(1)   Prezenta convenție se aplică recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materie civilă sau comercială. Aceasta nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamală sau administrativă.

(2)   Prezenta convenție se aplică recunoașterii și executării într-un stat contractant a unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță a unui alt stat contractant.

(1)   Prezenta convenție nu se aplică în ceea ce privește:

(2)   O hotărâre judecătorească nu este exclusă din domeniul de aplicare al prezentei convenții atunci când o materie căreia nu i se aplică prezenta convenție constituie doar o întrebare preliminară în cadrul procedurii în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească și nu face obiectul litigiului. În special, simplul fapt că o astfel de materie este invocată în apărare nu exclude o hotărâre judecătorească din domeniul de aplicare al convenției, dacă respectiva materie nu a făcut obiectul litigiului.

(3)   Prezenta convenție nu se aplică arbitrajului și procedurilor conexe.

(4)   O hotărâre judecătorească nu este exclusă din domeniul de aplicare al prezentei convenții doar în virtutea faptului că un stat, inclusiv un guvern, o agenție guvernamentală sau orice persoană acționând în numele statului, a fost parte în litigiu.

(5)   Nicio prevedere din prezenta convenție nu afectează privilegiile și imunitățile statelor sau ale organizațiilor internaționale în ceea ce le privește pe acestea sau în ceea ce privește proprietățile lor.

(1)   În prezenta convenție:

(2)   O entitate sau o persoană, alta decât o persoană fizică, este considerată ca având reședința obișnuită în statul:

(1)   O hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță a unui stat contractant (statul de origine) se recunoaște și se execută într-un alt stat contractant (statul solicitat) în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol. Recunoașterea sau executarea pot fi refuzate doar în baza motivelor menționate în prezenta convenție.

(2)   Hotărârea judecătorească nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul solicitat. Nu poate exista decât o examinare necesară pentru aplicarea prezentei convenții.

(3)   O hotărâre judecătorească este recunoscută și executată doar dacă aceasta produce efecte juridice și poate fi executată în statul de origine.

(4)   Recunoașterea sau executarea poate fi amânată sau refuzată dacă hotărârea judecătorească indicată la alineatul (3) face obiectul unei căi de atac în statul de origine sau dacă termenul de introducere a căilor ordinare de atac nu a expirat. Un refuz nu împiedică o cerere ulterioară pentru recunoașterea sau executarea hotărârii judecătorești.

(1)   O hotărâre judecătorească poate fi recunoscută și executată dacă este îndeplinită una dintre următoarele cerințe:

În sensul prezentului paragraf, un „acord de alegere exclusivă a forului” reprezintă un acord încheiat între două sau mai multe părți, care desemnează, în vederea soluționării litigiilor apărute sau care ar putea apărea în legătură cu un anumit raport juridic, instanțele unui stat ori una sau mai multe instanțe specifice ale unui stat, excluzând competența oricăror alte instanțe.

(2)   În cazul în care se solicită recunoașterea sau executarea împotriva unei persoane fizice care acționează în principal în scopuri personale, de familie sau privind gospodăria (în calitate de consumator) în chestiuni care au legătură cu un contract încheiat în calitate de consumator sau împotriva unui angajat în chestiuni care au legătură cu contractul de muncă al angajatului:

(3)   Alineatul (1) nu se aplică unei hotărâri judecătorești care s-a pronunțat cu privire la un contract de închiriere a unui bun imobil în scopul stabilirii reședinței (închiriere) sau care s-a pronunțat cu privire la înregistrarea unui bun imobil. O astfel de hotărâre judecătorească poate fi recunoscută și executată numai dacă a fost pronunțată de o instanță din statul în care este situat bunul.

(1)   Recunoașterea sau executarea poate fi refuzată dacă:

(2)   Recunoașterea sau executarea poate fi amânată sau refuzată în cazul în care o procedură între aceleași părți cu același obiect este pendinte în fața unei instanțe din statul solicitat, în cazul în care:

Un refuz în temeiul prezentului alineat nu împiedică o cerere ulterioară de recunoaștere sau executare a hotărârii judecătorești.

(1)   O hotărâre judecătorească privind o întrebare preliminară nu se recunoaște sau nu se execută în temeiul prezentei convenții în cazul în care hotărârea se referă la o materie căreia nu i se aplică prezenta convenție sau la o materie menționată la articolul 6 asupra căreia s-a pronunțat o instanță dintr-un alt stat decât statul menționat la articolul respectiv.

(2)   Recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești poate fi refuzată dacă și în măsura în care hotărârea judecătorească s-a bazat pe o hotărâre cu privire la o materie căreia nu i se aplică prezenta convenție sau la o materie menționată la articolul 6 asupra căreia s-a pronunțat o instanță dintr-un alt stat decât statul menționat la articolul respectiv.

(1)   Recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești pot fi refuzate dacă și în măsura în care hotărârea judecătorească acordă daune-interese, inclusiv cu caracter exemplar sau punitiv, prin care o parte nu primește compensație pentru o pierdere sau un prejudiciu real suferit.

(2)   Instanța sesizată va lua în considerare dacă și în ce măsură daunele-interese acordate de către instanța de origine permit acoperirea costurilor și cheltuielilor de judecată.

(1)   Partea care urmărește recunoașterea sau care solicită executarea prezintă următoarele documente:

(2)   Dacă dispozițiile hotărârii judecătorești nu permit instanței solicitate să verifice respectarea condițiilor stipulate în prezentul capitol, respectiva instanță poate solicita orice alte document necesar.

(3)   Cererea de recunoaștere sau de executare poate fi însoțită de un document conex hotărârii judecătorești emis de o instanță (inclusiv o persoană autorizată de instanță) a statului de origine, în forma recomandată și publicată de Conferința de la Haga privind dreptul internațional privat.

(4)   Dacă documentele menționate în prezentul articol nu sunt redactate într-o limbă oficială a statului solicitat, acestea vor fi însoțite de o traducere certificată într-o limbă oficială, cu excepția cazului în care dreptul statului solicitat prevede altfel.

(1)   Procedura pentru recunoașterea, declararea caracterului executoriu sau încuviințarea executării și executarea hotărârii judecătorești sunt reglementate în dreptul statului solicitat, cu excepția cazului în care convenția prevede altfel. Instanța statului solicitat trebuie să acționeze cu celeritate.

(2)   Instanța statului solicitat nu poate refuza recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești în temeiul prezentei convenții pe motiv că recunoașterea sau executarea ar trebui să fie solicitată în alt stat.

(1)   Nicio cauțiune, garanție sau depozit, indiferent de denumirea utilizată, nu îi poate fi impusă unei părți care solicită într-un stat contractant executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate în alt stat contractant pe motiv că este cetățean străin sau că nu își are domiciliul sau reședința în statul în care se solicită executarea.

(2)   Orice dispoziție privind cheltuielile de judecată, emisă într-un stat contractant împotriva oricărei persoane exonerate de obligațiile privind cauțiunea, garanția sau depozitul în temeiul alineatului (1) sau al dreptului statului în care s-a intentat acțiunea, devine executorie în oricare alt stat contractant, la cererea persoanei îndreptățite să beneficieze de dispoziția în cauză.

(3)   Un stat poate declara că nu aplică alineatul (1) sau poate desemna printr-o declarație instanțele din jurisdicția sa care nu aplică alineatul (1).

(1)   Atunci când un stat are un interes important de a nu aplica prezenta convenție unei materii speciale, respectivul stat poate declara că nu va aplica prezenta convenție în respectiva materie. Statul care face o asemenea declarație trebuie să garanteze că declarația nu depășește ceea ce este necesar și că materia specială exclusă este definită în mod clar și precis.

(2)   Cu privire la materia respectivă, convenția nu se aplică:

(1)   Un stat poate declara că nu aplică prezenta convenție hotărârilor judecătorești pronunțate în urma unor proceduri la care este parte:

Statul care face o astfel declarație trebuie să garanteze declarația nu depășește ceea ce este necesar și faptul că excluderea din domeniul de aplicare este definită în mod clar și precis. Declarația nu face distincție între hotărârile judecătorești în care statul, o agenție guvernamentală a statului respectiv sau o persoană fizică care acționează pentru oricare dintre acestea este pârât sau reclamant în procedura din fața instanței de origine.

(2)   Recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță a unui stat care a făcut o declarație în temeiul alineatului (1) poate fi refuzată în cazul în care hotărârea judecătorească a fost pronunțată în urma unei proceduri la care fie statul care a făcut declarația, fie statul solicitat, una dintre agențiile guvernamentale ale acestora sau o persoană fizică care acționează pentru oricare dintre acestea este parte, în măsura specificată în declarație.

(1)   În ceea ce privește un stat contractant în care se aplică două sau mai multe sisteme de drept în diferite unități teritoriale, cu privire la orice materie abordată în prezenta convenție:

(2)   În pofida alineatului (1), un stat contractant cu două sau mai multe unități teritoriale în care se aplică sisteme de drept diferite nu este obligat să aplice prezenta convenție situațiilor care implică doar asemenea unități teritoriale diferite.

(3)   O instanță dintr-o unitate teritorială a unui stat contractant cu două sau mai multe unități teritoriale în care se aplică sisteme de drept diferite nu este obligată să recunoască sau să aplice o hotărâre judecătorească din alt stat contractant doar pentru că hotărârea judecătorească a fost recunoscută sau executată în altă unitate teritorială a aceluiași stat contractant la prezenta convenție.

(4)   Acest articol nu se aplică organizațiilor regionale de integrare economică.

(1)   Prezenta convenție se interpretează, în măsura posibilului, astfel încât să fie compatibilă cu alte tratate în vigoare în statele contractante și încheiate anterior sau ulterior prezentei convenții.

(2)   Prezenta convenție nu aduce atingere aplicării de către un stat contractant a unui tratat care a fost încheiat înainte de prezenta Convenție.

(3)   Prezenta convenție nu aduce atingere aplicării de către un stat contractant a unui tratat încheiat după prezenta convenție în ceea ce privește recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță a unui stat contractant care, de asemenea, este parte la respectivul tratat. Nicio dispoziție a celuilalt tratat nu aduce atingere obligațiilor prevăzute la articolul 6 față de statele contractante care nu sunt părți la tratatul respectiv.

(4)   Prezenta convenție nu aduce atingere aplicării normelor unei organizații regionale de integrare economică care este parte la prezenta convenție în ceea ce privește recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță a unui stat contractant care este, de asemenea, stat membru al organizației regionale de integrare economică, în cazul în care:

(1)   Prezenta convenție este deschisă spre semnare tuturor statelor.

(2)   Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.

(3)   Prezenta convenție este deschisă spre aderare tuturor statelor.

(4)   Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se depun la Ministerul Afacerilor Externe din Regatul Țărilor de Jos, care este depozitarul convenției.

(1)   Dacă un stat are două sau mai multe unități teritoriale unde se aplică sisteme de drept diferite cu privire la materiile care fac obiectul prezentei convenții, acesta poate declara faptul că prezenta convenție își extinde sfera de aplicare la toate unitățile sale teritoriale sau numai la una sau mai multe dintre acestea. O asemenea declarație indică expres unitățile teritoriale cărora li se aplică convenția.

(2)   Dacă un stat nu face nicio declarație în temeiul prezentului articol, convenția își extinde sfera de aplicare la toate unitățile teritoriale ale respectivului stat.

(3)   Acest articol nu se aplică organizațiilor regionale de integrare economică.

(1)   O organizație regională de integrare economică care este constituită exclusiv din state suverane și care dispune de competențe în ceea ce privește toate sau o parte din materiile care fac obiectul prezentei convenții poate să semneze, să accepte sau să aprobe prezenta convenție sau poate să adere la aceasta. În acest caz, organizația regională de integrare economică are drepturile și obligațiile unui stat contractant, în măsura în care organizația are competență în ceea ce privește materiile care fac obiectul prezentei convenții.

(2)   În momentul semnării, acceptării, aprobării sau aderării, organizația regională de integrare economică notifică în scris depozitarul cu privire la materiile care fac obiectul prezentei convenții în legătură cu care statele sale membre au transferat competența respectivei organizații. Organizația notifică fără întârziere depozitarul, în scris, cu privire la orice modificare a competenței sale precizate în cea mai recentă notificare efectuată în conformitate cu prezentul alineat.

(3)   În vederea intrării în vigoare a prezentei convenții, orice instrument depus de o organizație regională de integrare economică va fi luat în considerare doar dacă organizația regională de integrare economică declară, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1), că statele sale membre nu vor fi părți la prezenta convenție.

(4)   Orice trimitere din prezenta convenție la „stat contractant” sau „stat” se aplică, de asemenea, când este cazul, unei organizații regionale de integrare economică.

(1)   În momentul semnării, acceptării, aprobării sau aderării, o organizație regională de integrare economică poate declara că își exercită competența asupra tuturor materiilor care fac obiectul prezentei convenții și că statele sale membre nu vor fi părți la prezenta convenție, dar că își vor asuma obligații în virtutea semnării, acceptării, aprobării sau aderării organizației respective.

(2)   În cazul în care o organizație regională de integrare economică face o declarație în conformitate cu alineatul (1), orice mențiune cu privire la un „stat contractant” sau „stat” din prezenta convenție se aplică, dacă este cazul, și statelor membre ale organizației.

(1)   Prezenta convenție intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei în care se poate face o notificare în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) cu privire la al doilea stat care și-a depus instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare menționat la articolul 24.

(2)   Astfel, prezenta convenție intră în vigoare:

(1)   Prezenta convenție produce efecte între două state contractante numai în cazul în care niciunul dintre ele nu a transmis depozitarului, în legătură cu celălalt, o notificare în conformitate cu alineatul (2) sau (3). În absența unei astfel de notificări, convenția produce efecte între două state contractante din prima zi a lunii care urmează expirării perioadei în care pot fi efectuate notificările.

(2)   Un stat contractant poate notifica depozitarului, în termen de 12 luni de la data notificării de către depozitar menționată la articolul 32 litera (a), că ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea unui alt stat nu are ca efect stabilirea de relații între cele două state în temeiul prezentei convenții.

(3)   Un stat poate notifica depozitarului, după depunerea instrumentului său în temeiul articolului 24 alineatul (4), că ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea sa nu are ca efect stabilirea de relații cu un stat contractant în temeiul prezentei convenții.

(4)   Un stat contractant poate retrage în orice moment o notificare pe care a efectuat-o în temeiul alineatului (2) sau (3). O astfel de retragere intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data notificării.

(1)   Declarațiile menționate la articolele 14, 17, 18, 19 și 25 pot fi făcute în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării ori în orice alt moment ulterior și pot fi modificate sau retrase în orice moment.

(2)   Declarațiile, modificările și retragerile se notifică depozitarului.

(3)   O declarație efectuată în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării produce efecte concomitent cu intrarea în vigoare a prezentei convenții pentru statul în cauză.

(4)   O declarație făcută la o dată ulterioară, precum și orice modificare sau retragere a unei declarații, intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii notificării de către depozitar.

(5)   O declarație făcută ulterior, precum și orice modificare sau retragere a unei declarații nu se aplică hotărârilor judecătorești pronunțate în urma unor proceduri care erau deja deschise în fața instanței de origine la momentul la care declarația produce efecte.

(1)   Un stat contractant poate denunța prezenta convenție printr-o notificare scrisă trimisă depozitarului. Denunțarea poate fi limitată la anumite unități teritoriale ale unui sistem de drept neunitar cărora li se aplică prezenta convenție.

(2)   Denunțarea intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni de la data primirii notificării de către depozitar. Atunci când în notificare se specifică un termen mai lung la care denunțarea să producă efecte, aceasta produce efecte la expirarea unui astfel de termen mai lung de la data la care notificarea a fost primită de depozitar.