EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 31978L0687

Directiva Consiliului din 25 iulie 1978 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind activitățile medicilor stomatologi

JO L 233, 24.8.1978, p. 10–14 (DA, DE, EN, FR, IT, NL)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (EL, ES, PT, FI, SV, CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO)

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 19/10/2007; abrogat prin 32005L0036

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1978/687/oj

06/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

70


31978L0687


L 233/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA CONSILIULUI

din 25 iulie 1978

privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind activitățile medicilor stomatologi

(78/687/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 49, 57, 66 și 235,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât, în vederea recunoașterii reciproce a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca medic stomatolog, prevăzute de Directiva 78/686/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca medic stomatolog, inclusiv măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii (3), caracterul comparabil al cursurilor de formare din statele membre permite limitarea coordonării în acest domeniu la cerința respectării normelor minime, lăsând, pentru restul, statelor membre libertatea de organizare a procesului de învățământ;

întrucât, în vederea recunoașterii reciproce a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca medic specialist în stomatologie și pentru a-i pune pe picior de egalitate în cadrul Comunității pe toți membrii acestei profesii, care sunt resortisanți ai statelor membre, este necesară o anumită coordonare a condițiilor de formare ca medic specialist în stomatologie; întrucât este oportun să se prevadă anumite criterii minime în acest sens, cu privire atât la dreptul de formare profesională specializată, cât și la durata minimă de formare profesională, modul de predare și locul în care se desfășoară, precum și la controlul la care este supusă; întrucât aceste criterii privesc numai specializările comune mai multor state membre;

întrucât este necesar ca, din motive de sănătate publică, să se acționeze în cadrul Comunității în vederea definirii comune a domeniului de activitate a membrilor profesiei în cauză; întrucât prezenta directivă nu permite în acest stadiu realizarea unei coordonări complete a domeniului de activitate a medicilor stomatologi în diferite state membre;

întrucât statele membre asigură ca, din momentul punerii în aplicare a prezentei directive, formarea medicilor stomatologi să le confere acestora competențele necesare pentru ansamblul activităților de prevenire, diagnostic și tratament în ceea ce privește anomaliile și bolile dentare, bucale, maxilare și ale țesuturilor asociate;

întrucât coordonarea condițiilor de exercitare, prevăzută în prezenta directivă, nu exclude totuși o coordonare ulterioară;

întrucât coordonarea prevăzută de prezenta directivă se referă la formarea profesională a medicilor stomatologi; întrucât, în ceea ce privește formarea profesională, majoritatea statelor membre nu fac în prezent distincția între medicii stomatologi salariați și cei care desfășoară activități independente; întrucât, din acest motiv și pentru a favoriza pe deplin libera circulație a membrilor acestei profesii în cadrul Comunității, este necesară, în consecință, extinderea aplicării prezentei directive la medicii stomatologi salariați;

întrucât, în momentul notificării prezentei directive, activitățile de medic stomatolog sunt exercitate în Italia numai de către medici, fie că sunt sau nu specializați în odonto-stomatologie; întrucât prezenta directivă are ca efect să oblige Italia să creeze o nouă categorie profesională de persoane abilitate să practice stomatologia sub un alt titlu oficial de calificare decât acela de medic; întrucât crearea unei noi profesii necesită în Italia nu numai introducerea unei formări specifice care să fie în conformitate cu criteriile prevăzute de prezenta directivă, dar și crearea structurilor noii profesii, cum ar fi, de exemplu, ordinul profesional; întrucât, în consecință, având în vedere amploarea măsurilor care trebuie adoptate, este oportună acordarea unui termen suplimentar pentru a permite Italiei să se conformeze prezentei directive,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

CONDIȚII DE FORMARE PROFESIONALĂ

Articolul 1

(1)   Statele membre condiționează accesul și exercitarea activităților de medic stomatolog cu titlurile oficiale de calificare menționate la articolul 1 din Directiva 78/686/CEE de posesia unei diplome, a unui certificat sau a altor titluri oficiale de calificare prevăzute la articolul 3 din directiva menționată, care garantează că, pe durata completă a formării profesionale, persoana respectivă a dobândit:

(a)

cunoștințe corespunzătoare despre științele pe care se bazează stomatologia și o bună înțelegere a metodelor științifice, în special a principiilor de măsurare a funcțiilor biologice, evaluarea faptelor determinate științific și analiza datelor;

(b)

cunoștințe corespunzătoare despre constituția, fiziologia și comportamentul persoanelor sănătoase și bolnave, precum și despre influența mediului natural și a mediului social asupra stării de sănătate a ființei umane, în măsura în care aceste elemente au legătură cu stomatologia;

(c)

cunoștințe corespunzătoare despre structura și funcția dentară, bucală, maxilară și a țesuturilor asociate, atât cele bolnave, cât și cele sănătoase, precum și relația acestora cu starea generală de sănătate, precum și cu bunăstarea fizică și socială a pacientului;

(d)

cunoștințe corespunzătoare despre disciplinele și metodele clinice care oferă un tablou coerent al anomaliilor, leziunilor și bolilor dentare, bucale, maxilare și ale țesuturilor asociate, precum și despre odontologie sub aspectul prevenirii, diagnosticului și tratamentului;

(e)

experiență clinică corespunzătoare sub supraveghere adecvată.

Această formare trebuie să confere competențele necesare pentru ansamblul activităților de prevenire, diagnostic și tratament în ceea ce privește anomaliile și bolile dentare, bucale, maxilare și ale țesuturilor asociate.

(2)   Această formare în stomatologie cuprinde, în total, cel puțin cinci ani de instruire teoretică și practică pe bază de program integral, care include materiile enumerate în anexă și care se desfășoară într-o universitate, o instituție de învățământ superior recunoscută ca având un statut echivalent sau fiind sub supravegherea unei universități.

(3)   Admiterea la aceste cursuri de formare presupune posesia unei diplome sau a unui certificat care să permită accesul, pentru studiile în cauză, în instituțiile universitare sau institutele de învățământ superior recunoscute de un stat membru ca având statut echivalent.

(4)   Prezenta directivă nu aduce în nici un fel atingere posibilității ca statele membre să autorizeze pe teritoriul lor, în conformitate cu propriile reglementări, titularii diplomelor, certificatelor sau altor titluri oficiale de calificare care nu au fost obținute într-un stat membru să aibă acces la și să exercite activitățile de medic stomatolog.

Articolul 2

(1)   Statele membre asigură că formarea care permite obținerea unei diplome, a unui certificat sau a altui titlu oficial de calificare ca medic specialist în stomatologie îndeplinește cel puțin următoarele condiții:

(a)

presupune absolvirea și validarea a cinci ani de instruire teoretică și practică pe bază de program integral în cadrul ciclului de formare menționat la articolul 1 sau posesia documentelor menționate la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 78/686/CEE;

(b)

cuprinde instruirea teoretică și practică;

(c)

se efectuează pe bază de program integral, pe o durată minimă de trei ani și sub controlul autorităților sau organismelor competente;

(d)

se desfășoară într-un centru universitar, într-un spital sau, după caz, într-o instituție de sănătate aprobată în acest sens de autoritățile sau organismele competente;

(e)

presupune participarea personală la activitatea și responsabilitățile instituției în cauză a medicului stomatolog candidat la specializarea respectivă.

(2)   Statele membre condiționează eliberarea unei diplome, a unui certificat sau a altui titlu oficial de calificare ca medic specialist în stomatologie de posesia uneia dintre diplomele, certificatele sau alte titluri oficiale de calificare în stomatologie la care se face referire la articolul 1 sau de posesia documentelor menționate la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 78/686/CEE.

(3)   În termenul prevăzut la articolul 8, statele membre desemnează autoritățile sau organismele competente să elibereze diplome, certificate sau alte titluri oficiale de calificare menționate la alineatul (1).

(4)   Statele membre pot deroga de la alineatul (1) litera (a). Beneficiarii unei astfel de derogări nu se pot prevala de articolul 4 din Directiva 78/686/CEE.

Articolul 3

(1)   Fără a aduce atingere principiului formării pe bază de program integral, enunțat la articolul 2 alineatul (1) litera (c), și până în momentul în care Consiliul decide în conformitate cu alineatul (3), statele membre pot autoriza formarea de specialitate cu frecvență parțială, în condițiile admise de autoritățile naționale competente, în cazul în care formarea pe bază de program integral nu poate fi realizată din motive bine întemeiate.

(2)   Durata totală a formării de specialitate nu poate fi scurtată în termenii alineatului (1). Nivelul formării nu poate fi compromis nici de caracterul său parțial, nici de exercitarea unei activități profesionale remunerate cu titlu privat.

(3)   În termen de cel mult patru ani de la notificarea prezentei directive și în temeiul reexaminării situației, la propunerea Comisiei și având în vedere că posibilitatea de formare cu frecvență parțială ar trebui să continue să existe în anumite împrejurări care trebuie examinate pentru fiecare specialitate, Consiliul hotărăște dacă dispozițiile alineatelor (1) și (2) trebuie menținute sau modificate.

Articolul 4

Cu titlu tranzitoriu și prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) litera (c) și de la articolul 3, statele membre ale căror acte cu putere de lege și acte administrative prevăd o modalitate de formare specializată cu frecvență parțială în momentul notificării prezentei directive pot continua să aplice aceste acte candidaților care și-au început formarea ca specialiști în termen de cel mult patru ani de la notificarea prezentei directive. Această perioadă poate fi extinsă în cazul în care Consiliul nu a luat o hotărâre în conformitate cu articolul 3 alineatul (3).

CAPITOLUL II

DOMENIUL DE ACTIVITATE

Articolul 5

Statele membre se asigură că medicii stomatologi sunt, în general, abilitați să aibă acces la sau să exercite activități de prevenire, diagnostic și tratament în ceea ce privește anomaliile și bolile dentare, bucale, maxilare și ale țesuturilor asociate, în conformitate cu normele administrative și normele de conduită care reglementează profesia în momentul notificării prezentei directive.

Statele membre care nu au astfel de norme pot preciza sau restrânge exercitarea anumitor activități menționate la primul paragraf până la o limită comparabilă cu cea existentă în celelalte state membre.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 6

Sunt considerați ca îndeplinind condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (a) beneficiarii articolului 19 din Directiva 78/686/CEE.

În aplicarea articolului 2 alineatul (2), beneficiarii articolului 19 din Directiva 78/686/CEE sunt asimilați titularilor uneia dintre diplomele, certificatele sau alte titluri oficiale de calificare în stomatologie menționate la articolul 1.

Articolul 7

Prezenta directivă se aplică, de asemenea, resortisanților statelor membre care, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (4), exercită sau vor exercita cu titlu de salariat una dintre activitățile menționate la articolul 1 din Directiva 78/686/CEE.

Articolul 8

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la data notificării și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Cu toate acestea, Italia adoptă aceste măsuri în termen de cel mult șase ani.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 9

În cazul în care, în aplicarea prezentei directive, un stat membru întâmpină dificultăți majore în anumite domenii, Comisia examinează aceste dificultăți în colaborare cu statul respectiv și solicită avizul Comitetului înalților funcționari în domeniul sănătății publice, constituit în temeiul Deciziei 75/365/CEE (5), modificat ultima dată de Directiva 78/689/CEE (6).

Dacă este necesar, Comisia prezintă Consiliului propuneri adecvate.

Articolul 10

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 iulie 1978.

Pentru Consiliu

Președintele

K. VON DOHNANYI


(1)  JO C 101, 4.8.1970, p. 19.

(2)  JO C 36, 28.3.1970, p. 19.

(3)  JO L 233, 24.8.1978, p. 1.

(4)  JO L 257, 19.10.1968, p. 2.

(5)  JO L 167, 30.6.1975, p. 19.

(6)  JO L 233, 24.8.1978, p. 17.


ANEXĂ

Program de studii pentru medicii stomatologi

Programul de studii pentru obținerea unei diplome, a unui certificat sau a altui titlu oficial de calificare în stomatologie trebuie să cuprindă cel puțin materiile de mai jos. Una sau mai multe dintre aceste materii pot fi predate în cadrul altor discipline sau în legătură cu acestea.

a)   Materii de bază

 

chimia;

 

fizica;

 

biologia.

b)   Materii biomedicale și materii de medicină generală

 

anatomie;

 

embriologie;

 

histologie, inclusiv citologie;

 

fiziologie;

 

biochimie (sau chimie fiziologică);

 

anatomie patologică;

 

patologie generală;

 

farmacologie;

 

microbiologie;

 

igienă;

 

medicină preventivă și epidemiologie;

 

radiologie;

 

fizioterapie;

 

chirurgie generală;

 

medicină generală, inclusiv pediatrie;

 

oto-rino-laringologie;

 

dermato-venerologie;

 

psihologie generală – psihopatologie – neuropatologie;

 

anestezie.

c)   Materii specific odonto-stomatologice

 

protetică dentară;

 

materiale și echipamente stomatologice;

 

stomatologie conservativă;

 

stomatologie preventivă;

 

anestezie și sedare în stomatologie;

 

chirurgie specială;

 

patologie specială;

 

practică clinică;

 

pedodonție;

 

ortodonție;

 

parodontologie;

 

radiologie dentară;

 

ocluzie dentară și funcție maxilară;

 

organizare profesională, etică și legislație;

 

aspecte sociale ale practicii dentare.


Top