(1)

La 3 mai 2017, Autoritatea a inițiat o procedură oficială de investigare privind un posibil ajutor de stat acordat societății Landsvirkjun prin garanții de stat pentru contractele derivate („decizia de inițiere a procedurii”) (2).

(2)

Prin scrisoarea din 15 septembrie 2017 (3), Landsvirkjun și-a prezentat observațiile (4). La rândul său, Autoritatea a transmis Islandei observațiile prezentate de societate (5). Autoritatea nu a primit observații de la nicio altă parte interesată.

(3)

Prin scrisoarea din 25 septembrie 2017 (6), autoritățile islandeze și-au prezentat observațiile.

(4)

La 23 martie 2018, Autoritatea s-a întâlnit cu reprezentanți ai societății Landsvirkjun și ai autorităților islandeze. În urma reuniunii și a primirii întrebărilor din partea Autorității la 27 martie 2018 (7), Landsvirkjun a prezentat informații suplimentare la 11 aprilie 2018 (8). La 12 aprilie 2018, autoritățile islandeze au informat Autoritatea că acestea sprijină argumentele Landsvirkjun și că nu consideră că este necesar să prezinte observații suplimentare (9).

(5)

La 6 iunie 2018, Autoritatea a discutat chestiunea în continuare în cadrul unei reuniuni cu autoritățile islandeze și Landsvirkjun. La 7 iunie 2018, Landsvirkjun a transmis informații suplimentare Autorității (10). În urma reuniunii și a primirii informațiilor suplimentare din partea Landsvirkjun, Autoritatea a solicitat autorităților islandeze clarificări suplimentare (11). Prin scrisoarea din 29 iunie 2018, autoritățile islandeze au transmis informațiile solicitate (12).

(6)

Landsvirkjun este o societate publică în nume colectiv reglementată prin Legea privind Landsvirkjun (13). La 1 ianuarie 2007, Trezoreria Statului a preluat integral dreptul de proprietate asupra Landsvirkjun. Landsvirkjun este deținută de stat, în mod direct de către Trezoreria Statului (99,9 %) și indirect prin intermediul Eignarhlutir ehf. (0,1 %), o societate cu răspundere limitată deținută integral de Trezoreria Statului.

(7)

Potrivit autorităților islandeze (14), Landsvirkjun este expusă la riscurile legate de cursul de schimb și de rata dobânzii aferente portofoliului său de creanțe. Landsvirkjun utilizează diferite contracte derivate pentru a controla și a gestiona aceste riscuri.

(8)

Astfel cum s-a explicat în decizia de inițiere a procedurii, Autoritatea a analizat următoarele tipuri de contracte derivate încheiate de Landsvirkjun: swapuri pe cursul de schimb, opțiuni pe cursul de schimb și swapuri pe rata dobânzii (15). În decizia de inițiere a procedurii, Autoritatea a furnizat o descriere a acestor contracte derivate pe baza explicațiilor autorităților islandeze (16).

(9)

Prin scrisoarea din 26 septembrie 2006 (17), Autoritatea a inițiat procedura privind măsurile de ajutor existente prevăzută la articolul 17 alineatul (2) din partea a II-a a Protocolului 3, cu privire la anumite măsuri în favoarea serviciilor de furnizare a energiei electrice în Islanda, inclusiv garanțiile de stat nelimitate acordate societății Landsvirkjun. În scrisoarea respectivă, Autoritatea a informat autoritățile islandeze cu privire la opinia sa preliminară potrivit căreia aceste măsuri au implicat ajutoare de stat existente care sunt incompatibile cu funcționarea Acordului privind SEE.

(10)

Autoritatea a concluzionat în Decizia nr. 302/09/COL (18) a acesteia că garanția de stat nelimitată acordată societății Landsvirkjun a constituit ajutor de stat existent. În această decizie, Autoritatea a propus ca autoritățile islandeze să adopte măsuri legislative, administrative și de altă natură necesare pentru a elimina orice ajutor incompatibil care rezultă din garanția de stat nelimitată acordată societății Landsvirkjun.

(11)

Prin scrisoarea din 8 august 2009 (19), autoritățile islandeze au acceptat măsurile propuse și s-au angajat să informeze Autoritatea cu privire la măsurile pe care le vor lua în vederea punerii în aplicare a Deciziei nr. 302/09/COL. După alte schimburi de informații cu autoritățile islandeze, Autoritatea a consemnat, în Decizia nr. 159/13/COL (20) a acesteia, acceptarea de către Islanda a măsurilor corespunzătoare cu privire la schema de ajutor existentă și a închis cazul.

(12)

În decizia de inițiere a procedurii, Autoritatea și-a prezentat opinia preliminară cu privire la existența unui ajutor în ceea ce privește garanțiile în cauză și eventuala incompatibilitate a acestora cu funcționarea Acordului privind SEE.

(13)

Potrivit opiniei preliminare a Autorității, garanțiile de stat în cauză au fost acordate societății Landsvirkjun pentru contractele derivate cel puțin începând cu anul 2013. Autoritatea a explicat în decizia de inițiere a procedurii că mai multe aspecte necesare pentru evaluarea ajutorului de stat privind garanțiile acordate societății Landsvirkjun pentru contractele derivate au rămas neclare (21).

(14)

Autoritatea nu a putut exclude existența unui ajutor de stat în ceea ce privește garanțiile. În ceea ce privește avantajul economic, opinia preliminară a Autorității a fost că garanțiile în cauză nu au îndeplinit condițiile (b), (c) și (d) de la punctul 3.2 din Orientările privind ajutoarele de stat referitoare la garanțiile de stat („Orientările privind garanțiile”) (22) și că acestea au constituit un avantaj în sensul normelor privind ajutoarele de stat. Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că garanțiile ar putea fi declarate compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE.

(15)

Islanda și Landsvirkjun au prezentat observații în ceea ce privește atât contractele derivate încheiate de Landsvirkjun, cât și garanțiile de stat. Părțile din observații relevante pentru decizie sunt rezumate în secțiunile 4 și 5.

(16)

Făcând trimitere la punctul 20 din decizia de inițiere a procedurii (23), Islanda susține că, spre deosebire de cele afirmate în scrisoarea de monitorizare a Autorității din 27 iunie 2016, Landsvirkjun a fost în măsură să încheie contracte derivate de acoperire împotriva riscurilor fără garanții de stat. Afirmația contrară din scrisoarea de monitorizare este o greșeală pe care Islanda nu a identificat-o la momentul respectiv. În plus, cadrul juridic relevant nu obligă Landsvirkjun să obțină o garanție de stat pentru a încheia un contract derivat. Landsvirkjun poate solicita în fiecare an o garanție pentru instrumentele derivate de acoperire împotriva riscurilor până la o valoare nominală cumulativă specifică.

(17)

Făcând trimitere la punctele 20, 24, 33 și 39 din decizia de inițiere a procedurii (24), Islanda a explicat faptul că garanțiile au fost acordate mai degrabă de Ministerul Finanțelor și Afacerilor Economice decât de Gestionarea datoriei publice („GDP”), care este o unitate a Băncii Centrale din cadrul departamentului Operațiuni de trezorerie și de piață. GDP a primit spre îndeplinire anumite sarcini legate de garanțiile de stat, dar acest lucru nu înseamnă că GDP este însărcinată cu acordarea acestora (25).

(18)

Islanda nu contestă faptul că garanțiile de stat în cauză sunt imputabile statului și nici faptul că, în cazul în care s-ar constata existența unui avantaj selectiv, acestea ar fi de natură să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale între părțile contractante la Acordul privind SEE.

(19)

Cu toate acestea, Islanda contestă constatările preliminare ale Autorității (26) potrivit cărora garanțiile în cauză ar putea acorda un avantaj în favoarea societății Landsvirkjun.

(20)

Potrivit Islandei, garanțiile în cauză sunt garanții de recuperare care nu au o valoare specifică pentru Landsvirkjun. Există doar o posibilitate teoretică de recuperare împotriva statului. Islanda susține că Landsvirkjun încheie contracte derivate numai în scopuri de acoperire împotriva riscurilor, și anume de a reduce riscul financiar al Landsvirkjun din tranzacțiile financiare subiacente. Acest lucru este solicitat de către stat în calitate de proprietar, precum și de politica Landsvirkjun de gestionare a riscurilor stabilită de consiliul său de administrație. De asemenea, Islanda susține că Landsvirkjun încheie contracte derivate fără garanții de stat în condiții identice cu cele ale contractelor garantate.

(21)

Prin trimitere la punctul 65 din decizia de inițiere a procedurii (27), Islanda susține că garanțiile în cauză au intrat sub incidența cadrului legislativ care a făcut obiectul Deciziei nr. 302/09/COL a Autorității, atât anterior, cât și ulterior adoptării modificărilor în urma deciziei respective. Islanda face trimitere la corespondența dintre autoritățile islandeze și Autoritate prin care se confirmă această explicație.

(22)

Cadrul legislativ prin care se acordă garanții de stat societății Landsvirkjun se întemeiază pe Legea privind garanțiile de stat (29) și pe Legea privind Landsvirkjun. Landsvirkjun era deja înființată sub forma unei societăți în nume colectiv în temeiul Legii privind Landsvirkjun (30) aplicabile anterior.

(23)

În conformitate cu articolul 1 din Legea privind garanțiile de stat, statul nu poate să emită niciodată o garanție fără un temei juridic (31). În cazul Landsvirkjun, temeiul juridic pentru garanțiile de stat este Legea privind Landsvirkjun. În conformitate cu Legea privind Landsvirkjun, înainte și după procedura privind ajutorul existent, garanția proprietarilor este o garanție de recuperare. În plus, garanțiile sunt acordate mai degrabă de Ministerul Finanțelor și Afacerilor Economice decât de GDP.

(24)

O garanție de recuperare este diferită de normele în materie de răspundere aplicabile în mod normal pentru proprietarii societăților în nume colectiv. În temeiul Legii nr. 50/2007 privind societățile în nume colectiv, proprietarii sunt răspunzători pentru obligațiile societății în nume colectiv pe baza unei garanții directe, nelimitate și necondiționate și, prin urmare, fără limitări, pentru toate obligațiile societății.

(25)

În baza unei garanții de recuperare, creditorul trebuie să epuizeze toate căile de atac împotriva Landsvirkjun înainte de a acționa împotriva statului. În practică, acest lucru înseamnă că creditorul trebuie să demonstreze că debitorul este insolvabil, în conformitate cu principiile generale ale legislației islandeze. Prin urmare, încercarea creditorului de confiscare ar trebui să fie nereușită sau acesta ar trebui să inițieze oficial (sau să se alăture altor entități în) procedurile prevăzute în Legea privind declanșarea procedurii de faliment înainte de a se adresa garantului (32). Din cauza procedurii foarte împovărătoare și de lungă durată și a cerinței ca toate mijloacele să fie epuizate în ceea ce privește societatea înainte de a se adresa garantului, o garanție de recuperare are o valoare mult mai mică pentru creditori. Landsvirkjun face trimitere, de asemenea, la practica anterioară a Autorității în această privință (33).

(26)

În ceea ce privește contractele derivate în cauză care au fost acoperite de garanții de stat, aceste contracte derivate au vizat obligațiile financiare de bază (împrumuturi sau obligațiuni) care au fost încheiate înainte de punerea în aplicare a măsurii adecvate în cadrul procedurii privind ajutorul existent (34).

(27)

Landsvirkjun afirmă că structurarea finanțării sale este pe deplin conformă cu practica standard din țările membre ale OCDE pentru întreprinderile mari, iar contractele derivate sunt parte integrantă a gestionării riscurilor. Landsvirkjun încheie acorduri-cadru ISDA (35) cu parteneri contractuali, care stabilesc condițiile standard care se aplică tuturor tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate încheiate între aceste părți (36).

(28)

Landsvirkjun are obligații financiare denominate în USD și în alte monede, cu rate ale dobânzii atât variabile, cât și fixe (37). Prin urmare, Landsvirkjun este expusă la riscurile legate atât de schimbul valutar, cât și de rata dobânzii. Landsvirkjun acoperă aceste riscuri prin utilizarea contractelor derivate pentru a converti obligațiile financiare denominate în altă monedă decât USD (moneda funcțională din 2008) în USD și obligațiile financiare cu rate variabile ale dobânzii în rate fixe ale dobânzii.

(29)

Landsvirkjun utilizează contractele derivate numai în scopuri de acoperire împotriva riscurilor (38). Landsvirkjun nu încheie contracte derivate în scopuri speculative sau de arbitraj (39). Limitarea utilizării contractelor derivate numai la acoperirea împotriva riscurilor a fost impusă, de asemenea, societății Landsvirkjun de către proprietarul său – statul. Landsvirkjun a prezentat documente interne și scrisori din partea proprietarului său pentru a confirma aceste afirmații (40).

(30)

De asemenea, Landsvirkjun explică faptul că politica sa este de a nu utiliza garanții, fie private, fie publice, pentru nicio tranzacție. În urma modificărilor aduse sistemului de garanții de stat, Landsvirkjun a început negocierea unei reînnoiri a contractelor derivate garantate, ultima garanție de stat fiind eliminată în iulie 2017 (41). Landsvirkjun este în măsură să încheie și încheie într-adevăr contracte derivate fără garanții de stat. De asemenea, Landsvirkjun a furnizat dovezi care arată că eliminarea garanțiilor de stat nu a avut ca rezultat modificarea condițiilor economice ale contractelor derivate (42).

(31)

Landsvirkjun este de opinie că nu s-a acordat niciun avantaj prin intermediul garanțiilor de stat pentru contractele derivate în cauză.

(32)

Un instrument financiar derivat de acoperire împotriva riscurilor va reduce, prin definiție, expunerea la risc care ar trebui să conducă la o reducere a primei plătite pentru garanția legată de tranzacția subiacentă. Landsvirkjun reiterează faptul că modificarea contractelor derivate în derulare pentru a elimina garanția de stat nu a implicat costuri suplimentare pentru societate. Condițiile și cerințele privind finanțarea Landsvirkjun cu sau fără o garanție de stat nu s-au modificat (43).

(33)

Landsvirkjun a prezentat două rapoarte privind efectul garanțiilor de stat asupra contractelor derivate (44). Conform rapoartelor respective, avantajul economic al garanțiilor de stat pentru portofoliul de instrumente financiare derivate este absent.

(34)

De asemenea, Landsvirkjun explică faptul că, în perioada 2010-2017, lichiditățile sale au fost între 142 de milioane USD și 287 de milioane USD. Acest nivel ridicat de lichidități a fost deținut din cauza riscului de lichiditate, și anume ca rezervă pentru riscuri neprevăzute. Poziția puternică de lichiditate implică un cost de oportunitate care este legat în mod direct de primele plătite în prezent statului. În loc să dețină lichidități, societatea ar fi putut răscumpăra obligațiunile de pe piață și/sau împrumuturile preplătite/amortizate de la creditorii ei. Nu numai că aceasta ar economisi dobânzi, ci și comisionul de garantare de [0,1-2] % pe care Landsvirkjun îl plătește în prezent pentru obligațiunile și împrumuturile garantate.

(35)

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE prevede următoarele:

„Este incompatibil cu prezentul acord orice ajutor acordat de statele membre ale CE, statele AELS sau din resurse de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției anumitor mărfuri, în măsura în care afectează comerțul dintre părțile contractante, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord.”

(36)

Prin urmare, pentru ca o măsură să fie calificată drept ajutor în sensul acestei dispoziții, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții cumulative: (i) măsura trebuie să fie acordată de către stat sau prin intermediul resurselor de stat; (ii) trebuie să confere un avantaj unei întreprinderi; (iii) trebuie să favorizeze anumite întreprinderi și (iv) trebuie să fie de natură să denatureze competiția și să afecteze schimburile comerciale (45). Autoritatea consideră că este oportun să înceapă evaluarea sa cu privire la măsura în care garanțiile pentru contractele derivate în cauză au conferit un avantaj societății Landsvirkjun.

(37)

Autoritatea este de acord cu autoritățile islandeze și Landsvirkjun că garanțiile în cauză intră sub incidența legislației islandeze privind garanțiile de stat, inclusiv Legea privind Landsvirkjun, care face obiectul procedurii privind ajutorul existent (46).

(38)

Actuala procedură oficială de investigare inițiată prin decizia de inițiere a procedurii are un domeniu de aplicare mai restrâns decât procedura privind ajutorul existent în măsura în care aceasta vizează doar aplicarea Legii privind Landsvirkjun în cazul garanțiilor de stat pentru anumite contracte derivate.

(39)

În decizia de inițiere a procedurii, Autoritatea a pus sub semnul întrebării faptul că garanțiile îndeplinesc condițiile (b), (c) și (d) prevăzute la punctul 3.2 (47) din Orientările privind garanțiile, care ar permite excluderea prezenței ajutorului (48).

(40)

Fără a aduce atingere chestiunii dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Orientările privind garanțiile pentru excluderea ajutorului de stat, astfel cum se explică mai jos, și pe baza informațiilor prezentate de Islanda și Landsvirkjun în cursul procedurii oficiale de investigare, Autoritatea constată că garanțiile de stat în cauză nu au condus la un avantaj pentru Landsvirkjun (49).

(41)

Un avantaj, în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, este orice beneficiu economic pe care întreprinderea nu l-ar fi putut obține în condiții normale de piață, și anume în absența intervenției statului (50). Autoritatea a susținut în mai multe rânduri că o garanție poate constitui un avantaj în temeiul articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE (51).

(42)

Beneficiul adus de o garanție este că riscul asociat garanției este suportat de către stat. În mod normal, suportarea unui astfel de risc de către stat ar trebui să fie remunerată printr-o primă corespunzătoare (52). Cu toate acestea, în conformitate cu Orientările privind garanțiile, „în cazul în care o garanție individuală sau un sistem de garanții contractate de către stat nu aduce niciun avantaj unei întreprinderi, acestea nu constituie ajutor de stat” (53). Punctele 3.2-3.5 din Orientările privind garanțiile stabilesc condițiile de excludere a prezenței ajutorului din garanțiile individuale și din sistemele de garanții. În conformitate cu punctul 3.6 din Orientările privind garanțiile, „nerespectarea uneia dintre condițiile enunțate la punctele 3.2-3.5 nu înseamnă că garanția sau sistemul de garanții este considerat în mod automat drept ajutor de stat”.

(43)

După 1 ianuarie 2010, Landsvirkjun a reușit să negocieze cu părțile la contractele derivate eliminarea garanțiilor de stat, ultima garanție fiind eliminată în iulie 2017 (54). Astfel cum arată dovezile furnizate pe parcursul procedurii oficiale de investigare, eliminarea garanțiilor de stat nu a modificat condițiile economice ale contractelor derivate (55).

(44)

Autoritatea consideră că faptul că părțile la contract sunt dispuse să elimine garanțiile de stat fără a solicita condiții economice mai bune este o indicație că garanțiile nu au implicat un avantaj pentru Landsvirkjun.

(45)

În plus, Landsvirkjun nu a utilizat garanții private și, din informațiile furnizate pe parcursul procedurii oficiale de investigare, nu este posibil să se stabilească un preț de piață pentru garanțiile pentru instrumentele derivate de acoperire împotriva riscurilor.

(46)

Pentru a cuantifica potențialul avantaj conferit de o garanție (în cazul în care nu se poate stabili un preț de piață), Orientările privind garanțiile prevăd o comparație între condițiile economice ale unei tranzacții cu și fără garanție (56).

(47)

Eliminarea garanțiilor de stat în cauză nu a modificat condițiile economice ale contractelor derivate relevante. Prin urmare, garanțiile nu pot fi considerate un avantaj pentru Landsvirkjun. Mai mult, Autoritatea nu dispune de indicații sau informații care să sugereze că condițiile economice ale contractelor derivate relevante ar fi fost diferite fără garanțiile de stat la momentul acordării acestora. În consecință, Autoritatea trebuie să presupună că o eliminare (sau o absență) a garanțiilor de stat nu a modificat condițiile economice ale contractelor derivate relevante în orice moment dat pe parcursul duratei de viață a acestor garanții.

(48)

Concluzia că garanțiile pentru contractele derivate în cauză nu conferă niciun avantaj societății Landsvirkjun este susținută, de asemenea, de rapoartele menționate la considerentul 33. În special, Zanders (o societate de consultanță specializată în servicii financiare) a examinat, în numele Landsvirkjun, un eșantion de instrumente derivate deținute de Landsvirkjun și a calculat marjele corespunzătoare pentru respectivele contracte derivate (57). Raportul a arătat că astfel de marje, care au variat între [(–)2-2] și [10-15] puncte de bază, au fost în concordanță cu marjele observate pentru contracte derivate similare deținute de societăți cu un rating de credit comparabil, care, spre deosebire de Landsvirkjun, nu au beneficiat de o garanție de recuperare. Pe această bază, raportul elaborat de Zanders concluzionează că, în medie, nu există niciun avantaj în materie de stabilire a prețurilor între Landsvirkjun și alte societăți ca urmare a garanției de recuperare. În consecință, raportul concluzionează că Landsvirkjun nu a beneficiat de un avantaj economic rezultat dintr-o astfel de garanție.

(49)

Un raport elaborat de o altă societate de consultanță, Summa Consulting slf, a constatat, în ceea ce privește stabilirea prețurilor pentru instrumentele derivate de acoperire împotriva riscurilor, că „având în vedere bilanțul solid, buna poziție de lichiditate și calitatea creditului societății Landsvirkjun, nu este probabil ca o garanție de stat sau o absență a acesteia să aibă efecte semnificative asupra stabilirii prețurilor contractelor derivate pe care Landsvirkjun le va încheia” (58).

(50)

În plus, Landsvirkjun a utilizat contractele derivate garantate exclusiv în scopul acoperirii împotriva riscurilor, și anume pentru a-și converti obligațiile financiare denominate în alte monede decât USD (moneda sa funcțională începând din 2008) în USD și obligațiile financiare cu rate variabile ale dobânzii în rate fixe ale dobânzii (59). Conform informațiilor prezentate pe parcursul procedurii oficiale de investigare, punerea în aplicare a măsurilor corespunzătoare pe parcursul procedurii privind ajutorul existent a condus la limitarea garanțiilor de stat la 80 % din valoarea contractelor derivate în cauză, iar garanțiile pentru instrumentele derivate de acoperire împotriva riscurilor au fost limitate la o anumită valoare nominală cumulativă (60). Prin urmare, nu se poate afirma că Landsvirkjun sau statul în calitate de garant al acesteia ar fi fost expuși la obligații financiare nelimitate care rezultă din aceste garanții.

(51)

În plus, garanțiile în cauză sunt, în conformitate cu articolul 1 din Legea privind Landsvirkjun, garanții de recuperare. În baza unei garanții de recuperare, creditorul trebuie să epuizeze toate căile de atac împotriva Landsvirkjun înainte de a acționa împotriva statului (61). Autoritatea a concluzionat anterior că, deși nu exclude prezența unui avantaj, acest tip de garanție implică un risc mai mic (62). Astfel cum arată Landsvirkjun, în fiecare dintre anii 2010-2017, numerarul și echivalentele de numerar ale societății au depășit pierderile înregistrate din instrumentele financiare derivate garantate (63). Prin urmare, eventualele riscuri pentru garant au fost reduse.

(52)

Astfel cum s-a explicat la considerentul 36, pentru ca o măsură să constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, toate cele patru condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ. Întrucât garanțiile în cauză nu conferă un avantaj societății Landsvirkjun, nu este necesar să se efectueze o evaluare cu privire la celelalte condiții.

(53)

Pe baza evaluării de mai sus, Autoritatea concluzionează că garanțiile de stat acordate societății Landsvirkjun pentru contractele derivate în vederea acoperirii împotriva riscurilor legate de cursul de schimb și de rata dobânzii, ultima dintre acestea fiind eliminată în iulie 2017, nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE,