10.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 208/43

—

având în vedere comunicările Comisiei Europene privind strategia de extindere și principalele provocări pentru anii 2007-2008, 2008-2009, 2009-2010, 2010-2011, 2011-2012 și 2012-2013,

—

având în vedere cadrele financiare multianuale orientative, documentele de planificare multianuale orientative, programele naționale și fișele de proiect negociate de Comisie cu fiecare țară candidată și potențial candidată în parte,

—

având în vedere Raportul special nr. 12/2009 al Curții de Conturi Europene intitulat „Eficacitatea proiectelor Comisiei din domeniul justiției și afacerilor interne pentru Balcanii de Vest”,

—

având în vedere Raportul special nr. 16/2009 al Curții de Conturi intitulat „Gestionarea de către Comisia Europeană a asistenței de preaderare pentru Turcia”,

—

având în vedere Raportul special nr. 14/2011 al Curții de Conturi intitulat „A ameliorat asistența din partea UE capacitatea Croației de a gestiona finanțarea postaderare?”,

—

având în vedere Raportul special nr. 18/2012 al Curții de Conturi intitulat „Asistența acordată de Uniunea Europeană pentru sprijinirea supremației legii în Kosovo (1)”,

—

având în vedere „Evaluarea tematică privind sistemul judiciar și drepturile fundamentale în Turcia” prezentată de Comisie în octombrie 2012,

—

având în vedere „Evaluarea tematică privind statul de drept, reforma sistemului judiciar și combaterea corupției și a criminalității organizate în Balcanii de Vest” – loturile 2 și 3 prezentate de Comisie în mai 2012 și, respectiv, februarie 2013,

—

având în vedere nota de informare a Comisiei din martie 2013 (2) privind utilizarea fondurilor de preaderare în domeniul sistemelor judiciare și al combaterii corupției în țările din Balcanii de Vest și în Turcia,

—

având în vedere rapoartele Comisiei din 2012 privind situația țărilor candidate și potențial candidate,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0318/2013),

A.

întrucât țările candidate și cele potențial candidate ar trebui să își continue eforturile de ameliorare a propriilor sisteme judiciare și de combatere a corupției dacă acest lucru este considerat necesar pentru aderare, chiar și atunci când au devenit state membre ale UE; întrucât, la Summitul de la Helsinki din 1999, Consiliul European i-a acordat Turciei statutul de țară candidată la aderarea la UE, iar Parteneriatul de aderare UE-Turcia a fost adoptat în 2001 și întrucât, la Consiliul European din 2003 de la Salonic, Procesul de stabilizare și de asociere a fost confirmat drept politica UE privind țările din regiunea Balcanilor de Vest, ele devenind astfel eligibile pentru a adera la UE; întrucât Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) nu este singurul mijloc prin care UE sprijină reforma statului de drept în Bosnia și Herțegovina și în Kosovo, deoarece în Kosovo se acordă sprijin pentru reforma sectorului judiciar și prin intermediul EULEX, iar în Bosnia și Herțegovina s-a derulat o misiune de poliție în perioada 2003-2012;

B.

întrucât asigurarea respectării statului de drept, în special pe calea reformei judiciare, și combaterea corupției și a criminalității organizate în țările din Balcanii de Vest și în Turcia sunt considerate de Comisie drept priorități absolute și întrucât, începând din 2012, „Noua abordare” a fost aplicată în cadrul politicii de extindere, tratând reforma justiției și afacerile interne în faza incipientă a procesului de aderare prin introducerea unei noi metodologii de negociere, cu priorități și condiționalități clare în domeniile aferente capitolelor 23 și 24, urmărind astfel o mai bună stabilire a ordinii de prioritate în ceea ce privește asistența financiară acordată în cadrul IPA II;

C.

întrucât Uniunea Europeană oferă asistență financiară țărilor candidate și potențial candidate prin intermediul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA), care a înlocuit programele TPA, PHARE și CARDS începând din 2007 și întrucât toate țările candidate și potențial candidate, cu excepția Islandei, beneficiază de fonduri de preaderare acordate de UE în cadrul reformei propriilor sisteme judiciare și al combaterii corupției;

D.

întrucât noul instrument pentru preaderare IPA II trebuie să fie mai strategic, mai eficient și mai bine direcționat decât predecesoarele sale pentru a obține rezultate mai durabile sub aspectul îmbunătățirii gradului de pregătire a acestor țări pentru aderare și, dacă este posibil, pentru a favoriza abordarea sectorială în scopul sprijinirii unor strategii de reformă cuprinzătoare ale țărilor beneficiare;

E.

întrucât sprijinul UE în favoarea reformelor asociate statului de drept din Bosnia și Herțegovina și din Kosovo nu se limitează la asistența IPA – în Bosnia și Herțegovina s-a derulat o misiune de poliție în perioada 2003-2012, iar sprijinul pentru Kosovo a fost acordat și sub forma misiunii UE privind statul de drept din Kosovo (EULEX), care a debutat în 2008 – și întrucât, cu un efectiv total de peste 2000 de persoane la 1 iulie 2013 (dintre care peste 730 detașate de state membre ale UE) și cu un buget anual de puțin peste 100 de milioane EUR (iunie 2012 – iunie 2013), EULEX joacă un rol substanțial în sprijinirea instituțiilor din Kosovo în domeniul statului de drept, inclusiv în reforma justiției și în lupta împotriva corupției;

F.

întrucât începând din 2007 sunt eligibile pentru finanțare în cadrul programelor IPA cu beneficiari multipli proiectele regionale care sprijină cooperarea între beneficiari din diferite țări și proiectele orizontale care abordează nevoile comune ale mai multor beneficiari,

1.

amintește că lupta împotriva corupției și a crimei organizate este una dintre cele mai importante priorități pentru orice țară candidată sau potențial candidată care dorește să își realizeze perspectiva europeană;

2.

reiterează faptul că independența sistemului judiciar, protecția și promovarea drepturilor fundamentale și combaterea eficientă a corupției joacă un rol esențial în consolidarea statului de drept și a democrației; salută noua abordare a UE în materie de negocieri, care ancorează ferm aceste domenii esențiale în centrul procesului de aderare și prevede o deschidere timpurie a capitolelor 23 și 24 pe baza unor planuri de acțiune clare și detaliate, stimulând crearea legislației și a instituțiilor necesare, precum și a unui istoric solid de punere în aplicare; subliniază necesitatea stabilirii unor indicatori de referință transparenți și echitabili pentru întregul proces, pe baza cărora criteriile de aderare pot fi transpuse în acțiuni concrete întreprinse în vederea aderării;

3.

observă că, din 2001, asistența de preaderare acordată de UE Turciei în domeniul reformei sistemului judiciar s-a ridicat la 128 938 935 EUR pentru 30 de proiecte, din care, la 31 decembrie 2012, era plătită suma de 66 645 666 EUR; subliniază că, în prezent, sunt finalizate nouă proiecte, 11 sunt în curs de desfășurare, iar 10 urmează să fie începute (3);

4.

constată că, în februarie 2012, Comisia a inițiat o procedură de recuperare de fonduri în legătură cu două proiecte finalizate din Turcia, și anume Construirea a trei curți de apel la Ankara, Erzurum și Diyarbakır (4) și Sprijinirea înființării de curți de apel în Turcia (5); ia act de faptul că, în aprilie 2012, a fost recuperată suma de 21 767 205,29 EUR reprezentând plățile efectuate de Comisie pentru ambele proiecte; constată că decizia Comisiei în favoarea unei recuperări integrale a fost contestată de evaluatorii externi; invită Comisia să prezinte, până în decembrie 2013, informații detaliate cu privire la această chestiune și să explice opțiunea unei recuperări integrale;

5.

observă că, din 2005, asistența de preaderare acordată de UE țărilor din Balcanii de Vest în domeniul reformei sistemului judiciar s-a ridicat la 240 064 387,48 EUR pentru 124 de proiecte, din care, la 31 decembrie 2012, era plătită suma de 85 749 243,96 EUR; subliniază că, în prezent, sunt finalizate 53 de proiecte, 47 sunt în curs de desfășurare, iar 23 urmează să fie începute (6);

6.

observă că, din 2001, asistența de preaderare acordată de UE Turciei în domeniul combaterii corupției s-a ridicat la 6 160 000 EUR pentru 5 proiecte, din care, la 31 decembrie 2012, era plătită suma de 1 661 732 EUR; subliniază că, în prezent, este finalizat un proiect, două sunt în curs de desfășurare, iar două urmează să fie începute;

7.

observă că, din 2005, asistența de preaderare acordată de UE țărilor din Balcanii de Vest în domeniul combaterii corupției s-a ridicat la 55 160 227,76 EUR pentru 45 de proiecte, din care, la 31 decembrie 2012, era plătită suma de 16 060 007,57 EUR; subliniază că, în prezent, sunt finalizate 18 proiecte, 17 sunt în curs de desfășurare, iar 10 urmează să fie începute (7);

8.

evidențiază noua strategie a Comisiei de a aborda reformele justiției și aspectele legate de afacerile interne într-o fază timpurie a procesului de aderare; observă totuși că, în medie, doar 3,13 % din cuantumul total al pachetului de preaderare acordat de UE pentru perioada 2007-2012 erau destinate justiției, iar combaterii corupției, doar 0,52 %; observă că pentru aceeași perioadă suma totală alocată tuturor domeniilor de politică vizate de capitolele 23 și 24 (sistemul judiciar și drepturile fundamentale și justiția, libertatea și securitatea) este de aproximativ 7,41 % din totalul asistenței de preaderare; remarcă, de asemenea, că aproximativ 16,29 % din fondurile alocate componentei I vizează consolidarea statului de drept în țările candidate și potențial candidate;

9.

ia act de suspendarea contractului aferent proiectului IPA 2007 „Sprijin pentru capacitățile din cadrul Ministerului de Justiție din Bosnia și Herțegovina pentru planificarea strategiilor, coordonarea ajutorului și integrarea în UE”; invită Comisia să furnizeze informații detaliate cu privire la suspendarea contractului și la stadiul proiectului până în decembrie 2013;

10.

evidențiază noua strategie a Comisiei de a aborda reforma justiției și aspectele legate de afacerile interne într-o fază timpurie a procesului de aderare; observă totuși că, în medie, doar 2,87 % din cuantumul total al asistenței de preaderare acordate de UE pentru perioada 2007-2013 sunt destinate justiției, iar combaterii corupției, doar 0,52 %;

11.

constată că ponderea cofinanțării din partea autorităților naționale diferă mult de la o țară la alta, Croația și Turcia cofinanțându-și majoritatea proiectelor, în timp ce toate proiectele derulate în Serbia sunt acoperite integral de asistența de preaderare a UE; este de părere că proiectele cofinanțate, îndeosebi în domeniul sistemului judiciar și al combaterii corupției, aduc un nivel mai ridicat de apropriere din partea beneficiarilor; invită așadar Comisia să crească, în cadrul IPA II, numărul proiectelor cofinanțate de autoritățile naționale;

12.

consideră că ponderea asistenței de preaderare investite în reforma sistemului judiciar și în combaterea corupției nu reflectă prioritatea stabilită de Comisie în această privință; având în vedere importanța sistemului judiciar și a aspectelor legate de corupție, gravitatea problemelor existente în acest domeniu, precum și efectele de propagare și sinergiile pozitive de care ar beneficia alte sectoare dacă reformele din domeniul sistemului judiciar și al combaterii corupției ar fi finalizate și puse în aplicare în mod corespunzător, solicită Comisiei și țărilor beneficiare să aloce acestor două domenii o finanțare mai substanțială și mai adecvată; observă totuși că alți factori, cum ar fi dialogurile structurate specifice fiecărei țări cu privire la statul de drept și la sistemul judiciar, au un impact semnificativ asupra eficienței asistenței de preaderare din partea UE în reforma sistemelor judiciare și în combaterea corupției; recunoaște, prin urmare, că ponderea în finanțarea totală nu reprezintă singurul criteriu pentru eficiența eforturilor UE de a consolida statul de drept și practicile de combatere a corupției;

13.

regretă că finanțarea în cadrul IPA I pare limitată în raport cu importanța acestor domenii; observă cu toate acestea o capacitate de absorbție scăzută a IPA I în domeniul statului de drept în unele țări candidate și potențial candidate; consideră că este esențial să se îmbunătățească gestionarea fondurilor pentru preaderare în acest domeniu în cadrul IPA II și subliniază că progresele realizate atât pentru atingerea, cât și pentru punerea în aplicare a unor obiective specifice legate de independența și eficiența sistemului judiciar, de statul de drept și de combaterea corupției, ar trebui să fie monitorizate și evaluate pe baza unor indicatori cantitativi și calitativi; consideră, de asemenea, că este important să se stimuleze performanța în cadrul IPA II pentru a recompensa realizarea unor progrese considerabile în atingerea obiectivelor specificate în documentele de strategie;

14.

regretă că Comisia nu dispune de un instrument care să indice automat rata de execuție a proiectelor de preaderare la UE și subliniază că informațiile privind rata de execuție sunt esențiale pentru a monitoriza implementarea eficientă a proiectelor și, astfel, pentru a evidenția blocajele potențiale într-un stadiu timpuriu; solicită Comisiei să centralizeze o dată la șase luni datele privind rata de execuție a proiectelor care beneficiază de asistență de preaderare din partea UE;

15.

observă că cooperarea privind reforma sistemului judiciar și combaterea corupției are loc, de asemenea, la nivel politic prin dialoguri structurate specifice fiecărei țări cu privire la statul de drept și la sistemul judiciar, purtate cu țările candidate și potențial candidate;

16.

subliniază că eficacitatea proiectelor de preaderare implementate în domeniul justiției și al combaterii corupției depinde în primul rând de voința politică a autorităților de a adopta și a aplica în totalitate reformele; regretă faptul că în majoritatea țărilor candidate sau potențial candidate nu se manifestă un sprijin politic puternic în favoarea introducerii de reforme eficiente în ceea ce privește combaterea corupției și a criminalității organizate sau în favoarea unui sistem judiciar complet independent; atrage atenția asupra faptului că țările candidate și potențial candidate beneficiază de asistență de preaderare din partea UE pentru a-și alinia sistemele juridice – atât cadrul legislativ, cât și practicile – la standardele europene;

17.

salută schimbările care corelează mai bine cadrul juridic și instituțional cu acquis-ul UE, precum și modernizarea structurii instituționale a sistemului judiciar; recunoaște, de exemplu, impactul pozitiv al introducerii sistemului de gestionare a cazurilor (SGC) asupra imparțialității și eficienței instanțelor de judecată, deși funcționarea și eficacitatea sa sunt uneori împiedicate de obiective prea ambițioase, cum s-a întâmplat în Kosovo;

18.

invită Comisia să depună eforturi în vederea unei definiri mai clare a sferei proiectelor în domeniul sistemelor judiciare și al combaterii corupției, care să permite o monitorizare și o raportare mai consecvente în aceste domenii;

19.

subliniază că Parlamentul ar trebui să fie activ implicat în supravegherea alocării și a cheltuirii fondurile de preaderare în țările candidate și potențial candidate în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește sistemele judiciare și lupta împotriva corupției; subliniază, prin urmare, că Parlamentul ar trebui informat cu privire la punerea în aplicare a IPA și la alocarea fondurilor pentru țările candidate și potențial candidate;

20.

reamintește faptul că statul de drept este fundamentul democrației și reprezintă o condiție esențială pentru o economie de piață funcțională, subliniind necesitatea plasării reformelor judiciare într-un context mai larg; subliniază că justiția ar trebui să fie pe deplin independentă, mai previzibilă, eficientă și echitabilă pentru ca cetățenii și întreprinderile să poată avea încredere în sistemul judiciar; subliniază, în această privință, faptul că este necesar să se instituie distribuirea aleatorie a cauzelor în toate instanțele și să se asigure desfășurarea rapidă a proceselor, unificarea jurisprudenței și publicarea tuturor hotărârilor judiciare imediat după adoptare, facilitându-se accesul la acestea, precum și avantajele, inclusiv cele financiare, ale utilizării unui sistem de e-justiție; atrage atenția asupra faptului că formarea adecvată și continuă a judecătorilor, a procurorilor și a funcționarilor este esențială; constată că „Noua abordare” ar trebui să se axeze pe aceste aspecte în contextul negocierilor de aderare;

21.

consideră că este esențial să se creeze o legătură mai strânsă între asistența financiară acordată de UE și prioritățile politicii de extindere, în special în ceea ce privește statul de drept, pentru a consolida independența, responsabilitatea, imparțialitatea, profesionalismul, transparența și eficiența sistemelor judiciare; subliniază că existența unei finanțări previzibile și suficiente este o condiție prealabilă esențială pentru reforme judiciare durabile; subliniază importanța formării profesionale continue a judecătorilor, a procurorilor și a funcționarilor; solicită un ajutor financiar suplimentar pentru actorii societății civile relevanți și un angajament față de aceștia, în vederea creșterii transparenței sistemului judiciar și a îmbunătățirii capacităților sale pe termen lung, precum și față de cei care acționează ca gardieni sau informatori în ceea ce privește utilizarea necuvenită a fondurilor;

22.

regretă faptul că impactul și sustenabilitatea asistenței financiare a UE sunt subminate în mare măsură de lipsa unui sistem de justiție previzibil și a unei finanțări interne previzibile și suficiente;

23.

constată că „Noua abordare” își propune să se axeze pe aceste aspecte în contextul negocierilor de aderare;

24.

constată că, pentru majoritatea țărilor candidate și potențial candidate, corupția este o provocare importantă; este preocupat de faptul că, în cazul mai multor țări din Balcanii de Vest, rapoartele privind progresele înregistrate menționează faptul că legăturile care s-au format între infractori, rețelele de criminalitate organizată și elitele politice pe durata conflictelor din regiune s-au menținut în societățile de astăzi; este profund îngrijorat de fenomenul de „captură a statului”, care este prezent în unele dintre aceste țări;

25.

observă că implementarea autentică și obținerea de rezultate concrete în ceea ce privește combaterea corupției, mai ales în cazurile de corupție politică la nivel înalt și de corupție în sistemul judiciar, reprezintă în continuare o provocare importantă și că ar trebui să se obțină rezultate convingătoare pe planul urmăririlor în justiție și al condamnărilor pentru a se măsura progresele realizate; salută faptul că „Noua abordare” se va axa pe aceste aspecte în contextul negocierilor de aderare; subliniază necesitatea ca activitățile de combatere a corupției să fie mai bine planificate și finanțate, cu cooperarea unei game largi de părți interesate; solicită Comisiei să elaboreze o perspectivă strategică cuprinzătoare și pe termen mai lung a finanțării de către UE a organizațiilor societății civile care desfășoară activități în domeniile transparenței și anticorupției atât la nivel național, cât și la nivel european; constată că „Noua abordare” își propune să se axeze pe aceste aspecte în contextul negocierilor de aderare;

26.

dorește să vadă că există un istoric al urmăririlor penale și hotărârilor judecătorești imparțiale și reușite în materie de combatere a corupției, inclusiv în cazurile de mare importanță, pentru a întări încrederea cetățenilor în statul de drept și în instituțiile publice; invită autoritățile competente să îmbunătățească cooperarea interinstituțională, în special cu structurile de aplicare a legii, să sensibilizeze opinia publică și să dezvolte capacitățile de planificare, de punere în aplicare și de monitorizare a normelor și activităților de combatere a corupției, precum și să coopereze îndeaproape cu Grupul de state împotriva corupției (GRECO) și să întrețină relații strânse cu organismele de stat independente, cum ar fi agențiile anticorupție; solicită punerea în aplicare a unor strategii de prevenire și de combatere a corupției la nivel național și internațional;

27.

consideră că libertatea presei și a mass-mediei și libertatea digitală sunt esențiale pentru exercitarea unui control asupra puterii și reprezintă o componentă importantă în lupta împotriva corupției, atât prin asigurarea unei platforme pentru libertatea de exprimare, cât și prin asigurarea accesului publicului la informații; solicită, prin urmare, ca aceste libertăți să fie urmărite în mod activ prin programele din cadrul IPA care vizează guvernul, cetățenii, presa și canale mass-media;

28.

este preocupat de faptul că asistența de preaderare acordată de UE nu este întotdeauna utilizată într-o manieră coerentă din cauza lipsei unei abordări și strategii regionale; subliniază, de exemplu, că, în vreme ce, în Croația, asistența de preaderare acordată de UE a finanțat o agenție anticorupție cu competențe de investigare, aceasta a finanțat în Kosovo o agenție anticorupție fără astfel de competențe, ridicând, astfel, semne de întrebare asupra eficienței sale; prin urmare, invită Comisia să elaboreze o strategie regională clară în vederea evitării modelelor de finanțare contradictorii în țările candidate și potențial candidate;

29.

observă că proiectele de preaderare au o durată cuprinsă între un an și trei ani și jumătate; recunoaște, pe baza evaluărilor tematice externe, că aceste termene sunt solicitante, dacă nu prea ambițioase, ținând cont de sfera amplă a majorității proiectelor și de numeroasele lor componente, adesea complicate; având în vedere complexitatea reformelor din domeniul justiției și al combaterii corupției și timpul necesar doar pentru activitățile de pre-programare, recomandă Comisiei să ia măsurile adecvate în cadrul programării și al proiectelor IPA II care ar putea antrena un calendar mai lung (de cinci până la șapte ani), prevăzând proceduri de revizuire prestabilite și periodice care să permită ajustări mai flexibile, inclusiv privind pachetul financiar;

30.

este îngrijorat de întârzierile cronice înregistrate în implementarea proiectelor și, în definitiv, de eficiența lor; observă, de exemplu, că proiectele din Turcia înregistrează, în medie, o întârziere de un an înainte de execuția contractelor, din cauza blocajelor în materie de ofertare și contractare, în timp ce în Croația, contractele pentru programele PHARE au fost semnate, în medie, cu peste un an întârziere față de data programată, cu doar câteva zile înainte de termenul de contractare stabilit în acordul financiar;

31.

își exprimă, în continuare, îngrijorarea cu privire la faptul că, ori de câte ori trebuie incluse noi activități într-un proiect, complexitatea și rigiditatea normelor în materie de asistență de preaderare creează stimulentul contraproductiv de a repeta o activitate sau de a accepta un proiect nesatisfăcător; este de părere totuși că un echilibru corect între flexibilitatea în favoarea eficacității proiectelor și necesitatea evitării neregulilor și a asigurării celui mai bun raport cost/eficiență încă există și invită Comisia să acționeze în această privință în temeiul IPA II;

32.

este de părere că, în cazul unor proiecte pregătitoare („pilot”), ar trebui să se efectueze întotdeauna activități pilot înaintea implementării lor depline, pentru a identifica și a atenua eventualele deficiențe, pentru a limita întârzierile și dificultățile evitabile și a putea măsura rezultatele realizabile;

33.

observă că o abordare sectorială mai cuprinzătoare în domeniul reformei sistemului judiciar și al combaterii corupției ar avea efecte pozitive, cum ar fi o mai bună concentrare a eforturilor de reformă națională, îmbunătățirea coordonării dintre donatori și a interacțiunii dintre proiectele individuale; invită Comisia să asigure introducerea de abordări sectoriale în conformitate cu orientările privind abordarea sectorială în domeniul asistenței de preaderare și consolidarea capacităților țărilor beneficiare de a elabora și implementa strategii sectoriale; solicită Comisiei să ofere în continuare orientări privind aplicarea abordării sectoriale în etapele de planificare și de programare ale IPA II; consideră că, în majoritatea țărilor beneficiare, nici structura instituțională, nici procedurile bugetare nu sunt la un nivel adecvat pentru un sprijin bugetar sectorial și invită Comisia să promoveze îmbunătățirile instituționale și procedurale necesare în țările beneficiare;

34.

evidențiază faptul că, pentru a evita duplicarea, a garanta eficacitatea ajutorului și a stimula consolidarea capacităților în țările candidate și în cele potențial candidate, cooperarea și coordonarea cu alți donatori și instituții financiare internaționale au o importanță absolută; regretă faptul că reforma justiției și combaterea corupției nu se înscriu în domeniul de aplicare al Cadrului de investiții pentru Balcanii de Vest, o inițiativă comună a UE, a instituțiilor financiare internaționale, a donatorilor bilaterali și a guvernelor din Balcanii de Vest, care consolidează coerența în ceea ce privește sprijinul donatorilor; invită Comisia și partenerii săi să instituie o structură similară Cadrului de investiții pentru Balcanii de Vest, cu scopul de a stimula cooperarea și coordonarea în materie de reformă a justiției și de combatere a corupției și de a ține la curent Parlamentul asupra progreselor înregistrate în această privință;

35.

recunoaște că, în urma auditării proiectelor de preaderare pentru perioada 2001-2005, Curtea de Conturi Europeană a declarat că sustenabilitatea proiectelor ar putea fi îmbunătățită dacă: (i) beneficiarii s-ar implica mai mult; (ii) nu s-ar demara niciun proiect fără un plan de întreținere; (iii) Comisia ar monitoriza mai atent distribuirea și ar evalua utilizarea echipamentelor și a infrastructurii finanțate de UE; și (iv) acordarea asistenței tehnice ar fi completată în mod adecvat de stimularea activă a reformelor instituționale; subliniază că, în pofida îmbunătățirilor din cadrul programului IPA, există în continuare o serie de deficiențe, mai ales în ceea ce privește implicarea părților interesate și întreținerea și observă, de exemplu, că, în cursul procesului de programare din 2011 din Turcia, beneficiarii nu au fost aproape deloc implicați în ultimele 12 luni;

36.

ia act de faptul că proiectele de preaderare se bazează pe fișe de proiect care prezintă obiectivele generale și specifice, activitățile prevăzute a fi derulate, calendarul, costurile și mijloacele de desfășurare ale acestora, precum și indicatorii în raport cu care se poate măsura succesul proiectelor;

37.

subliniază că articolul 30 din normele financiare aplicabile bugetului anual al Uniunii (Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 – Regulamentul financiar) impune stabilirea de obiective SMART pentru toate măsurile de politică cuprinse în bugetul UE și descrierea acestora în rapoartele anuale de activitate, ca parte a proceselor de întocmire a bugetului pe activități și de gestiune pe activități;

38.

observă că fișele de proiect s-au îmbunătățit de-a lungul timpului, odată cu includerea mai multor obiective SMART mai bine concepute, precum și a unor indicatori specifici pentru diferitele componente ale proiectelor; este preocupat, totuși, de concluziile evaluării externe potrivit cărora unele proiecte nu au avut o orientare precisă din cauza indicatorilor neadecvați, indicatorii SMART nefiind întotdeauna potriviți pentru sectorul justiției; insistă asupra necesității de a concepe indicatori calitativi care să poată măsura impactul pe termen lung al proiectelor; solicită Comisiei să elaboreze în continuare orientări privind utilizarea indicatorilor de performanță necesari programării, monitorizării și evaluării pentru cadrul financiar 2014-2020 în legătură cu IPA II; este de părere că ar trebui elaborați indicatori specifici în sectorul justiției, libertății și securității, care să fie utilizați în concordanță cu abordarea mai strategică din cadrul IPA II;

39.

este de părere că formarea de înaltă calitate este un aspect vital al reformelor judiciare și salută faptul că peste 30 % dintre activitățile TAIEX sunt dedicate justiției, libertății și securității, dar își exprimă îndoiala cu privire la relevanța indicatorilor obiectivi definiți în fișele de proiect, care sunt utilizați pentru a măsura valoarea adăugată a activităților de formare; subliniază că indicatori precum „calitatea și cantitatea activităților de formare desfășurate de formatori” sau „consilieri judiciari formați, mulțumiți de formare” se axează în principal pe producție și neglijează rezultatele; subliniază, de exemplu, că afirmarea de către participanți într-un chestionar a faptului că formarea le va influența munca nu este, ca atare, un indicator de impact; solicită, așadar, Comisiei să își definească mai precis indicatorii referitori la formare și să realizeze o evaluare cuprinzătoare a impactului activităților de formare desfășurate în țările candidate și potențial candidate;

40.

regretă faptul că, adesea, lipsesc date de bază pertinente care să fie utilizate ca punct de plecare pentru a măsura progresele, fiind astfel imposibil să se măsoare schimbările datorate proiectelor de preaderare;

41.

observă că sprijinul în favoarea reformelor legislative constituie unul dintre cele mai întâlnite proiecte de preaderare; remarcă faptul că, în prezent, cadrele instituționale sunt conforme cu standardele europene, dar este preocupat de faptul că durabilitatea acestor transformări ale legislațiilor și cadrelor din țările candidate și potențial candidate este periclitată din cauza lipsei unei strategii globale, fapt constatat de evaluatori externi; constată, în special, că dispozițiile administrative și regulamentele complementare deseori lipsesc, modificările care vizează rolurile și responsabilitățile nu sunt clarificate, iar personalul nu este format în mod corespunzător și, de aceea, nu poate aplica noile legi așa cum se dorește; insistă asupra faptului că reforma justiției și combaterea corupției trebuie să aibă un caracter amplu și pe termen lung, cu criterii de evaluare care să acopere întregul proces, de la introducerea de noi cadre, legi, dispoziții administrative și regulamente la urmăririle efective în justiție în cazurile de la nivel înalt;

42.

constată că performanța și durabilitatea programelor cu beneficiari multipli nu a fost, încă, evaluată; solicită Curții de Conturi Europene să includă aceste proiecte în sfera unui viitor raport special privind asistența de preaderare în țările candidate și în țările potențial candidate;

43.

recunoaște faptul că Comisia evaluează impactul și durabilitatea programelor de preaderare prin intermediul rapoartelor de monitorizare axată pe rezultate (MAR), dar regretă că aceste rapoarte nu sunt puse la dispoziția publicului; este de părere că rapoartele de țară întocmite de Comisie ar trebui să reflecte rezultatele rapoartelor MAR și să ofere o evaluare a programelor și a impactului lor, odată implementate; îndeamnă așadar Comisia să introducă un capitol privind includerea concluziilor MAR în fiecare raport de țară;

44.

observă că numărul rapoartelor de monitorizare bazată pe rezultate diferă de la o țară la alta, de la 31 în cazul Albaniei, la niciunul pentru Bosnia și Herțegovina, Croația, Muntenegru și Serbia; observă, de asemenea, că țările care utilizează sistemul de implementare descentralizată (SID) nu sunt obligate să elaboreze rapoarte externe de monitorizare bazată pe rezultate și că, prin urmare, în Croația se realizează puține acțiuni independente de urmărire a performanței; solicită Comisiei să asigure monitorizarea externă independentă regulată și cuprinzătoare a programelor finanțate de asistența de preaderare acordată de UE din toate țările candidate și potențial candidate;

45.

este preocupat de faptul că se consideră că rapoartele de monitorizare bazată de rezultate favorizează din punct de vedere structural evaluările pozitive și sunt inadecvate pentru monitorizarea pe termen lung a performanței; subliniază că monitorizarea ar trebui să urmărească performanța sectorului, și nu doar rezultatele proiectelor; îndeamnă Comisia să elaboreze un plan de acțiune cuprinzător privind monitorizarea, care să includă instrumente de evaluare diferite de rapoartele de monitorizare bazată pe rezultate, cum ar fi cadrele de evaluare a performanței cu indicatori SMART, pentru a face posibilă monitorizarea cuprinzătoare a rezultatelor proiectelor de-a lungul timpului; dorește să fie informat asupra progreselor înregistrate până la finele anului 2014;

46.

reamintește apelul Parlamentului către Comisie de a evalua impactul și rezultatele realizate în urma alocării de fonduri ale UE pentru reforma justiției și combaterea corupției în țările candidate și potențial candidate (1); salută publicarea de către Comisie, în 2012/2013, a unei evaluări privind sistemul judiciar și drepturile fundamentale în Turcia și a unei evaluări privind statul de drept, reforma sistemului judiciar și combaterea corupției și a criminalității organizate în Balcanii de Vest; regretă totuși că evaluarea privind Turcia nu a inclus o revizuire a proiectelor legate de combaterea corupției;

47.

este conștient de faptul că, în prezent, Curtea de Conturi Europeană pregătește un raport special privind asistența de preaderare acordată de UE în Serbia; recomandă în mod ferm includerea în sfera auditului de performanță a proiectelor implementate în domeniul reformei justiției și al combaterii corupției;

48.

este de părere că ar trebui creată o bază de date care să cuprindă toate proiectele finanțate în cadrul programelor de asistență de preaderare, care să fie pusă la dispoziția publicului; invită, așadar, Comisia să elaboreze măsuri pentru a spori transparența dispozițiilor juridice și să conceapă un sistem prin care toți beneficiarii fondurilor UE să fie publicați pe același site de internet, indiferent de cine gestionează fondurile și pe baza unor categorii standard de informații care să fie furnizate de toate statele membre în cel puțin o limbă de lucru a UE;

49.

remarcă angajamentul Comisiei de a aborda aceste aspecte până în 2015, prin publicarea de informații referitoare la asistența IPA în conformitate cu Inițiativa pentru transparența ajutorului internațional, care a instituit un standard comun pentru publicarea electronică de informații în timp util, cuprinzătoare și prospective cu privire la resursele oferite prin intermediul cooperării pentru dezvoltare; accentuează faptul că această inițiativă nu va putea fi productivă decât dacă informațiile sunt actualizate cu regularitate; prin urmare, îndeamnă Comisia să actualizeze lunar baza de date, astfel cum s-a planificat;

50.

salută îmbunătățirile pe care sprijinul UE le-a adus atât cadrului juridic și instituțional, cât și infrastructurii sistemului judiciar din Albania; este preocupat însă de gradul insuficient de raportare a rezultatelor privind utilizarea efectivă, implementarea și impactul concret al acestor transformări;

51.

recunoaște rezultatele în ceea ce privește adoptarea de documente strategice în domeniul combaterii corupției; este, totuși, profund îngrijorat de eficacitatea scăzută a măsurilor întreprinse în acest domeniu; subliniază că, în 2012, Albania s-a clasat pe primul loc în Europa ca cea mai coruptă țară; invită Comisia și autoritățile albaneze să reevalueze de urgență implementarea strategiei anticorupție și a planurilor de acțiune în această țară;

52.

regretă lipsa aplicării unora dintre capacitățile îmbunătățite ale sistemului judiciar în Bosnia și Herțegovina; este îngrijorat de faptul că, în cadrul auditului său din 2009, Curtea de Conturi a constatat lipsa de finanțare pentru funcționarea și întreținerea infrastructurii dobândite, antrenând riscul ca îmbunătățirile să devină nesustenabile;

53.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la performanțele limitate ale agenției anticorupție din Bosnia și Herțegovina și la lipsa raportării asupra rezultatelor specifice ale finanțării UE în domeniul combaterii corupției;

54.

ia act de progresele înregistrate de Croația în unele domenii ale reformei justiției și implementarea acestora, în timp ce durabilitatea lor a fost asigurată prin proiecte ulterioare;

55.

observă unele evoluții pozitive în domeniul combaterii corupției, prezentate în rapoartele de țară anuale pentru Croația; este preocupat, însă, de riscul ca măsurile adoptate înaintea aderării țării la Uniunea Europeană să nu fie ireversibile și sustenabile; subliniază, de exemplu, faptul că nu este clar care instituție are competența principală de a supraveghea reformele din domeniul combaterii corupției, că membrii Comisiei pentru conflictele de interese au fost numiți abia la începutul lunii februarie 2013, ceea ce pune sub semnul întrebării operabilitatea efectivă și rezultatele sale și că încă au loc și, de fapt, s-au intensificat numirile motivate politic în ministere și în organele de supraveghere ale întreprinderilor;

56.

constată că, din cauza lipsei controlului din partea autorităților kosovare de la Pristina asupra părții de nord a teritoriului, proiecte IPA precum proiectul „Reforma sistemului de formare juridică”, care își propusese să acopere întreg teritoriul provinciei Kosovo, au avut un impact minor în partea de nord;

57.

este profund îngrijorat de faptul că asistența UE în Kosovo în domeniul statului de drept nu este îndeajuns de eficientă, fapt constatat de Curtea de Conturi; admite faptul că anumite circumstanțe specifice în Kosovo, precum baza foarte redusă pentru consolidarea statului de drept și prioritatea insuficientă acordată acestui domeniu de către autoritățile din Kosovo, explică într-o anumită măsură eficacitatea intervenției UE; subliniază, totuși, existența unor domenii în care îmbunătățirile ar trebui să vină din partea Comisiei și a SEAE:

58.

este deosebit de preocupat de lipsa de progrese concrete în domeniul combaterii corupției în Kosovo; consideră corupția ca fiind o provocare majoră și un obstacol serios în calea funcționării instituțiilor publice;

59.

salută progresele realizate în ceea ce privește cadrul legislativ pentru reforma justiției și schimbările pozitive în materie de eficiență și imparțialitate aduse de introducerea sistemului automat de informații pentru gestionarea cazurilor în instanță; recunoaște abordarea activă a FYROM în ceea ce privește reformarea sistemului său judiciar și poziția sa de lider în domeniu;

60.

este preocupat de faptul că nu este disponibil niciun raport asupra eficacității proiectelor IPA privind combaterea corupției în Macedonia;

61.

salută îmbunătățirea cooperării regionale în domeniul cooperării judiciare și polițienești, consolidând cadrul juridic necesar pentru a asigura independența justiției și îmbunătățirea eficienței actului de justiție în Muntenegru; este preocupat de slaba coordonare a donatorilor și de ratingurile de sustenabilitate scăzute ale proiectelor;

62.

constată că corupția reprezintă un serios motiv de îngrijorare în Muntenegru; recunoaște eforturile depuse de acest stat în combaterea corupției și salută, în special, consolidarea Direcției pentru inițiativa anticorupție, înființată cu fonduri ale UE;

63.

este îngrijorat de faptul că independența justiției rămâne un motiv serios de îngrijorare în Serbia, îndeosebi din cauza influenței politice necuvenite; regretă, de asemenea, că noua legislație nu este aplicată nici în mod adecvat, nici coerent, punând astfel în pericol eficacitatea sa;

64.

salută evaluarea pozitivă a proiectului „Sprijin pentru înființarea unei agenții anticorupție”, îndeosebi faptul că proiectul ar trebui să aibă un impact semnificativ asupra tuturor grupurilor vizate și a societății în general; insistă, totuși, asupra unei monitorizări constante pentru a garanta că evoluțiile politice nu împiedică proiectul;

65.

recunoaște că proiectele implementate în domeniul justiției oferă dovezi rezonabile de sustenabilitate și salută voința politică manifestată de autoritățile din Turcia de a continua procesul de reformă inițiat, fapt demonstrat de majorarea alocării bugetare în favoarea formării judiciare; constată însă o serie de slăbiciuni la nivelul conceperii proiectelor, cum ar fi absența datelor de bază și lipsa indicatorilor SMART, slăbiciuni care trebuie soluționate pentru a permite o evaluare adecvată a impactului proiectelor de preaderare;

66.

constată că, în domeniul combaterii corupției, asistența financiară din partea UE a început foarte recent, cu proiectul din 2006 intitulat „Etica prevenirii corupției în Turcia”; admite, în numele Comisiei, că nu s-au putut programa fonduri ale UE înainte de înființarea unui organism anticorupție unic independent și de adoptarea unei strategii naționale de combatere a corupției; constată că proiectul menționat mai sus este considerat a fi moderat satisfăcător, dar că îi lipsesc indicatorii SMART;

67.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Comitetului de supraveghere a OLAF și OLAF.