14.6.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 150/141

(1)

Gestionarea deșeurilor în Uniune ar trebui să fie îmbunătățită pentru a proteja, a conserva și a îmbunătăți calitatea mediului, pentru a proteja sănătatea umană, pentru a asigura utilizarea prudentă, eficientă și rațională a resurselor naturale, pentru a promova principiile economiei circulare, pentru a spori utilizarea energiei din resurse regenerabile, pentru a crește eficiența energetică, pentru a reduce gradul de dependență a Uniunii față de resursele importate, pentru a crea noi oportunități economice și pentru a contribui la competitivitatea pe termen lung. Utilizarea mai eficientă a resurselor ar aduce, de asemenea, economii nete substanțiale întreprinderilor, autorităților publice și consumatorilor din Uniune, reducând, în același timp, emisiile anuale totale de gaze cu efect de seră.

(2)

Obiectivele stabilite în Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) referitoare la valorificarea și reciclarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje ar trebui modificate, sporind reciclarea deșeurilor de ambalaje, astfel încât să reflecte mai bine ambiția Uniunii de a trece la o economie circulară.

(3)

De asemenea, pentru a asigura o mai mare coerență a dreptului Uniunii în domeniul deșeurilor, definițiile din Directiva 94/62/CE ar trebui să fie aliniate, după caz, cu cele prevăzute în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), care este aplicabilă deșeurilor în general.

(4)

Prevenirea generării de deșeuri este cea mai eficace modalitate de a îmbunătăți utilizarea eficientă a resurselor și de a reduce impactul deșeurilor asupra mediului. Prin urmare, este important ca statele membre să ia măsurile corespunzătoare pentru a încuraja creșterea cotei de ambalaje reutilizabile introduse pe piață și reutilizarea ambalajelor. Aceste măsuri pot include utilizarea unor sisteme de restituire a garanției și a altor stimulente, cum ar fi stabilirea unor obiective cantitative, luând în considerare reutilizarea pentru atingerea obiectivelor de reciclare, precum și contribuții financiare diferențiate pentru ambalajele reutilizabile în cadrul schemelor de răspundere extinsă a producătorilor pentru ambalaje. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a stimula folosirea ambalajelor reutilizabile și pentru a obține o reducere a consumului de ambalaje care nu sunt reciclabile și a ambalajelor excesive.

(5)

Deoarece reutilizarea implică evitarea introducerii pe piață a unor ambalaje noi și evitarea creșterii volumului de deșeuri de ambalaje generate, ambalajele de vânzare reutilizabile care sunt introduse pe piață pentru prima dată și ambalajele din lemn care sunt reparate în vederea reutilizării ar trebui luate în considerare în scopul atingerii obiectivelor respective privind reciclarea ambalajelor.

(6)

Statele membre ar trebui să introducă stimulente adecvate pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor, inclusiv instrumente economice și alte măsuri. Astfel de măsuri ar trebui să urmărească reducerea la minimum a impactului asupra mediului al ambalajelor și al deșeurilor de ambalaje, din perspectiva ciclului de viață al acestora, luându-se în considerare, acolo unde este cazul, beneficiile utilizării de materiale biologice și de materiale adecvate pentru reciclarea multiplă. Măsurile de creștere a gradului de sensibilizare a publicului cu privire la beneficiile care decurg din folosirea de ambalaje realizate din materiale reciclate pot contribui la extinderea sectorului reciclării pentru deșeurile de ambalaje. În cazul în care ambalajele de unică folosință sunt indispensabile pentru a garanta igiena alimentară și sănătatea și siguranța consumatorilor, statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a asigura reciclarea acestor ambalaje.

(7)

Sprijinirea unei bioeconomii sustenabile poate contribui la reducerea dependenței Uniunii de importurile de materii prime. Ambalajele din materiale biologice reciclabile și ambalajele compostabile biodegradabile ar putea reprezenta o oportunitate de promovare a surselor regenerabile pentru producția de ambalaje, atunci când acest lucru este benefic din perspectiva ciclului de viață.

(8)

Gunoaiele, indiferent dacă sunt aruncate în orașe, în mediul rural, în râuri și în mări sau în altă parte, au un impact negativ direct și indirect asupra mediului, a bunăstării cetățenilor și a economiei, iar costurile de curățare reprezintă o povară economică inutilă pentru societate. Printre obiectele cel mai des întâlnite pe plaje se găsesc de multe ori deșeuri de ambalaje, care au un impact pe termen lung asupra mediului, ceea ce afectează turismul și beneficiile publice aduse de aceste zone naturale. În plus, prezența de deșeuri de ambalaje în mediul marin implică acțiuni care subminează ordinea de prioritate în cadrul ierarhiei deșeurilor, în special prin evitarea reutilizării, a reciclării și a altor operațiuni de valorificare.

(9)

Creșterea suplimentară a obiectivelor stabilite în Directiva 94/62/CE privind reciclarea deșeurilor de ambalaje ar aduce beneficii de mediu, economice și sociale clare. Ar trebui să se asigure faptul că materialele valoroase din punct de vedere economic pe care le conțin deșeurile sunt valorificate în mod progresiv și eficace prin gestionarea adecvată a deșeurilor și în conformitate cu ierarhia deșeurilor astfel cum este stabilită în Directiva 2008/98/CE și că acestea sunt reintroduse în economia europeană, realizându-se astfel progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a Comunicării Comisiei din 4 noiembrie 2008 privind „Inițiativa privind materiile prime: satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa” și crearea unei economii circulare.

(10)

Multe state membre încă nu au dezvoltat complet infrastructura necesară în materie de gestionare a deșeurilor. Prin urmare, este esențial să se stabilească obiective clare pe termen lung de politică pentru a evita blocarea materialelor reciclabile la nivelurile inferioare ale ierarhiei deșeurilor.

(11)

Prezenta directivă stabilește obiective pe termen lung pentru politica de gestionare a deșeurilor a Uniunii și dă agenților economici și statelor membre o orientare clară în ceea ce privește investițiile necesare în vederea îndeplinirii obiectivelor directivei. În elaborarea planurilor lor naționale de gestionare a deșeurilor și în planificarea investițiilor în infrastructura de gestionare a deșeurilor, statele membre ar trebui să utilizeze judicios investițiile, inclusiv prin fondurile Uniunii, prioritizând prevenirea inclusiv reutilizarea și reciclarea, în conformitate cu ierarhia deșeurilor.

(12)

Ca urmare a combinării obiectivelor privind reciclarea și a restricțiilor privind eliminarea prin depozitare a deșeurilor stabilite în Directiva 2008/98/CE și în Directiva 1999/31/CE a Consiliului (6), stabilirea unor obiective privind valorificarea și a unor obiective maxime privind reciclarea deșeurilor de ambalaje nu mai sunt necesare.

(13)

Ar trebui stabilite obiective separate pentru reciclarea metalelor feroase și a aluminiului, pentru a obține importante beneficii economice și de mediu, deoarece astfel ar fi reciclat mai mult aluminiu, ceea ce ar determina economii semnificative de energie și reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Obiectivul existent privind reciclarea ambalajelor din metal ar trebui, prin urmare, să fie împărțit în obiective separate pentru cele două tipuri de deșeuri.

(14)

Obiectivele pentru 2030 în materie de reciclare a ambalajelor ar trebui examinate în vederea menținerii sau, după caz, a creșterii lor. În cursul acestei examinări, ar trebui să se acorde, de asemenea, atenție fluxurilor specifice de deșeuri de ambalaje, cum ar fi deșeurile provenite din gospodării, deșeurile de ambalaje comerciale și industriale, precum și deșeurilor de ambalaje compozite.

(15)

Calcularea obiectivelor în materie de reciclare ar trebui să se bazeze pe greutatea deșeurilor de ambalaje care intră în operațiunea de reciclare. Ca regulă generală, măsurarea efectivă a greutății deșeurilor de ambalaje considerate ca reciclate ar trebui să se desfășoare în locul unde deșeurile de ambalaje intră în operațiunea de reciclare. Cu toate acestea, pentru a limita sarcinile administrative, ar trebui să se permită statelor membre ca, în condiții stricte și prin derogare de la regula generală, să stabilească greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate pe baza măsurării materialului rezultat din orice operațiune de sortare. Pierderile de materiale care au loc înainte ca deșeurile să intre în operațiunea de reciclare, de exemplu din cauza sortării sau a altor operațiuni preliminare, nu ar trebui să fie incluse în cantitatea de deșeuri raportate ca fiind reciclate. Aceste pierderi pot fi stabilite pe baza registrelor electronice, a specificațiilor tehnice, a normelor detaliate privind calcularea ratelor medii ale pierderilor pentru diferitele fluxuri de deșeuri sau a altor măsuri echivalente. Statele membre ar trebui să raporteze cu privire la măsurătorile respective în rapoartele privind verificarea calității care însoțesc datele pe care acestea le raportează Comisiei privind reciclarea deșeurilor. Ratele medii ale pierderilor ar trebui, de preferință, să fie stabilite la nivelul fiecărei instalații de sortare și ar trebui să fie legate de diferite tipuri principale de deșeuri, diferite surse, precum cele provenite din gospodării sau comerciale, diferite scheme de colectare și diferite tipuri de procese de sortare. Ratele medii ale pierderilor ar trebui să fie folosite numai în cazurile în care nu există alte date fiabile, în special în contextul transferului și exportului de deșeuri. Pierderile în greutate ale materialelor sau ale substanțelor ca urmare a proceselor de transformare fizică sau chimică inerente operațiunii de reciclare în care deșeurile sunt reprelucrate efectiv în produse, materiale sau substanțe nu ar trebui să fie scăzute din greutatea deșeurilor raportate ca reciclate.

(16)

În cazul în care materialele din deșeurile de ambalaje încetează să mai fie deșeuri ca rezultat al unei operațiuni pregătitoare înainte de a fi reprelucrate efectiv, aceste materiale pot fi contabilizate ca reciclate, cu condiția să fie destinate reprelucrării ulterioare în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri. Materialele al căror statut de deșeu a încetat și care urmează să fie utilizate drept combustibil sau alt mijloc de generare a energiei, care sunt utilizate pentru rambleiere sau care sunt eliminate, sau care urmează să fie utilizate în orice operațiune care are același scop ca valorificarea deșeurilor, alta decât reciclarea, nu ar trebui să fie luate în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor privind reciclarea.

(17)

În cazul în care calculul ratei de reciclare se aplică tratării aerobe sau anaerobe a deșeurilor de ambalaje biodegradabile, cantitățile de deșeuri care intră în tratare aerobă sau anaerobă pot fi considerate drept reciclate, cu condiția ca o astfel de tratare să genereze materiale care urmează a fi utilizate ca produse, materii sau substanțe reciclate. Deși compostul sau produsul fermentat (digestatul) reprezintă cele mai frecvente produse rezultate în urma unei astfel de tratări, și alte tipuri de materiale ar putea fi luate în considerare, cu condiția să conțină cantități comparabile de conținut reciclat în raport cu cantitatea de deșeuri de ambalaje biodegradabile tratate. În alte cazuri, în conformitate cu definiția reciclării, reprelucrarea deșeurilor de ambalaje biodegradabile în materiale ce urmează să fie folosite drept combustibili sau alte mijloace de generare a energiei, care sunt eliminate sau care urmează să fie utilizate în orice operațiune care are același scop ca valorificarea deșeurilor, alta decât reciclarea, nu ar trebui să fie luate în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor privind reciclarea.

(18)

În cazul exporturilor de deșeuri de ambalaje din Uniune în scopul reciclării, statele membre ar trebui să facă uz în mod eficace de competențele de control prevăzute la articolul 50 alineatul (4c) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (7) de a solicita documente justificative pentru a stabili dacă un transfer este destinat unor operațiuni de valorificare conforme cu articolul 49 din respectivul regulament și, prin urmare, dacă este gestionat în mod ecologic, într-o instalație care funcționează în conformitate cu standarde privind sănătatea umană și protecția mediului care sunt în mare parte echivalente cu standardele stabilite în dreptul Uniunii. În cadrul îndeplinirii acestei sarcini, statele membre ar trebui să poată coopera cu alți actori relevanți, cum ar fi autoritățile competente din țara de destinație, organisme de verificare independente din țările terțe sau organizații care pun în aplicare, în numele producătorilor de produse, obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorilor, instituite în cadrul schemelor de răspundere extinsă a producătorilor, care ar trebui să poată efectua controale fizice și alte controale la instalații din țări terțe. În raportul privind verificarea calității, care însoțește datele privind îndeplinirea obiectivelor, statele membre ar trebui să raporteze cu privire la măsurile luate pentru punerea în aplicare a obligației de a garanta că deșeurile exportate în afara Uniunii sunt tratate în condiții în general echivalente cu cele prevăzute în temeiul dreptului relevant al Uniunii în domeniul mediului.

(19)

Pentru a asigura o punere în aplicare mai bună, mai rapidă și mai uniformă a prezentei directive și pentru a anticipa orice deficiență în materie de punere în aplicare, ar trebui înființat un sistem de rapoarte de alertă timpurie pentru a detecta deficiențele și a permite luarea de măsuri înainte de expirarea termenelor pentru îndeplinirea obiectivelor.

(20)

Deoarece cantitatea și tipul de ambalaje utilizate depind în general mai curând de alegerile făcute de producător decât de alegerile consumatorului, ar trebui să fie instituite scheme de răspundere extinsă a producătorilor. Schemele eficace de răspundere extinsă a producătorilor pot avea un impact pozitiv asupra mediului prin reducerea generării de deșeuri de ambalaje și prin sporirea acțiunilor de colectare separată și de reciclare. Deși în majoritatea statelor membre există deja scheme de răspundere extinsă a producătorilor pentru ambalaje, există mari disparități în ceea ce privește modul în care acestea sunt instituite, eficiența acestora și sfera de responsabilitate a producătorilor. Prin urmare, normele privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în Directiva 2008/98/CE ar trebui să se aplice schemelor de răspundere extinsă a producătorilor pentru producătorii de ambalaje.

(21)

Pentru a stimula prevenirea generării de deșeuri de ambalaje, pentru a reduce impactul acestora asupra mediului și pentru a promova reciclarea de înaltă calitate a materialelor, asigurând totodată funcționarea pieței interne, evitarea obstacolelor în calea schimburilor comerciale și evitarea denaturării și a restrângerii concurenței în cadrul Uniunii, cerințele esențiale din Directiva 94/62/CE și din anexa II la aceasta ar trebui să fie analizate și, dacă este necesar, modificate, pentru a consolida cerințele, cu scopul de a îmbunătăți concepția pentru reutilizarea și reciclarea de înaltă calitate a ambalajelor.

(22)

Datele raportate de statele membre sunt esențiale pentru Comisie în vederea evaluării respectării dreptului Uniunii în domeniul deșeurilor de către statele membre. Calitatea, fiabilitatea și comparabilitatea statisticilor ar trebui îmbunătățite prin introducerea unui punct de intrare unic pentru toate datele referitoare la deșeuri, prin eliminarea obligațiilor de raportare caduce, prin evaluarea comparativă a metodologilor naționale de raportare și prin introducerea unui raport privind verificarea calității datelor.

(23)

Rapoartele de punere în aplicare elaborate de statele membre o dată la trei ani nu s-au dovedit a fi un instrument eficace pentru verificarea conformității sau pentru asigurarea unei bune puneri în aplicare, generând sarcini administrative inutile. Prin urmare, este oportun să se abroge dispozițiile care impun statelor membre obligația de a elabora astfel de rapoarte. În schimb, monitorizarea conformității ar trebui să se bazeze exclusiv pe datele pe care statele membre le raportează în fiecare an Comisiei.

(24)

Raportarea fiabilă a datelor privind gestionarea deșeurilor este esențială pentru punerea în aplicare eficientă și asigurarea comparabilității datelor între statele membre. Prin urmare, atunci când raportează cu privire la îndeplinirea obiectivelor stabilite în Directiva 94/62/CE astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, statele membre ar trebui să utilizeze cele mai recente norme elaborate de Comisie și metodologiile elaborate de respectivele autorități naționale competente responsabile de punerea în aplicare a prezentei directive.

(25)

Pentru a completa sau a modifica Directiva 94/62/CE, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește articolul 11 alineatul (3), articolul 19 alineatul (2) și articolul 20 din respectiva directivă, astfel cum au fost modificate prin prezenta directivă. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(26)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 94/62/CE, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește articolul 5 alineatul (4), articolul 6a alineatul (9), articolul 12 alineatul (3d) și articolul 19 alineatul (1) din respectiva directivă, astfel cum au fost modificate prin prezenta directivă. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(27)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume, pe de o parte, prevenirea impactului ambalajelor și al deșeurilor de ambalaje asupra mediului sau reducerea acestui impact, oferind astfel un nivel ridicat de protecție a mediului, și, pe de altă parte, asigurarea funcționării pieței interne și evitarea obstacolelor în calea schimburilor comerciale, precum și a denaturării și restrângerii concurenței în cadrul Uniunii, nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele măsurilor, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(28)

Prin urmare, Directiva 94/62/CE ar trebui modificată în consecință.

(29)

În conformitate cu Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative (10), tehnica de reformare este un mijloc corespunzător pentru a asigura lizibilitatea legislației Uniunii în mod permanent și universal, prevenind proliferarea unor acte de modificare izolate din cauza cărora actele juridice sunt adeseori dificil de înțeles. În plus, în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, cele trei instituții și-au confirmat angajamentul de a utiliza mai frecvent tehnica legislativă de reformare pentru modificarea legislației în vigoare. Prin urmare, având în vedere faptul că Directiva 94/62/CE a fost deja modificată de șase ori, ar fi oportun ca în viitorul apropiat Directiva 94/62/CE să se reformeze.

(30)

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (11), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată,

1.

La articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În acest scop, prezenta directivă stabilește măsurile destinate, ca prioritate, prevenirii producerii de deșeuri de ambalaje și, ca principii fundamentale suplimentare, reutilizării ambalajelor, reciclării și altor forme de valorificare a deșeurilor de ambalaje și, în consecință, reducerii eliminării finale a unor astfel de deșeuri, pentru a contribui la tranziția către o economie circulară.”

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Reutilizare

(1)   În conformitate cu ierarhia deșeurilor prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE, statele membre adoptă măsuri pentru a încuraja creșterea cotei de ambalaje reutilizabile introduse pe piață și a sistemelor de reutilizare a ambalajelor într-un mod ecologic și în conformitate cu dispozițiile tratatului, fără a compromite igiena alimentară sau siguranța consumatorilor. Aceste măsuri pot include, printre altele:

(2)   Statele membre pot decide să atingă un nivel ajustat al obiectivelor menționate la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i) pentru un anumit an, luând în considerare cota medie, în ultimii trei ani, a ambalajelor reutilizabile introduse pe piață pentru prima dată și reutilizate ca parte a unui sistem de reutilizare a ambalajelor.

Nivelul ajustat se calculează prin scăderea:

La calcularea nivelului-țintă ajustat respectiv se ia în considerare maximum 5 % din cota respectivă.

(3)   Statele membre pot lua în considerare cantitatea de ambalaje de lemn care este reparată în vederea reutilizării în calcularea obiectivelor stabilite la articolul 6 alineatul (1) litera (f), litera (g) punctul (ii), litera (h) și litera (i) punctul (ii).

(4)   Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a alineatelor (2) și (3) din prezentul articol, Comisia adoptă, până la 31 martie 2019, acte de punere în aplicare prin care stabilește norme pentru calculul, verificarea și raportarea datelor, precum și pentru calcularea obiectivelor în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2).

(5)   Până la data de 31 decembrie 2024, Comisia examinează datele privind ambalajele reutilizabile furnizate de statele membre în conformitate cu articolul 12 și anexa III, cu scopul de a analiza fezabilitatea stabilirii de obiective cantitative privind reutilizarea ambalajelor, inclusiv norme de calcul, precum și orice măsuri suplimentare pentru a promova reutilizarea ambalajelor. În acest scop, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.”

5.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

6.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 6a

Reguli pentru calcularea îndeplinirii obiectivelor

(1)   Pentru a calcula dacă au fost atinse obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i):

(2)   În sensul alineatului (1) litera (a), greutatea deșeurilor de ambalaje reciclată se măsoară în momentul în care deșeurile intră în operațiunea de reciclare.

Prin derogare de la primul paragraf, greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate poate fi măsurată pe baza materialului care rezultă din orice operațiune de sortare în cazul în care:

(3)   Statele membre instituie un sistem eficace de control al calității și de trasabilitate a deșeurilor de ambalaje pentru a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol și la alineatul (2) literele (a) și (b) din prezentul articol. Pentru a se garanta fiabilitatea și exactitatea datelor acumulate referitoare la deșeurile de ambalaje reciclate, sistemul poate consta în registre electronice înființate în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Directiva 2008/98/CE, în specificații tehnice pentru cerințele de calitate aplicabile deșeurilor triate, sau în rate medii ale pierderii de deșeuri sortate pentru diferite tipuri de deșeuri și, respectiv, în practici de gestionare a deșeurilor. Ratele medii ale pierderilor se utilizează numai în cazurile în care nu pot fi obținute date fiabile în alt mod și se calculează pe baza regulilor de calcul prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 11a alineatul (10) din Directiva 2008/98/CE.

(4)   Pentru a calcula dacă obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i) au fost îndeplinite, cantitatea de deșeuri de ambalaje biodegradabile care intră în tratare aerobă sau anaerobă poate fi considerată ca fiind reciclată în cazul în care tratarea generează compost, produs fermentat sau alte materiale într-o cantitate a conținutului reciclat similară cu cea a materialelor inițiale, care urmează să fie utilizate ca produse, materiale sau substanțe reciclate. În cazul în care materialele obținute în urma tratării sunt utilizate pe terenuri, statele membre le pot considera ca fiind reciclate, doar dacă această utilizare aduce beneficii agriculturii sau conduce la îmbunătățirea mediului.

(5)   Cantitatea de materiale din deșeurile de ambalaje care încetează să mai fie deșeuri în urma unei operațiuni de pregătire înainte de reprelucrare poate fi considerată reciclată cu condiția ca materialele în cauză să fie destinate reprelucrării ulterioare în produse, materiale sau substanțe ce vor fi folosite în scopul inițial sau în alte scopuri. Cu toate acestea, materialele care au încetat să fie deșeuri și care urmează să fie folosite drept combustibil sau pentru un alt mod de generare a energiei sau care urmează să fie incinerate, folosite pentru rambleiere sau eliminate în depozitele de deșeuri nu pot fi luate în calcul la îndeplinirea obiectivelor de reciclare.

(6)   Pentru a calcula dacă au fost îndeplinite obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i), statele membre pot lua în considerare reciclarea metalelor realizată separat după incinerarea deșeurilor, proporțional cu deșeurile de ambalaje incinerate, cu condiția ca metalele reciclate să îndeplinească anumite criterii de calitate stabilite prin actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 11a alineatul (9) din Directiva 2008/98/CE.

(7)   Deșeurile de ambalaje trimise către alt stat membru în scopul reciclării în acel alt stat membru nu pot fi luate în calcul în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i) decât de către statul membru în care deșeurile de ambalaje au fost colectate.

(8)   Deșeurile de ambalaje exportate din Uniune sunt luate în calcul în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 6 alineatul (1) din prezenta directivă de către statul membru în care au fost colectate deșeurile de ambalaje, numai dacă sunt îndeplinite cerințele alineatului (3) din prezentul articol și dacă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (*1), exportatorul poate demonstra că transferurile de deșeuri respectă cerințele regulamentului menționat și că tratarea deșeurilor de ambalaje în afara Uniunii a avut loc în condiții care sunt în general echivalente cu cerințele dreptului mediului relevant al Uniunii.

(9)   Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a alineatelor (1)-(5) de la prezentul articol, Comisia adoptă, până la 31 martie 2019, acte de punere în aplicare prin care stabilește norme pentru calculul, verificarea și raportarea datelor, în special în ceea ce privește greutatea deșeurilor de ambalaje generate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2).

(*1)  Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).”"

7.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 6b

Raportul de alertă timpurie

(1)   Comisia, în cooperare cu Agenția Europeană de Mediu, întocmește rapoarte privind progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i) cel târziu cu trei ani înainte de expirarea fiecărui termen prevăzut în dispozițiile respective.

(2)   Rapoartele menționate la alineatul (1) includ următoarele:

8.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Sistemele de returnare, colectare și valorificare

(1)   În vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite în prezenta directivă, statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că sunt instituite sisteme care să asigure:

Aceste sisteme sunt deschise participării agenților economici din sectoarele vizate și a participării autorităților publice competente. Ele se aplică, de asemenea, produselor importate, în condiții nediscriminatorii, inclusiv în ceea ce privește modalitățile detaliate și orice tarife impuse accesului la sisteme, și sunt proiectate astfel încât să evite barierele în calea comerțului sau denaturarea concurenței, în conformitate cu dispozițiile tratatului.

(2)   Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2024, se instituie scheme de răspundere extinsă a producătorilor pentru toate ambalajele, în conformitate cu articolele 8 și 8a din Directiva 2008/98/CE.

(3)   Măsurile menționate la alineatele (1) și (2) trebuie să facă parte dintr-o politică care reglementează toate ambalajele și deșeurile de ambalaje și țin seama în special de cerințele privind protecția mediului și a sănătății, securității și igienei consumatorului, protecția calității, autenticității și a caracteristicilor tehnice ale bunurilor ambalate și ale materialelor utilizate și protecția drepturilor de proprietate comercială și industrială.

(4)   Statele membre iau măsuri pentru a promova reciclarea de înaltă calitate a deșeurilor de ambalaje și pentru a respecta standardele de calitate necesare pentru sectoarele de reciclare corespunzătoare. În acest scop, articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE se aplică deșeurilor de ambalaje, inclusiv de ambalaje compozite.”

9.

La articolul 9, se adaugă următorul alineat:

„(5)   Până la 31 decembrie 2020, Comisia examinează fezabilitatea consolidării cerințelor esențiale în vederea, printre altele, a îmbunătățirii proiectării pentru reutilizare și a promovării reciclării de înaltă calitate, precum și a consolidării punerii lor în aplicare. În acest scop, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.”

10.

Articolul 11 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 21a pentru a completa prezenta directivă stabilind condițiile în care nivelurile de concentrație menționate la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică materialelor reciclate și circuitelor de produse aflate într-un lanț închis și controlat, precum și pentru a stabili tipurile de ambalaje scutite de obligația menționată la alineatul (1) a treia liniuță din prezentul articol.”

11.

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

12.

Articolul 17 se elimină.

13.

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Adaptarea la progresul științific și tehnic

(1)   Comisia adoptă actele de punere în aplicare necesare pentru adaptarea la progresul științific și tehnic a sistemului de identificare menționat la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 10 al doilea paragraf a șasea liniuță. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2).

(2)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 21a, acte delegate pentru a modifica exemplele ilustrative pentru definiția ambalajelor din anexa I.”

14.

Articolul 20 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 20

Măsuri specifice

Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 21a, pentru a completa prezenta directivă, să adopte actele delegate necesare pentru a soluționa orice dificultăți întâmpinate în aplicarea dispozițiilor prezentei directive, în special în ceea ce privește materialele de ambalaj inerte introduse pe piață în Uniune în cantități foarte mici (și anume aproximativ 0,1 % în greutate), ambalajele primare ale echipamentelor medicale și ale produselor farmaceutice, ambalajele de mici dimensiuni și ambalajele de lux.”

15.

Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 21

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 39 din Directiva 2008/98/CE. Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (*3).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(*3)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”"

16.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 21a

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 11 alineatul (3), la articolul 19 alineatul (2) și la articolul 20 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 4 iulie 2018. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (3), la articolul 19 alineatul (2) și la articolul 20 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*4).

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 alineatul (3), al articolului 19 alineatul (2) și al articolului 20 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(*4)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.”"

17.

Anexele II și III se modifică astfel cum se prevede în anexa la prezenta directivă.

18.

Se adaugă anexa IV, astfel cum se prevede în anexa la prezenta directivă.