—

anularea Deciziei implicite a Comisiei Europene din 16 mai 2022 ca urmare a nefurnizării de date în termenul prevăzut la articolul 14 alineatul (3) și la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (1);

—

constatarea existenței unei încălcări a articolului 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin transmiterea datelor sale cu caracter personal atunci când autoritățile au început în paralel două proceduri, una penală și una civilă, împotriva reclamantului cu privire la aceleași pretinse fapte, în condițiile în care reclamantul fusese deja achitat de instanța din Pakistan cu privire la aceleași pretinse fapte;

—

constatarea existenței unei încălcări a articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1725 prin faptul că Comisia Europeană nu i-a acordat reclamantului accesul la datele sale cu caracter personal în termenul prevăzut, care era de trei luni, Comisia Europeană prelungind cu mai mult de trei luni soluționarea cererii reclamantului de furnizare a datelor sale cu caracter personal;

—

constatarea existenţei unei încălcări de către Comisia Europeană a principiului privind prezumția transparenței și divulgării prin faptul că Comisia Europeană nu i-a acordat reclamantului acces la datele sale cu caracter personal în termenul prevăzut, care era de trei luni, în condițiile în care procesul penal și procesul civil se află în paralel în desfășurare împotriva lui.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisia Europeană a articolului 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1725 întrucât aceasta nu i-a furnizat reclamantului, în termenul prevăzut de trei luni, datele sale cu caracter personal.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisia Europeană a articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1725 prin faptul că aceasta nu i-a furnizat reclamantului, în termenul prevăzut de trei luni, datele sale cu caracter personal și prin faptul că a prelungit termenul amintit în condițiile în care Comisia Europeană nu îl putea prelungi. Omisiunea Comisiei Europene de a soluționa o cerere de acces la datele cu caracter personal în termenul prevăzut la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1725 echivalează cu o decizie de respingere a unei astfel de cereri de acces. Asemenea termene, care sunt de interes public, nu pot fi modificate de părți. În conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1725, care constituie expresia specifică a principiului protecției jurisdicționale, orice refuz al accesului la datele cu caracter personal solicitat unei autorități administrative poate face obiectul unei căi de atac la o instanță.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisia Europeană a principiului privind prezumția transparenței și divulgării prin faptul că nu i-a acordat reclamantului acces la datele sale cu caracter personal în termenul prevăzut de trei luni, în condițiile în care procesul penal și procesul civil se află în paralel în desfășurare împotriva lui cu privire la aceleași fapte. În cazul prelucrării datelor cu caracter personal, este dreptul fundamental al unei persoane de a obține o copie a datelor sale cu caracter personal în cadrul procesului penal pendinte împotriva sa.