31.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 173/1

Raportor:

Benjamin RIZZO

1.1.

încurajează statele membre să se angajeze mai puternic în chestiunea educației de înaltă calitate pentru toți, în contextul eforturilor de îndeplinire a obiectivelor UE pentru 2020 și a obiectivelor ONU pentru 2030;

1.2.

subliniază importanța educației și formării de înaltă calitate pentru toți finanțate de stat, subliniind în același timp importanța educării cetățenilor cu privire la drepturile omului, la rolul lor în calitate de cetățeni și importanța consolidării valorilor europene în toate programele educaționale ale statelor membre;

1.3.

pledează pentru acordarea unui sprijin mai puternic educației copiilor preșcolari (decisivă pentru dobândirea limbajului, socializare, adaptarea la învățământul primar și formarea continuă) și învățării pe tot parcursul vieții (decisivă pentru o integrare de succes în societate și pe piața forței de muncă);

1.4.

subliniază necesitatea de a se crea oportunități de formare pentru tinerii care își abandonează studiile, lucrătorii slab calificați și lucrătorii migranți și de a se recunoaște rezultatele educației non-formale și informale;

1.5.

constată că viitorul forței de muncă și provocările legate de digitalizare sunt teme esențiale cărora UE și statele sale membre trebuie să le acorde un loc central în dezbaterea politică și în dialogul social privind educația de înaltă calitate pentru toți;

1.6.

încurajează UE și statele sale membre să caute mai multe sinergii și strategii concertate la nivelul UE în domeniul educației pentru toți;

1.7.

reamintește Comisiei Europene (CE) și statelor membre necesitatea sprijinirii cadrelor didactice și a personalului din educație în eforturile lor de a ameliora toate aspectele legate de dezvoltarea lor profesională, în scopul îmbunătățirii performanțelor la locul de muncă. Prin urmare, recomandă să se realizeze investiții în calificarea profesorilor și formatorilor, urmărindu-se asigurarea unui echilibru de gen în recrutare, și să li se asigure tuturor condiții stabile de muncă, precum și condiții de carieră și salarii adecvate pentru toți;

1.8.

solicită o utilizare mai eficientă a fondurilor europene, în special a Fondului social european (FSE), și a programului Orizont 2020 pentru a sprijini educația și formarea de calitate, sprijinirea talentelor, cercetarea și inovarea.

2.1.

CESE este foarte mulțumit de faptul că Președinția malteză a ales „O educație de înaltă calitate pentru toți” ca temă generală și că a solicitat CESE să elaboreze un aviz exploratoriu pe această temă. Europa nu ar trebui să uite rolul esențial al unei educații de înaltă calitate pentru toți în consolidarea unei societăți europene angajate în susținerea drepturilor și a valorilor fundamentale. Malta își propune să promoveze includerea diversității în educația formală și non-formală prin asigurarea unor parcursuri de învățare echitabile și diverse. În acest sens, Malta a organizat o săptămână dedicată educației în ianuarie 2017, concentrându-se pe „echitate și învățare” și pe „educația digitală”.

2.2.

CESE salută, de asemenea, faptul că, pe 7 decembrie, CE a prezentat trei comunicări sub titlul „Inițiativa destinată tinerilor” (1). Prezentul aviz se concentrează asupra comunicării „Îmbunătățirea și modernizarea educației: O educație de înaltă calitate pentru toți”. În plus, în calitate de reprezentant al societății civile europene la nivelul UE, CESE se așteaptă să fie consultat cu privire la orice evoluție ulterioară legată de aceste inițiative și să joace un rol activ. Ca o primă reacție, însă, CESE își exprimă temerea că valoarea acestor inițiative s-ar putea pierde pentru că măsurile de austeritate afectează încă mulți membri ai societății noastre, împiedicându-i să beneficieze pe deplin de o educație de înaltă calitate.

2.3.

Cu toate că educația rămâne o prerogativă a guvernelor naționale, CESE consideră că UE ar trebui să își folosească influența și capacitatea financiară pentru a ajuta statele membre să investească mai mult în educația de înaltă calitate pentru toți.

3.1.1.

O educație de calitate contribuie la dezvoltarea unor oameni – bărbați și femei deopotrivă – liberi, cu spirit critic, conștienți, activi și autonomi, capabili să participe la progresul societății în care trăiesc și să înțeleagă valorile comune de libertate și solidaritate. Ea asigură, totodată, bazele care le permit oamenilor să facă față provocărilor pieței forței de muncă.

3.1.2.

Angajamentul în favoarea unei educații de calitate necesită acțiuni concrete, precum:

3.2.1.

CESE consideră că, dacă unul dintre scopurile principale ale educației este dezvoltarea oamenilor, așa cum s-a arătat mai sus, formarea este o disciplină și o activitate mai adaptată unor scopuri operaționale și are o legătură mai strânsă cu dezvoltarea și cu integrarea pe piața forței de muncă. CESE a prezentat deja diferențele și legăturile dintre educație și formare, care sunt corelate, cu siguranță, dar au obiective proprii. În multe avize, CESE a contribuit la recunoașterea educației ca drept fundamental al omului, ca bun public și ca responsabilitate principală a guvernelor.

3.2.2.

Declarația privind promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație (semnată de miniștrii educației la Paris, în martie 2015, după atacurile comise în Franța și în Danemarca) susține că UE „reafirmă hotărârea de a colabora în sprijinul valorilor fundamentale care stau la baza UE: respectarea demnității umane, libertatea (inclusiv libertatea de exprimare), democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului”.

3.2.3.

Din păcate, în 2016, violența întemeiată pe diverse motive (printre care grupurile politice de extremă dreapta, care susțin propuneri xenofobe și rasiste, terorismul care recurge la argumente religioase și respingerea puternică a refugiaților care fug din calea războiului și a conflictelor) a avut din nou consecințe dureroase. Educația privind drepturile omului și educația civică, precum și cea privind valorile UE ar trebui, prin urmare, consolidată în toate programele de învățământ ale statelor membre.

3.2.4.

În acest sens, statele membre trebuie să adauge noi dimensiuni educației – legăturile sale cu drepturile fundamentale și viitorul pieței forței de muncă –, să pregătească cetățenii pentru confruntarea cu schimbările culturale și funcționale care rezultă din schimbările de situație și să asigure o formare adecvată sarcinilor și aptitudinilor necesare unei economii bazate pe dezvoltare durabilă.

3.2.5.

Printre provocările cu care se confruntă educația contemporană se numără capacitatea de a folosi informațiile existente. Accesul la informații este un drept al cetățeanului, însă folosirea acestora este o chestiune complexă. Alegerea, interpretarea și utilizarea informațiilor sunt aspecte care ar putea și ar trebui să fie învățate la nivel individual și la nivelul societății. Capacitatea de a te folosi de informație este unul dintre criteriile de definire a unei educații de înaltă calitate.

3.3.1.

Un raport Eurostat afirmă că „în 2015, aproximativ 25 de milioane de copii sau 26 % din populația cu vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani din UE se aflau în situație de risc […] [de sărăcie și excluziune socială]. […] În 2015, mai mult de o treime din copii erau expuși riscului [de sărăcie și excluziune socială] […] în 6 state membre: România, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Spania și Italia”. Cea mai mare creștere a avut loc în Grecia (de la 28,7 % în 2010 la 37,8 % în 2015, adică aproape 9,1 puncte procentuale în plus). Aceste date îngrijorătoare arată în mod clar legătura dintre criză și creșterea sărăciei.

3.3.2.

Cele mai recente rapoarte ale UE privind sectorul educației oferă dovezi suplimentare asupra unei chestiuni reflectate în multe analize și declarații anterioare ale societății civile: aceea că sărăcia este strânsă legată de contextul socioeconomic și cultural al familiilor și al grupurilor sociale. Eurostat afirmă că „proporția copiilor expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială în UE scade odată cu nivelul de educație al părinților acestora. În 2015, erau expuși riscului de sărăcie […] aproape două treimi (65,5 %) din copiii ai căror părinți aveau un nivel scăzut de educație (absolvenți, în cel mai bun caz, ai învățământului secundar inferior), față de 30,3 % din copiii care locuiau cu părinți cu un nivel de educație mediu […] și 10,6 % din copiii cu părinți cu un nivel de educație mai ridicat”.

3.3.3.

Sărăcia educațională sau procentul tinerilor care nu reușesc să îndeplinească standardele minime în educație reprezintă una dintre cele mai mari provocări din Europa în prezent. Pe de altă parte, din cauza crizei economice și a constrângerilor bugetare și fiscale stricte, calitatea sistemelor de educație și de formare s-a deteriorat, sporind riscul de sărăcie și excluziune și punând astfel în pericol principiul educației publice de înaltă calitate pentru toți.

3.3.4.

Unele țări europene au decis să reducă bugetele pentru educație, să reducă salariile personalului, să limiteze recrutarea personalului, să sisteze construirea de școli sau să nu mai aloce suficiente resurse pentru menținerea unei infrastructuri sigure și acceptabile de instituții de învățământ, dar această tendință trebuie inversată. În 2014, cheltuielile publice pentru educație au fost de doar 1,1 % în termeni reali și zece state membre și-au redus cheltuielile în 2014, comparativ cu 2013 (2). Prin urmare, CESE îndeamnă guvernele naționale să reexamineze și să modifice programele de austeritate care ar putea afecta grav punerea în aplicare a angajamentelor asumate la nivel european și internațional în domeniul educației, cum ar fi Agendele 2020 și 2030.

3.4.1.

Viitorul forței de muncă este un subiect esențial, căruia trebuie să i se acorde un loc principal în cadrul dezbaterii politice și al dialogului social privind educația de înaltă calitate. În plus, schimbările de mare anvergură redefinesc metodele de muncă. Rezultatul este acela că, în ciuda deschiderii de noi oportunități pentru crearea de noi locuri de muncă în contextul inovării, forța de muncă este caracterizată acum de niveluri ridicate de imprevizibilitate atât pentru lucrători, cât și pentru întreprinderi. Deși se asociază cu noi oportunități, tranziția pe care o generează revoluția digitală amplifică și mai mult sentimentul de imprevizibilitate și de complexitate. Astfel cum a fost menționat în primul Monitor al educației și formării, elaborat de Comisia Juncker, „Pregătirea persoanelor pentru ocuparea forței de muncă este doar o parte din imaginea de ansamblu. Educația are un rol la fel de important în crearea unei societăți mai bune.” Totuși, în prezent, chiar și cei mai calificați lucrători își pot pierde locurile de muncă. Deși sunt esențiale, educația și formarea în sine nu mai oferă garanția unui loc de muncă bun, stabil și bine plătit. Și inegalitățile pe piața forței de muncă par să fi devenit o preocupare care trebuie abordată în mod corespunzător.

3.4.2.

Învățământul profesional și tehnic (VET) este din ce în ce mai important pentru combaterea șomajului, trebuind să fie îmbunătățit să devină mai accesibil și mai adecvat. Trebuie alocate resurse umane și financiare corespunzătoare pentru a se asigura calitatea rezultatelor educației și capacitate de inserție profesională a persoanelor în cauză.

3.4.3.

Un raport al CE de evaluare a investițiilor efectuate în cadrul Fondului social european (FSE) în perioada 2007-2013 arată că, până la sfârșitul anului 2014, cel puțin 9,4 milioane de locuitori europeni au găsit un loc de muncă și 8,7 milioane au obținut o calificare sau un certificat. Alte rezultate pozitive, cum ar fi creșterea nivelului de competențe, au fost raportate de 13,7 milioane de participanți. Această veste bună ar trebui să încurajeze statele membre să continue combaterea șomajului în Europa, al cărui nivel este încă ridicat în multe țări.

3.4.4.

De asemenea, CESE recomandă UE și statelor sale membre să investească mai mult în cercetare și inovare pentru a crea noi locuri de muncă și de mai bună calitate pentru viitor.

3.4.5.

Încă mai există diferența de remunerare între femei și bărbați. Comisarul european Věra Jourová atrăgea atenția, în noiembrie 2015, asupra faptului că „femeile continuă să lucreze aproape două luni fără plată în fiecare an, din cauza salariului mediu pe oră al femeilor cu 16,4 % mai redus decât cel al bărbaților. Egalitatea dintre bărbați și femei este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene, dar actualitatea ne reamintește că ea nu este și una dintre realitățile fundamentale.” Având în vedere feminizarea sectorului educației, salariile ar trebui să fie revizuite și oportunitățile de carieră îmbunătățite.

3.5.1.

Statele membre trebuie să reafirme rolul educației publice în realizarea egalității și a coeziunii sociale. La o analiză a celor mai recente date din UE privind sărăcia și riscul de excluziune socială, nu poate fi subestimată importanța educației publice pentru construirea unei societăți mai echitabile.

3.5.2.

Educația de înaltă calitate ar trebui oferită în mod echitabil și fără scop lucrativ. Guvernele au în primul rând responsabilitatea de a asigura resursele adecvate pentru educația accesibilă în mod universal, așa cum s-au angajat să facă la nivel internațional și european. Investițiile în educație, în special în învățământul de stat, ar trebui să devină o prioritate politică.

3.5.3.

Dat fiind că nu toți lucrătorii au instrumentele necesare pentru a face față riscurilor societale, personale și profesionale, este esențial să li se asigure accesul pe tot parcursul vieții la oportunități de perfecționare și recalificarea de înalt nivel în sectorul public și la o protecție socială adecvată. Ca reprezentant al societății civile la nivelul UE, CESE subliniază necesitatea de a consolida structurile publice de formare profesională a șomerilor și migranților și de a asigură o mai bună finanțare a acestora.

3.5.4.

CESE consideră, de asemenea, că partenerii sociali și comunitatea educațională ar trebui să aibă competențe de monitorizare și evaluare a eficienței cheltuielilor publice în domeniul educației.

3.6.1.

În Europa, dialogul social în sectorul educației se confruntă cu o varietate de provocări, din cauza unor factori interni și externi. Preocupările economice care necesită o rezolvare mai rapidă au generat reducerea caracterului prioritar al dialogului social pe agenda politică. Lipsa unui dialog social eficace se reflectă în faptul că deciziile care afectează personalul didactic și comunitatea școlară sunt adeseori luate în afara consultărilor oficiale cu partenerii sociali. În multe țări, domeniul de aplicare al negocierilor a fost restrâns exact în momentul în care acesta ar trebui să se extindă, pentru a aborda numeroasele provocări noi cu care se confruntă comunitatea educațională.

3.6.2.

Prin urmare, CESE încurajează statele membre și partenerii sociali să consolideze corelarea dialogului social național și cu cel european și să discute despre modalitățile de extindere a domeniului de aplicare a negocierilor colective. Dialogul social european este esențial în sectorul educației pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale Agendei 2030, deoarece reunește angajatorii și angajații europeni din acest domeniu, dându-le posibilitatea să convină asupra modului de a face față provocărilor cu care se confruntă sectorul. Ar trebui implicată, de asemenea, întreaga comunitate educațională (părinți, studenți, organizațiile societății civile etc.).

3.7.1.

În ultimii ani, lumea a trecut de la o economie axată în mare măsură pe producție la o economie mai orientată înspre sectorul serviciilor. Crearea de cunoștințe a devenit un factor de valoare esențial atât pentru producție, cât și pentru servicii.

3.7.2.

Tehnologia informației și comunicațiilor în lumea globalizată a schimbat integrarea economică și interdependența la toate nivelurile. În plus, transformarea digitală generează schimbări majore ale industriilor și ale serviciilor. Aceasta include tranziția de la ocuparea forței de muncă tradițională la locurile de muncă digitale. TIC este utilizată în numeroase moduri. Aceasta sprijină, de asemenea, rețelele virtuale sociale și/sau politice. Astfel, TIC joacă un rol din ce în ce mai important în socializarea copiilor și a tinerilor.

3.7.3.

Deși oferă oportunități în multe domenii, TIC deschide calea către pericole reale, cum ar fi criminalitatea informatică, conținutul periculos și dăunător, sporirea comercializării serviciilor, precum și posibilitatea supravegherii tehnologice și a utilizării necorespunzătoare a datelor cu caracter personal. Protecția datelor personale și securitatea informațiilor în domeniul educației ar trebui abordate printr-o strategie europeană. În plus, unele țări europene au instituit strategii naționale pentru a stimula utilizarea TIC în diferite domenii, inclusiv o strategie specifică dedicată educației, dar rămân lacune mari privind punerea în aplicare.

3.7.4.

Introducerea serviciilor digitale în educație este un subiect esențial pentru comunitatea educațională și pentru societate. Comisia Europeană a subliniat, în Agenda sa digitală și în cadrul strategic în domeniul educației și formării profesionale 2020, necesitatea unor abordări inovatoare de predare și învățare în statele membre, pentru a îmbunătăți competențele digitale și pentru a pregăti forța de muncă pentru locurile de muncă digitale ale viitorului. Studiile și rapoartele de cercetare elaborate de OCDE și UNESCO indică, de asemenea, aceeași direcție: nevoia inerentă de garantare a faptului că instituțiile de învățământ sunt echipate pentru a utiliza TIC în predare și pentru a îmbunătăți competențele de predare în privința utilizării pedagogice a TIC la toate nivelurile de educație, în scopul modelării viitorului.

3.7.5.

Integrarea noilor tehnologii în educație ar putea stimula competențele care sunt necesare pentru adaptarea la tehnologia aflată într-o schimbare rapidă și ar putea pregăti elevii pentru învățarea pe tot parcursul vieții și pentru o cetățenie democratică activă. Totuși, deși TIC în domeniul educației are potențialul de a îmbunătăți predarea și învățarea, aceasta prezintă și multe provocări pentru profesori și elevi, de tipul celor menționate în prezentul aviz.

3.7.6.

În cele din urmă, trebuie remarcat că, dacă dorește să-și mențină poziția de lider în domeniul învățământului superior și al cercetării științifice, UE trebuie să își consolideze investițiile în sprijinirea talentelor, cercetare și inovare.

3.8.1.

Este bine cunoscut rolul esențial al cadrelor didactice în succesul sau eșecul inițiativelor și programelor de educație. CESE solicită autorităților și instituțiilor din domeniul educației să ofere profesorilor sprijin pedagogic și tehnic formal continuu, pentru a-i ajuta să se adapteze la noile sisteme digitale și pentru a evita ca utilizarea TIC să aibă drept rezultat deteriorarea condițiilor de lucru. CESE recomandă să se investească în calificarea formatorilor și a profesorilor, să se asigure echilibrul de gen în cadrul procesului de recrutare a celor mai buni din această categorie profesională, oferindu-se condiții stabile de muncă, precum și condiții de carieră și salarii adecvate.

3.8.2.

Deoarece se prevede o schimbare radicală a standardelor naționale în ce privește tehnologiile din domeniul educației, reprezentanții personalului din învățământ ar trebui consultați atunci când autoritățile naționale din domeniul educației au intenția să introducă noi strategii și programe care le schimbă modul de lucru de zi cu zi. Subiectele precum încărcarea de materiale video și audio pe internet, manipularea prin mass-media, prezentarea și publicarea în mass-media, crearea unui site web, introducerea datelor, gestionarea bazelor de date, colectarea informațiilor, mediul colaborativ și partajarea de fișiere ar trebui să fie integrate în programele lor de formare inițială și la locul de muncă. Este esențial ca fiecare profesor să fie instruit, astfel încât să obțină respectivele abilități și competențe.

3.8.3.

CESE recomandă, de asemenea, ca statele membre să faciliteze posibilitățile de mobilitate a profesorilor și a personalului din educație în statele membre, asigurându-le drepturile de pensie și de asigurări sociale, pentru ca educația și formarea să devină o profesie mai atractivă pentru generațiile mai tinere.