This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62017CN0728
Case C-728/17 P: Appeal brought on 24 December 2017 by the European Commission against the judgment of the General Court (Third Chamber) delivered on 13 October 2017 in Case T-572/16, Brouillard v Commission
Cauza C-728/17 P: Recurs introdus la 24 decembrie 2017 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 13 octombrie 2017 în cauza T-572/16, Brouillard/Comisia
Cauza C-728/17 P: Recurs introdus la 24 decembrie 2017 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 13 octombrie 2017 în cauza T-572/16, Brouillard/Comisia
JO C 112, 26.3.2018, p. 20–21
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
26.3.2018 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 112/20 |
Recurs introdus la 24 decembrie 2017 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 13 octombrie 2017 în cauza T-572/16, Brouillard/Comisia
(Cauza C-728/17 P)
(2018/C 112/27)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Mihaylova, G. Gattinara, agenți)
Cealaltă parte din procedură: Alain Laurent Brouillard
Concluziile recurentei
— |
Anularea Hotărârii Tribunalului din 13 octombrie 2017, Brouillard/Comisia (T-572/16); |
— |
respingerea acţiunii în primă instanţă; |
— |
obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente ambelor proceduri. |
Motivele și principalele argumente
Primul motiv de recurs se întemeiază pe denaturare. Acest motiv este compus din trei aspecte şi priveşte punctele 36, 39, 43-56, 62 şi 63 din hotărârea atacată.
Prin intermediul primului aspect, Comisia susţine că Tribunalul a săvârşit o eroare de drept în interpretarea anunţului de concurs. La punctele 36, 45 şi 47-56 din hotărârea atacată, acesta a considerat în mod eronat, pe de o parte, că adjectivul „complet” folosit în expresia „formare juridică completă”, care figurează în anunţul de concurs, nu se referea la conţinutul diplomei cerute, şi, pe de altă parte, că cuvântul „corespunzător”, cuprins în expresia „o diplomă minimum de licenţă”, nu se referea la diplomă, ci la formare. În plus, Comisia consideră că interpretarea contextuală şi teleologică nu susţine cu nimic concluziile Tribunalului, întrucât interpretarea condiţiilor de participare la un concurs trebuie să se facă în lumina descrierii sarcinilor posturilor care trebuie ocupate, care erau, potrivit anexei I la anunţul de concurs, atribuţii de traducere care trebuie îndeplinite de „jurişti cu o diplomă de studii”.
Prin intermediul celui de al doilea aspect, Comisia invocă o eroare de drept în interpretarea articolului 5 alineatul (3) litera (c) punctul (i) din statut la punctele 46-49 şi 52-53 din hotărârea atacată. Comisia consideră că această dispoziţie din statut nu are nicio relevanţă pentru procedurile de recrutare şi, în special, nu se opune ca o administraţie, la stabilirea cuprinsului unui anunţ de concurs, să prevadă condiţii de participare mai severe decât criteriile prevăzute în această dispoziţie. Contrar, celor prevăzute de Tribunal, un anunţ de concurs nu poate fi interpretat în lumina acestei dispoziţii statutare.
Prin intermediul celui de al treilea aspect, Comisia invocă o denaturare a conţinutului masterului cu finalitate profesională de la Université de Poitiers şi a actului de candidatură a reclamantului în primă instanţă. Comisia consideră că reiese în mod vădit din aceste două elemente de probă că reclamantul nu dispunea de o diplomă care să confirme un master 2 de 5 ani de studii, impuşi de anunţul de concurs. Prin urmare, constatările Tribunalului de la punctele 39, 43, 44 şi 52-54 din hotărârea atacată sunt eronate.
Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe o eroare de drept în interpretarea normelor care reglementează delimitarea atribuţiilor unei comisii de evaluare din cadrul unui concurs la verificarea existenţei diplomei unui candidat. Acest al doilea motiv, care priveşte punctele 37, 52 şi 54-56 din hotărârea atacată, urmăreşte să conteste raţionamentul Tribunalului potrivit căruia comisia de evaluare trebuia să accepte diploma reclamantului din primă instanţă numai pe baza dispoziţiilor naţionale privind eliberarea diplomei.
Al treilea motiv de recurs, care priveşte punctele 39, 44, 47, 48, 52 şi 57-61 din hotărârea atacată, se întemeiază pe încălcarea obligaţiei de motivare, întrucât Tribunalul nu a indicat în mod suficient în temeiul căror elemente din dosar ar fi dispus de o diplomă care să îi permită să respecte condiţia impusă de anunţul de concurs. În plus, Tribunalul s-ar contrazice întrucât, afirmând că formarea juridică completă şi diploma care atestă un ciclu complet de studii universitare erau două concluzii diferite, a constatat existenţa diplomei, fără a indica ce element poate dovedi existenţa unei formări juridice complete. În sfârşit, Tribunalul nu a explicat suficient motivul pentru care, în Hotărârea pronunţată în cauza T-420/13, care are autoritate de lucru judecat, diploma reclamantului a fost refuzată într-o procedură de atribuire a unui contract de traducere „freelance” pentru administraţia Curţii de Justiţie, deşi această diplomă ar fi justificat în prezent ca reclamantul să poată fi numit jurist-lingvist de carieră în serviciile de traducere ale Curţii.