(1)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 14 ianuarie 2022, România a solicitat o autorizație pentru o măsură specială de derogare de la articolele 178, 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE, în vederea instituirii facturării electronice obligatorii pentru toate tranzacțiile efectuate între persoanele impozabile stabilite pe teritoriul României (denumită în continuare „măsura specială”). Măsura specială a fost solicitată pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2022 și 31 decembrie 2025.

(2)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 30 septembrie 2022, România a informat Comisia că derogarea solicitată de la articolul 178 din Directiva 2006/112/CE nu mai este necesară. În plus, România a solicitat ca autorizația să fie acordată pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2024 și 31 decembrie 2026, în locul perioadei solicitate inițial.

(3)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a transmis cererea înaintată de România celorlalte state membre prin scrisorile din data de 8 decembrie 2022. Prin scrisoarea din 9 decembrie 2022, Comisia a comunicat României faptul că deține toate informațiile necesare pentru a evalua cererea.

(4)

România susține că facturarea electronică obligatorie pentru tranzacțiile dintre persoane impozabile stabilite în România, împreună cu obligația de a raporta datele privind tranzacțiile respective către autoritățile fiscale, ar fi benefică în privința combaterii fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA). Aceasta ar permite autorităților fiscale să verifice coerența dintre TVA declarată și TVA datorată în timp util și în mod automat. O astfel de verificare automată ar îmbunătăți semnificativ competențele analitice ale autorităților fiscale române. În plus, introducerea facturării electronice obligatorii ar fi un instrument puternic pentru urmărirea în timp real a lanțurilor de fraudare în materie de TVA, permițând autorităților fiscale să ia măsuri imediate pentru a identifica și pentru a stopa participarea persoanelor impozabile la astfel de activități frauduloase.

(5)

România consideră că introducerea măsurii speciale ar aduce beneficii și persoanelor impozabile, prin digitalizarea proceselor de facturare și prin reducerea sarcinii lor administrative, asigurând, în același timp, un mediu concurențial echitabil pentru persoanele impozabile. Digitalizarea proceselor de facturare ar permite plăți mai rapide, economii legate de costurile de transmitere, prelucrarea rapidă și ieftină a datelor cuprinse în facturi și costuri reduse de arhivare pentru persoanele impozabile. Introducerea măsurii speciale ar conduce la eliminarea obligației actuale de raportare a informațiilor privind livrările și prestările interne, reducând sarcina administrativă pentru persoanele impozabile.

(6)

La 8 decembrie 2022, Comisia a adoptat o propunere de directivă a Consiliului de modificare Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește normele în materie de TVA pentru era digitală. Comisia propune modificarea articolului 218 și eliminarea articolului 232 din Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, este posibil să se adopte o directivă de modificare a articolelor respective, care ar permite statelor membre să pună în aplicare facturarea electronică obligatorie și ar elimina necesitatea solicitării altor măsuri speciale de derogare de la Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, începând cu data la care statele membre ar trebui să aplice orice dispoziție națională de transpunere a directivei de modificare a respectivelor articole, prezenta decizie ar trebui să înceteze să se aplice.

(7)

Având în vedere domeniul larg de aplicare și noutatea măsurii speciale, este important să se evalueze impactul acesteia asupra combaterii fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și asupra persoanelor impozabile. Prin urmare, în cazul în care consideră că este necesară o prelungire a măsurii speciale, România ar trebui să transmită Comisiei, alături de cererea de prelungire, un raport care să conțină evaluarea măsurii speciale din perspectiva eficacității acesteia în combaterea fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și în simplificarea colectării TVA.

(8)

Măsura specială nu ar trebui să aducă atingere dreptului clienților de a primi facturi pe suport de hârtie în cazul tranzacțiilor în interiorul Uniunii.

(9)

Măsura specială ar trebui să aibă o durată limitată pentru a se putea evalua dacă este adecvată și eficace în raport cu obiectivele sale.

(10)

Măsura specială este proporțională cu obiectivele urmărite, având în vedere durata limitată și domeniul de aplicare limitat. În plus, măsura specială nu generează riscul reorientării fraudei către alte sectoare sau către alte state membre.

(11)

Măsura specială nu va influența negativ cuantumul global al încasărilor din impozite colectate în stadiul consumului final și nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din TVA,