24.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/24

(1)

Regulamentul (CE) nr. 577/97 al Comisiei din 1 aprilie 1997 de stabilire a unor anumite norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2991/94 al Consiliului de stabilire a standardelor pentru grăsimile tartinabile și a Regulamentului (CEE) nr. 1898/87 al Consiliului privind protecția denumirilor laptelui și produselor lactate folosite pentru comercializare (3) a fost modificat de mai multe ori în mod substanțial (4). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 2991/94 prevede că denumirile de vânzare ale produselor menționate la articolul 1 trebuie să fie cele indicate în anexă. Există excepții de la această regulă. Regula nu se aplică în special denumirilor de produse a căror natură exactă este clară din utilizarea tradițională și/sau denumirilor care sunt în mod clar utilizate pentru a descrie o caracteristică calitativă a produsului. Trebuie să se stabilească anumite norme de aplicare a acestei dispoziții.

(3)

Trebuie să fie respectate dispozițiile articolului 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2991/94 care stipulează că regulamentul în cauză trebuie să fie aplicat fără a aduce atingere în special dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1898/87. Scopul celor două regulamente este în principiu același, și anume să se evite derutarea consumatorului cu privire la adevărata natură a produselor în cauză. Pentru a asigura consecvența legislației comunitare, normele de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2991/94 și (CEE) nr. 1898/87 privind utilizarea denumirii „unt” trebuie stabilite într-un singur text.

(4)

Pentru a identifica clar domeniul de aplicare a derogărilor la care se face referire în Regulamentul (CE) nr. 2991/94, trebuie alcătuită o listă exhaustivă a denumirilor în cauză, împreună cu descrierea produselor la care se referă acestea.

(5)

Primul criteriu al derogării prevăzute la articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 2991/94 se referă la caracterul tradițional al denumirii. Un asemenea caracter tradițional poate fi considerat ca fiind demonstrat dacă denumirea a fost utilizată pentru o perioadă anterioară datei de 9 aprilie 1997 și cel puțin egală cu perioada atribuită în mod normal unei generații. Derogarea trebuie să fie limitată la acele produse a căror denumire a fost într-adevăr folosită și caracterul tradițional nu s-a pierdut.

(6)

Al doilea criteriu al acestei derogări se raportează la utilizarea denumirilor menționate în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2991/94 pentru a descrie o trăsătură caracteristică a produselor comercializate. În acest caz, excepția se raportează în mod logic la produsele care nu sunt menționate ca atare în anexa respectivă.

(7)

Derogarea în cauză trebuie limitată la produsele care erau comercializate la data de 9 aprilie 1997. Statele membre înaintaseră Comisiei înainte de această dată lista produselor pe care le considerau ca îndeplinind criteriile derogării în cauză pe teritoriul lor.

(8)

Decizia 88/566/CEE a Comisiei din 28 octombrie 1988 de stabilire a produselor menționate la articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1898/87 al Consiliului (5) include deja excepții cu privire la denumirea „unt”. Trebuie să se țină cont de acestea.

(9)

În lista comunitară prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 2991/94, denumirile produselor în cauză trebuie menționate numai în limba comunitară în care sunt utilizate aceste denumiri.

(10)

Denumirile de pe etichetele produselor alimentare care conțin ingredientele produselor definite în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2991/94 sau ale produselor concentrate definite la articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf a doua liniuță din regulamentul în cauză pot face referire la denumirile corespunzătoare menționate în anexa menționată, cu condiția să fie respectate dispozițiile Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (6). Nu este necesar ca în lista excepțiilor menționate mai sus să se menționeze asemenea produse alimentare.

(11)

Având în vedere actualele condiții tehnice, orice obligație de a indica conținutul exact de grăsimi, fără nicio toleranță, ar implica dificultăți tehnice considerabile. În consecință, trebuie stabilite anumite norme speciale în această privință.

(12)

Regulamentul (CE) nr. 2991/94 și Regulamentul (CEE) nr. 1898/87 se referă la produsele compuse a căror parte principală este untul. Prin urmare, aceste produse trebuie avute în vedere în mod consecvent, respectându-se abordarea prevăzută la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1898/87. Domeniul de aplicare a articolului 2 alineatul (3) menționat mai sus trebuie definit mai clar în ceea ce privește produsele complexe a căror parte principală este untul, prin stabilirea unui criteriu obiectiv necesar pentru a determina dacă o parte principală a produselor compuse este într-adevăr untul și dacă denumirea „unt” este astfel justificată. Cel mai potrivit criteriu pare să fie un conținut minim de 75 % grăsime din lapte în produsul final.

(13)

Articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 2991/94 prevede că denumirile produselor prezentate în anexa la regulamentul menționat trebuie să fie rezervate produselor care îndeplinesc criteriile stabilite în anexa menționată; prin urmare, mărcile comerciale care utilizează aceste denumiri pot fi folosite în continuare numai pentru produsele care îndeplinesc aceste criterii.

(14)

Condițiile comerciale reale vor arăta dacă va fi sau nu nevoie să se stabilească la o dată ulterioară măsuri în ceea ce privește produsele complexe ale căror principale ingrediente sunt margarina sau grăsimile complexe.

(15)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetelor de gestionare interesate,

(a)

conținutul mediu de grăsimi trebuie exprimat fără zecimale;

(b)

conținutul mediu în grăsimi poate să fie diferit de procentajul declarat cu cel mult o unitate procentuală. Eșantioanele individuale pot fi diferite de procentajul declarat cu cel mult două unități procentuale;

(c)

în toate situațiile, conținutul mediu în grăsimi trebuie să se încadreze în limitele stabilite în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2991/94.