05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

166

L 014/29

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Acțiunea Comunității în domeniul politicii sociale urmărește, între altele, îmbunătățirea sănătății și securității lucrătorilor în mediul lor de muncă.

(2)

Acțiunea Comunității în domeniul transportului maritim urmărește, între altele, îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă ale navigatorilor la bordul navelor, securitatea pe mare și prevenirea poluării produse de accidente maritime.

(3)

În cursul celei de-a optzeci și patra sesiuni a sa din 8-22 octombrie 1996, Conferința Organizației Internaționale a Muncii (OIM) adoptă Convenția OIM nr. 180 privind timpul de lucru al marinarilor și efectivele navelor din 1996 (denumită în continuare „Convenția OIM nr. 180”) și Protocolul din 1996 la Convenția marinei comerciale (norme minime) din 1976 (denumit în continuare „Protocolul la Convenția OIM nr. 147”).

(4)

Directiva 99/63/CE a Consiliului din 21 iunie 1999 privind Acordul referitor la organizarea timpului de muncă al marinarilor încheiat de Asociația Proprietarilor de Nave din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Transporturi din Uniunea Europeană (FST) (4), adoptată în temeiul articolului 139 alineatul (2) din tratat, urmărește să pună în aplicare respectivul acord încheiat pe 30 septembrie 1998 (denumit în continuare „acordul”). Conținutul acordului reflectă anumite dispoziții din Convenția OIM nr. 180. Acordul se aplică navigatorilor de la bordul tuturor navelor maritime, aflate în proprietate publică sau privată, care sunt înmatriculate pe teritoriul unui stat membru și care desfășoară în mod obișnuit operațiuni maritime comerciale.

(5)

Obiectivul prezentei directive este de a aplica dispozițiile Directivei 1999/63/CE, care reflectă dispozițiile Convenției OIM nr. 180, oricărei nave care face escală într-un port comunitar, indiferent de pavilionul pe care-l arborează, pentru a se identifica și remedia orice situație care prezintă în mod clar un pericol pentru securitatea sau sănătatea navigatorilor. Cu toate acestea, Directiva 1999/63/CE include cerințe care nu se regăsesc în Convenția OIM nr. 180 și care, în consecință, nu ar trebui aplicate la bordul navelor care nu arborează pavilionul unui stat membru.

(6)

Directiva 1999/63/CE se aplică navigatorilor de la bordul tuturor navelor maritime înmatriculate pe teritoriul unui stat membru. Statele membre trebuie să verifice dacă navele aflate sub pavilionul lor se conformează tuturor dispozițiilor directivei respective.

(7)

Pentru a proteja securitatea și pentru a evita denaturarea concurenței, statelor membre ar trebui să li se permită să verifice conformitatea tuturor navelor maritime care fac escală în porturile lor cu dispozițiile relevante ale Directivei 1999/63/CE, indiferent de statul în care acestea sunt înmatriculate.

(8)

În special, navele care arborează pavilionul unui stat care nu este parte la Convenția OIM nr. 180 sau la Protocolul la Convenția OIM nr. 147 nu ar trebui să primească un tratament mai favorabil decât cele care arborează pavilionul unui stat care este parte la convenție, la protocol sau la amândouă.

(9)

Pentru controlul aplicării efective a Directivei 1999/63/CE, este necesar ca statele membre să desfășoare inspecții la bordul navelor, în special după primirea unei reclamații din partea căpitanului, a unui membru al echipajului sau a oricărei persoane sau organizații având un interes legitim în ceea ce privește exploatarea în siguranță a navei, condițiile de viață și de muncă la bordul navei sau prevenirea poluării.

(10)

În sensul prezentei directive, statele membre pot numi, din proprie inițiativă, după cum este cazul, inspectori de control ai statului portului respectiv pentru a desfășura inspecții la bordul navelor care fac escală în porturile comunitare.

(11)

Dovada că o navă nu respectă cerințele Directivei 1999/63/CE poate fi obținută după verificarea regimului de muncă la bordul navei și a registrelor unde sunt consemnate orele de muncă sau orele de odihnă ale navigatorilor, ori când inspectorul are un motiv rezonabil să creadă că navigatorii sunt excesiv de obosiți.

(12)

În cazul în care situația la bordul navei prezintă în mod clar un pericol pentru securitate sau sănătate, autoritatea competentă a statului membru în al cărui port a făcut escală nava poate impune o interdicție privind părăsirea portului până la rectificarea deficiențelor constatate sau până când echipajul este suficient de odihnit.

(13)

Deoarece Directiva 1999/63/CE preia dispozițiile Convenției OIM nr. 180, controlul respectării dispozițiilor directivei menționate la bordul navelor înmatriculate pe teritoriul unei țări terțe poate fi efectuat numai la intrarea în vigoare a convenției,

(a)

prin „navă” se înțelege orice navă maritimă, aflată în proprietate publică sau privată, care desfășoară în mod obișnuit operațiuni maritime comerciale. Navele de pescuit nu sunt incluse în această definiție;

(b)

prin „autoritate competentă” se înțeleg autoritățile desemnate de statele membre să îndeplinească anumite funcții în temeiul prezentei directive;

(c)

prin „inspector” se înțelege un agent din sectorul public sau altă persoană, autorizată în mod adecvat de autoritatea competentă a unui stat membru, față de care este răspunzătoare, să inspecteze condițiile de muncă la bord;

(d)

prin „plângere” se înțeleg orice informații sau rapoarte prezentate de un membru al echipajului, un organism profesional, o asociație, un sindicat sau, în general, o persoană având un interes în ceea ce privește securitatea navei, inclusiv riscurile de securitate sau sănătate pentru membrii echipajului său.

—

a fost elaborat un tabel cu regimul de muncă la bordul navei, în limba sau limbile de lucru ale navei și în engleză, în conformitate cu modelul reprodus în anexa I sau într-un format alternativ echivalent, și dacă acesta a fost afișat la bord într-un loc ușor accesibil;

—

se ține un registru în care se consemnează orele de muncă sau orele de odihnă ale marinarilor, în limba sau limbile de lucru ale navei și în engleză, în conformitate cu modelul reprodus în anexa II sau într-un format alternativ echivalent, care se păstrează la bord, și dacă există dovezi că registrul a fost vizat corespunzător de autoritatea competentă a statului în care este înmatriculată nava.

(1)

Limitele impuse asupra numărului de ore de muncă sau de odihnă sunt după cum urmează: (a) numărul maxim de ore de muncă nu depășește: (i) 14 ore în orice perioadă de 24 de ore și (ii) 72 de ore în orice perioadă de șapte zile sau (b) numărul minim de ore de odihnă nu este mai mic de: (i) 10 ore în orice perioadă de 24 de ore și (ii) 77 de ore în orice perioadă de șapte zile.

(2)

Orele de odihnă pot fi împărțite în cel mult două perioade, din care una are o durată de cel puțin 6 ore, iar intervalul între perioade consecutive de odihnă nu depășește 14 ore.

(6)

Nici o dispoziție de la alineatele (1) și (2) nu împiedică un membru să aibă legi sau reglementări naționale sau o procedură care permite autorității competente să autorizeze sau să înregistreze acorduri colective care includ excepții la limitele stabilite. În măsura în care este posibil, aceste excepții respectă normele stabilite, dar pot ține cont de perioade de concediu mai frecvente sau mai lungi sau de acordarea de concedii compensatoare pentru marinarii de cart sau navigatorii care lucrează la bordul navelor care efectuează călătorii scurte.

(1)

Nici o dispoziție din prezenta convenție nu aduce atingere dreptului căpitanului unei nave de a cere unui navigator să efectueze orice număr de ore de muncă necesar pentru securitatea imediată a navei, a persoanelor aflate la bord sau a încărcăturii, sau în scopul acordării de asistență altor nave sau persoane în dificultate pe mare.

(3)

Imediat ce este posibil după restabilirea situației normale, căpitanul se asigură că navigatorilor care au lucrat în cursul unei perioade de odihnă stabilite li se acordă o perioadă de odihnă corespunzătoare.

(1)

Tuturor persoanelor cărora le sunt atribuite sarcini ca ofițer de cart sau marinar de cart li se acordă o perioadă de odihnă de minim 10 ore în orice perioadă de 24 de ore.

(2)

Orele de odihnă pot fi împărțite în cel mult două perioade, din care una are o durată de cel puțin șase ore.

(3)

Nu este necesar ca cerințele pentru perioadele de odihnă prevăzute în alineatele (1) și (2) să fie menținute în caz de urgență sau exercițiu sau în alte condiții de exploatare excepționale.

(4)

Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), perioada minimă de 10 ore poate fi redusă la cel puțin 6 ore consecutive, cu condiția ca orice asemenea reducere să nu se întindă pe mai mult de două zile și să fie acordate cel puțin 70 de ore de odihnă în fiecare perioadă de șapte zile.

(5)

Administrațiile cer ca orarele de cart să fie afișate într-un loc ușor accesibil.

(3)

La aplicarea regulii VIII/1, trebuie să se țină cont de următoarele: