This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 31997D0747
97/747/EC: Commission Decision of 27 October 1997 fixing the levels and frequencies of sampling provided for by Council Directive 96/23/EC for the monitoring of certain substances and residues thereof in certain animal products (Text with EEA relevance)
Decizia Comisiei din 27 octombrie 1997 de stabilire a nivelurilor și frecvențelor prelevării de probe prevăzute de Directiva 96/23/CE a Consiliului pentru monitorizarea anumitor substanțe și a reziduurilor acestora existente în anumite produse animaliereText cu relevanță pentru SEE.
Decizia Comisiei din 27 octombrie 1997 de stabilire a nivelurilor și frecvențelor prelevării de probe prevăzute de Directiva 96/23/CE a Consiliului pentru monitorizarea anumitor substanțe și a reziduurilor acestora existente în anumite produse animaliereText cu relevanță pentru SEE.
JO L 303, 6.11.1997, p. 12–15
(ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV) Acest document a fost publicat într-o ediţie specială
(CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)
No longer in force, Date of end of validity: 14/12/2022; abrogat prin 32022R1646
03/Volumul 23 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
51 |
31997D0747
L 303/12 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 27 octombrie 1997
de stabilire a nivelurilor și frecvențelor prelevării de probe prevăzute de Directiva 96/23/CE a Consiliului pentru monitorizarea anumitor substanțe și a reziduurilor acestora existente în anumite produse animaliere
(Text cu relevanță pentru SEE)
(97/747/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora existente în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (1), în special articolul 6 alineatul (2),
întrucât anexa IV la Directiva 96/23/CE fixează nivelurile și frecvențele prelevării de probe pentru animalele vii și anumite produse enumerate în anexa II și încredințează Comisiei sarcina de a le determina pentru anumite alte produse animaliere;
întrucât Directiva 85/73/CEE a Consiliului din 29 ianuarie 1985 privind finanțarea inspecțiilor veterinare și a controalelor sanitar-veterinare reglementate de Directivele 89/662/CEE, 90/425/CEE, 90/675/CEE și 91/496/CEE (2), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/43/CE (3), a fixat în anexa B taxele destinate să asigure efectuarea controalelor pentru animalele vii și pentru produsele animaliere stabilite de Directiva 96/23/CE;
întrucât, în lumina experienței acumulate prin măsurile naționale existente și prin informațiile înaintate Comisiei în temeiul normelor comunitare existente, trebuie să se fixeze nivelurile și frecvențele prelevării de probe pentru produsele animaliere care nu sunt deja menționate în anexa IV la Directiva 96/23/CE;
întrucât nivelurile și frecvențele prelevării de probe prevăzute de prezenta decizie trebuie să fie integrate în planurile de monitorizare a reziduurilor cel mai târziu cu ocazia actualizării programate pentru 1999, care urmează a fi înaintată de către statele membre până la 31 martie 1999;
întrucât măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent veterinar,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Nivelurile și frecvențele prelevării de probe pentru monitorizarea anumitor substanțe și a reziduurilor acestora existente în lapte, ouă, carne de iepure, carne de vânat sălbatic și vânat de crescătorie și miere sunt stabilite în anexa la prezenta decizie, care completează nivelurile și frecvențele prelevării de probe stabilite în anexa IV la Directiva 96/23/CE.
Articolul 2
Nivelurile și frecvențele menționate la articolul 1 trebuie să fie respectate în planurile actualizate de monitorizare a reziduurilor, prezentate de statele membre pentru 1999.
Articolul 3
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 27 octombrie 1997.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 125, 23.5.1996, p. 10.
ANEXĂ
CAPITOLUL I
LAPTE
1. Lapte de bovine
A. Cerințe de prelevare a probelor
— |
Fiecare probă oficială trebuie să fie prelevată de autoritățile oficiale competente astfel încât să fie întotdeauna posibilă identificarea exploatației de origine a laptelui. |
— |
Probele, la alegerea statelor membre, pot fi prelevate:
|
— |
Pentru substanțele sau reziduurile stabilite în anexa I grupul B punctul 3 literele (a), (b) și (c) din Directiva 96/23/CE a Consiliului se poate accepta derogarea de la principiul trasabilității până la exploatația de origine menționat anterior. |
— |
Probele trebuie să fie prelevate doar de la laptele crud. |
Dimensiunea probei depinde de metodele analitice folosite.
B. Nivelul și frecvența de prelevare a probelor
Numărul anual de probe este de 1 la 15 000 de tone de producție anuală de lapte, cu un minim de 300 de probe.
Trebuie respectată următoarea defalcare:
(a) |
70 % din probe trebuie analizate pentru a depista prezența reziduurilor de medicamente veterinare. În acest caz, fiecare probă trebuie să fie testată pentru cel puțin patru compuși diferiți de la cel puțin trei dintre grupele A 6, B 1, B 2 litera (a) și B 2 litera (e) din anexa I la respectiva directivă; |
(b) |
15 % din probe trebuie să fie testate pentru a depista prezența reziduurilor desemnate în grupa B 3 din anexa I la Directiva 96/23/CE; |
(c) |
restul (15 %) trebuie să fie alocat în conformitate cu situația statelor membre. |
2. Lapte de la alte specii (ovine, caprine, ecvidee)
Numărul de probe pentru aceste specii trebuie determinat de fiecare stat membru în conformitate cu nivelul de producție și cu problemele identificate. Laptele de la aceste specii trebuie inclus în planul de prelevare a probelor ca probe suplimentare față de cele prelevate pentru laptele de bovine.
CAPITOLUL 2
OUĂ
1. Ouă de găină
A. Cerințe de prelevare a probelor
— |
Fiecare probă oficială trebuie să fie prelevată de autoritățile oficiale competente astfel încât să fie întotdeauna posibilă identificarea exploatației de origine a ouălor. |
— |
Probele, la alegerea statelor membre, pot fi prelevate:
|
— |
Dimensiunea probei este de cel puțin 12 ouă sau mai multe, în conformitate cu metodele analitice utilizate. |
B. Nivelul și frecvența de prelevare a probelor
Numărul de probe care urmează a fi prelevate anual trebuie să fie cel puțin egal cu 1 la 1 000 de tone din producția anuală de ouă de consum, cu un minimum de 200 de probe. Defalcarea probelor poate fi decisă de fiecare stat membru, în conformitate cu structura industriei sale, în special în ceea ce privește nivelurile de integrare din cadrul acesteia.
Cel puțin 30 % din probe trebuie să fie prelevate de la centrele de ambalare care reprezintă cea mai semnificativă proporție de ouă furnizate pentru consumul uman.
Trebuie respectată următoarea defalcare:
— |
70 % din probe trebuie să fie testate pentru cel puțin un compus din fiecare din următoarele grupe: grupele A 6, B 1 și B 2 (b) menționate în anexa II la Directiva 96/23/CE; |
— |
30 % din probe trebuie să fie alocate în conformitate cu situația existentă în fiecare dintre statele membre, dar trebuie să includă unele analize pentru substanțe din grupul B 3 litera (a) din anexa I. |
2. Ouă de la alte specii de păsări de curte
Numărul de probe pentru aceste specii trebuie să fie determinat de fiecare stat membru, în conformitate cu nivelul de producție și cu problemele identificate. Ouăle de la aceste specii trebuie să fie incluse în planul de prelevare a probelor, ca probe suplimentare față de cele prelevate pentru ouăle de găină.
CAPITOLUL 3
CARNE DE IEPURE ȘI CARNE DE VÂNAT SĂLBATIC ȘI DE VÂNAT DE CRESCĂTORIE
1. Carne de iepure
A. Cerințe de prelevare a probelor
O probă constă dintr-unul sau mai multe animale provenite de la același producător, în conformitate cu cerințele metodelor analitice.
— |
Fiecare probă oficială trebuie să fie prelevată de autoritățile oficiale competente astfel încât să fie posibilă întotdeauna identificarea exploatației de origine a iepurilor. |
— |
Probele, în conformitate cu structura producției de iepuri din fiecare stat membru, pot fi prelevate:
|
Fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 96/23/CE, se pot preleva probe suplimentare de apă potabilă și hrană pentru animale la nivelul exploatației, pentru controlul substanțelor ilegale.
B. Nivelul și frecvența de prelevare a probelor
Numărul de probe care urmează a fi prelevate anual trebuie să fie egal cu 10 la 300 de tone de producție anuală (greutate totală) pentru primele 3 000 de tone de producție și 1 probă pentru fiecare 300 de tone suplimentare.
Trebuie să se respecte următoarea defalcare: (trimitere la anexa I la Directiva 96/23/CE):
— |
Grupa A: 30 % din numărul total de probe; 70 % trebuie să fie verificate pentru substanțe din grupa A 6; 30 % trebuie să fie verificate pentru substanțe din alte sub-grupe ale grupei A; |
— |
Grupa B: 70 % din numărul total de probe; 30 % trebuie să fie verificate pentru substanțe din grupa B 1; 30 % trebuie să fie verificate pentru substanțe din grupa B 2; 10 % trebuie să fie verificate pentru substanțe din grupa B 3. Restul trebuie să fie alocat în conformitate cu situația statelor membre. |
Aceste cifre sunt revizuite în termen de doi ani de la adoptarea prezentei decizii.
2. Vânat de crescătorie
A. Cerințe de prelevare a probelor
Dimensiunea probei depinde de metoda analitică folosită.
Probele trebuie să fie prelevate la nivelul unității de prelucrare. Trebuie să existe posibilitatea de a identifica exploatația de origine a animalelor sau a cărnii acestora.
Fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 96/23/CE, se pot preleva probe suplimentare de apă potabilă și hrană pentru animale la nivelul exploatației, pentru controlul substanțelor ilegale.
B. Nivelul și frecvența de prelevare a probelor
Numărul de probe care urmează a fi prelevate anual trebuie să fie cel puțin egal cu 100 de probe.
Trebuie să se respecte următoarea defalcare:
— |
Grupa A: 20 % din numărul total de probe. Majoritatea probelor trebuie să fie analizate pentru depistarea compușilor din grupa A 5 și grupa A 6; |
— |
Grupa B: 70 % din numărul total de probe. Defalcarea trebuie să fie: 30 % trebuie să fie verificate pentru substanțe din grupa B 1; 30 % trebuie să fie verificate pentru substanțe din grupa B 2 literele (a) și (b); 10 % trebuie să fie verificate pentru substanțe din grupa B 2 literele (c) și (e); 30 % trebuie să fie verificate pentru substanțe din grupa B 3. |
Restul (10 %) trebuie să fie alocat în conformitate cu experiența statelor membre.
Statele membre furnizează Comisiei cifrele care corespund producției lor naționale de carne de vânat de crescătorie destinat consumului uman. În lumina acestor informații, cifrele de mai sus sunt revizuite în termen de un an de la adoptarea prezentei decizii.
3. Vânat sălbatic
A. Cerințe de prelevare a probelor
Dimensiunea probei depinde de metoda analitică utilizată.
Probele trebuie să fie prelevate la nivelul unității de prelucrare sau la locul de vânătoare.
Trebuie să fie posibilă identificarea regiunii unde respectivele animale au fost vânate.
B. Nivelul și frecvența de prelevare a probelor
Numărul de probe care urmează a fi prelevate anual trebuie să fie cel puțin egal cu 100 de probe.
Aceste probe trebuie să fie prelevate pentru a analiza reziduurile de elemente chimice.
Statele membre furnizează Comisiei cifrele care corespund producției lor naționale anuale de vânat sălbatic destinat consumului uman. În lumina acestor informații, cifrele de mai sus sunt revizuite în termen de un an de la adoptarea prezentei decizii.
CAPITOLUL 4
MIERE
A. Cerințe de prelevare a probelor
Dimensiunea probei depinde de metoda analitică utilizată.
Probele pot fi prelevate în orice punct al lanțului de producție, cu condiția să fie posibilă identificarea producătorului inițial al mierii.
B. Nivelul și frecvența de prelevare a probelor
Numărul de probe care urmează a fi prelevate anual trebuie să fie cel puțin egal cu 10 la 300 de tone de producție anuală pentru primele 3 000 de tone de producție și o probă pentru fiecare 300 de tone suplimentare.
Trebuie respectată următoarea defalcare:
— |
Grupa B 1 și grupa B 2 litera (c): 50 % din numărul total de probe; |
— |
Grupa B 3 literele (a), (b) și (c): 40 % din numărul total de probe. |
Restul (10 %) trebuie să fie alocat în conformitate cu experiența statelor membre. Trebuie să se acorde atenție în special micotoxinelor.
(1) JO L 268, 24.9.1991, p. 41.