1)

Dispozițiile Directivei 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 (1), în special ale articolului 4 alineatul (5) și ale articolului 30 alineatele (1), (3), (5) și (6) din această directivă, trebuie interpretate în sensul că se opun introducerii de către o întreprindere feroviară, fără efectuarea unui control jurisdicțional al deciziei autorității de supraveghere, a unei acțiuni în despăgubire împotriva unui stat membru pentru motivul transpunerii incorecte a directivei, în situația în care un element al despăgubirii este plata excedentară a tarifului pentru utilizarea infrastructurii feroviare?

2)

Aprecierea că dreptul la despăgubire, în temeiul dreptului comunitar, pentru aplicarea eronată a dreptului Uniunii Europene, în special pentru transpunerea eronată a directivei sau pentru netranspunerea acesteia, este conferit doar dacă norma încălcată are ca obiect acordarea de drepturi particularilor, nelegalitatea este săvârșită în formă agravată (constând, în special, în depășirea vădită și gravă a puterii discreționare a statului membru în transpunerea directivei), iar legătura de cauzalitate între nelegalitate și prejudiciu este una directă se opune reglementării statului membru care acordă, în aceste cazuri, dreptul la despăgubire dacă sunt îndeplinite condiții mai puțin restrictive?