Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 32004R0707

    Regulamentul (CE) nr. 707/2004 al Comisiei din 6 aprilie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului

    JO L 111, 17.4.2004, p. 3–17 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)

    ⏵Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO)

    Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 01/12/2008; abrogare implicită prin 32008R1126

    ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2004/707/oj

    13/Volumul 43

    RO

    Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

    414

    32004R0707

    L 111/3

    JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

    REGULAMENTUL (CE) NR. 707/2004 AL COMISIEI

    din 6 aprilie 2004

    de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului

    COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

    având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

    având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),

    întrucât:

    (1)

    La 29 septembrie 2003, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 (2) care validează interpretările adoptate de Comitetul permanent pentru interpretare (SIC). Una dintre aceste interpretări este SIC-8: prima aplicare a IAS ca bază contabilă. În conformitate cu această interpretare, în momentul în care standardele internaționale de contabilitate (IAS) sunt aplicate integral pentru prima dată ca bază contabilă, întreprinderea în cauză trebuie să își întocmească și să își prezinte situațiile financiare ca și când le-ar fi întocmit întotdeauna în conformitate cu standardele și interpretările în vigoare la data acestei prime aplicări. În consecință, este necesară o aplicare retroactivă în majoritatea domeniilor contabilității.

    (2)

    Pentru a facilita tranziția la standardele internaționale de contabilitate și la standardele internaționale de raportare financiară (IAS/IFRS), International Accounting Standards Board (IASB) (Consiliul pentru standardele internaționale de contabilitate) a decis, la data de 19 iunie 2003, să înlocuiască SIC-8 cu – IFRS 1: First-time adoption of International Financial Reporting Standards (Prima aplicare a standardelor internaționale de raportare financiară). În conformitate cu IFRS 1, o întreprindere care aplică IAS pentru prima dată trebuie să respecte fiecare IAS și interpretare în vigoare la data primei aplicări în cauză. Ca și SIC-8, IFRS 1 impune, așadar, o aplicare retroactivă în majoritatea domeniilor contabilității. Cu toate acestea, în anumite domenii, IFRS 1 acordă exceptări limitate de la această cerință, din motive practice sau în cazul în care costurile care rezultă din efortul de conformare ar depăși, cel mai probabil, beneficiile obținute de utilizatorii acestor situații financiare.

    (3)

    În timp, IFRS 1 ar trebui să permită atât compararea datelor conținute în situațiile financiare întocmite în conformitate cu IFRS de către o întreprindere aflată la prima aplicare, cât și compararea situațiile financiare ale diferitelor întreprinderi care le aplică pentru prima dată la o anumită dată, deoarece atât cifrele actuale, cât și cele comparative se vor baza pe același set de standarde în vigoare la data primei aplicări a IAS. Cu toate acestea, comparabilitatea situațiilor financiare ale întreprinderilor care aplică IFRS pentru prima dată cu cele ale întreprinderilor care le aplică deja reprezintă un obiectiv secundar, având în vedere că numărul întreprinderilor din primul grup va fi cu mult mai mare, în 2005, decât cele 200-300 de întreprinderi din Uniunea Europeană care aplică deja IAS/IFRS.

    (4)

    Consultarea unor experți tehnici în domeniu confirmă că standardul internațional de raportare financiară în cauză îndeplinește criteriile de adoptare stabilite în articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, în special cerința de a contribui la interesul public european.

    (5)

    Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 ar trebui să se modifice în consecință.

    (6)

    Măsura prevăzută de prezentul regulament este conformă cu avizul Comitetului de reglementare în domeniul contabilității,

    ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

    Articolul 1

    În anexa la Regulamentul (CE) nr. 1725/2003, SIC-8: Prima aplicare a IAS ca bază contabilă se înlocuiește cu textul anexei la prezentul regulament.

    Articolul 2

    Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

    Adoptat la Bruxelles, 6 aprilie 2004.

    Pentru Comisie

    Frederik BOLKESTEIN

    Membru al Comisiei

    (1)  JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

    (2)  JO L 261, 13.10.2003, p. 1.

    ANEXĂ

    „IFRS 1 – First-time adoption of International Financial Reporting Standard

    (Prima aplicare a standardelor internaționale de raportare financiară)

    Standardul internațional de raportare financiară 1, Prima aplicare a standardelor internaționale de raportare financiară (IFRS 1) este stabilit în alineatele (1)-(47) și în apendicele A-C. Toate alineatele au aceeași autoritate. Alineatele scrise cu caractere aldine prezintă principiile fundamentale. Termenii definiți în apendicele A sunt scriși cu caractere cursive la prima apariție în standard. Definițiile altor termeni sunt prezentate în Glosarul standardelor internaționale de raportare financiară. IFRS 1 ar trebui interpretat în contextul obiectivului său și al bazelor concluziilor, precum și al prefeței la standardele internaționale de raportare financiară și al cadrului de întocmire și prezentare a situațiilor financiare. Acestea furnizează o bază care permite selectarea și aplicarea unor metode contabile în absența unor orientări explicite.

    INTRODUCERE

    Argumente în favoarea publicării prezentului IFRS

    IN1.

    Prezentul IFRS înlocuiește SIC-8: Prima aplicare a IAS ca bază contabilă. Consiliul a elaborat acest IFRS pentru a răspunde următoarelor preocupări:

    (a)

    anumite aspecte ale dispoziției SIC-8 referitoare la aplicarea retrospectivă integrală puteau genera costuri care depășeau beneficiile preconizate pentru utilizatorii situațiilor financiare. De asemenea, cu toate că SIC-8 nu impunea aplicarea retrospectivă în cazuri în care aceasta ar fi impracticabilă, nu explica dacă o entitate care îl aplică pentru prima dată ar trebui să interpreteze impracticabilitatea ca pe un obstacol major sau ca pe unul minor și nu preciza nici un tratament special în cazuri de impracticabilitate;

    (b)

    SIC-8 putea impune unei entități aflate la prima aplicare să aplice două versiuni diferite ale unui standard în cazul în care introducerea unei versiuni noi s-ar fi produs în cursul exercițiilor cuprinse în primele situații financiare întocmite în conformitate cu IAS, iar versiunea nouă ar fi interzis aplicarea retrospectivă;

    (c)

    SIC-8 nu preciza cu claritate dacă o entitate aflată la prima aplicare ar trebui să utilizeze cunoștințe a posteriori pentru a aplica retrospectiv deciziile de recunoaștere și de evaluare;

    (d)

    persistau anumite îndoieli cu privire la modul în care SIC-8 interacționa cu dispozițiile tranzitorii specifice prevăzute de standarde individuale.

    Principalele caracteristici ale prezentului IFRS

    IN2.

    Prezentul IFRS se aplică în cazul în care o entitate aplică IFRS pentru prima dată printr-o declarație de conformitate cu IFRS, formulată explicit și fără rezerve.

    IN3.

    În general, prezentul IFRS impune unei entități să respecte fiecare IFRS în vigoare la data raportării primelor sale situații financiare în conformitate cu IFRS. În special, în conformitate cu prezentul standard, la întocmirea bilanțului de deschidere în conformitate cu IFRS ca punct de pornire al contabilității în temeiul IFRS, entitatea trebuie:

    (a)

    să recunoască toate activele și pasivele în conformitate cu dispozițiile IFRS în acest sens;

    (b)

    să nu recunoască elemente ca active sau pasive în cazul în care IFRS nu permit o astfel de recunoaștere;

    (c)

    să reclasifice elementele pe care le-a recunoscut în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare ca încadrându-se într-un anumit tip de activ, pasiv sau componentă a capitalului propriu, dar care se încadrează într-un tip diferit de activ, pasiv sau componentă a capitalului propriu în conformitate cu IFRS și

    (d)

    să aplice IFRS la evaluarea tuturor activelor și pasivelor recunoscute.

    IN4.

    Prezentul IFRS prevede exceptări limitate de la aceste dispoziții în anumite cazuri determinate în care costul ocazionat de efortul de conformare cu aceste dispoziții ar depăși, probabil, beneficiile pentru utilizatorii situațiilor financiare. Prezentul standard interzice, de asemenea, aplicarea retrospectivă a IFRS în anumite domenii, în special în cele în care aplicarea retrospectivă ar impune conducerii să aprecieze unele condiții anterioare când rezultatul unei anumite tranzacții este deja cunoscut.

    IN5.

    Prezentul IFRS impune explicarea impactului pe care l-a avut tranziția de la principiile de contabilitate general acceptate anterioare la IFRS asupra situației financiare, performanței financiare și fluxului de trezorerie raportate anterior de către entitate.

    IN6.

    O entitate este obligată să aplice prezentul IFRS dacă primele sale situații financiare IFRS se referă la un exercițiu care începe de la 1 ianuarie 2004 sau după această dată. Se încurajează aplicarea anticipată.

    Schimbări față de dispozițiile precedente

    IN7.

    Ca și SIC-8, prezentul IFRS impune o aplicare retrospectivă în majoritatea domeniilor. Spre deosebire de SIC-8, prezentul standard:

    (a)

    prevede exceptări care vizează evitarea costurilor care ar putea fi mai mari decât beneficiile pentru utilizatorii situațiilor financiare, precum și un număr mic de alte exceptări din motive practice;

    (b)

    precizează că o entitate trebuie să aplice ultima versiune a IFRS;

    (c)

    precizează legătura între estimările făcute în conformitate cu IFRS de o entitate aflată la prima aplicare și cele făcute pentru aceeași dată în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare;

    (d)

    precizează că dispozițiile tranzitorii prevăzute de alte IFRS nu se aplică unei entități aflate la prima aplicare;

    (e)

    impune să se furnizeze mai multe informații cu privire la tranziția la IFRS.

    STANDARDUL INTERNAȚIONAL DE RAPORTARE FINANCIARĂ 1

    Prima aplicare a standardelor internaționale de raportare financiară

    OBIECTIV

    1.

    Obiectivul prezentului IFRS este de a garanta că primele situații financiare IFRS ale unei entități și rapoartele financiare interimare privind o parte din exercițiul cuprins în respectivele situații financiare conțin informații de înaltă calitate care:

    (a)

    să fie transparente pentru utilizatori și comparabile pentru toate exercițiile prezentate;

    (b)

    să ofere un punct de plecare adecvat pentru o contabilitate care să fie conformă cu standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și

    (c)

    să poată fi furnizate la un cost care nu depășește beneficiile pentru utilizatori.

    DOMENIU DE APLICARE

    2.

    O entitate aplică prezentul IFRS în:

    (a)

    primele situații financiare IFRS și

    (b)

    fiecare raport financiar interimar pe care îl prezintă, după caz, în conformitate cu IAS 34: Raportarea financiară interimară privind o parte din exercițiul cuprins în primele sale situații financiare IFRS.

    3.

    Primele situații financiare IFRS ale unei entități sunt primele situații financiare anuale pentru care entitatea adoptă IFRS printr-o declarație de conformitate cu IFRS, formulată explicit și fără rezerve. Situațiile financiare conforme cu IFRS constituie primele situații financiare IFRS ale unei entități, dacă aceasta, de exemplu:

    (a)

    și-a prezentat cele mai recente situații financiare anterioare:

    (i)

    în conformitate cu dispoziții interne care nu sunt compatibile sub toate aspectele cu IFRS;

    (ii)

    în conformitate cu IFRS sub toate aspectele, cu excepția introducerii în situațiile financiare a declarației de conformitate cu IFRS, formulată explicit și fără rezerve;

    (iii)

    care conțin o declarație explicită de conformitate cu numai câteva dintre IFRS;

    (iv)

    în conformitate cu dispoziții interne care nu sunt compatibile cu IFRS, dar aplicând unele IFRS individuale pentru a recunoaște elemente pentru care nu existau dispoziții interne sau

    (v)

    în conformitate cu dispoziții interne, stabilind o reconciliere între anumite sume și sumele determinate în conformitate cu IFRS;

    (b)

    și-a întocmit situațiile financiare în conformitate cu IFRS numai pentru uz intern, fără a le pune la dispoziția proprietarilor entității sau a altor utilizatori externi;

    (c)

    a întocmit un pachet de informații financiare în conformitate cu IFRS în scopul consolidării, fără a întocmi un set complet de situații financiare în sensul IAS 1: Prezentarea situațiilor financiare sau

    (d)

    nu a prezentat situații financiare pentru exercițiile precedente.

    4.

    Prezentul IFRS se aplică în momentul în care o entitate adoptă pentru prima dată IFRS. Nu se aplică în cazul în care, de exemplu, o entitate:

    (a)

    încetează prezentarea situațiilor financiare în conformitate cu dispozițiile interne, după ce le-a prezentat anterior împreună cu un alt set de situații financiare care conțineau o declarație de conformitate cu IFRS, formulată explicit și fără rezerve;

    (b)

    și-a prezentat situațiile financiare în cursul exercițiului precedent în conformitate cu dispozițiile interne, iar situațiile financiare respective cuprindeau o declarație de conformitate cu IFRS, formulată explicit și fără rezerve sau

    (c)

    și-a prezentat situațiile financiare în cursul exercițiului precedent iar acestea conțineau o declarație de conformitate cu IFRS, formulată explicit și fără rezerve, chiar dacă auditorii au exprimat rezerve cu privire la respectivele situații financiare în raportul lor de audit.

    5.

    Prezentul IFRS nu se aplică modificărilor politicilor contabile practicate de o entitate care aplică deja IFRS. Astfel de modificări ale politicilor contabile fac obiectul:

    (a)

    unor dispoziții privind modificările politicilor contabile din IAS 8: Rezultat net al exercițiului, erori fundamentale și modificări ale politicilor contabile și

    (b)

    unor dispoziții tranzitorii specifice prevăzute în alte IFRS.

    RECUNOAȘTERE ȘI EVALUARE

    Bilanț de deschidere în conformitate cu IFRS

    6.

    O entitate întocmește un bilanț de deschidere în conformitate cu IFRS la data tranziției la IFRS. Acesta reprezintă punctul de pornire al contabilității pe care o va realiza în conformitate cu IFRS. O entitate nu este obligată să își prezinte bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS în primele sale situații financiare IFRS.

    Politici contabile

    7.   O entitate trebuie să aplice aceleași politici contabile în bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS și în cursul tuturor exercițiilor prezentate în primele situații financiare IFRS. Aceste politici contabile trebuie să fie conforme cu fiecare IFRS existent în vigoare la data raportării primelor sale situații financiare IFRS, cu excepția cazurilor specificate la alineatele (13)-(34).

    O entitate nu poate să aplice alte versiuni diferite ale IFRS, care erau în vigoare la o dată anterioară. O entitate poate aplica un nou IFRS care nu este încă obligatoriu, în cazul în care standardul respectiv permite o aplicare anticipată.

    Exemplu: Aplicare coerentă a versiunii celei mai recente a IFRSCONTEXTData raportării primelor situații financiare IFRS ale entității A este 31 decembrie 2005. Entitatea A decide să prezinte în situațiile sale financiare informații comparative numai pentru un singur exercițiu [a se vedea alineatul (36)]. Astfel, data sa de tranziție la IFRS este începerea activității la 1 ianuarie 2004 (sau, în mod echivalent, încheierea activității la 31 decembrie 2003). Entitatea A a prezentat situații financiare în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, anual, la data de 31 decembrie a fiecărui an și până la data de 31 decembrie 2004, inclusiv.MODALITĂȚI DE APLICARE A DISPOZIȚIILOREntitatea A este obligată să aplice IFRS în vigoare pentru exercițiile care se încheie la 31 decembrie 2005 după cum urmează:

    (a)

    prin întocmirea bilanțului de deschidere în conformitate cu IFRS la 1 ianuarie 2004 și

    (b)

    prin întocmirea și prezentarea bilanțului la 31 decembrie 2005 (inclusiv sumele comparative pentru 2004), a contului de profit și pierdere, a situației variațiilor capitalului propriu și ale fluxului de trezorerie pentru exercițiul care se încheie la 31 decembrie 2005 (inclusiv sumele comparative pentru 2004) și a notelor anexe (inclusiv informațiile comparative pentru 2004).

    În cazul în care un IFRS nou nu este încă obligatoriu, dar permite o aplicare anticipată, entitatea A este autorizată, însă nu este obligată, să aplice respectivul IFRS pentru primele situații financiare IFRS.

    9.   Dispozițiile tranzitorii din alte IFRS se aplică modificărilor politicilor contabile efectuate de o entitate care aplică deja IFRS; dispozițiile în cauză nu se aplică tranziției la IFRS a unei entități aflate la prima aplicare, decât în cazurile specificate la alineatele (27)-(30).

    10.   Cu excepția cazurilor descrise în alineatele (13)-(34), în bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS, o entitate trebuie:

    (a)

    să recunoască toate activele și pasivele în conformitate cu dispozițiile IFRS în acest sens;

    (b)

    să nu recunoască elemente ca active sau pasive în cazul în care o astfel de recunoaștere nu este permisă de IFRS;

    (c)

    reclasifică elementele pe care le-a recunoscut în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare ca încadrându-se la un anumit tip de activ, pasiv sau componentă a capitalului propriu, dar care se încadrează la un tip diferit de activ, pasiv sau componentă a capitalului propriu în conformitate cu IFRS și

    (d)

    să aplice IFRS la evaluarea tuturor activelor și pasivelor recunoscute.

    11.   Politicile contabile pe care le aplică o entitate în bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS pot fi diferite de cele pe care le-a folosit la aceeași dată în temeiul principiilor de contabilitate general acceptate anterioare. În consecință, rezultă anumite ajustări în urma unor evenimente și tranzacții anterioare datei tranziției la IFRS. Prin urmare, o entitate trebuie să recunoască aceste ajustări direct ca rezultat reportat (sau, după caz, altă categorie de capital propriu) la data tranziției la IFRS.

    12.   Prezentul IFRS stabilește două categorii de excepții de la principiul care impune ca bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS al unei entități să fie conform cu fiecare IFRS:

    (a)

    alineatele (13)-(25) prevăd exceptări de la unele dispoziții din alte IFRS;

    (b)

    alineatele (26)-(34) interzic aplicarea retrospectivă a anumitor dispoziții din alte IFRS.

    Exceptări de la alte IFRS

    13.   O entitate poate decide să utilizeze una sau mai multe dintre următoarele exceptări:

    (a)

    combinări de întreprinderi [alineatul (15)];

    (b)

    valoarea justă sau reevaluarea utilizată drept cost estimat [alineatele (16)-(19)];

    (c)

    beneficii ale angajaților [alineatul (20)];

    (d)

    diferențe cumulate de curs valutar [alineatele (21) și (22)];

    (e)

    instrumente financiare compuse [alineatul (23)] și

    (f)

    active și pasive ale filialelor, ale întreprinderilor asociate și ale asocierilor în participațiune [alineatele (24) și (25)].

    O entitate nu trebuie să aplice aceste exceptări altor elemente prin analogie.

    14.   Unele exceptări menționate în continuare se referă la valoarea justă. IAS 22: Combinări de întreprinderi explică modul în care se determină valoarea justă a activelor și a pasivelor identificabile dobândite în cadrul unei combinări de întreprinderi. O entitate aplică aceste explicații pentru a determina valorile juste în conformitate cu prezentul IFRS, cu excepția cazului în care un alt IFRS conține orientări mai precise cu privire la determinarea valorii juste a activelor sau a pasivelor în cauză. Aceste valori juste trebuie să reflecte condițiile existente la data la care au fost determinate.

    Combinări de întreprinderi

    15.

    O entitate trebuie să aplice dispozițiile din apendicele B în cazul combinărilor de întreprinderi pe care entitatea le-a recunoscut înainte de data tranziției la IFRS.

    Valoarea justă sau reevaluarea utilizată drept cost estimat

    16.   O entitate poate decide să evalueze o imobilizare corporală la data tranziției la IFRS, la valoarea sa justă și să utilizeze acea valoare justă drept cost estimat la data respectivă.

    17.   O entitate aflată la prima aplicare poate decide să utilizeze o reevaluare a unei imobilizări corporale, stabilită în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, la data tranziției la IFRS sau la o dată anterioară, drept cost estimat la data reevaluării, dacă aceasta, la data reevaluării, era comparabilă la nivel global cu:

    (a)

    valoarea justă sau

    (b)

    costul sau costul amortizat în conformitate cu IFRS, ajustate, de exemplu, în funcție de variațiile unui indice de preț general sau specific.

    18.   Opțiunile prevăzute la alineatele (16) și (17) se pot aplica, de asemenea:

    (a)

    pentru investițiile imobiliare, în cazul în care o entitate alege să utilizeze modelul de cost descris în IAS 40: Investiții imobiliare și

    (b)

    pentru active necorporale care îndeplinesc:

    (i)

    criteriile de recunoaștere din IAS 38: Imobilizări necorporale (inclusiv o evaluare fiabilă a costului inițial) și

    (ii)

    criteriile din IAS 38 pentru reevaluare (inclusiv existența unei piețe active).

    O entitate nu poate alege aceste opțiuni pentru alte active sau pasive.

    19.   O entitate aflată la prima aplicare poate să fi stabilit un cost estimat în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare pentru toate activele și pasivele sale sau doar pentru o parte a acestora, evaluându-le la valoarea lor justă la o anumită dată ca urmare a unui eveniment precum o privatizare sau o ofertă publică inițială. Entitatea poate utiliza evaluările la valoarea justă care rezultă în urma unor asemenea evenimente drept cost estimat în conformitate cu IFRS la data evaluărilor respective.

    Beneficii ale angajaților

    20.

    În conformitate cu IAS 19: Beneficiile angajaților, o entitate poate alege să utilizeze metoda «coridorului» care lasă posibilitatea de a nu se recunoaște o parte a profitului și pierderilor actuariale. O aplicare retrospectivă a acestei metode impune unei entități să repartizeze profitul și pierderile actuariale cumulate de la începutul fiecărui plan până la data tranziției la IFRS într-o parte recunoscută și una nerecunoscută. Cu toate acestea, o entitate aflată la prima aplicare poate alege să recunoască toate profiturile și pierderile actuariale cumulate la data tranziției la IFRS, chiar dacă după aceea folosește metoda «coridorului» pentru profitul și pierderile actuariale generate ulterior. În cazul în care o entitate aflată la prima aplicare recurge la această metodă, trebuie să o aplice în toate planurile.

    Diferențe cumulate de curs valutar

    21.

    IAS 21: Efectele variației cursurilor de schimb valutar impune unei entități:

    (a)

    să clasifice unele diferențe de curs valutar ca o componentă distinctă a capitalului propriu și

    (b)

    în caz de cedare a unei operațiuni din străinătate, să transfere diferența cumulată de curs valutar pentru această operațiune din străinătate (inclusiv, după caz, profitul și pierderile din acoperirile conexe) în contul de profit și pierderi, incluzând-o în rezultatul cedării.

    22.

    Cu toate acestea, o entitate aflată la prima aplicare nu este obligată să respecte aceste dispoziții privind diferențele cumulate de curs valutar existente la data tranziției la IFRS. În cazul în care o entitate aflată la prima aplicare recurge la această exceptare:

    (a)

    diferențele cumulate de curs valutar pentru toate operațiunile din străinătate sunt considerate zero la data tranziției la IFRS și

    (b)

    profitul sau pierderea dintr-o cedare ulterioară a unei operațiuni din străinătate trebuie să excludă diferențele de curs valutar generate înainte de data tranziției la IFRS și să includă diferențele de curs valutar ulterioare.

    Instrumente financiare compuse

    23.

    IAS 32: Instrumente financiare: prezentare și descriere impune unei entități să defalcheze de la început un instrument financiar compus în elemente distincte de pasiv și de capital propriu. În cazul în care elementul de pasiv nu mai este exigibil, aplicarea retrospectivă a IAS 32 implică defalcarea capitalului propriu în două părți. Prima parte figurează în rezultatul reportat și reprezintă dobânzile cumulate acumulate la elementul de pasiv. Cealaltă parte corespunde elementului inițial de capital propriu. Cu toate acestea, în conformitate cu prezentul IFRS, o entitate aflată la prima aplicare nu este obligată să facă distincția între aceste două părți dacă elementul de pasiv nu mai este exigibil la data tranziției la IFRS.

    Active și pasive ale filialelor, ale întreprinderilor asociate și ale asocierilor în participațiune

    24.   În cazul în care o filială aplică standardele pentru prima dată la o dată ulterioară în raport cu societatea-mamă, filiala trebuie să își evalueze, în situațiile sale financiare individuale, activele și pasivele fie:

    (a)

    la valorile contabile care ar trebui incluse în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă, raportate la data tranziției la IFRS a societății-mamă, în cazul în care nu s-au efectuat ajustări legate de procedurile de consolidare și de efectele combinării de întreprinderi în cursul căreia societatea-mamă a achiziționat filiala, fie

    (b)

    la valorile contabile impuse de restul prezentului IFRS, raportat la data tranziției filialei la IFRS. Aceste valori contabile ar putea fi diferite de cele descrise la litera (a):

    (i)

    în cazul în care exceptările prevăzute de prezentul IFRS dau curs unor evaluări care variază în funcție de data tranziției la IFRS;

    (ii)

    în cazul în care politicile contabile utilizate în situațiile financiare ale filialei sunt diferite de cele folosite în situațiile financiare consolidate. De exemplu, filiala poate recurge la tratamentul contabil de bază descris în IAS 16: Imobilizări corporale, în timp ce grupul poate folosi tratamentul contabil alternativ permis.

    O alternativă similară este disponibilă pentru o întreprindere asociată sau pentru o asociere în participațiune care va adopta standardele pentru prima dată la o dată ulterioară datei la care le-a aplicat entitatea care are asupra ei o influență semnificativă sau exercită un control comun.

    25.   Cu toate acestea, în cazul în care o entitate aplică standardele pentru prima dată la o dată ulterioară datei la care le-a aplicat filiala (sau întreprinderea asociată sau asocierea în participațiune), entitatea trebuie să își evalueze, în situațiile sale financiare consolidate, activele și pasivele filialei (sau ale întreprinderii asociate sau ale asocierii în participațiune) la aceleași valori contabile ca cele care figurează în situațiile financiare individuale ale filialei (sau ale întreprinderii asociate sau ale asocierii în participațiune), după ce a efectuat ajustările necesare pentru a ține seama de consolidare, de contabilitatea capitalurilor proprii și de efectele combinării de întreprinderi în cursul căreia societatea-mamă a achiziționat filiala. În același mod, în cazul în care o societate-mamă aplică standardele pentru prima dată pentru situațiile financiare individuale înainte sau după tranziția la IFRS pentru situațiile sale financiare consolidate, aceasta trebuie să își evalueze activele și pasivele la aceleași valori în situațiile financiare consolidate și în cele individuale, cu excepția ajustărilor pentru consolidare.

    Excepții de la aplicarea retrospectivă a altor IFRS

    26.

    Prezentul IFRS interzice aplicarea retrospectivă a anumitor aspecte din alte IFRS privind:

    (a)

    nerecunoașterea activelor și a pasivelor financiare [alineatul (27)];

    (b)

    contabilitatea acoperirii [alineatele (28)-(30)] și

    (c)

    estimări [alineatele (31)-(34)].

    Nerecunoașterea activelor și a pasivelor financiare

    27.

    O entitate aflată la prima aplicare aplică prospectiv dispozițiile privind derecunoașterea prevăzute de IAS 39: Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, de la data intrării în vigoare a IAS 39. Cu alte cuvinte, în cazul în care o entitate aflată la prima aplicare a derecunoscut activele sau pasivele financiare în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare în cursul unui exercițiu financiar care începe înainte de 1 ianuarie 2001, aceasta nu trebuie să recunoască respectivele active și pasive în conformitate cu IFRS (decât în cazul în care îndeplinesc condițiile de recunoaștere în urma unei tranzacții sau a unui eveniment ulterior). Cu toate acestea, această entitate trebuie:

    (a)

    să recunoască toate instrumentele derivate și alte interese, cum ar fi mandatele de gestiune sau pasivele de gestiune, păstrate după tranzacția de derecunoaștere și care există încă la data tranziției la IFRS și

    (b)

    să consolideze toate entitățile cu scop special pe care le controlează la data tranziției la IFRS, chiar dacă aceste entități cu scop special au existat înainte de data tranziției la IFRS sau dețin active sau pasive financiare care au fost derecunoscute în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare.

    Contabilitatea de acoperire

    28.

    În conformitate cu IAS 39: Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, la data tranziției la IFRS, o entitate trebuie:

    (a)

    să evalueze toate instrumentele derivate la valoarea justă și

    (b)

    să elimine toate profiturile și pierderile reportate care rezultă din instrumentele derivate recunoscute în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare ca și când ar fi fost active sau pasive.

    29.

    O entitate nu trebuie să prezinte în bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS o relație de acoperire care nu îndeplinește condițiile prescrise pentru contabilitatea acoperirii în conformitate cu IAS 39 (este, de exemplu, cazul multor relații de acoperire în care instrumentul de acoperire este un instrument de trezorerie sau o opțiune cu poziția de vânzare; în care elementul acoperit este o poziție netă; sau în care acoperirea se face împotriva unui risc al ratei dobânzii pentru o investiție deținută până la scadență). Cu toate acestea, în cazul în care o entitate a desemnat o poziție netă ca element acoperit în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, ea poate desemna un element individual din cadrul acestei poziții nete ca element acoperit în conformitate cu IFRS, cu condiția să facă acest lucru până la data tranziției la IFRS.

    30.

    O entitate trebuie să aplice dispozițiile tranzitorii ale IAS 39 tuturor celorlalte relații de acoperire existente la data tranziției la IFRS.

    Estimări

    31.

    		 Estimările realizate de o entitate în conformitate cu IFRS la data tranziției la IFRS trebuie să fie coerente cu estimările realizate la aceeași dată în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare (după ajustările operate pentru a reflecta orice diferență între politicile contabile), cu excepția cazului în care există dovezi obiective care să indice că estimările respective erau eronate.

    32.

    Este posibil ca o entitate să primească după data tranziției la IFRS informații cu privire la estimările pe care le-a făcut în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare. În conformitate cu alineatul (31), o entitate trebuie să trateze primirea informațiilor respective în același fel ca și evenimentele ulterioare datei bilanțului care nu generează ajustări în conformitate cu IAS 10: Evenimente ulterioare datei bilanțului. De exemplu, să presupunem că o entitate își stabilește data tranziției la IFRS la 1 ianuarie 2004 și că îi parvin informații noi la 15 iulie 2004 care impun revizuirea unei estimări realizate în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare la 31 decembrie 2003. Entitatea nu trebuie să țină seama de informațiile noi în cauză în bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS (decât în cazul în care estimările necesită o ajustare ca urmare a diferențelor între politicile contabile sau în care există dovezi obiective care arată că estimările erau eronate). În schimb, entitatea va ține seama de aceste informații noi în contul de profit și pierderi (sau, după caz, prin alte variații ale postului de capital propriu) pentru exercițiul încheiat la 31 decembrie 2004.

    33.

    O entitate poate avea nevoie să realizeze, la data tranziției la IFRS, estimări în conformitate cu IFRS, care nu erau impuse la data respectivă de principiile de contabilitate general acceptate anterioare. În scopul coerenței cu IAS 10, aceste estimări efectuate în conformitate cu IFRS trebuie să țină seama de condițiile existente la data tranziției la IFRS. În special, estimările, la data tranziției la IFRS, privind prețurile pieței, ratele dobânzii sau cursurile de schimb vor reflecta condițiile pieței la data respectivă.

    34.

    Alineatele (31)-(33) se aplică în cazul bilanțului de deschidere în conformitate cu IFRS. Aceste alineate se aplică, de asemenea, exercițiilor prezentate în scop comparativ în primele situații financiare IFRS ale unei entități, caz în care trimiterile la data tranziției la IFRS se înlocuiesc cu trimiterile la încheierea exercițiului prezentat comparativ.

    PREZENTARE ȘI DESCRIERE

    35.   Prezentul IFRS nu prevede nici o exceptare privind dispozițiile de prezentare și descriere din alte IFRS.

    Informații comparative

    36.

    În conformitate cu IAS 1: Prezentarea situațiilor financiare, primele situații financiare IFRS ale unei entități trebuie să cuprindă cel puțin un exercițiu prezentat comparativ în conformitate cu IFRS.

    37.

    Unele entități prezintă rezumate istorice cuprinzând o selecție de date privind exerciții anterioare primului exercițiu pentru care prezintă informații comparative complete în conformitate cu IFRS. Prezentul IFRS nu impune ca aceste rezumate să fie conforme cu dispozițiile privind recunoașterea și evaluarea ale IFRS. De asemenea, unele entități prezintă informații comparative în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, precum și informațiile comparative prescrise de IAS 1. În toate situațiile financiare care conțin rezumate istorice sau informații comparative în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, o entitate trebuie:

    (a)

    să menționeze clar că informațiile prezentate în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare nu au fost pregătite în conformitate cu IFRS și

    (b)

    să descrie natura principalelor ajustări necesare pentru a asigura conformitatea lor cu IFRS. O entitate nu este obligată să cuantifice aceste ajustări.

    Explicarea tranziției la IFRS

    38.

    		 O entitate trebuie să explice impactul pe care l-a avut tranziția de la principiile de contabilitate general acceptate anterioare la IFRS asupra situației financiare, a performanței financiare și a fluxului de trezorerie raportate anterior de către aceasta.

    Reconcilieri

    39.

    În vederea respectării dispozițiilor alineatului (38), primele situații financiare IFRS ale unei entități trebuie să cuprindă:

    (a)

    reconcilierile între capitalul propriu raportat în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare și capitalul propriu raportat în conformitate cu IFRS, la următoarele două date:

    (i)

    data tranziției la IFRS și

    (ii)

    încheierea ultimului exercițiu prezentat în cele mai recente situații financiare anuale ale entității în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare;

    (b)

    o reconciliere între profitul sau pierderea raportate în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare pentru ultimul exercițiu în cele mai recente situații financiare anuale ale entității și profitul sau pierderea raportate în conformitate cu IFRS pentru același exercițiu și

    (c)

    în cazul în care entitatea a recunoscut sau a reluat pierderi din depreciere, pentru prima dată, la întocmirea bilanțului de deschidere în conformitate cu IFRS, informațiile care ar fi trebuit furnizate în conformitate cu cerințele IAS 36: Deprecierea activelor, dacă entitatea ar fi recunoscut acele pierderi din depreciere sau reluări în cursul exercițiului care a început la data tranziției la IFRS.

    40.

    Reconcilierile prescrise de alineatul (39) literele (a) și (b) trebuie să ofere suficiente detalii pentru a le permite utilizatorilor să înțeleagă ajustările semnificative aduse bilanțului și contului de profit și pierdere. În cazul în care o entitate a prezentat un tablou al fluxurilor de trezorerie în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, ea trebuie să explice, de asemenea, ajustările semnificative pe care le aduce tabloului fluxurilor de trezorerie.

    41.

    În cazul în care o entitate reperează erori în situațiile financiare realizate în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, reconcilierile prescrise de alineatul (39) literele (a) și (b) trebuie să stabilească o distincție între corectările erorilor respective și modificările politicilor contabile.

    42.

    IAS 8: Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale și modificări ale politicilor contabile nu reglementează modificările politicilor contabile care apar la prima aplicare a IFRS de către o entitate. Astfel, dispozițiile IAS 8 referitoare la informațiile care trebuie furnizate cu privire la modificările politicilor contabile nu se aplică în cazul primelor situații financiare IFRS ale unei entități.

    43.

    În cazul în care o entitate nu a prezentat situații financiare pentru exercițiile precedente, primele sale situații financiare IFRS trebuie să menționeze acest lucru.

    Utilizarea valorii juste drept cost estimat

    44.

    În cazul în care, în bilanțul său de deschidere IFRS, o entitate folosește valoarea justă drept cost estimat pentru o imobilizare corporală, o investiție imobiliară sau o imobilizare necorporală [a se vedea alineatele (16) și (18)], primele situații financiare IFRS ale entității trebuie să indice, pentru fiecare post al bilanțului de deschidere IFRS:

    (a)

    valorile juste cumulate și

    (b)

    ajustările cumulate ale valorilor contabile raportate în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare.

    Rapoarte financiare interimare

    45.

    În conformitate cu alineatul (38), în cazul în care o entitate prezintă un raport financiar interimar în conformitate cu IAS 34: Raportare financiară interimară pentru o parte a exercițiului cuprinsă în primele sale situații financiare IFRS, entitatea trebuie să respecte următoarele dispoziții, pe lângă dispozițiile IAS 34:

    (a)

    Fiecare raport financiar interimar trebuie să cuprindă, în cazul în care entitatea a prezentat un raport financiar interimar pentru perioada interimară comparabilă a exercițiului financiar precedent, reconcilierile între:

    (i)

    capitalul propriu în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, la sfârșitul perioadei interimare comparabile, și capitalul propriu în conformitate cu IFRS la data respectivă și

    (ii)

    pierderea sau profitul în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare pentru perioada interimară comparabilă (doar pentru perioada curentă și cumulul de la începutul exercițiului) și pierderea sau profitul în conformitate cu IFRS pentru aceeași perioadă.

    (b)

    Pe lângă reconcilierile prescrise la litera (a), primul raport financiar interimar al unei entități în conformitate cu IAS 34, pentru partea exercițiului cuprinsă în primele sale situații financiare IFRS, trebuie să cuprindă reconcilierile descrise la alineatul (39) literele (a) și (b) [completate cu datele prescrise la alineatele (40) și (41)] sau o trimitere la un alt document publicat care conține aceste reconcilieri.

    46.

    IAS 34 impune furnizarea unor informații minime, bazate pe ipoteza conform căreia utilizatorii rapoartelor financiare interimare au de asemenea acces la cele mai recente situații financiare anuale. Cu toate acestea, IAS 34 impune de asemenea unei entități să indice «orice eveniment sau tranzacție semnificativă pentru înțelegerea perioadei interimare în curs». Prin urmare, în cazul în care o entitate aflată la prima aplicare nu a furnizat, în cele mai recente situații financiare anuale în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, informații semnificative pentru înțelegerea perioadei interimare în curs, raportul său financiar interimar trebuie să menționeze aceste informații sau să conțină o trimitere la un alt document publicat care le menționează.

    DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

    47.

    O entitate trebuie să aplice prezentul IFRS dacă primele sale situații financiare IFRS se referă la un exercițiu care începe la 1 ianuarie 2004 sau după această dată. Se încurajează aplicarea anticipată. În cazul în care primele situații financiare IFRS ale unei entități se referă la un exercițiu care începe înainte de 1 ianuarie 2004 și entitatea aplică prezentul IFRS în loc de SIC-8 Prima aplicare a IAS ca bază contabilă, entitatea trebuie să comunice acest lucru.

    Apendicele A

    Definiții

    Prezentul apendice face parte integrantă din prezentul IFRS.

    data tranziției la IFRS

    Începerea primului exercițiu pentru care o entitate prezintă informații comparative complete în conformitate cu IFRS în primele sale situații financiare IFRS.

    cost estimat

    O sumă utilizată ca substitut al costului sau al costului amortizat la o anumită dată. Deprecierea sau amortizarea ulterioară presupune că entitatea a recunoscut inițial activul sau pasivul la data respectivă, iar costul acestuia era egal cu costul estimat.

    valoare justă

    Valoarea la care ar putea fi tranzacționat un activ sau la care ar putea fi lichidat un pasiv între părți în deplină cunoștință de cauză și aflate în consens în cadrul unei tranzacții efectuate în condiții de concurență normală.

    primele situații financiare IFRS

    Primele situații financiare anuale în care o entitate adoptă standardele internaționale de raportare financiară (IFRS), printr-o declarație de conformitate cu IFRS, formulată explicit și fără rezerve.

    entitate aflată la prima aplicare

    O entitate care își prezintă primele situații financiare IFRS.

    standarde internaționale de raportare financiară (IFRS)

    Standarde și interpretări adoptate de International Accounting Standards Board (IASB). Acestea cuprind:

    (a)

    Standardele internaționale de raportare financiară;

    (b)

    Standardele internaționale de contabilitate și

    (c)

    Interpretările emise de Comitetul pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC) sau de fostul Comitet permanent pentru interpretare (SIC) și adoptate de IASB.

    bilanț de deschidere în conformitate cu IFRS

    Bilanțul unei entități (publicat sau nepublicat) la data tranziției la IFRS.

    principii de contabilitate general acceptate anterioare

    Baza contabilă pe care o entitate aflată la prima aplicare a folosit-o înainte de a adopta IFRS.

    data raportării

    Încheierea ultimului exercițiu/ultimei perioade cuprinse în situațiile financiare sau în rapoartele financiare interimare.

    Apendicele B

    Combinări de întreprinderi

    Prezentul apendice face parte integrantă din prezentul IFRS.

    B1.

    O entitate aflată la prima aplicare poate decide să nu aplice retrospectiv IAS 22: Combinări de întreprinderi în cazul unor combinări de întreprinderi anterioare (combinări de întreprinderi care s-au realizat înainte de data tranziției la IFRS). Cu toate acestea, dacă o entitate aflată la prima aplicare retratează o combinare de întreprinderi pentru a se conforma standardului IAS 22, aceasta trebuie să retrateze toate combinările de întreprinderi ulterioare. De exemplu, în cazul în care o entitate aflată la prima aplicare decide să retrateze o combinare de întreprinderi care s-a realizat la 30 iunie 2002, aceasta trebuie să retrateze toate combinările de întreprinderi care s-au realizat între 30 iunie 2002 și data tranziției la IFRS.

    B2.

    În cazul în care o entitate aflată la prima aplicare nu aplică retrospectiv IAS 22 în cazul unei combinări de întreprinderi anterioare, acest lucru va antrena următoarele consecințe asupra respectivei combinări de întreprinderi:

    (a)

    Entitatea aflată la prima aplicare trebuie să mențină aceeași clasificare (ca achiziție de către achizitorul legal, achiziție inversă de către întreprinderea absorbită sau punere în comun a intereselor) ca cea din situațiile financiare în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare.

    (b)

    Entitatea aflată la prima aplicare trebuie să recunoască, la data tranziției la IFRS, toate activele și pasivele care au fost achiziționate sau asumate într-o combinare de întreprinderi anterioară, cu excepția:

    (i)

    anumitor active și pasive financiare derecunoscute în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare [a se vedea alineatul (27)] și

    (ii)

    activelor, inclusiv fondul comercial, și pasivelor care nu au fost recunoscute în bilanțul consolidat al achizitorului în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare și care nu ar îndeplini nici condițiile de recunoaștere în conformitate cu IFRS în bilanțul individual al întreprinderii absorbite [a se vedea alineatul B2 literele (f)-(i)].

    Entitatea aflată la prima aplicare trebuie să recunoască orice variație survenită în urma ajustării rezultatului reportat (sau, după caz, a altei categorii de capital propriu), cu excepția cazului în care variația rezultă din recunoașterea unei imobilizări necorporale care a fost încadrată anterior la fondul comercial [a se vedea alineatul B2 litera (g) punctul (i)].

    (c)

    Entitatea aflată la prima aplicare trebuie să excludă din bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS orice element recunoscut în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare care nu îndeplinește condițiile de recunoaștere ca activ sau pasiv în conformitate cu IFRS. Entitatea aflată la prima aplicare trebuie să recunoască variațiile care rezultă după cum urmează:

    (i)

    entitatea aflată la prima aplicare poate să fi clasificat o combinare de întreprinderi anterioară ca o achiziție și să fi recunoscut ca activ necorporal un element care nu îndeplinește condițiile de recunoaștere ca activ în conformitate cu IAS 38: Active necorporale. Ea trebuie să reclasifice acest element (precum și, după caz, impozitul amânat aferent și interesele minoritare) ca făcând parte din fondul comercial [cu excepția cazului în care a scăzut fondul comercial direct din capitalul propriu în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, a se vedea alineatul B2 litera (g) punctul (i) și alineatul B2 punctul (i)];

    (ii)

    entitatea aflată la prima aplicare trebuie să recunoască toate celelalte variații care rezultă în cadrul rezultatului reportat (1).

    (d)

    IFRS impun o evaluare ulterioară a unor active și pasive pe o bază diferită de cea a costului inițial, cum ar fi valoarea justă. Entitatea aflată la prima aplicare trebuie să evalueze aceste active și pasive pe acea bază în bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS, chiar dacă acestea au fost achiziționate sau asumate în cadrul unei combinări de întreprinderi anterioare. Entitatea trebuie să recunoască orice variație care rezultă în valoarea contabilă prin ajustarea mai degrabă a rezultatului reportat (sau, după caz, a altei categorii de capital propriu) decât a fondului comercial.

    (e)

    Imediat după combinarea de întreprinderi, valoarea contabilă în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare a activelor achiziționate și a pasivelor asumate în cadrul respectivei combinări de întreprinderi constituie costul lor estimat în conformitate cu IFRS la data respectivă. În cazul în care IFRS impun o evaluare a acestor active și pasive la o dată ulterioară, pe baza costului, costul estimat va fi baza deprecierii sau a amortizării acestui cost începând cu data combinării de întreprinderi.

    (f)

    În cazul în care un activ achiziționat sau un pasiv asumat în cadrul unei combinări anterioare de întreprinderi nu a fost recunoscut în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, el nu are un cost estimat zero în bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS. În schimb, achizitorul trebuie să îl recunoască și să îl evalueze în bilanțul consolidat pe baza care ar fi prescrisă de IFRS în bilanțul individual al întreprinderii absorbite. De exemplu: în cazul în care achizitorul nu a imobilizat, în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, contracte de leasing financiar achiziționate în cadrul unei combinări de întreprinderi anterioare, acesta trebuie să imobilizeze aceste contracte de leasing în situațiile financiare consolidate, după cum IAS 17: Leasing ar impune întreprinderii absorbite să facă acest lucru în cadrul bilanțului său individual în conformitate cu IFRS. În schimb, în cazul în care un activ sau un pasiv a fost inclus în fondul comercial în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, dar ar fi fost recunoscut separat în conformitate cu IAS 22, respectivul activ sau pasiv rămâne inclus în fondul comercial, cu excepția cazului în care IFRS impune recunoașterea sa în situațiile financiare individuale ale întreprinderii absorbite.

    (g)

    Valoarea contabilă a fondului comercial din bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS va fi valoarea sa contabilă în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare la data tranziției la IFRS, după luarea în considerare a următoarelor trei ajustări:

    (i)

    în cazul în care se prescrie aceasta în conformitate cu alineatul B2 litera (c) punctul (i), entitatea aflată la prima aplicare trebuie să majoreze valoarea contabilă a fondului comercial, în cazul în care reclasifică un element pe care îl recunoscuse ca activ necorporal în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare. În mod similar, în cazul în care alineatul B2 litera (f) impune unei entități aflate la prima aplicare să recunoască un activ necorporal inclus în fondul comercial recunoscut în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, entitatea aflată la prima aplicare trebuie să reducă în consecință valoarea contabilă a fondului comercial (și, după caz, să ajusteze impozitul amânat și interesele minoritare);

    (ii)

    este posibil ca un eveniment neprevăzut care afectează valoarea prețului de achiziție în ceea ce privește o combinare de întreprinderi anterioară să fi fost rezolvat înainte de data tranziției la IFRS. În cazul în care se poate efectua o estimare fiabilă a ajustării contingente și în cazul în care plata este probabilă, entitatea aflată la prima aplicare trebuie să ajusteze fondul comercial până la valoarea respectivă. În mod similar, entitatea aflată la prima aplicare trebuie să ajusteze valoarea contabilă a fondului comercial în cazul în care o ajustare contingentă recunoscută anterior nu mai poate face obiectul unei evaluări fiabile sau în cazul în care plata sa nu mai este probabilă;

    (iii)

    indiferent dacă există sau nu indicii conform cărora fondul comercial ar putea să se fi depreciat, entitatea aflată la prima aplicare trebuie să aplice IAS 36: Deprecierea activelor pentru testarea deprecierii fondului comercial la data tranziției la IFRS și pentru recunoașterea pierderilor din depreciere care rezultă ca rezultat reportat (sau, în cazul în care IAS 36 prescrie acest lucru, ca surplus din reevaluare). Testarea deprecierii se va baza pe condițiile existente la data tranziției la IFRS.

    (h)

    La data tranziției la IFRS nu se va efectua nici o altă ajustare a valorii contabile a fondului comercial. De exemplu, entitatea aflată la prima aplicare nu trebuie să retrateze valoarea contabilă a fondului comercial:

    (i)

    pentru a exclude cercetarea și dezvoltarea aflate în curs achiziționate în cadrul respectivei combinări de întreprinderi (cu excepția cazului în care activele necorporale conexe îndeplinesc condițiile de recunoaștere în conformitate cu IAS 38 în bilanțul individual al întreprinderii absorbite);

    (ii)

    pentru a ajusta amortizarea anterioară a fondului comercial;

    (iii)

    pentru a anula ajustările efectuate asupra fondului comercial care nu ar fi autorizate de IAS 22, dar care au fost recunoscute în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare în urma ajustărilor aduse activelor și pasivelor între data combinării între întreprinderi și data tranziției la IFRS.

    (i)

    În cazul în care entitatea aflată la prima aplicare a recunoscut fondul comercial în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare ca o deducere din capitalul propriu:

    (i)

    aceasta nu trebuie să recunoască fondul comercial în bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS. De asemenea, ea nu trebuie să transfere fondul comercial respectiv în contul de profit și pierdere, în cazul unei cesiuni a filialei sau al unei deprecieri a investiției în filială;

    (ii)

    ajustările care rezultă din rezolvarea ulterioară a unui eveniment neprevăzut care afectează prețul de achiziție sunt recunoscute ca rezultat reportat.

    (j)

    În conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, este posibil ca entitatea aflată la prima aplicare să nu fi consolidat o filială achiziționată într-o combinare de întreprinderi anterioară (de exemplu, deoarece societatea-mamă nu a considerat-o ca fiind filială în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare sau nu a întocmit situații financiare consolidate). Entitatea aflată la prima aplicare trebuie să ajusteze valorile contabile ale activelor și ale pasivelor filialei pentru a le aduce la nivelul valorilor impuse de IFRS în bilanțul individual al filialei. Costul estimat al fondului comercial este egal cu diferența, la data tranziției la IFRS, dintre:

    (i)

    partea aferentă societății-mamă din aceste valori contabile ajustate și

    (ii)

    costul, în situațiile financiare individuale ale societății-mamă, al investiției sale în filială.

    (k)

    Evaluarea intereselor minoritare și a impozitului amânat reiese din evaluarea altor active și pasive. Prin urmare, ajustările activelor și ale pasivelor recunoscute, menționate anterior, afectează interesele minoritare și impozitul amânat.

    B3.

    Exceptarea privind tratarea combinărilor de întreprinderi anterioare se aplică, de asemenea, achizițiilor anterioare de participații în întreprinderi asociate sau în asocieri în participațiune.

    B4.

    În plus, data stabilită pentru alineatul B1 se aplică, de asemenea, pentru toate aceste achiziții.

    Apendicele C

    Modificarea altor IFRS

    Modificările din prezentul apendice intră în vigoare pentru situațiile financiare anuale privind exercițiile deschise la 1 ianuarie 2004 sau după această dată. În cazul în care o entitate aplică prezentul IFRS pentru un exercițiu anterior, aceste modificări intră în vigoare pentru exercițiul anterior în cauză.

    C1.

    Prezentul IFRS înlocuiește interpretarea SIC-8 Prima aplicare a IAS ca bază contabilă.

    C2.

    Prezentul IFRS modifică alineatul (172) litera (h) din IAS 39: Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, după cum urmează:

    «(h)

    în cazul în care o operațiune de securitizare, de transfer sau orice altă operațiune de derecunoaștere a fost angajată înainte de deschiderea exercițiului financiar în cursul căruia se aplică prezentul standard pentru prima dată, modul de recunoaștere a acestei tranzacții nu ar trebui să se modifice retroactiv pentru a fi conform cu dispozițiile prezentului standard. Cu toate acestea, acest lucru nu îl exonerează pe cedent de la obligațiile:

    (i)

    de a recunoaște toate instrumentele derivate sau alte interese, cum ar fi mandatele de gestiune și pasivele de gestiune, păstrate după această tranzacție și care îndeplinesc condițiile de recunoaștere în conformitate cu prezentul standard sau cu alte IFRS și

    (ii)

    de a consolida toate entitățile cu scop special controlate de cedent (a se vedea SIC-12 Consolidare – Entități cu scop special).»

    ”

    (1)  Printre aceste variații se află reclasificările din sau ca active necorporale, în cazul în care fondul comercial nu a fost recunoscut sub formă de activ în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare. Această situație apare atunci când, în conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate anterioare, entitatea (a) a scăzut fondul comercial direct din capitalul propriu sau (b) nu a tratat combinarea de întreprinderi ca o achiziție.

    Top