19/Volumul 11

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

164

---

41997A0115(01)

---

C 015/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

CONVENȚIA

privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei la Convenția privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială și la Protocolul privind interpretarea acesteia de către Curtea de Justiție, împreună cu modificările aduse acestora de Convenția privind aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, de Convenția privind aderarea Republicii Elene și de Convenția privind aderarea Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze

(97/C 15/01)

PREAMBUL

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE,

AVÂND ÎN VEDERE că Republica Austria, Republica Finlanda și Regatul Suediei, devenind membre ale Uniunii Europene, s-au obligat să adere la Convenția privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială și la Protocolul privind interpretarea acesteia de către Curtea de Justiție, împreună cu modificările aduse acestora de Convenția privind aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, de Convenția privind aderarea Republicii Elene și de Convenția privind aderarea Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze și, în acest sens, s-au obligat să înceapă negocierile cu statele membre ale Comunității Europene pentru a efectua adaptările necesare,

CONȘTIENTE de faptul că la 16 septembrie 1988, statele membre ale Comunității Europene și statele membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) au încheiat, la Lugano, Convenția privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, care extinde principiile Convenției de la Bruxelles la statele ce urmează să devină părți la respectiva convenție,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

TITLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Republica Austria, Republica Finlanda și Regatul Suediei aderă la Convenția privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, semnată la Bruxelles, la 27 septembrie 1968 (numită în continuare „Convenția din 1968”) și la Protocolul privind interpretarea acesteia de către Curtea de Justiție, semnat la Luxemburg, la 3 iunie 1971 (numit în continuare „Protocolul din 1971”), împreună cu toate adaptările și modificările aduse acestora:

(a)

de către Convenția, semnată la Luxemburg, la 9 octombrie 1978 (numită în continuare „Convenția din 1978”), privind aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la Convenția privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială și Protocolul privind interpretarea acesteia de către Curtea de Justiție;

(b)

de către Convenția, semnată la Luxemburg, la 25 octombrie 1982 (numită în continuare „Convenția din 1982”), privind aderarea Republicii Elene la Convenția privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială și la Protocolul privind interpretarea acesteia de către Curtea de Justiție, împreună cu modificările aduse acestora de către Convenția privind aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord;

(c)

de către Convenția, semnată la San Sebastian, la 26 mai 1989 (numită în continuare „Convenția din 1989”), privind aderarea Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze la Convenția privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială și la Protocolul privind interpretarea acesteia de către Curtea de Justiție, împreună cu adaptările aduse acestora de Convenția privind aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și cu adaptările aduse acestora de Convenția privind aderarea Republicii Elene.

TITLUL II

Modificări la Convenția din 1968

Articolul 2

La articolul 3 al doilea paragraf din Convenția din 1968, astfel cum a fost modificat prin articolul 4 din Convenția din 1978, prin articolul 3 din Convenția din 1982 și prin articolul 3 din Convenția din 1989 se introduc următoarele:

(a)	între a noua și a zecea liniuță: „— în Austria: articolul 99 din Legea privind competența judiciară (Jurisdiktionsnorm)”;

(b)

între a zecea și a unsprezecea liniuță: „— în Finlanda: a doua, a treia și a patra teză din primul articol din capitolul 10 din Codul de Procedură Judiciară (oikeudenkäyamiskaari/rättegångsbalken); — în Suedia: prima teză din primul paragraf din articolul 3 din capitolul 10 din Codul de Procedură Judiciară (rättegangsbalken),”.

Articolul 3

La articolul 32 alineatul (1) din Convenția din 1968, astfel cum a fost modificat prin articolul 16 din Convenția din 1978, prin articolul 4 din Convenția din 1982 și prin articolul 10 din Convenția din 1989 se introduc următoarele:

(a)	între a zecea și a unsprezecea liniuță: „— în Austria, la Bezirksgericht,”;

(b)	între a unsprezecea și a douăsprezecea liniuță: „— în Finlanda, la käräjäoikeus/tingsrätt; — în Suedia, la Svea hovrätt.”.

Articolul 4

(1)   La articolul 37 alineatul (1) din Convenția din 1968, astfel cum a fost modificat de articolul 17 din Convenția din 1978, articolul 5 din Convenția din 1982 și articolul 11 din Convenția din 1989 se introduc următoarele:

(a)	între a zecea și a unsprezecea liniuță: „— în Austria, la Bezirksgericht,”;

(b)	între a unsprezecea și a douăsprezecea liniuță: „— în Finlanda, la bovioikeus/bovrätt; — în Suedia, la Svea hovrätt,”.

(2)   La articolul 37 alineatul (2) din Convenția din 1968, astfel cum a fost modificat prin articolul 17 din Convenția din 1978, prin articolul 5 din Convenția din 1982 și prin al doilea paragraf din articolul 11 din Convenția din 1989 se introduc următoarele:

(a)	între a patra și a cincia liniuță: „— în Austria, în cazul unui recurs, printr-un Revisionsrekurs și, în cazul unei opoziții, printr-un Berufung cu posibilitatea unei revizuiri,”;

(b)	între a cincia și a șasea liniuță: „— în Finlanda, printr-o acțiune la korkein oikeus/bögsta domstolen; — în Suedia, printr-o acțiune la Högsta domstolen”.

Articolul 5

La articolul 40 alineatul (1) din Convenția din 1968, astfel cum a fost modificat prin articolul 19 din Convenția din 1978, prin articolul 6 din Convenția din 1982 și prin articolul 12 din Convenția din 1989 se introduc următoarele:

(a)	între a zecea și a unsprezecea liniuță: „— în Austria, la Bezirksgericht,”;

(b)	între a unsprezecea și a douăsprezecea liniuță: „— în Finlanda, la korkein oikeus/hovrätten; — în Suedia, la Svea hovrätt,”.

Articolul 6

La articolul 41 din Convenția din 1968, astfel cum a fost modificat prin articolul 20 din Convenția din 1978, prin articolul 7 din Convenția din 1982 și prin articolul 13 din Convenția din 1989 se introduc următoarele:

(a)	între a patra și a cincia liniuță: „— în Austria, printr-un Revisionsrekurs,”;

(b)	între a cincea și a șasea liniuță: „— în Finlanda, printr-o acțiune la korkein oikeus/bögsta domstolen; — în Suedia, printr-o acțiune la Högsta domstolen,”.

Articolul 7

În lista convențiilor prevăzută la articolul 55 din Convenția din 1968, astfel cum a fost modificat prin articolul 24 din Convenția din 1978, prin articolul 8 din Convenția din 1982 și prin articolul 18 din Convenția din 1989, se introduc, în ordine cronologică, următoarele:

„—	Convenția între Regatul Belgiei și Austria privind recunoașterea reciprocă și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice referitoare la obligațiile de întreținere, semnată la Viena, la 25 octombrie 1957;

—	Convenția între Republica Federală Germania și Austria privind recunoașterea reciprocă și executarea hotărârilor și tranzacțiilor judiciare, precum și a actelor autentice în materie civilă și comercială, semnată la Viena, la 6 iunie 1959;

—	Convenția între Regatul Belgiei și Austria privind recunoașterea reciprocă și executarea hotărârilor judecătorești, sentințelor arbitrale și a actelor autentice în materie civilă și comercială, semnată la Viena, la data de 16 iunie 1959;

—	Convenția între Regatul Unit și Austria privind recunoașterea și executarea reciprocă hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, semnată la Viena, la 14 iulie 1961, precum și Protocolul de modificare a acesteia semnat la Londra, la 6 martie 1970;

—	Convenția între Regatul Țărilor de Jos și Austria privind recunoașterea reciprocă și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie civilă și comercială, semnată la Haga, la 6 februarie 1963;

—	Convenția între Franța și Austria privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie civilă și comercială, semnată la Viena, la 15 iulie 1966;

—	Convenția între Luxemburg și Austria privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie civilă și comercială, semnată la Luxemburg, la 29 iulie 1971;

—	Convenția între Italia și Austria privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, a tranzacțiilor judiciare și a actelor notariale, semnată la Roma, la 16 noiembrie 1971;

—	Convenția între Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia și Danemarca privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă, semnată la Copenhaga, la 11 octombrie 1977;

—	Convenția între Austria și Suedia privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă, semnată la Stockholm, la 16 septembrie 1982;

—	Convenția între Austria și Spania privind recunoașterea și executarea hotărârilor și a tranzacțiilor judiciare, precum și a actelor autentice executorii în materie civilă și comercială, semnată la Viena, la 17 februarie 1984;

—	Convenția între Finlanda și Austria privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă, semnată la Viena, la 17 noiembrie 1986.”

TITLUL III

Modificări la Protocolul anexat la Convenția din 1968

Articolul 8

Articolul V din Protocolul anexat la Convenția din 1968 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 9

Următorul text se adăugă la articolul Va din Protocolul anexat la Convenția din 1968:

Articolul 10

Următorul articol se adaugă la Protocolul anexat la Convenția din 1968:

TITLUL IV

Modificări la Protocolul din 1971

Articolul 11

Următorul paragraf se adaugă la articolul 1 din Protocolul din 1971, astfel cum a fost modificat prin articolul 30 din Convenția din 1978, prin articolul 10 din Convenția din 1982 și prin articolul 24 din Convenția din 1989:

Articolul 12

La articolul 2 alineatul (1) din Protocolul din 1971, astfel cum a fost modificat prin articolul 31 din Convenția din 1978, prin articolul 11 din Convenția din 1982 și prin articolul 25 din Convenția din 1989 se introduc următoarele:

(a)	între a noua și zecea liniuță: „— în Austria, Oberste Gerichtshof, Verwaltungsgerichtshof și Verfassungsgerichtshof,”;

(b)	între a zecea și a unsprezecea liniuță: „— în Finlanda, korkein oikeus/bögsta domstolen și korkein ballintooikeus/bögsta förvalltningsdomstolen; — în Suedia, Högsta domstolen, Regeringsrätten, Arbetsdomstolen și Marknadsdomstolen,”.

TITLUL V

Dispoziții tranzitorii

Articolul 13

(1)   Convenția din 1968 și Protocolul din 1971, astfel cum au fost modificate prin Convenția din 1978, prin Convenția din 1982, prin Convenția din 1989 și prin prezenta convenție, se aplică numai acțiunilor judiciare intentate și actelor autentice redactate sau înregistrate oficial după intrarea în vigoare a prezentei convenții în statul de origine și, în cazul în care se cere recunoașterea sau executarea unei hotărâri sau a unui act autentic, în statul solicitat.

(2)   Totuși, hotărârile pronunțate după data intrării în vigoare a prezentei convenții între statul de origine și statul solicitat în acțiunile intentate înainte de data respectivă sunt recunoscute și executate în conformitate cu dispozițiile din titlul III din Convenția din 1968, astfel cum a fost modificată prin Convenția din 1978, prin Convenția din 1982, prin Convenția din 1989 și prin prezenta convenție, în cazul în care competența s-a bazat pe norme conforme cu dispozițiile din titlul II, modificat, din Convenția din 1968, sau cu dispozițiile dintr-o convenție care a fost în vigoare între statul de origine și statul solicitat la intentarea acțiunilor.

TITLUL VI

Dispoziții finale

Articolul 14

(1)   Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene trimite o copie certificată pentru conformitate a Convenției din 1968, a Protocolului din 1971, a Convenției din 1978, a Convenției din 1982 și a Convenției din 1989 în limbile daneză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, olandeză, portugheză și spaniolă guvernelor Republicii Austria, Republicii Finlanda și Regatului Suediei.

(2)   Textele Convenției din 1968, Protocolului din 1971, Convenției din 1978, Convenției din 1982 și Convenției din 1989, redactate în limbile finlandeză și suedeză, sunt autentice în aceleași condiții ca și celelalte texte ale Convenției din 1968, Protocolului din 1971, Convenției din 1978, Convenției din 1982 și Convenției din 1989.

Articolul 15

Prezenta convenție se ratifică de către statele semnatare. Instrumentele de ratificare se depun la Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene.

Articolul 16

(1)   Prezenta convenție intră în vigoare în prima zi a celei de-a treia luni care urmează datei în care două state semnatare, dintre care unul este Republica Austria, Republica Finlanda sau Regatul Suediei, își depun instrumentele de ratificare.

(2)   Prezenta convenție intră în vigoare pentru orice alt stat semnatar în prima zi a celei de-a treia luni care urmează depunerii instrumentului său de ratificare.

Articolul 17

Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene notifică statelor semnatare:

(a)	depunerea fiecărui instrument de ratificare;

(b)	datele intrării în vigoare a prezentei convenții pentru statele contractante.

Articolul 18

Prezenta convenție, redactată într-un exemplar unic în limbile daneză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, olandeză, portugheză și spaniolă, toate cele douăsprezece texte fiind autentice în egală măsură, se depune în arhivele Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene. Secretarul General trimite o copie certificată pentru conformitate guvernului fiecărui stat semnatar.

---