT + absorbție pe cale uscată + FT	> 99	—
Cubilou cu aer rece	Sub poarta de evacuare: FT	> 98	—
	Deasupra porții de evacuare
	FT + desprăfuire prealabilă	> 97	8-12/Mg fontă
FT + chimsorpție	> 99	45/Mg fontă
Cubilou cu aer cald	FT + desprăfuire prealabilă	> 99	23/Mg fontă
	Dezintegrator/spălător Venturi	> 97

35.   Industria topitoriei cuprinde o vastă gamă de instalații de producție. Pentru micile instalații existente, măsurile indicate nu corespund întotdeauna celor mai bune tehnici disponibile, în cazul in care acestea nu sunt viabile pe plan economic.

Industria metalelor neferoase de prima și a doua categorie de topire

(anexa II, categoriile 5 și 6)

36.   Prezenta secțiune tratează emisiile de Cd, Pb și Hg și reducerea acestor emisii în producția primară și secundară a metalelor neferoase, cum ar fi plumbul, cuprul, zincul, staniul și nichelul. Dată fiind diversitatea materiilor prime utilizate și a procedeelor aplicate, practic toate tipurile de metale grele și de compuși de metale grele pot fi evacuate de acest sector. Ținând cont de metalele grele analizate în prezenta anexă, producția de cupru, plumb și zinc prezintă un interes special.

37.   Minereurile și concentratele de minereuri sunt în primul rând tratate prin concasare și câteodată prin ciuruire. Tehnicile de îmbogățire a minereului nu sunt foarte răspândite, chiar dacă procedeul flotației a fost folosit în unele instalații care tratează minereuri cu conținut slab. Minereul concasat și apoi încălzit fie în retorte, dacă este vorba despre mici operații, fie în cuptoare, în cazul operațiilor mari, este adus la temperaturi la care se operează sublimarea sulfurii de mercur. Vaporii de mercur care rezultă sunt condensați într-un sistem de răcire și adunați sub formă de mercur metalic. Funinginea care se formează în condensatoare și în bazinele de decantare ar trebui să fie scoasă, tratată cu var și reintrodusă în retortă sau în cuptor.

38.   Pot fi folosite mai multe tehnici pentru o recuperare optimă a mercurului:

—	măsuri care să vizeze reducerea formării pulberilor în timpul operațiilor de extracție și de stocare, inclusiv diminuarea dimensiunii stocurilor;

—	încălzirea indirectă a cuptorului;

—	menținerea minereului cât mai uscat posibil;

—	aducerea temperaturii gazului la intrarea în condensator la numai 10-20°C peste punctul de condensare;

—	menținerea temperaturii de ieșire la o valoarea cât mai mică posibil;

—	trecerea gazelor de reacție printr-un dispozitiv de epurare după condensare și/sau într-un filtru cu seleniu.

Încălzirea indirectă, tratarea separată a categoriilor de minereu cu granulă fină și controlul conținutului de apă al minereului pot permite limitarea formării pulberilor. Pulberile ar trebui eliminate din gazele de reacție calde înainte de intrarea lor în dispozitivul de condensare a mercurului cu ajutorul instalațiilor de desprăfuire și/sau a desprăfuitoarelor electrice.

39.   Pentru a produce aur prin topire, se pot folosi strategii analoge cu cele care sunt folosite pentru mercur. Aurul se produce de asemenea cu ajutorul altor tehnici decât topirea, iar acestea sunt de preferat pentru instalațiile noi.

40.   Metalele neferoase sunt în principal produse plecând de la minereurile sulfurate. Din motive tehnice și de calitate a produsului, efluenții gazoși trebuie să treacă printr-o desprăfuire ridicată (< 3 mg/m3) și trebuie să fie de asemenea debarasați de mercur înainte de a fi dirijați spre o instalație de fabricare a SO3 prin procedeul de contact, ceea ce va avea de asemenea ca efect reducerea la minimum a emisiilor de metale grele.

41.   Ar trebui, atunci când este cazul, să se folosească filtre textile, care să permită obținerea unei concentrații de pulberi de cel mult 10 mg/m3. Pulberile care provin din ansamblul de operații de producție prin pirometalurgie ar trebui să fie reciclate pe loc sau în altă parte și trebuie luate o serie de măsuri pentru a proteja sănătatea lucrătorilor.

42.   Primele experiențe privind producția primară de plumb arată că există tehnici noi și interesante de reducere prin topire directă fără aglomerare de concentrate. Aceste procedee sunt caracteristice unei noi generații de tehnici autogene de topire directă a plumbului care poluează mai puțin și consumă mai puțină energie.

43.   Plumbul din a doua topire provine mai ales din bateriile uzate ale mașinilor și camioanelor, care sunt demontate înainte de a fi introduse în cuptor. Cea mai bună tehnică disponibilă trebuie să comporte o operație de topire într-un cuptor rotativ jos sau într-un cuptor vertical. Arzătoarele oxicombustibile permit reducerea cu 60 % a volumului de deșeuri gazoase și a producției de pulberi de furnal. Epurarea gazelor de combustie cu ajutorul filtrelor textile permite atingerea nivelurilor de concentrație de pulberi de 5 mg/m3.

44.   Producția de zinc primar este asigurată prin electroliză (prăjire-lixiviere). Se poate înlocui prăjirea prin lixivierea sub presiune, care poate fi considerată ca cea mai bună tehnica disponibilă pentru instalațiile noi, în funcție de proprietățile concentratului. Emisiile care provin de la producția de zinc prin pirometalurgie în cuptoare prin procedeul „Imperial Smelting” (furnale înalte cu zinc) pot fi reduse datorită utilizării gaturilor de furnal cu dublu clopot și a epuratoarelor-spălătoare foarte performante sau a sistemelor eficiente de evacuare și de epurare a gazelor care provin din zgură și turnarea plumbului și epurării intense (< 10 mg/m3) a efluenților gazoși bogați în monoxid de carbon emanați de către furnal.

45.   Pentru recuperarea zincului din reziduurile oxidate, acestea sunt tratate într-un cuptor „Imperial Smelting”. Reziduurile foarte sărace și pulberile de furnal (din siderurgie) sunt în prealabil tratate în cuptoare rotative (cuptoare Waelz) unde se produce un oxid cu o puternică concentrație de zinc. Materialele metalice sunt reciclate prin topire fie în cuptoare cu inducție, fie în cuptoare cu căldură directă sau indirectă obținută de la gazul natural sau de la combustibili lichizi, sau chiar în retorte verticale „New Jersey”, unde diferite materiale de recuperare pe bază de oxizi sau de metale pot fi reciclate. Se poate obține de asemenea zinc plecând de la zgura din cuptoarele cu plumb printr-un procedeu de reducere a zgurii.

46.   În general, procedeele trebuie să comporte un dispozitiv eficient de recuperare a pulberilor atât pentru gazele primare, cât și pentru emisiile accidentale. Măsurile de reducere a emisiilor importante sunt prezentate în tabelele 7 (a) și (b). Utilizarea filtrelor textile a permis, în anumite cazuri, să se aducă concentrația de pulberi la mai puțin de 5 mg/m3.

Tabelul 7 (a):   Surse de emisii, masuri anti-emisie, randament de desprăfuire și costuri pentru sectorul industriei primare a metalelor neferoase

Sursa emisiilor	Măsuri anti-emisie	Randament de desprăfuire (%)	Cost total al operației (dolari americani)
Emisii accidentale	Hote aspirante, reținere etc., epurarea efluenților gazoși prin FT	> 99	—
Prăjire/aglomerare	Aglomerare în cuptoare cu flacără verticală: DPE + epuratoare-spălătoare (înaintea trecerii într-o instalație cu acid sulfuric cu dublu contact) + FT pentru gaze reziduale	—	7-10/Mg H2SO4
Topire clasică (reducere în furnal înalt)	Cuptor vertical: închidere superioară/evacuare eficientă în găuri de turnare + FT, canale de turnare închise, guri de alimentare cu clopot dublu	—	—
„Imperial Smelting”	Spălare foarte performantă	> 95	—
	Spălătoare Venturi	—	—
	Guri de alimentare cu clopot dublu	—	4/Mg metal produs
Lixiviere prin presiune	Aplicarea procedeului depinde de proprietățile de lixiviere ale concentratelor	> 99	Depinde de loc
Procedee directe de reducere prin topire	Topire fulger, de exemplu procedeele Kivet, Outokumpu și Mitsubishi	—	—
	Topire cu baie, de exemplu convertizorul rotativ cu insuflare de sus, procedeele Ausmelt, Isasmelt, QSL și Noranda	Ausmelt: Pb 77, Cd 97, QSL: Pb 92, Cd 93	QSL: costuri de exploatare 60/Mg Pb

Tabelul 7 (b):   Surse de emisii, măsuri anti-emisie, randament de desprăfuire și costuri pentru sectorul industriei metalelor neferoase

Sursa emisiilor	Măsuri anti-emisie	Randament de desprăfuire (%)	Cost total al operației (dolari americani)
Producția de plumb	Cuptor rotativ puțin înalt: hote de aspirație pentru găurile de turnare + FT; condensator cu tub, arzător oxicombustibil	99,9	45/Mg Pb
Producția de zinc	„Imperial Smelting”	> 95	14/Mg Zn

Industria cimentului

(anexa II, categoria 7)

47.   Cuptoarele de ciment pot folosi uleiurile uzate sau pneurile folosite drept combustibili (secundari). În cazul în care se folosesc reziduuri, prescripțiile privind emisiile procedeelor de incinerare a deșeurilor se pot aplica și în cazul deșeurilor periculoase, în funcție de cantitatea tratată în instalație, prescripțiile privind emisiile procedeelor de incinerare a deșeurilor periculoase ar putea fi aplicate. Cu toate acestea, prezenta secțiune menționează cuptoarele cu combustibili fosili.

48.   Se emit particule în toate fazele producției de ciment, constând din manipularea materialelor, tratarea materiilor prime (în concasoare și desicatoare), producția clincherului și prepararea cimentului. Metalele grele sunt introduse în cuptor împreună cu materiile prime, cu combustibilii fosili și cu deșeurile care servesc drept combustibili.

49.   Producția clincherului se realizează cu ajutorul următoarelor tipuri de cuptoare: cuptor rotativ înalt pe cale umedă, cuptor rotativ înalt pe cale uscată, cuptor rotativ cu dispozitiv de preîncălzire cu ciclon, cuptor rotativ cu dispozitiv de preîncălzire cu grătar și cuptor vertical. Cuptoarele rotative cu dispozitiv de preîncălzire cu ciclon consumă mai puțină energie și oferă în plus posibilități de reducere a emisiilor.

50.   Pentru recuperarea căldurii, se trec gazele reziduale din cuptoarele rotative prin sistemul de preîncălzire și uscătoarele concasoare (atunci când un material este instalat) înainte de a le desprăfui. Pulberile astfel adunate sunt retrimise în circuitul de alimentare.

51.   Mai puțin de 0,5 % din plumbul și cadmiul care intră în cuptor este evacuat o dată cu gazele de combustie. Concentrația puternică de substanțe alcaline și epurarea care are loc în cuptor favorizează retenția metalelor în clincher sau în praful cuptorului.

52.   Este posibil să se reducă emisiile de metale grele din atmosferă, de exemplu, prin prelevarea fluxului de eșapament și stocarea pulberilor adunate și nu prin trimiterea în circuitul de alimentare. Totuși, se impune, în fiecare caz, să se pună în balanță avantajele pe care le prezintă această soluție și consecințele unei evacuări de metale grele în stocul de deșeuri. Derivarea metalului cald calcinat, care este în parte evacuat în fața intrării în cuptor și este introdus în instalația de preparare a cimentului, constituie o altă soluție. Astfel se pot amalgama pulberile în clincher. Este indicat de asemenea să se vegheze la funcționarea regulată a cuptorului pentru a evita opririle de urgență ale desprăfuitoarelor electrice. Pot să rezulte astfel concentrații excesive de CO. Aceste opriri de urgență riscă într-adevăr să antreneze puncte puternice de emisie de metale grele.

53.   Măsurile de reducere a emisiilor importante sunt prezentate în tabelul 8. Pentru reducerea emisiilor directe de pulberi la nivelul concasoarelor și uscătoarelor se folosesc mai ales filtrele textile, în timp ce gazele reziduale ale dispozitivului de răcire a clincherului și ale cuptorului sunt tratate cu ajutorul desprăfuitoarelor electrice. Cu ajutorul DPE, pulberile pot fi aduse la concentrații mai mici de 50 mg/m3. Cu FT concentrația de pulberi a gazului epurat poate scădea la 10 mg/m3.

Tabelul 8:   Surse de emisii, măsuri anti-emisie, randament de reducere și costuri pentru sectorul industriei cimentului

Sursa emisiilor	Măsuri anti-emisie	Randament de reducere (%)	Costul operației
Emisii directe ale concasoarelor și uscătoarelor	FT	Cd, Pb: > 95	—
Emisii directe ale cuptoarelor rotative și ale dispozitivului de răcire a clincherului	DPE	Cd, Pb: > 95	—
Emisii directe ale cuptoarelor rotative	Absorbție pe cărbune activ	Hg: > 95	—

Industria sticlei

(anexa II, categoria 8)

54.   În industria sticlei, emisiile de plumb sunt departe de a fi neglijabile, din cauza diferitelor tipuri de sticlă care conțin plumb (de exemplu, cristalul sau tuburile catodice). În cazul sticlei cave sodo-calcice, emisiile de plumb depind de calitatea sticlei reciclate folosite. Concentrația de plumb a pulberilor care provin din topirea cristalului se situează în general între 20 și 60 %.

55.   Emisiile de pulberi se produc în principal în urma malaxării amestecului vitrifiabil, în cuptoare, în urma scurgerilor difuze la deschiderea cuptorului și în momentul finisării și suflării produselor. Acestea depind în mare măsură de tipul de combustibil ars, de tipul cuptorului și de tipul de sticlă produs. Arzătoarele oxicombustibile pot reduce cu 60 % volumul deșeurilor gazoase și emisia de pulberi de furnal. Emisiile de plumb care provin din încălzirea electrică sunt inferioare celor din încălzirea cu combustibil lichid sau cu gaz.

56.   Amestecul este topit în cuve cu alimentare continuă, în cuptoare cu oale sau în creuzete. Prin cuptoarele cu alimentare discontinuă, emisiile de pulberi fluctuează enorm în timpul ciclului de fuziune. Cuvele cu cristal emit pulberi (< 5 kg/Mg sticlă) mai mult decât alte tipuri de cuve (< 1 kg/Mg de sticlă obținută prin topirea carbonatului de sodiu sau de potasiu).

57.   Printre măsurile care permit reducerea emisiilor directe de pulberi metalice, se poate cita granulația amestecului vitrifiabil, înlocuirea sistemelor de încălzire cu combustibil lichid sau cu gaz prin sisteme electrice, încorporarea unei cantități mai mari de sticlă recirculată în amestec și folosirea unei mai bune game de materii prime (repartiție granulometrică) și de sticlă reciclată (evitând fracțiunile care conțin plumb). Gazele de eșapament pot fi epurate în filtre textile, ceea ce aduce emisiile la mai puțin de 10 mg/m3. Cu ajutorul desprăfuitoarelor electrice, emisiile se pot reduce la 30 mg/m3. Coeficientul de reducere al emisiilor corespunzătoare este prezentat în tabelul 9.

58.   Procedeele de fabricație a cristalului fără compuși de plumb sunt în curs de dezvoltare.

Tabelul 9:   Surse de emisii, măsuri anti-emisie, randament de desprăfuire și costuri pentru sectorul industriei sticlei

Sursa emisiilor	Măsuri anti-emisie	Randament de desprăfuire (%)	Cost total al operației
Emisii directe	FT	> 98	—
	DPE	> 90	—

Industria clorului și a sodei caustice

(anexa II, categoria 9)

59.   In industria clorului și a sodei caustice, Cl2, hidroxizii alcalini și hidrogenul se obțin prin electroliza unei soluții saline. Instalațiile existente folosesc în mod curent procedeul cu catod de mercur și procedeul cu diafragmă, care necesită amândouă recurgerea la o serie de practici în scopul evitării problemelor ecologice. Procedeul cu membrană nu antrenează nici o emisie de mercur. În plus, acesta consumă mai puțină energie electrolitică și mai multă căldură pentru concentrația de hidroxizi alcalini (bilanțul energetic global dând un ușor avantaj, de ordinul a 10-15 % față de tehnologia cu membrană); se folosesc cuve mai compacte. În Decizia 90/3 din 14 iunie 1990, Comisia pentru prevenirea poluării masive de origine telurică (PARCOM) a recomandat eliminarea progresivă, pe cât posibil, a instalațiilor cu catod de mercur pentru fabricarea clorului și a sodei, astfel încât acestea să dispară în totalitate în 2010.

60.   Se pare că investiția specifică necesară pentru înlocuirea procedeului cu catod de mercur prin procedeul cu membrană ar fi de ordinul a 700-1 000 dolari/Mg de Cl2. În ciuda unei posibile creșteri a cheltuielilor de apă, electricitate, etc. și a costului epurării soluției saline, în special, costurile de exploatare vor scădea în majoritatea cazurilor, datorită economiilor făcute în principal printr-un consum mai redus de energie și datorită diminuării costului tratării apelor uzate și a eliminării deșeurilor.

61.   Sursele de emisii de mercur în mediul înconjurător, provenind din procedeul cu catod de mercur, sunt: ventilarea sălii cuvelor, efluenții gazoși, produșii fabricato, în special hidrogenul și apele uzate. Printre evacuările din atmosferă, mercurul emis sub forma difuză din cuvele din ansamblul localului ocupă un loc important. Măsurile de prevenire și de supraveghere sunt esențiale și ar trebui să li se acorde un rang de prioritate legat de importanța relativă a fiecărei surse în cadrul unei instalații speciale. În toate cazurile, o serie de măsuri de supraveghere speciale sunt necesare atunci când mercurul este recuperat din nămolurile care rezultă din operațiile de fabricare.

62.   Se pot folosi următoarele măsuri pentru reducerea mercurului care provine din instalațiile existente:

—	măsurile de control al procedeului și măsurile tehnice destinate optimizării operației în cuve, întreținere și metode de lucru mai eficiente;

—	dispozitive de acoperire, etanșeitate și scurgere controlată prin aspirație;

—	curățarea sălilor cuvelor și măsuri care să faciliteze menținerea acestora într-o stare de curățenie; și

—	epurarea unei cantități limitate de flux gazos (anumite fluxuri de aer contaminate și gaz hidrogen).

63.   Aceste măsuri permit să se ajungă la o concentrație a emisiilor de mercur la valori mai mici de 2,0 g/Mg de capacitate de producție de Cl2, exprimat în medie anuală. Anumite instalații ajung la niveluri de emisii mult sub 1,0 g/Mg de de Cl2. În conformitate cu Decizia PARCOM 90/3, a fost necesar ca instalațiile existente care folosesc procedeul cu catod de mercur pentru producția de clor și de sodă – înainte de 31 decembrie 1996 – să aducă la un nivel de 2 g de Hg/Mg de Cl2 emisiile de substanțe vizate de Convenția pentru prevenirea poluării marine de origine telurică. Deoarece emisiile depind într-o mare măsură de introducerea bunelor practici de exploatare, calculul mijloacelor ar trebui să fie fondat pe o perioadă de întreținere de cel mult un an.

Incinerarea deșeurilor urbane, a deșeurilor medicale și a deșeurilor periculoase

(anexa II, categoriile 10 și 11)

64.   Incinerarea deșeurilor urbane, a deșeurilor medicale și a deșeurilor periculoase produce emisii de cadmiu, plumb si mercur. Mercurul, o bună parte a cadmiului și o proporție redusă de plumb se volatilizează. O serie de măsuri speciale ar trebui luate, atât înainte, cât și după incinerare, pentru reducerea acestor emisii.

65.   Se consideră că în materie de desprăfuire, cea mai bună tehnică disponibilă este filtrul textil, asociat cu metodele de reducere a substanțelor volatile pe cale uscată sau umedă. Se pot folosi de asemenea desprăfuitoare electrice, utilizate cu dispozitive pe cale umedă, pentru reducerea la minim a emisiilor de pulberi, dar acest material oferă mai puține posibilități decât filtrele textile, în special în cazul unei acoperiri prealabile în vederea absorbției poluanților volatili.

66.   Atunci când „cea mai bună tehnică disponibilă” este utilizată pentru epurarea gazelor de combustie, concentrația pulberilor este adusă la valori cuprinse între 10 și 20 mg/m3; dar se obțin în practică o serie de concentrații inferioare și în anumite cazuri s-au semnalat concentrații mai mici de 1 mg/m3. Concentrația de mercur poate fi coborâtă la valori cuprinse între 0,05 și 0,10 mg/m3 (normalizare la 11 % de O2).

67.   Măsurile secundare de reducere a celor mai importante emisii sunt prezentate în tabelul 10. Este greu să se furnizeze date de o valabilitate generală, deoarece costurile relative în dolari/tonă depind de o gamă foarte răspândită de variabile proprii fiecărui loc, cum ar fi structura deșeurilor.

68.   Găsim metale grele în toate fracțiunile deșeurilor urbane (de exemplu, produse, hârtie, materii organice). Reducând volumul acestor deșeuri care sunt incinerate, este așadar posibil să se reducă emisiile de metale grele. Se ajunge la aceasta prin aplicarea diverselor strategii de gospodărire a deșeurilor, în special programele de reciclare și transformare a materiilor organice în compost. Anumite țări ale CEE/ONU autorizează de asemenea evacuarea deșeurilor urbane. În evacuările corect administrate, emisiile de cadmiu și de plumb sunt eliminate și emisiile de mercur pot fi inferioare celor care rezultă din incinerare. O serie de cercetări privind emisiile de mercur care provin din evacuări sunt în curs în mai multe țări ale CEE.

Tabelul 10:   Surse de emisii, măsuri anti-emisie, coeficient de eficacitate și costuri pentru sectorul incinerării deșeurilor urbane, a deșeurilor medicale și a deșeurilor periculoase

Sursa emisiilor	Măsuri anti-emisie	Coeficient de reducere (%)	Cost total al operației (în dolari americani)
Gaze de furnal	Epuratoare-spălătoare foarte performante	Pb, Cd: >98 Hg: cca. 50	—
	DPE (trei câmpuri)	Pb, Cd: 80-90	10-20/Mg deșeu
	DPE pe cale umedă (un câmp)	Pb, Cd: 95-99	—
	Filtre textile	Pb, Cd: 95-99	15-30/Mg deșeu
	Injecție cu carbon + FT	Hg: > 85	Costuri de exploatare: cca. 2-3/Mg deșeu
	Filtrare pe pat de cărbune	Hg: > 99	Costuri de exploatare: cca. 50/Mg de deșeu

---

(1)  Volumul de eliminare a mercurului crește în funcție de proporția de mercur ionic. Dispozitivele de epurare prin reducere catalitică selectivă, atunci când cantitatea de pulberi este mare.

(2)  Este vorba în mod esențial de reducerea de SO2. Reducerea emisiilor de metale grele este un avantaj suplimentar (investiție specifică: 60-250 dolari/kWel).

---

ANEXA IV

Termene de aplicare a valorilor limită și a celor mai bune tehnici disponibile pentru noile surse fixe și sursele fixe existente

Termenele de aplicare a valorilor limită și a celor mai bune tehnici disponibile sunt următoarele:

(a)	pentru sursele fixe noi: doi ani după data intrării în vigoare a prezentului protocol;

(b)	pentru sursele fixe existente: opt ani după data intrării în vigoare a prezentului protocol. La nevoie, acest termen ar poate fi prelungit pentru surse fixe speciale existente în conformitate cu termenul de amortizare prevăzut în această privință de legislația națională.

---

ANEXA V

Valori limită pentru emisiile ce provin din marile surse fixe

I.   INTRODUCERE

1.	Două tipuri de valori limită sunt importante în diminuarea emisiilor de metale grele: — valorile aplicabile metalelor grele sau grupurilor de metale grele speciale; și — valorile aplicabile emisiilor de particule în general.

2.

În principiu, valorile limită pentru materiile speciale nu pot înlocui valorile limită specifice pentru cadmiu, plumb și mercur, deoarece cantitatea de metale asociate emisiilor de particule variază de la un procedeu la altul. Totuși, respectarea acestor limite contribuie sensibil la reducerea emisiilor de metale grele în general. În plus, supravegherea emisiilor de particule este în general mai puțin costisitoare decât supravegherea unor anumite substanțe și, în general, supravegherea continuă a diferitelor metale grele nu este în mod material posibilă. În consecință, valorile limită pentru particule prezintă un mare interes practic și sunt de asemenea enunțate în prezenta anexă cel mai adesea pentru a completa sau înlocui valorile limită specifice aplicabile cadmiului, plumbului sau mercurului.

3.

Valorile limită exprimate în mg/m3 se raportează la condițiile normale (volum de 273,15 k, 101,3 kPa, gaze uscate) și sunt calculate sub formă de valoare medie a măsurărilor efectuate timp de mai multe ore de exploatare, fie în 24 de ore, ca regulă generală. Perioadele de demarare și de oprire trebuie să fie excluse. Perioada care servește calculului mediilor poate, la nevoie, să fie prelungită pentru ca supravegherea să dea rezultate suficient de precise. În privința concentrației de oxigen a evacuărilor de gaze, se aplică valorile date pentru anumite surse mari fixe. Orice diluție, în vederea diminuării concentrațiilor poluanților din gazele evacuate este interzisă. Valorile limită pentru metalele grele se aplică la trei stări ale metalului și compușilor săi – solidă, gazoasă și de vapori – exprimate în masa metalului. În cazul în care se dau valori limită pentru emisiile totale, exprimate în g/unitatea de producție sau de capacitate, acestea corespund sumei emisiilor de gaze de combustie și a emisiilor ocazionale calculată ca valoare anuală.

4.

În cazul în care o depășire a valorilor limită date nu poate fi exclusă, trebuie să se supravegheze emisiile sau un parametru de performanță care indică dacă un dispozitiv antipoluare este corect utilizat și întreținut. Supravegherea emisiilor sau a indicatorilor de performanță ar trebui să aibă un caracter continuu dacă debitul masic al particulelor emise este mai mare de 10 kg/oră. În caz de supraveghere a emisiilor, concentrațiile de poluanți atmosferici în efluenții canalizați trebuie măsurate în mod reprezentativ. Dacă materiile speciale sunt supravegheate în mod discontinuu, concentrațiile ar trebui să fie măsurate la intervale regulate, cu sau fără trei valori independente pe verificare. Metodele de prelevare și de analiză a eșantioanelor tuturor poluanților, precum și metodele de măsură de referință care servesc la etalonarea sistemelor de măsură automatizate, ar trebui să fie conform normelor fixate de către Comitetul European de Reglementare (CEN) sau prin Organizația Internațională de Standardizare (ISO). Așteptând perfecționarea standardelor CEN sau ISO, se pot aplica standardele naționale. Standardele naționale pot fi de asemenea aplicate, în cazul în care dau aceleași rezultate ca și standardele CEN sau ISO.

5.

În caz de supraveghere continuă, valorile limită sunt respectate dacă nici una din valorile de concentrație medie a emisiilor calculate pe 24 ore nu depășește valoarea limită sau dacă valoarea medie calculată pentru 24 ore a parametrului supravegheat nu depășește valoarea corelată a acestui parametru, obținută cu ocazia unui test de funcționare în cursul căruia dispozitivul antipoluare era corect utilizat și întreținut. În caz de supraveghere discontinuă a emisiilor, valorile limită sunt respectate dacă media valorilor pe verificare nu depășește valoarea limită. Fiecare din valorile limită exprimate prin totalul emisiilor pe unitate de producție sau totalul emisiilor anuale este respectată dacă valoarea supravegheată nu este depășită, după cum s-a indicat mai sus.

II.   VALORI LIMITĂ SPECIALE PENTRU ANUMITE SURSE MAJORE FIXE

Arderea combustibililor fosili

(anexa II, categoria 1)

6.	Valorile limită corespund unei concentrații de 6 % de O2 în gazele de combustie pentru combustibilii solizi și de 3 % de O2 pentru combustibilii lichizi.

7.	Valoarea limită pentru emisiile de particule ce provin din combustibilii solizi și lichizi: 50 mg/m3.

Ateliere de aglomerare

(anexa II, categoria 2)

8.	Valoarea limită pentru emisiile de particule: 50 mg/m3.

Ateliere de peletizare

(anexa II, categoria 2)

9.	Valoarea limită pentru emisiile speciale: (a) concasare, uscare: 25 mg/m3; și (b) peletizare: 25 mg/m3; sau

10.	valoarea limită pentru totalul emisiilor de particule: 40 g/Mg de pelete produse.

Furnale înalte

(anexa II, categoria 3)

11.	Valoarea limită pentru emisiile de particule: 50 mg/m3.

Cuptoare cu arc

(anexa II, categoria 3)

12.	Valoarea limită pentru emisiile de particule: 20 mg/m3.

Producerea de cupru și zinc, inclusiv în cuptoarele „Imperial Smelting”

(anexa II, categoria 5 și 6)

13.	Valoarea limită pentru emisiile de particule: 20 mg/m3.

Producerea de plumb

(anexa II, categoria 5 și 6)

14.	Valoarea limită pentru emisiile de particule: 10 mg/m3.

Industria de ciment

(anexa II, categoria 7)

15.	Valoarea limită pentru emisiile de particule: 50 mg/m3

Industria sticlei

(anexa II, categoria 8)

16.	Valorile limită corespund unor concentrații de O2 în gazele de combustie a căror valoare variază după tipul furnalului: cuptoare cu cuvă: 8 %, cuptoare cu creuzet și cuptoare cu oală: 13 %.

17.	Valoarea limită pentru emisiile de plumb: 5 mg/m3.

Industria clorului și a sodei caustice

(anexa II, categoria 9)

18.	Valorile limită se raportează la cantitatea de mercur evacuată în atmosferă printr-o instalație, oricare ar fi sursa de emisie, exprimată în valoare medie anuală.

19.	Valorile limită pentru instalațiile existente de clor și sodă caustică trebuie evaluate de părțile reunite în cadrul organismului executiv în termen de cel mult doi ani după data intrării în vigoare a prezentului protocol.

20.	Valorile limită pentru instalațiile noi care produc clor și sodă caustică: 0,01 g Hg/Mg Cl2 capacitate de producție.

Incinerarea deșeurilor urbane, medicale și periculoase

(anexa II, categoria 10 și 11)

21.	Valorile limită corespund unei concentrații de 11 % O2 în gazele de combustie.

22.	Valorile limită pentru emisiile de particule: (a) 10 mg/m3 pentru incinerarea deșeurilor periculoase și a deșeurilor medicale; (b) 25 mg/m3 pentru incinerarea deșeurilor urbane.

23.

Valorile limită pentru emisiile de mercur: (a) 0,05 mg/m3 pentru incinerarea deșeurilor periculoase; (b) 0,08 mg/m3 pentru incinerarea deșeurilor urbane; (c) valorile limită pentru emisiile de mercur care provin din incinerarea deșeurilor medicale vor fi evaluate de către părțile reunite în cadrul organismului executiv în termen de cel mult doi ani după data intrării în vigoare a prezentului protocol.

---

ANEXA VI

Măsuri de reglementare a produselor

1.   În afară de dispozițiile contrare prezentei anexe, șase luni cel mai târziu după data intrării în vigoare a prezentului protocol, concentrația de plumb a benzinei comercializate destinate vehiculelor rutiere nu trebuie să depășească 0,013 g/l. Părțile care comercializează benzină cu plumb conținând sub 0,013 g/l din acest metal trebuie să mențină această concentrație sau să o reducă.

2.   Fiecare parte face toate eforturile pentru ca trecerea la carburanții a căror concentrație de plumb este cea specificată la alineatul (1) să determine o reducere globală a efectelor nocive asupra sănătății și a mediului.

3.   În cazul în care un stat constată că limitarea concentrației de plumb a benzinei comercializate în conformitate cu alineatul (1) va antrena o serie de probleme grave socio-economice sau tehnice sau nu va avea efecte benefice globale asupra mediului sau sănătății, ținând seama, în special, de situația sa climaterică, acesta poate prelungi termenul fixat în prezentul alineat până la 10 ani; în decursul acestei perioade, statul respectiv poate comercializa benzină cu plumb a cărei concentrație nu va depăși 0,15 g/l. În astfel de situații, statul trebuie să specifice, într-o declarație care va fi depusă în același timp cu instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, că are intenția să prelungească termenul și să explice în scris organismului executiv motivele acestei prelungiri.

4.   Părțile sunt autorizate să comercializeze cantități mici de benzină cu plumb, a căror concentrație de plumb să nu depășească 0,15 g/l, dat fiind că aceste cantități, destinate vehiculelor rutiere vechi, nu trebuie să reprezinte mai mult de 0,5 % din totalul vânzărilor lor.

5.   Fiecare parte, în termen de cel mult cinci ani după intrarea în vigoare a prezentului protocol sau 10 ani pentru țările cu economie în tranziție, care și-au anunțat intenția de a opta pentru un termen de 10 ani într-o declarație depusă în același timp cu instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, trebuie să obțină concentrații care să nu depășească:

(a)	0,05 % din greutatea mercurului în baterii și acumulatoare alcaline cu mangan destinate unei folosiri prelungite în condiții extreme (de exemplu, temperatură sub O°C sau mai mare de 50 °C, riscul de șoc); și

(b)	0,025 % din greutatea mercurului în toate celelalte baterii și acumulatoare cu mangan.

Limitele de mai sus pot fi depășite pentru o aplicare tehnologică nouă sau în cazul utilizării unei baterii sau a unui acumulator într-un produs nou, dacă o serie de măsuri de garanție rezonabile sunt luate pentru ca bateria sau acumulatorul perfecționate sau produsul obținut și dotat cu o baterie sau un acumulator greu de scos să fie eliminat rațional din punct de vedere ecologic. Bateriile butoane alcaline cu mangan și alte baterii buton sunt de asemenea scutite de această obligație.

---

ANEXA VII

Măsuri de gestionare a produselor

1.	Prezenta anexă vizează difuzarea de informații părților în privința măsurilor de gestionare a produselor.

2.

Părțile pot lua în considerație măsurile adecvate de gestionare a produselor, cum ar fi cele enumerate în continuare, în cazul în care se justifică ca risc potențial al efectelor nocive asupra sănătății sau mediului ce decurge din emisiile unuia sau mai multor metale grele enumerate în anexa I, ținându-se seama de toate riscurile și avantajele aferente unor astfel de măsuri, pentru a veghea ca orice modificare adusă produselor să determină printr-o reducere globală a efectelor nocive asupra sănătății și mediului. (a) înlocuirea produselor care conțin unul sau mai multe dintre metalele grele enumerate în anexa I, introduse intenționat, în cazul în care există produse de înlocuire adecvate; (b) reducerea la minimum a concentrației sau înlocuirea, în produse, a unuia sau mai multor metale grele enumerate în anexa I, introduse intenționat; (c) furnizarea de informații asupra produselor, inclusiv etichetarea lor, pentru a permite ca utilizatorii să fie informați de prezența în aceste produse a unuia sau mai multora dintre metalele grele enumerate în anexa I, introduse intenționat, și de necesitatea de a utiliza aceste produse și de a manipula deșeurile cu precauție; (d) folosirea stimulentelor economice sau a acordurilor voluntare pentru reducerea concentrației de metale grele, enumerate în anexa I, din produse sau eliminarea lor; și (e) elaborarea și aplicarea programelor care vizează colectarea, reciclarea sau eliminarea în mod ecologic a produselor care conțin unul dintre metalele grele enumerate în anexa I.

3.

Fiecare produs sau grup de produse vizat în continuare conține unul sau mai multe dintre metalele grele enumerate în anexa I și a ocazionat adoptarea de către cel puțin o parte a convenției a măsurilor de reglementare sau voluntare, ținând seama de faptul că acest produs contribuie la emisia unuia sau mai multor metale grele enumerate în anexa I. Totuși, nu există încă informații suficiente care să permită confirmarea că aceste produse constituie o sursă importantă pentru toate părțile, ceea ce justifică includerea acestora în anexa VI. Fiecare parte este încurajată să examineze informațiile disponibile și, în cazul în care această examinare o convinge de necesitatea luării măsurilor de precauție, să aplice măsurile de gestionare a produselor, cum ar fi cele menționate la alineatul (2) pentru unul sau mai multe dintre produsele enumerate în continuare: (a) dispozitive electrice care conțin mercur, adică dispozitive care conțin unul sau mai multe întrerupătoare/declanșatoare pentru transferul curentului electric, cum ar fi releele, termostatele, contactorii de nivel, manocontactele și alți întrerupători (măsurile luate cuprind interzicerea majorității dispozitivelor electrice care conțin mercur; programe voluntare care vizează înlocuirea anumitor întrerupători care conțin mercur cu întrerupători electronici sau speciali; programe voluntare de reciclare pentru întrerupători; programe voluntare de reciclare pentru termostate); (b) dispozitive de măsurare conținând mercur, cum ar fi termometrele, manometrele, barometrele, indicatoarele de presiune, manocontacte și transmițători de presiune (măsurile luate cuprind interdicția termometrelor care conțin mercur și interzicerea instrumentelor de măsură); (c) lămpi fluorescente care conțin mercur (măsurile luate cuprind diminuarea concentrației de mercur în lămpi datorită atât programelor voluntare, cât și celor de reglementare și programelor voluntare de reciclare); (d) amalgame dentare care conțin mercur (măsurile luate cuprind măsuri voluntare și interzicerea cu derogări a utilizării amalgamelor dentare care conțin mercur, precum și programe voluntare pentru încurajarea recuperării amalgamelor dentare prin serviciile dentare înaintea evacuării lor spre instalațiile de tratarea apei); (e) pesticide care conțin mercur, inclusiv cele pentru tratarea învelișului semințelor (măsurile luate cuprind interzicerea tuturor pesticidelor care conțin mercur, inclusiv a produselor de tratare a semințelor și interzicerea utilizării mercurului ca dezinfectant); (f) vopsele care conțin mercur (măsurile luate cuprind interzicerea tuturor acestor vopsele, interzicerea acestor vopsele pentru o utilizare interioară sau pe jucăriile destinate copiilor și interzicerea utilizării mercurului în vopselele anticorozive); și (g) baterii și acumulatorii care conțin mercur, altele decât cele menționate în anexa VI (măsurile luate cuprind diminuarea concentrației de mercur, datorată atât programelor voluntare, cât și celor de reglementare, perceperii de taxe și redevențe de mediu și programelor voluntare de reciclare).