24.11.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/7

1)

Pentru a aprecia dacă, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 258/97 (1) un aliment reprezintă un aliment „care nu [a] fost utilizat până acum în consumul uman în mod semnificativ în Comunitate”, este relevantă împrejurarea că, cu puțin înainte de intrarea în vigoare a regulamentului, la 15 mai 1997, acest aliment fusese importat într-o zonă geografică foarte restrânsă a Comunității (în speță, San Marino) și era disponibil în această zonă?

2)

Un aliment nu trebuie considerat nou, în sensul articolului 1 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 258/97, dacă ingredientele folosite la fabricarea sa au fost utilizate până acum în consumul uman în mod semnificativ în Comunitate?

3)

Articolul 1 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 258/97 trebuie interpretat în sens restrictiv, astfel că alimentele care conțin numai alge și care au fost utilizate până acum în consumul uman în Comunitate nu intră în categoria „alimente[lor] […] constând din […] alge”?

4)

Un aliment poate fi considerat ca fiind un aliment „care [are] un istoric de utilizare în condiții de siguranță”, în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 258/97, în cazul în care istoricul inocuității sale a fost înregistrat numai în regiuni situate în afara Europei (în speță, în Japonia)?

5)

Un aliment poate fi considerat ca fiind un aliment „care [are] un istoric de utilizare în condiții de siguranță”, ca urmare a faptului că a fost obținut din ingrediente ce s-au dovedit a fi inofensive, printr-un procedeu de fabricare și transformare utilizat în mod curent, în cazul în care nu există niciun fel de experiență în privința combinației de ingrediente și a procedeului?

6)

Din articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 258/97, în temeiul căruia „[d]upă caz, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 se poate determina dacă un anumit tip de aliment sau de ingredient alimentar intră sub incidența alineatului (2) din prezentul articol”, rezultă obligația întreprinzătorului ca, în caz de contestație, să depună eforturi pentru realizarea acestei constatări și să aștepte obținerea rezultatul acesteia? Din aceasta, precum și din articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 258/97 rezultă și condițiile privind obligația de a prezenta faptele și cele privind sarcina probei?