31971L0127

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 1 martie 1971

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la oglinzile retrovizoare ale autovehiculelor

(71/127/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât specificațiile tehnice pe care autovehiculele trebuie să le îndeplinească în conformitate cu legislațiile naționale se referă, inter alia, la oglinzile lor retrovizoare;

întrucât aceste specificații diferă de la un stat membru la altul; întrucât este necesar, prin urmare, ca toate statele membre să adopte aceleași cerințe, fie în completarea, fie în locul celor existente, în special pentru a permite aplicarea procedurii de omologare CEE de tip pentru fiecare tip de autovehicul, procedură care face obiectul Directivei Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor lor (3);

întrucât reglementările ce au ca obiect oglinzile retrovizoare trebuie să stabilească cerințe privind nu numai modul de montare a oglinzilor retrovizoare pe vehicule, ci și modul de construire a acestora;

întrucât o procedură armonizată de omologare de tip a oglinzilor retrovizoare oferă fiecărui stat membru posibilitatea de a verifica încadrarea în cerințele generale cu privire la construcție și încercări și de a informa celelalte state membre asupra celor constatate prin trimiterea unei copii a certificatului de omologare de tip completat pentru fiecare tip de oglindă retrovizoare; întrucât plasarea unei mărci de omologare CEE de tip pe toate oglinzile fabricate în conformitate cu tipul omologat elimină necesitatea efectuării unor verificări tehnice a acestor oglinzi în celelalte state membre,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Fiecare stat membru omologhează orice tip de oglindă retrovizoare care este conformă cerințelor de construcție și de încercare stabilite în anexa I punctul 2.

(2)   Statul membru care a acordat omologarea de tip ia măsurile necesare pentru a verifica, în măsura în care este necesar și, dacă este nevoie, în colaborare cu autoritățile competente din celelalte state membre, dacă modelele de producție sunt conforme cu prototipul omologat. Asemenea verificări se limitează la examinări locale.

Articolul 2

Statele membre eliberează constructorului sau reprezentantului autorizat al acestuia o marcă de omologare CEE de tip care corespunde modelului prezentat în anexa I punctul 2.6, pentru fiecare tip de oglindă retrovizoare pe care îl omologhează în conformitate cu articolul 1.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot genera confuzii între oglinzile retrovizoare al căror tip a fost omologat în conformitate cu articolul 1 și alte oglinzi.

Articolul 3

(1)   Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a oglinzilor retrovizoare din motive legate de construcția sau funcționarea lor, dacă acestea poartă marca de omologare CEE.

(2)   Cu toate acestea, dispoziția de mai sus nu împiedică un stat membru să adopte asemenea măsuri referitoare la oglinzile retrovizoare purtând marca de omologare CEE care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu prototipul omologat.

Acest stat informează de îndată celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile luate, precizând motivele deciziei sale. Dispozițiile articolului 5 sunt aplicabile.

Se consideră că nu este respectată conformitatea cu prototipul omologat, în sensul primului paragraf, în cazul în care nu sunt respectate dispozițiile din anexa I punctul 2.1, 2.2 sau 2.4.

Articolul 4

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru transmit, în termen de o lună, autorităților competente din celelalte state membre, copii ale certificatelor de omologare de tip, emise pentru fiecare tip de oglindă retrovizoare omologată sau a cărei omologare a fost refuzată.

Articolul 5

(1)   Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip constată că mai multe oglinzi retrovizoare purtând aceeași marcă de omologare nu sunt conforme cu tipul pe care l-a omologat, acesta adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat le informează pe cele din celelalte state membre despre măsurile luate, care pot merge, după caz, până la retragerea omologării CEE de tip. Autoritățile menționate adoptă aceleași măsuri în cazul în care sunt informate de autoritățile competente dintr-un alt stat membru asupra unei asemenea lipse de conformitate.

(2)   Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, în termen de o lună, despre retragerea unei omologări CEE acordate, ca și despre motivele care justifică această măsură.

(3)   Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip contestă lipsa conformității care i s-a adus la cunoștință, statele membre interesate depun eforturi pentru soluționarea diferendului. Comisia este informată în permanență. Aceasta procedează, atunci când este necesar, la organizarea consultărilor corespunzătoare în vederea ajungerii la o soluție.

Articolul 6

Orice decizie luată în temeiul dispozițiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, prin care se refuză sau se retrage omologarea de tip ori se interzice introducerea pe piață sau utilizarea, trebuie să precizeze motivele pe care se întemeiază. Orice decizie se notifică părții interesate, cu arătarea căilor de atac de care aceasta dispune în conformitate cu legislația în vigoare în statele membre, precum și a termenelor în care acestea pot fi exercitate.

Articolul 7

Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de oglinzile sale retrovizoare, dacă acestea poartă marca de omologare CEE de tip și dacă sunt montate în conformitate cu cerințele prevăzute la anexa I punctul 3.

Articolul 8

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice autovehicul destinat circulației rutiere, cu sau fără caroserie, cu cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, cu excepția vehiculelor care rulează pe șine, a tractoarelor și utilajelor agricole și a vehiculelor destinate lucrărilor publice.

Articolul 9

Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor prevăzute la anexele I, II și III la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora.

Articolul 10

(1)   Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea sa și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Statele membre asigură comunicarea către Comisie a textelor principalelor dispoziții de drept intern pe care acestea le adoptă în domeniul vizat de prezenta directivă.

Articolul 11

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 160, 18.12.1969, p. 7.

(2)  JO C 48, 16.4.1969, p. 16.

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

ANEXA I

1.   DEFINIȚII

1.1.   Termenul „oglindă retrovizoare” reprezintă orice mecanism destinat să ofere, în cadrul câmpului vizual definit mai jos la punctul 3.5 din punct de vedere geometric, o vedere clară în spate, care, în limite rezonabile, nu este blocată de părți componente ale vehiculului sau de ocupanții acestuia.

1.2.   Termenul „oglindă retrovizoare interioară” reprezintă un mecanism definit la punctul 1.1 care este montat în interiorul habitaclului unui vehicul.

1.3.   Termenul „oglindă retrovizoare exterioară” reprezintă un mecanism definit la punctul 1.1 care este montat pe suprafața exterioară a unui vehicul.

1.4.   Termenul „clasă de oglinzi retrovizoare” reprezintă toate oglinzile retrovizoare având una sau mai multe caracteristici sau funcții comune. Oglinzile retrovizoare interioare sunt grupate în clasa I, oglinzile retrovizoare exterioare în clasele II și III.

1.5.   „Vehiculele de categoria A” reprezintă toate vehiculele cu o greutate maximă tehnic admisă mai mare de 3,5 tone.

1.6.   „Vehiculele de categoria B” reprezintă toate vehiculele cu o greutate maximă tehnic admisă mai mică de 3,5 tone.

1.7.   „Punctele oculare ale șoferului” sunt două puncte situate la 65 mm distanță unul de celălalt și la 635 mm deasupra punctului H al scaunului șoferului, definit în anexa III. Linia dreaptă care unește aceste puncte este perpendiculară pe mediana longitudinală verticală a vehiculului. Centrul segmentului care unește cele două puncte oculare se află în planul longitudinal vertical care se intersectează cu centrul mecanismului de direcție. Dacă acest plan nu trece prin centrul virtual al scaunului șoferului, atunci trebuie ajustată poziția laterală a acestui plan.

1.8.   „R” este media principalelor raze de curbură măsurate din centrul oglinzii și exprimate în milimetri.

2.   DISPOZIȚII LEGATE DE OMOLOGAREA CEE DE TIP A OGLINZILOR RETROVIZOARE

2.1.   Dispoziții generale

2.1.1.   Toate oglinzile retrovizoare trebuie să fie reglabile.

2.1.2.   Suprafața de reflexie trebuie să fie înconjurată de un suport cu o margine rotunjită de cel puțin 3,5 mm.

2.1.3.   Nici o componentă a unei oglinzi retrovizoare exterioare nu poate include o margine proeminentă cu o rază de curbură mai mică de 3,5 mm.

2.2.   Dimensiuni

2.2.1.   Oglinzi retrovizoare interioare (clasa I)

Dimensiunile suprafeței de reflexie trebuie să permită înscrierea în aceasta a unui dreptunghi cu o latură de 4 cm și cealaltă de

2.2.2.   Oglinzi retrovizoare exterioare (clasele II și III)

2.2.2.1.   Dimensiunile suprafeței de reflexie trebuie să permită înscrierea:

2.2.2.2.   Valorile minime ale lui „a” și „b” sunt date în tabelul de mai jos:

2.3.   Suprafața de reflexie și coeficienții de reflecție

2.3.1.   Suprafața de reflexie trebuie să fie limitată de o curbă de formă convexă simplă.

2.3.2.   Suprafața de reflexie trebuie să păstreze, în condiții de utilizare normale și indiferent de condițiile atmosferice, caracteristicile prevăzute la punctul 2.3.5.

2.3.3.   Suprafața de reflexie trebuie să fie o oglindă plană sau convexă. Diferența dintre principalele raze de curbură în oricare punct din partea centrală a oglinzii nu trebuie să fie mai mare de 0,25 R.

2.3.4.   Valoarea medie R a razelor de curbură definită mai sus la punctul 1.8 nu trebuie să fie mai mică de:

2.3.5.   Coeficientul normal de reflexie al suprafeței de reflexie nu trebuie să fie mai mic de 35 %. Dacă oglinda are două poziții („zi” și „noapte”), coeficientul normal de reflexie în poziția „noapte” nu trebuie să fie mai mic de 4 %. Oglinzile retrovizoare nu trebuie să împiedice recunoașterea culorilor semnalelor folosite în dirijarea traficului pe șosea.

2.4.   Încercări

2.4.1.   Reacțiile oglinzilor retrovizoare la șoc și la îndoirea suportului fixat pe tijă trebuie supuse încercărilor descrise la punctele 2.4.2 și 2.4.3.

2.4.2   Încercarea dinamică la șoc

Descrierea dispozitivului de încercare.

Dispozitivul de încercare se compune dintr-un pendul format dintr-un balansier cu un cap de ciocan terminal. Un suport fixat rigid pe structura pendulului este folosit pentru fixarea eșantioanelor încercate (figura 1).

Dimensiunile principale ale dispozitivului de încercare la șoc

2.4.2.1.2.   Partea ciocanului care lovește trebuie aibă forma unei calote sferice cu diametrul de 165 mm ± 5 mm. Aceasta trebuie să fie rigidă și să fie acoperită cu un strat de 5 mm de cauciuc de duritatea Shore A 50.

2.4.2.1.3.   Centrul de percuție al pendulului coincide cu centrul calotei sferice de la capătul ciocanului. El se află la o distanță de 1 m ± 10 mm de axa de rotație a pendulului. Masa totală a pendulului considerată la centrul de percuție este mo = 6,8 kg ± 50 g (relația dintre mo, masa totală m a pendulului și distanța l dintre centrul de greutate al pendulului și axa sa de rotație este exprimată astfel:).

Descrierea încercării

2.4.2.2.1.   Oglinzile retrovizoare sunt fixate pe suport astfel încât acesta din urmă să nu poată obstrucționa mișcarea părților mobile ale oglinzii retrovizoare. Procedura folosită la fixarea oglinzii retrovizoare pe suport și procedura de poziționare a brațului este cea recomandată de persoana care solicită încercarea.

2.4.2.2.2.   Când oglinzile retrovizoare au un mecanism de ajustare a distanței în raport cu baza, acesta trebuie setat la valoarea minimă.

2.4.2.2.3.   Încercarea constă în eliberarea pendulului dintr-o poziție corespunzând unui unghi de 60° față de verticală, în așa fel încât ciocanul să lovească oglinda retrovizoare în momentul în care pendulul atinge poziția verticală, punctul de impact al ciocanului fiind pe aceeași linie orizontală cu centrul de percuție al pendulului.

Oglinzile retrovizoare sunt supuse impactului în condițiile următoare:

2.4.2.2.4.1   Oglinzile retrovizoare interioare

Încercarea 1 – Perpendicular pe suprafața oglinzii, punctul de impact fiind plasat astfel încât impactul produs asupra oglinzii să treacă prin punctul în care suportul este atașat de tijă sau de dispozitivul de montare a oglinzii.

Încercarea 2 – Pe marginea suportului în așa fel încât impactul produs să formeze un unghi de 45° cu planul oglinzii și să fie situat în planul orizontal care intersectează punctul în care suportul este atașat de tijă sau de dispozitivul de montare a oglinzii pe vehicul. Impactul este îndreptat spre suprafața de reflexie.

2.4.2.2.4.2   Oglinzile retrovizoare exterioare

Încercarea 1 – Perpendicular pe suprafața oglinzii, punctul de impact fiind calculat astfel încât impactul produs asupra oglinzii să treacă prin punctul în care suportul este atașat de tijă sau de dispozitivul de montare a oglinzii pe vehicul.

Încercarea 1′ – În spatele oglinzii, pe tijă sau pe dispozitivul de montare (ciocanul fiind la aceeași distanță de planul de fixare pe dispozitivul de încercare ca și la încercarea 1, iar oglinda fiind perpendiculară pe traiectoria centrului de percuție).

Încercarea 2 – Pe marginea suportului astfel încât impactul produs să formeze un unghi de 45° cu planul oglinzii și să fie în planul orizontal care trece prin punctul în care suportul este fixat de tijă sau de dispozitivul de montare. Impactul este îndreptat spre suprafața de reflexie.

Observații generale

2.4.2.2.4.3.1   Centrul oglinzii este luat ca punct de referință atunci când dispozitivele încercate nu au un suport de montare sau o tijă definită în mod clar sau când punctul de atașare se găsește la periferia oglinzii.

2.4.2.2.4.3.2   Dacă încercările descrise la punctul 2.4.2.2 nu se pot executa, punctul de impact este mutat în planul de simetrie al pendulului, astfel încât punctul inferior al ciocanului să se afle la 40 mm de planul de fixare pe dispozitivul de testare.

2.4.3.   Încercarea la încovoiere a suportului fixat de tijă

Descrierea încercării

Suportul este plasat orizontal într-un dispozitiv, astfel încât tija sau dispozitivul de montare pe vehicul să se poată fixa bine. În direcția celei mai mari dimensiuni a suportului, capătul cel mai apropiat de punctul de fixare pe tijă este imobilizat prin intermediul unei piedici fixe late de 15 mm, acoperind întreaga lățime a suportului.

La celălalt capăt, o piedică identică cu cea descrisă mai sus este fixată pe suport astfel încât încărcătura de încercare specificată să poată fi aplicată pe acesta (figura 2).

Exemplu de dispozitiv de încercare la încovoiere a suporților oglinzii retrovizoare

2.4.3.2.   Încărcătura de încercare este de 25 kg. Este aplicată timp de un minut.

2.5.   Interpretarea rezultatelor

2.5.1.   În toate încercările descrise la punctul 2.4.2, pendulul trebuie să continue să oscileze după impact până la un punct în care formează un unghi de cel puțin 20° cu verticala.

2.5.2.   Dacă tija sau dispozitivul de montare pe vehicul al oglinzii retrovizoare se rupe în timpul încercărilor descrise la punctul 2.4.2, partea rămasă nu trebuie să fie mai proeminentă de 1 cm în raport cu baza. Dacă tija sau dispozitivul de montare pe vehicul se rupe, partea rămasă nu trebuie să formeze o proeminență periculoasă.

Oglinda nu trebuie să se spargă în timpul încercărilor descrise la punctele 2.4.2 și 2.4.3. Cu toate acestea, spargerea oglinzii este permisă dacă condițiile următoare sunt îndeplinite:

2.5.3.1.   Fragmentele de sticlă continuă să adere la suport sau la o suprafață ferm atașată de suport, cu condiția ca nici un fragment mai lat de 5 mm să nu se desprindă.

2.5.3.2.   Oglinda este fabricată din sticlă securizată.

2.6.   Marca de omologare de tip

2.6.1.   Marca de omologare de tip e formată dintr-un dreptunghi, în interiorul căruia este plasată litera „e” minusculă urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea sau de litera distinctivă a acesteia (1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 6 pentru Belgia și L pentru Luxemburg). Oriunde în apropierea acestui dreptunghi trebuie plasat un număr de omologare de tip corespunzător numărului de pe certificatul de omologare eliberat pentru prototip.

2.6.2.   Marca de omologare de tip (simbolul și numărul) menționată anterior trebuie plasată pe o parte principală a oglinzii retrovizoare astfel încât să nu poată fi ștearsă și să rămână vizibilă în mod evident chiar și după montarea oglinzii retrovizoare pe un vehicul.

Exemplu de marcă de omologare CEE de tip (1)

3.   CERINȚELE DE MONTARE PE VEHICUL

3.1.   Generalități

3.1.1.   Oglinzile retrovizoare trebuie fixate în așa fel încât să nu se miște în condiții normale de conducere a vehiculului.

3.1.2.   Oglinzile retrovizoare exterioare montate pe vehicule din categoria A trebuie să fie oglinzi din clasa II, iar cele montate pe vehicule din categoria B trebuie să fie oglinzi din clasa III.

3.2.   Numărul

3.2.1.   Toate vehiculele trebuie echipate atât cu oglinzi retrovizoare interioare, cât și cu oglinzi retrovizoare exterioare, acestea din urmă fiind montate pe partea stângă a vehiculului.

3.2.2.   Dacă cerințele prevăzute la punctul 3.5 cu privire la câmpul vizual al oglinzii retrovizoare interioare nu sunt îndeplinite, trebuie montată o oglindă retrovizoare exterioară pe partea dreaptă a vehiculului. În acest caz nu este necesară montarea unei oglinzi retrovizoare interioare dacă aceasta nu oferă vizibilitate în spate.

3.3.   Poziția

3.3.1.   Oglinzile retrovizoare trebuie plasate astfel încât șoferul, șezând pe scaun într-o poziție normală de conducere, să aibă o perspectivă clară a șoselei din spatele vehiculului.

3.3.2.   Oglinzile retrovizoare exterioare trebuie să fie vizibile prin geamurile laterale sau prin porțiunea parbrizului care este curățată de ștergător. Aceste dispoziții nu se aplică la oglinzile retrovizoare exterioare montate pe partea dreaptă a vehiculelor din categoriile internaționale M2 și M3 definite în Directiva Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora.

3.3.3.   În cazul vehiculelor destinate circulației pe partea stângă, oglinda retrovizoare exterioară trebuie montată pe partea stângă a vehiculelor astfel încât să existe un unghi nu mai mare de 55° între mediana longitudinală verticală a vehiculului și planul vertical care trece prin centrul oglinzii retrovizoare și prin centrul segmentului dintre punctele oculare ale șoferului.

3.3.4.   Oglinda retrovizoare nu trebuie să depășească partea exterioară a caroseriei vehiculului cu mai mult decât este necesar pentru a se obține câmpul vizual stabilit la punctul 3.5.

3.3.5.   În cazul în care marginea inferioară a unei oglinzi retrovizoare exterioare este plasată la o distanță de 2 m maximum de la nivelul solului, vehiculul fiind încărcat, această oglindă retrovizoare exterioară nu trebuie să depășească cu mai mult de 0,20 m lățimea totală a vehiculului măsurată fără oglinzi retrovizoare.

3.3.6.   Oglinzile retrovizoare pot, respectând condițiile de la punctele 3.3.4 și 3.3.5, să depășească lățimile maxime admise pentru vehicule.

3.4.   Reglarea

3.4.1.   Trebuie să fie posibilă reglarea oglinzii retrovizoare interioare de către șofer din poziția de conducere.

3.4.2.   Trebuie să fie posibilă reglarea oglinzii retrovizoare exterioare situate pe partea șoferului din interiorul vehiculului în timp ce ușa este închisă. Totuși oglinda poate fi fixată și din exterior (2).

3.4.3.   Cerințele punctul 3.4.2 nu se aplică oglinzilor retrovizoare exterioare care revin fără reglare la poziția lor inițială după ce au fost deplasate prin lovire.

3.5.   Câmpul vizual

3.5.1.   Generalități

Câmpul vizual definit mai jos trebuie determinat folosind vederea binoculară, ochii observatorului fiind în „punctele oculare ale șoferului” definite la punctul 1.7 de mai sus. Câmpul vizual trebuie determinat atunci când vehiculul este gol, cu excepția unui singur observator, și trebuie stabilit prin ferestre care au un coeficient de transparență mai mare de 70 %.

3.5.2.   Oglinda retrovizoare interioară

Câmpul vizual trebuie să îi permită șoferului să vadă cel puțin o porțiune de șosea plană și orizontală, lată de 20 m, centrată pe mediana longitudinală verticală a vehiculului, porțiune ce se întinde de la orizont până o distanță de 60 m în spatele vehiculului (figura 3).

3.5.3   Oglinda retrovizoare exterioară din partea stângă

Câmpul vizual trebuie să îi permită șoferului să vadă cel puțin o porțiune de șosea plană și orizontală, lată de 2,50 m, porțiune care este mărginită la dreapta de planul paralel cu mediana longitudinală verticală a vehiculului, plan care intersectează extremitatea stângă a vehiculului, porțiune care se întinde de la orizont până la 10 m în spatele punctelor oculare ale șoferului (figura 4).

3.5.4.   Oglinda retrovizoare exterioară din partea dreaptă

Câmpul vizual trebuie să permită șoferului să vadă cel puțin o porțiune de șosea plană și orizontală, lată de 3,50 m, porțiune care este mărginită la stânga de planul paralel cu mediana longitudinală verticală a vehiculului, plan care intersectează extremitatea dreaptă a vehiculului, și se întinde de la orizont până la 30 m în spatele punctelor oculare ale șoferulu.

În plus, șoseaua trebuie să poată fi văzută de șofer pe o lățime de 0,75 m, începând cu un punct situat cu 4 m în spatele planului vertical cate trece prin punctele oculare ale șoferului.

Oglinda retrovizoare interioară

Oglinda retrovizoare exterioară

(1)  Cifrele din diagramă sunt date doar ca exemplu orientativ.

(2)  Ar fi de dorit să se stabilească, pe viitor, ca oglinzile retrovizoare exterioare fără un sistem de blocare să poată fi reglate de șofer din poziția sa de conducere din interiorul vehiculului atunci când ușa este închisă.

Procedura prevăzută la articolul 9 se aplică în vederea includerii acestei îmbunătățiri în prezenta directivă de îndată ce, ca rezultat al progresului tehnic, apare posibilitatea unor metode economice simple de fabricare și montare pe vehicul.

ANEXA II

CERTIFICAT DE OMOLOGARE DE TIP

ANEXA III (1)

METODA DE ÎNCERCARE PENTRU DETERMINAREA PUNCTULUI H

1.   Definiție

Punctul „H”, care indică poziția unei persoane așezate în habitaclu, reprezintă proiecția, în plan vertical longitudinal, a axei teoretice de rotație între piciorul și trunchiul unui corp uman, reprezentat de un manechin.

2.   Determinarea punctului H

Un punct H se determină pentru scaunul șoferului.

2.2.   Pentru fiecare determinare a punctului H, scaunul vizat se plasează în poziția normală de conducere auto indicată de fabricant, spătarul, dacă este rabatabil, fiind fixat într-o poziție apropiată de verticală.

3.   Descrierea manechinului

3.1.   Se folosește un manechin având forma și greutatea unui bărbat adult de înălțime medie. Un astfel de manechin este prezentat în figurile 1 și 2.

Acest manechin trebuie să fie compus din:

3.2.1.   două componente, una simulând spatele iar cealaltă bazinul, unite în mod flexibil de-a lungul unei axe reprezentând axa de rotație dintre bust și coapse. Proiecția acestei axe pe laterala manechinului este punctul (H);

3.2.2.   două componente simulând gambele, articulate flexibil în raport cu componenta care simulează bazinul;

3.2.3.   două componente simulând laba piciorului, atașate de gambe prin articulații flexibile simulând gleznele;

3.2.4.   în plus, componentul simulând bazinul trebuie să cuprindă și o nivelă pentru verificarea orientării transversale.

3.3.   Greutăți egale cu cele ale respectivelor părți ale corpului se vor plasa în punctele potrivite pentru a se realiza un centru de greutate veridic, greutatea totală a manechinului ajungând la 75,8 kgf (74,4 daN). Detalii asupra acestor greutăți sunt date în tabelul din figura 2.

4.   Amplasarea manechinului

Manechinul tridimensional se amplasează astfel:

4.1.   Vehiculul este echilibrat la orizontală și scaunul este reglat așa cum se stabilește la punctul 2.2.

4.2.   Scaunul care urmează a fi testat se acoperă cu o bucată de pânză pentru a facilita poziționarea corectă a manechinului.

4.3.   Manechinul este așezat pe scaun.

Picioarele manechinului sunt așezate astfel:

4.4.1.   Piciorul drept este așezat pe pedala de accelerație în poziție de așteptare, iar piciorul stâng este aranjat în așa fel încât nivela care verifică orientarea transversală să revină la orizontală;

4.5.   Greutățile sunt plasate pe coapse, nivela transversală a bazinului manechinului este repoziționată pe orizontală, și se amplasează greutăți pe componenta care simulează bazinul.

4.6.   Manechinul este ridicat din scaun folosind bara de articulare a genunchilor și spatele este aplecat înainte. Manechinul este reașezat pe scaunul vehiculului prin deplasarea bazinului către înapoi până când se întâlnește rezistență, apoi spatele este plasat pe spătarul scaunului.

4.7.   Se aplică de două ori o forță de aproximativ 10,2 kgf (10daN) manechinului, în direcția orizontală. Direcția și punctele de aplicare sunt marcate printr-o săgeată neagră în figura 2.

4.8.   Se așază la locul lor greutățile din dreapta și din stânga, și greutățile de pe trunchi, nivela transversală rămânând orizontală.

4.9.   Păstrând poziția orizontală a nivelului transversal, spatele manechinului este înclinat înainte până când greutățile de pe trunchi ajung deasupra punctului H, pentru a elimina orice fricțiune cu spătarul scaunului.

4.10.   Spatele manechinului este mutat, ușor, către înapoi, pentru a încheia operațiunea de amplasare a manechinului. Nivela transversală a manechinului trebuie să rămână orizontală. Daca nu se întâmplă astfel, procesul descris mai sus se repetă.

5.   Rezultate

5.1.   În cazul în care manechinul a fost poziționat așa cum este descris la punctul 4, punctul H al scaunului este punctul H al manechinului.

5.2.   Coordonatele carteziene ale punctului H se măsoară cu o precizie de 1 mm maximum, ca și coordonatele unor puncte caracteristice și bine definite ale habitaclului. Proiecțiile acestor puncte pe un plan vertical longitudinal se vor marca pe o diagramă.

Componente ale manechinului tridimensional

Dimensiunile și greutatea manechinului

(1)  Textul din anexa III este similar cu textul din Regulamentul nr. 14, în special subdiviziunile. Din acest motiv, când un punct din Regulamentul nr. 14 nu are corespondent în prezenta directivă, numărul lui este dat în anexa III în paranteze ca indiciu.