Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea modificată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului în ceea ce privește distribuirea de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune

COM(2010) 486 final – 2008/0183 (COD)

2011/C 84/11

Raportor: dl Eugen LUCAN

La 23 septembrie 2010, respectiv la 8 octombrie 2010, în conformitate cu articolele 43 alineatul (2) și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul European și Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea modificată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește distribuirea de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune

COM(2010) 486 final – 2008/0183 (COD).

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 15 decembrie 2010.

În cea de-a 468-a sesiune plenară, care a avut loc la 19 și 20 ianuarie 2011 (ședința din 20 ianuarie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 150 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 14 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE consideră că programul european de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune (PEAD) este o dovadă a promovării dezvoltării economice a pieței produselor alimentare și a valorilor europene (în special a principiului solidarității), în rândul categoriilor sociale celor mai defavorizate din UE. Garantarea aprovizionării cu produse alimentare pentru toți cetățenii UE, în special pentru categoriile defavorizate, trebuie să rămână unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii agricole a Uniunii Europene. CESE consideră că doar o dezvoltare economică puternică și durabilă a politicii agricole poate susține și categoriile sociale cele mai dezavantajate ale Uniunii Europene.

1.2   CESE consideră că revizuirea cadrului juridic european este oportună și necesară, având în vedere modificările Tratatului, precum și schimbările intervenite pe piața unică în ceea ce privește prețurile, stocurile, politicile de piață, dar și nevoile specifice ale fiecărui stat membru.

1.3   Ținând cont de faptul că, în Uniunea Europeană, peste 80 de milioane de cetățeni (1) (peste 16 % din cetățenii UE) se confruntă cu sărăcia, având în vedere prioritățile anului 2010 – Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale – și faptul că, datorită crizei economice, tot mai mulți cetățeni riscă să devină tot mai săraci, CESE susține continuarea derulării PEAD, precum și finanțarea permanentă a acestuia din bugetul PAC (Politica agricolă comună).

1.4   CESE consideră că programul de distribuire a produselor alimentare către persoanele defavorizate trebuie să fie în continuare un element al Politicii agricole comune, deoarece acest instrument ameliorează situația persoanelor vulnerabile la fluctuațiile pieței produselor alimentare. Totodată, programul vine în sprijinul echilibrării/stabilizării pieței interne dat fiind faptul că produsele distribuite provin atât din stocurile din intervenție cât și din achizițiile de pe piață, alimente produse de agricultorii europeni. CESE subliniază necesitatea menținerii acestei măsuri de piață indirecte, care face parte din politica agricolă comună, atât de necesară persoanelor defavorizate în principal și, mai ales, agricultorilor în situația actuală de criză.

1.5   Având în vedere amploarea fenomenului sărăciei alimentare, care afectează peste 43 de milioane de cetățeni europeni, precum și impactul pozitiv în timp al PEAD asupra celor mai defavorizate categorii sociale, CESE consideră că PEAD are nevoie, în continuare, de un buget consistent.

1.6   Evaluarea programelor naționale și europene de ajutor alimentar ar trebui să pornească de la estimarea nevoile tuturor persoanelor defavorizate, incluzând categoriile cele mai sărace de persoane (copii ai străzii, persoane fără adăpost, solicitanții de azil și lucrătorii sau migranții ilegali etc.), care nu beneficiază de suport în baza criteriului venitului minim garantat sau care nu sunt cuprinse de obicei în statisticile oficiale. Prevenirea și combaterea excluziunii sociale se poate face în primul rând prin includerea tuturor categoriilor de persoane defavorizate reprezentând o prioritate a Anului european 2010. CESE face apel la autoritățile responsabile din statele membre să țină cont la stabilirea categoriilor de persoane defavorizate de bazele de date cu persoane care nu se află în statisticile oficiale, date disponibile în multe cazuri în statisticile organizațiilor neguvernamentale sau de caritate.

1.7   CESE recomandă Comisiei să încurajeze statele membre să promoveze parteneriatele publice cu societatea civilă, astfel încât să permită participarea cât mai multor ONG-uri sau voluntari în procesul de distribuire a alimentelor. CESE consideră că ajutoarele alimentare ale PEAD pot fi complementare serviciilor sociale furnizate în procesul de integrare socială a persoanelor defavorizate.

1.8   CESE consideră ca ONG-urile și organizațiile caritabile care furnizează simultan atât ajutoare alimentare, cât și servicii de îngrijire și asistență socială (în special cele care au adăposturi pentru persoane defavorizate, cantine sociale sau centre de zi) trebuie să fie sprijinite pentru a-și acoperi costurile administrative.

1.9   CESE salută inițiativa Comisiei de a încorpora în propunerea modificată amendamentul Parlamentului European, prin care se cere rambursarea costurilor administrative și de depozitare suportate de organizațiile caritabile.

1.10   În actuala criză economică, mai ales în cazul statelor membre cu un venit pe cap de locuitor redus unde există foarte multe persoane defavorizate, cofinanțarea națională ar putea birocratiza programul european și l-ar face inoperabil. CESE consideră că s-ar aduce prejudicii celor mai defavorizate categorii din UE și s-ar încălca principiile incluziunii sociale promovate de Anul european de luptă împotriva sărăciei.

1.11   CESE consideră că programul alimentar de sprijinire a persoanelor defavorizate ar trebui să fie un program al Uniunii, finanțat 100 % din bugetul PAC. Statele membre, împreună cu organizațiile naționale caritabile, suportă în prezent anumite costuri privind implementarea programului (costurile aferente transportării produselor către spațiile de depozitare, costuri administrative, costuri pentru transport, costuri pentru depozitare, TVA, costuri pentru servicii sociale complementare ajutoarelor alimentare).

2.   2010 – Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale are ca prioritate sprijinirea persoanelor dezavantajate, inclusiv a celor amenințate de sărăcia alimentară.

2.1   În UE, peste 80 de milioane de cetățeni se confruntă cu sărăcia (2). 16 % din populația Europei este vulnerabilă, din care peste 43 de milioane de cetățeni sunt amenințați de sărăcia alimentară. În 2006, în UE, procentajul privind riscul sărăciei alimentare varia între 2 % (Danemarca) și 37 % (Slovacia), astfel că în peste 7 state membre gradul de sărăcie depășește 20 %. Doar în Polonia și Germania, 11, respectiv 9 milioane de oameni sunt amenințați de sărăcie. Aceste date dovedesc în mod cert că este nevoie de asistență alimentară.

2.2   Grupurile de persoane cele mai expuse subnutriției sau malnutriției din cauza lipsei unei alimentații adecvate sunt copiii proveniți din familii sărace, persoanele în vârstă, persoanele fără adăpost, solicitanții de azil și lucrătorii migranți ilegali, persoanele sau copiii cu handicap. În unele state membre, o parte dintre beneficiarii ajutoarelor alimentare sunt și beneficiari ai ajutoarelor sociale bazate pe criteriul venitului minim garantat.

2.2.1   CESE atrage atenția că o mare parte dintre persoanele dezavantajate, în special persoane fără adăpost, solicitanții de azil și lucrătorii sau migranții ilegali, nu beneficiază de nicio formă de protecție socială și nu sunt incluși în statisticile naționale. O parte dintre aceștia nu au documente de identitate iar evaluarea nevoilor sociale și alimentare e dificil de realizat și o evaluare corectă ar putea fi făcută împreună cu organizațiile neguvernamentale sau caritabile.

2.2.2   CESE recomandă ca o atenție deosebită să fie acordată copiilor care provin din familii sărace, pentru că obiceiurile lor alimentare stau la baza unor viitoare probleme de sănătate, precum și a dezvoltării reduse a creierului și a capacității scăzute de a învăța. Și din această perspectivă, diversificarea produselor și includerea de legume și fructe în listele de ajutoare alimentare este susținută de CESE.

2.3   În 2010 – Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale – lupta împotriva sărăciei este o responsabilitate colectivă. Există câteva priorități ale strategiei pentru promovarea incluziunii sociale și a luptei împotriva sărăciei:

Din această perspectivă, ajutoarele alimentare trebuie oferite astfel încât să fie completate și de servicii de îngrijire, educație și asistență socială pentru a fi convergente procesului de integrare profesională și socială a diferitelor categorii de persoane defavorizate.

3.   Propunerea Comisiei

3.1   Actualul program de distribuire de produse alimentare se bazează pe distribuirea de produse din stocurile de intervenție ale Uniunii, suplimentate temporar prin achiziții de pe piață. Cu toate acestea, reformele succesive ale PAC și evoluțiile favorabile ale prețurilor au dus la reducerea treptată a stocurilor de intervenție, precum și a gamei de produse disponibile. Drept urmare, achizițiile de pe piață trebuie transformate la rândul lor într-o sursă permanentă de aprovizionare în cadrul programului, în scopul completării stocurilor de intervenție în cazul în care nu sunt disponibile stocuri de intervenție corespunzătoare.

3.1.1   Propunerea de modificare a regulamentului de bază cuprinde prevederi de aliniere la TFUE și modificări de fond pentru măsurile agricole care au fost propuse în vederea uniformizării aplicării programului de distribuire a produselor alimentare în toate statele membre.

3.1.2   Comisia propune modificarea cadrului legislativ având la bază următoarele elemente: două surse de aprovizionare (produsele alimentare ar proveni fie din stocuri de intervenție, fie de pe piață), o mai mare varietate de produse alimentare distribuite și priorități mai clare, perspectiva pe termen lung (3 ani), consolidarea monitorizării si raportării, introducerea cofinanțării (procentele de cofinanțare din partea Uniunii ar fi de 75 % și 85 % în statele membre care beneficiază de fondul de coeziune pentru planul 2010-2012. Ulterior, conform programului pentru 2013-2015, procentele cofinanțării din partea Uniunii ar fi de 50 %, respectiv 75 %).

4.   Observații generale și specifice

4.1   Programul de ajutor alimentar pentru persoanele defavorizate se derulează în 20 de state membre. În majoritatea statelor membre, distribuirea de alimente către beneficiari se face în parteneriat și cu ajutorul organizațiilor neguvernamentale.

4.2   În 2006, peste 13 milioane de cetățeni din 15 state membre au beneficiat de PEAD. În 2008, 19 state membre au participat la un proiect de voluntariat cu un buget de 305 milioane de euro. Bugetul alocat PEAD-ului a crescut în anul 2009 la 500 milioane de euro pentru 20 de state membre participante la program.

4.3   Criza economică, diminuarea locurilor de munca, creșterea prețurilor la unele produse alimentare de bază au condus la creșterea grupurilor de persoane vulnerabile. Se estimează că numărul persoanelor defavorizate este în continuă creștere.

4.4   Finanțare 100 % sau cofinanțare?

4.4.1   Comisia consideră că introducerea cofinanțării ar susține caracterul coeziv al programului, ar asigura planificarea adecvată și ar consolida sinergiile. Comisia dorește crearea unui echilibru bugetar și o sporire a nivelului de responsabilitate a statelor membre. Comisia apreciază că, prin introducerea principiului de cofinanțare, bugetul programului va fi unul mai consistent.

4.4.2   Comisia ia în calcul varianta donațiilor private ale organizațiilor caritabile care ar putea fi considerate ca partea de cofinanțare a statelor membre. CESE consideră că munca voluntară a organizațiilor de caritate poate fi cuantificată și totodată o consideră eligibilă pentru principiul cofinanțării.

4.4.3   Parlamentul European propune o finanțare 100 % de la bugetul UE a programelor de distribuire de produse alimentare, deoarece unele state membre nu vor putea participa la program în cazul în care se aplică rate ale cofinanțării. CESE consideră că statele membre care nu asigură nivelul cofinanțării, din lipsă de fonduri, nu vor putea pune în aplicare realizarea obiectivelor programului, respectiv stabilizarea pieței și componenta socială.

4.4.4   CESE consideră că, prin cofinanțare, beneficiarii cei mai săraci care provin din state membre unde venitul pe cap de locuitor este mic ar putea fi excluși de la acest program de ajutor alimentar.

4.4.5   CESE atrage atenția că unul dintre obiectivele Anului european 2010 este chiar „combaterea excluziunii”. Cofinanțarea poate determina excluziunea socială a unor grupuri dezavantajate tocmai în Anul european, în care unul din obiective este incluziunea socială.

4.4.6   CESE atrage atenția asupra faptului că, în cazul cofinanțării, s-ar agrava fenomenele sociale și sărăcia alimentară. În cazul cofinanțării și în condițiile în care există mobilitate în interiorul Uniunii, o parte dintre persoanele cele mai dezavantajate ar migra în interiorul Uniunii în statele membre mai prospere. Practic, s-ar transfera rezolvarea problemelor alimentare a unor cetățeni europeni de la nivelul unor regiuni mai sărace la nivelul unor regiuni cu un venit mai mare pe cap de locuitor.

4.4.7   În actuala criză economică, CESE consideră că programul alimentar de sprijinire a persoanelor defavorizate ar trebui să fie un program al Uniunii, finanțat 100 % din bugetul PAC.

4.5   CESE susține propunerea Comisiei de achiziționare a produselor alimentare doar de pe piața europeană, pentru că prin aceasta sunt susținuți în mod indirect agricultorii europeni.

4.6   Diversificarea sortimentelor oferite prin programul de ajutor

4.6.1   Deși este greu de realizat un echilibru nutrițional, în condițiile în care multe ajutoare alimentare provin din stocurile de intervenție, CESE susține furnizarea de alimente cât mai diverse și sănătoase, care să țină seama de recomandările nutriționale și de liniile directoare privind dieta pentru populația UE.

4.6.2   CESE susține complementaritatea măsurilor de ajutor alimentar cu măsuri de asistență socială și recomandă distribuirea repetată (și nu singulară) de ajutoare alimentare, mai ales acolo unde organizațiile neguvernamentale sau autoritățile publice oferă servicii complementare (găzduire, îngrijire, educație, pregătire profesională, incluziune socială etc.).

5.   Implicarea și rolul societății civile, ale organizațiilor caritabile și ale voluntarilor

5.1   În 30 iunie 2010, Comisia Europeană (CE) a organizat o reuniune a factorilor implicați în implementarea PEAD. Au participat reprezentanții a 18 organizații neguvernamentale (ONG) din 15 state membre, reprezentanții unei organizații europene (Alianței Europene pentru Sănătate Publică) și ai agențiilor de plăți și intervenție.

5.2   Există organizații neguvernamentale (4) în Europa unde ajutorul alimentar este integrat ca o componentă a serviciilor sociale generale oferite persoanelor defavorizate în vederea obținerii unui grad cât mai mare de incluziune socială.

5.3   Organizațiile caritabile pot evalua cel mai bine impactul programului, datorită faptului că se află într-o relație directă cu grupurile de persoane defavorizate. Organizațiile caritabile precizează că există beneficiari ai programului care recomandă extinderea ariei de produse pentru obținerea unei diete nutriționale echilibrate, crearea premiselor legislative pentru distribuția produselor locale tradiționale, creșterea perioadei de implementare a programului.

5.4   Implicarea atât a organizațiilor neguvernamentale, cât și a numărului mare de voluntari dovedește interesul și atitudinea suportivă a societății civile europene față de cele mai dezavantajate persoane ale societății. CESE consideră că principiul subsidiarității este respectat atât timp cât statele membre au libertatea de a stabili procedurile și criteriile pentru a desemna organizațiile care iau parte la punerea în aplicare a programului. În aceeași linie, selecția beneficiarilor ajutorului alimentar intră în responsabilitatea statelor membre. Acest program facilitează dezvoltarea unor relații de cooperare între organizațiile de caritate și autoritățile publice.

5.5   Există țări în UE unde ONG-urile și organizațiile caritabile s-ar implica mai mult dacă ar exista resurse financiare suficiente pentru acoperirea costurilor administrative. CESE aprobă inițiativa Comisiei de a încorpora în propunerea modificată amendamentul Parlamentului European, prin care se cere rambursarea costurilor administrative, de depozitare și de transport (între spațiile de depozitare și punctele de distribuție) pe care le au organizațiile caritabile [vezi art. 27 (7) din Regulamentul modificat].

(1)  http://www.2010againstpoverty.eu/about/?langid=en

(2)  A se vedea nota de subsol 1.

(3)  A se vedea nota de subsol 1.

(4)  De exemplu, în Polonia, există 44 de reprezentanțe regionale, 100 de centre Caritas, 4 500 de angajați și 70 000 de voluntari implicați în implementarea PEAD. Organizația caritabilă Caritas Polonia a început implementarea PEAD în 2004 și dispune de 44 de depozite și 20 de depozite frigorifice. Caritas Polonia precizează că provocările viitoare vor fi administrarea programului, transportul produselor și achiziția de mijloace fixe.