15.2.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 48/14

1.1

Având în vedere că toate sectoarele trebuie să contribuie substanțial la reducerea gazelor cu efect de seră (GES), CESE consideră că, în principiu, ar fi mai bine să se vorbească despre „ecologizarea locurilor de muncă” (greening jobs) decât despre locuri de muncă ecologice (green jobs).

1.2

De multe ori Uniunea își propune obiective ambițioase, fără a indica instrumentele și resursele necesare în contextul respectiv. Și în privința „ecologizării locurilor de muncă” s-a vorbit mult, dar s-au luat puține inițiative concrete. Comisia, Consiliul și Parlamentul ar trebui să elaboreze un plan european de promovare a locurilor de muncă ecologice, iar Comitetul Economic și Social European întâmpină cu mare satisfacție inițiativa Președinției belgiene, care a inclus tema aceasta printre prioritățile mandatului său. Acesta este un răspuns deosebit de important la criza ocupării forței de muncă care a cuprins întreaga Europă.

1.3

CESE recomandă Comisiei elaborarea unei comunicări specifice pe tema „Promovarea ecologizării locurilor de muncă”, pe baza analizei datelor în curs de elaborare de către Comitetul FSE și a documentului de lucru pe care îl pregătește DG Ocuparea Forței de Muncă (DG EMPL). Dată fiind importanța strategică a temei, aceasta merită o dezbatere amplă și aprofundată.

1.4

CESE nutrește convingerea că Uniunea Europeană poate avea o contribuție fundamentală la identificarea instrumentelor și obiectivelor comune și la ajutorarea statelor membre cu un potențial economic și tehnologic mai slab, în vederea atingerii obiectivelor stabilite, împreună cu celelalte state membre. Toate politicile Uniunii ar trebui să fie îndreptate către crearea de locuri de muncă mai ecologice (mainstreaming).

1.5

În acest scop, odată definite zonele concrete de utilizare și posibilitățile de transfer ale fondurilor structurale și de coeziune, acestea pot contribui, fără îndoială, la acoperirea enormelor nevoi financiare. O politică clară în acest sens ar contribui la materializarea perspectivelor care se conturează pentru locurile de muncă ecologice. Viitorul program financiar (2014-2020) va trebui să țină seama de această necesitate care nu suportă amânare și să adapteze resursele disponibile în cadrul diverselor fonduri structurale la o viziune de ansamblu, care să acorde prioritate eficienței și eficacității programelor.

1.6

Fondul social european (FSE) poate juca un rol esențial. Pentru a susține Strategia Europa 2020, care are drept obiectiv „o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”, rolul FSE trebuie redefinit și orientat cu precădere către priorități concrete, în acord cu noua strategie. Anul acesta, în luna iunie, Comitetul FSE a emis un aviz privind viitorul FSE, în care se susține necesitatea orientării fondului către promovarea ocupării forței de muncă, fiind menționate explicit locurile de muncă ecologice. CESE nu consideră absolut necesară construirea unui al șaselea pilon al fondului dedicat locurilor de muncă ecologice, ci, mai degrabă, orientarea alocării resurselor îndeosebi către acele activități care pot contribui la reducerea amprentei de carbon.

1.7

Pentru a face față exigențelor financiare ale programelor de susținere a reconversiei profesionale, Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) poate reprezenta un instrument util, ai cărui destinatari sunt în prezent doar întreprinderile cu cel puțin 500 de angajați, dar care poate deveni mai accesibil prin reducerea acestui număr la 50 de angajați.

1.8

CESE consideră că ideea excelentă a consiliilor sectoriale europene privind ocuparea forței de muncă și competențele (CSE) merită susținută, deoarece acestea „ar trebui să ofere un sprijin important procesului de gestionare a mutațiilor de la nivel sectorial”, contribuind în special prin anticiparea nevoilor „în materie de ocupare a forței de muncă și de competențe necesare, precum și prin adaptarea competențelor la cerere și ofertă”. În opinia Comitetului, aceste consilii ar trebui să se bazeze pe rezultatele unor inițiative precum Cadrul european al calificărilor (CEC), Sistemul european de credite acumulate și transferabile (ECTS), Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET), Cadrul european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (EQARF) și Europass, contribuind în același timp la dezvoltarea acestora (1).

1.9

Crearea unui „Fond suveran european”, a cărui gestiune ar putea fi încredințată BEI (deja foarte activă în sprijinirea inițiativelor în favoarea eficienței energetice), precum și contribuția financiară pentru investițiile hotărâte în cadrul Pactului primarilor (Covenant of Mayors) ar putea reprezenta unul din răspunsurile la probleme în prezent aproape imposibil de rezolvat, probleme legate de dificultățile enorme în a găsi capitaluri pe piețe.

1.10

CESE consideră că este necesar un nou „plan Marshall” pentru mediu și pentru durabilitate socială, în sensul unei noi dezvoltări, compatibile cu capacitatea planetei de a-și păstra neafectat nivelul de entropie, adică de „îmbătrânire”. Se impune un plan european extraordinar, având în vedere schimbarea epocală căreia va trebui să-i facem față în cel mai scurt timp, pentru a produce creștere, însă un alt fel de creștere, una durabilă, care respectă mediul și care determină progresul în termenii obiectivelor stabilite de tratate. În acest mod va putea fi alimentat procesul de reflecție privind indicatorii de „dincolo de PIB”.

1.11

Este extrem de important ca necesitatea unei politici economice durabile să fie înțeleasă de cetățeni, inclusiv prin intermediul unei informări corecte și la obiect. Un bun exemplu de sprijinire a informării cetățenilor este programul Life+, pe care CESE l-ar dori prelungit și în cursul următoarei perioade de programare financiară, 2014-2020.

1.12

Gestionarea trecerii de la vechiul sistem de dezvoltare la unul nou reprezintă desigur cel mai mare efort la care vor trebui să se asocieze, la nivel european, național și teritorial, autoritățile publice și partenerii sociali. În cadrul dialogului social dintre confederații și dintre sectoare, ar trebui să fie prevăzute proiecte specifice, care să anticipeze efectele previzibile ale schimbării asupra sistemelor de producție, în diversele sectoare interesate. La nivelul întreprinderilor, este necesar ca partenerii sociali să poarte un dialog continuu, să se urmărească obiective clare, în funcție de nevoile profesionale, de îmbunătățirea competențelor, de anticiparea proceselor. Este nevoie de o politică serioasă de evaluare a impactului în ceea ce privește analiza planurilor energetice și climatice, pe baza legislației europene și naționale.

1.13

Politicile de dezvoltare a activităților cu emisii mai reduse vor crea noi oportunități de angajare, dar, pe de altă parte, tranziția riscă să aducă cu sine pierderea multor locuri de muncă. De aceea, trebuie pregătite din timp instrumente adecvate de sprijinire a veniturilor și a reconversiei profesionale. În acest scop, rolul partenerilor sociali și al autorităților locale este esențial. În afară de aceasta, este important să se intensifice cercetarea și dezvoltarea pentru a se vedea în ce direcție se îndreaptă dezvoltarea tehnică și care sunt noile domenii generatoare de locuri de muncă. Pentru utilizarea sporită a energiei din surse regenerabile, pe lângă extinderea rețelelor trebuie rezolvată în special chestiunea stocării.

1.14

Politicile bugetare au redus – adesea, drastic – stimulentele și finanțările, provocând o scădere a ocupării forței de muncă, astfel cum s-a întâmplat în Spania în sectorul energiei eoliene și fotovoltaice. Este de dorit ca investițiile publice și cadrul legislativ să rămână stabile, cu schimbări previzibile și, pe cât posibil, convenite la nivel global, pentru a permite întreprinderilor private o programare la fel de stabilă.

1.15

Cercetarea și dezvoltarea sunt axele strategice pe care se bazează în continuare strategia de creștere a Uniunii. Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii relansează obiectivul de a investi anual cel puțin 3 % din PIB în cercetare și dezvoltare.

1.16

Cel puțin 50 % din fondurile provenite din comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (ETS – Emissions Trading Scheme) ar trebui să fie investite pentru îmbunătățirea eficienței energetice și promovarea economiei ecologice. Trebuie transferate resursele principalelor întreprinderi responsabile de emisii către cele care, dimpotrivă, contribuie la reducerea gazelor cu efect de seră. Pentru sectoarele neacoperite de ETS (precum transportul rutier și cel maritim) trebuie luate măsuri alternative.

1.17

Promovarea locurilor de muncă ecologice – pentru CESE, este preferabilă utilizarea conceptului de locuri de muncă durabile pentru o economie durabilă – trebuie să se facă printr-o combinație de măsuri de stimulare și sancționare, după modelul ETS, care ar trebui să furnizeze resursele necesare, fără a greva în mod semnificativ finanțele publice, deja vlăguite. Acest aspect al finanțării va fi crucial și va solicita implicarea tuturor părților interesate, dat fiind că Strategia UE 2020 și programele de asistență nu vor putea funcționa dacă statele membre nu mai dispun de marjă de manevră bugetară. Ar trebui să primească înlesniri și să fie susținute întreprinderile care se vor angaja să îmbunătățească calitatea ocupării forței de muncă și să adopte un mod de producție mai durabil. Întreprinderile solicită un cadru legislativ clar, stabil și, în măsura posibilului, cu reguli convenite la nivel internațional. O rezolvare unanim acceptată și urgentă a problemei brevetului european s-ar înscrie, fără îndoială, în direcția cea bună.

1.18

Fondurile publice ar trebui să fie mai întâi canalizate spre sprijinirea lucrătorilor din sectoarele poluante („black jobs”) care își vor pierde locurile de muncă, cu alte cuvinte acele sectoare care produc multe emisii de gaze cu efect de seră și multă poluare. O parte semnificativă din aceste resurse ar trebui alocată pregătirii profesionale, prin programe de formare adecvate, care ar trebui să se regăsească în formarea pe tot parcursul vieții.

1.19

CESE consideră utilă abordarea modelului CECO, care a permis gestionarea unei tranziții la fel de importante, cea de la cărbune la petrol, ținând seama, evident, de schimbările survenite între timp. Acest model prevedea o puternică implicare a partenerilor sociali, despre care CESE reafirmă că trebuie să fie protagoniștii schimbărilor cruciale așteptate, și planuri durabile de asistență.

1.20

Va trebui acordată o atenție specială ofertei de șanse egale pentru femei, atât în ce privește educația și formarea, cât și nivelul de remunerare și de calificare. În mod special, de acum trebuie să se vorbească despre educație de bază în economia ecologică și despre educația ecologică („greening education”). Iar dialogul social trebuie să călăuzească formarea continuă în economie ecologică.

1.21

În domeniul energiei din surse regenerabile, de exemplu, dacă numărul femeilor ce exercită activități administrative este în esență egal cu cel al bărbaților, acesta scade drastic spre minimum în cazul activităților cu un mai mare conținut profesional și al celor tehnice, de instalare și întreținere.

1.22

Într-un aviz anterior, CESE a pus accentul pe rolul educației și al formării într-o societate cu emisii reduse de gaze cu efect de seră și, în acest scop, a semnat un protocol de cooperare cu Fundația națională Carlo Collodi, și anume proiectul Pinocchio, în vederea utilizării păpușii de lemn ca emblemă a campaniilor europene de promovare a educației energetice și ecologice (2).

1.23

Oferta de formare trebuie să vină de la școli și de la serviciile publice de ocupare a forței de muncă.

1.24

Trebuie eliminată discrepanța dintre nevoile profesionale și oferta de formare, printr-o legătură mai strânsă între toate părțile interesate. Este nevoie de consultări permanente la nivelul întregului teritoriu, în cadrul cărora să se reunească și să colaboreze experți ai partenerilor sociali din domeniul formării profesionale, reprezentanți ai autorităților publice însărcinate cu ocuparea forței de muncă și reprezentanți ai autorităților locale și regionale, în vederea identificării corespunzătoare și în mod anticipat a nevoilor profesionale și de formare.

1.25

Un sistem european de certificare a competențelor i-ar putea stimula și mai mult pe tineri să se orienteze spre activități mai durabile, deschizând perspectiva unei piețe europene a muncii și făcând posibilă exercitarea efectivă a dreptului la mobilitate (exemplul cel mai elocvent al unui drept negat în realitate, din cauza inadecvării și lipsei de armonizare a sistemelor de educație și formare). Proiectul ESCO (European Skill, Competencies and Occupations taxonomy – o taxonomie europeană pentru aptitudini, competențe și profesii) va oferi un instrument fundamental pentru corespondența cerere-ofertă, în special în contextul așa-numitelor locuri de muncă noi. Implicarea rețelei EURES (promovarea mobilității intraeuropene) ar putea avea, de asemenea, o contribuție pozitivă în acest sens.

1.26

Întreprinderile și sindicatele au responsabilitatea de a orienta activitățile de formare și de a colabora în mod constant în vederea îmbunătățirii rezultatelor. În multe țări europene, această cooperare este instituționalizată prin intermediul institutelor bilaterale sau al institutelor de formare profesională distincte, care colaborează permanent. Aceste exemple ar trebui diseminate printr-un program special în cadrul Strategiei Europa 2020, care înscrie cunoașterea printre cele trei priorități.

1.27

Dialogul social și civic are rolul său. Fără participarea societății civile, niciun program fundamental de acest tip nu va putea fi realizat. Partenerii sociali pot depune eforturi durabile pentru ca toate locurile de muncă să devină „mai ecologice”. În acordurile comerciale pot fi integrate obiective de eficiență energetică și de economisire, astfel încât o parte a economiilor efective realizate să fie redistribuite sub formă de prime colective. În Regatul Unit și în alte țări există deja câteva asemenea exemple.

1.28

Pentru a orienta întreaga societate către o economie durabilă, trebuie fixate obiective clare, este necesar ca informațiile să fie bine difuzate, să existe o coeziune socială și politică temeinică, precum și un consens cu privire la instrumentele ce trebuie utilizate. Uniunea poate juca un rol deosebit de important, atât printr-o legislație de sprijin (cum este cazul pachetului climatic), cât și – mai ales – prin propunerea unei metode coerente de dialog și de discuție, ce ar trebui aplicată la nivel național și local. Este din ce în ce mai imperioasă necesitatea de consolidare a rolului politicii energetice și ecologice comune. CESE s-a exprimat deja în favoarea unui serviciu public european al energiei (3). Date fiind enormele dificultăți, într-o primă fază ar fi de dorit un sistem de cooperare consolidată între statele membre în domeniul energetic, de exemplu pornind de la interconectarea rețelelor și de la extinderea rețelelor inteligente („smart grid”), care pot contribui semnificativ la soluționarea problemelor de distribuție a energiei. CESE, CNEL italian și CES din Franța și Spania lucrează în prezent la această temă, pentru a elabora o propunere comună. Pentru utilizarea sporită a energiei din surse regenerabile, pe lângă extinderea rețelelor trebuie rezolvată în special chestiunea stocării.

1.29

Cetățenii trebuie convinși de importanța avantajelor ce decurg din propunerile care le sunt adresate, căci acestea presupun o mobilizare de energii și resurse extraordinare, pe măsura epocii în care trăim. De asemenea, trebuie abandonate unele modele de consum și de dezvoltare și adoptate altele mai sobre, mai ecologice și mai umane.

1.30

Informarea și implicarea cetățenilor și a asociațiilor este de o importanță fundamentală. O bună informare va putea fi deosebit de fructuoasă, cu condiția să fie însoțită de obiective clare și transparente.

1.31

Politicile de adaptare trebuie să ia în considerare nu doar persoanele, lucrătorii și managerii, ci și întreprinderile și autoritățile publice. Trebuie făcut mai mult cu mai puțin. În domeniul energiei, aceasta înseamnă reducerea intensității energetice (raportul reprezentat de unitatea de energie pe unitatea de PIB) și îmbunătățirea constantă a EROEI (energy returned on energy invested – raportul dintre energia produsă și energia investită).

1.32

Un rol important le revine, în special la nivel regional, asociațiilor de întreprinderi, care pot disemina informații și cultura întreprinderilor durabile. Înființarea de districte energetice durabile și integrate, în cadrul cărora se pot dezvolta sinergii importante (cum este exemplul cogenerării), impune sprijinul și coordonarea pe care mediile asociative le pot manifesta atât în raport cu întreprinderile, cât și cu autoritățile publice.

1.33

Exemplul geotermiei este foarte elocvent. În Suedia, dezvoltarea geotermiei și o reglementare favorabilă în acest sens au fost posibile datorită contribuției determinante a întreprinderilor și sensibilizării autorităților publice, care au decis să sprijine utilizarea extinsă a tehnologiei pompelor de căldură. Un exemplu similar poate fi găsit în Lombardia, cu o legislație care a încurajat întreprinderile să opteze pentru soluții cu circuit închis, care nu afectează mediul și garantează un EROEI foarte ridicat.

1.34

De mare importanță în dezvoltarea locurilor de muncă ecologice este și contribuția agriculturii. Agricultorii trebuie să înfrunte mari provocări: producția descentralizată de energie, utilizarea biomasei, reducerea utilizării substanțelor biocide și pesticide.

1.35

Elementele esențiale ale acțiunii de sprijinire și promovare a economiei durabile și a locurilor de muncă ecologice în Europa, care corespund criteriilor europene privind locurile de muncă de bună calitate, așa cum le-a formulat deja Consiliul European în martie 2007, sunt următoarele: un cadru legislativ stabil, participarea susținută a societății civile, mobilizarea extraordinară a capitalurilor și a resurselor intelectuale, sprijinirea cercetării și dezvoltării, programe clare de sprijinire a tranziției, de educație și formare în spiritul unei societăți cu emisii scăzute de CO2, promovarea politicilor ecologice de mobilitate urbană și extraurbană, lansarea unui plan extraordinar pentru economie durabilă (finanțat corespunzător prin fonduri europene), precum și crearea factorilor pentru o nouă creștere.

2.1

Dat fiind că urmărește să introducă această temă printre prioritățile sale, Președinția belgiană a solicitat Comitetului Economic și Social European un aviz referitor la promovarea politicilor de ocupare a forței de muncă, utile în contextul unei tranziții către o economie bazată pe emisii scăzute de gaze cu efect de seră (GES).

2.2

CESE a adoptat un aviz din proprie inițiativă pe o temă similară („Promovarea locurilor de muncă ecologice și durabile în cadrul pachetului de măsuri al UE privind energia și schimbările climatice”) (4) iar prezentul aviz îl completează și îl nuanțează pe primul.

2.3

În rândul opiniei publice, s-a răspândit convingerea că, de acum înainte, va fi indispensabilă modificarea în profunzime a modelului de dezvoltare.

2.4

Pentru a răspunde provocărilor impuse de

trebuie elaborat un program strategic pe termen lung, care să abordeze toate problemele induse de această schimbare fundamentală.

2.5

Aceste politici vor avea un impact semnificativ asupra pieței muncii. Sectoarele cele mai influențate, care vor trebui să-și modifice actualele modele de producție, sunt construcțiile, transporturile, energia și crearea de rețele.

2.6

Aceste schimbări vor ridica serioase probleme de adaptare și de reconversie, de mobilitate profesională și teritorială, în special în acele țări care depind în mai mare măsură de sursele de energie cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră (de exemplu, petrol, cărbune), care au industrii energofage (de exemplu, industria cimentului sau a aluminiului) și pentru care energia disponibilă la un preț abordabil reprezintă principalul factor de supraviețuire economică a instalațiilor industriale existente.

2.7

Până în 2030, se prevede că în Europa vor fi create peste un milion de locuri de muncă, dar aceste estimări trebuie actualizate, date fiind efectele negative asupra creșterii, determinate de politicile de stabilizare a deficitelor publice, care întârzie relansarea economică. Până acum, crearea de locuri de muncă ecologice, în special în sectorul energiei, a fost sprijinită prin politici de promovare a energiei din surse regenerabile, în special energie solară, fotovoltaică, termică și eoliană, în transportul auto, pentru automobilele hibride, electrice sau alimentate cu gaz.

2.8

Stimulentele destinate sectorului construcțiilor noi și celui al renovării au jucat un rol foarte important în dezvoltarea unei industrii durabile, care are astăzi o viziune clară a eforturilor ce trebuie întreprinse, dar și a oportunităților de muncă pe care le oferă renovarea clădirilor publice și private, renovarea vizând o înaltă eficiență energetică a clădirilor publice destinate administrației și serviciilor, renovarea birourilor și imobilelor cu destinație industrială.

2.9

Trebuie căutată și promovată o nouă formă de competitivitate. Produsele inovatoare, care să dăuneze mai puțin mediului, procesele de producție mai curate, consumul mai moderat reprezintă soluția pentru o etapă nouă de dezvoltare și progres. Europa dorește să ocupe în continuare un loc fruntaș în procesul de trecere către o economie fără emisii; pentru aceasta, industria trebuie ajutată să-și păstreze capacitatea competitivă, fiind vizate în special IMM-urile, care sunt cele mai expuse riscului de pierdere a capacității de a se menține pe piață. Ar trebui pus în aplicare Small Business Act, în special în domeniul inovării.

2.10

Ar trebui luate în considerare în primul rând exigențele și nevoile întreprinderilor și lucrătorilor (bottom-up), mai degrabă decât să se recurgă la politici de tip dirijist (top-down); Comisia ar trebui să fie mai direcționată în acest sens și să orienteze strategiile Uniunii acordând o atenție specială acestor exigențe. Obiectivul general ar trebui să fie realizarea factorilor ce pot favoriza o nouă creștere durabilă, care să țină seama de mediu și, în același timp, să favorizeze înmulțirea locurilor de muncă și progresul.

2.11

În contextul raporturilor bilaterale și multilaterale cu țările terțe, în special China, India și Brazilia, ar fi bine-venită elaborarea unor programe de informare și de schimb cu aceste țări, referitoare la bunele practici adoptate deja sau care urmează să fie adoptate.

3.1

Posibilitatea ca Europa să aibă ceva de spus în viitorul context economic mondial depinde de capacitatea sa de a-și păstra rolul de lider în domeniul dezvoltării energiei din surse regenerabile, o poziție deja amenințată de creșterea impetuoasă a economiilor asiatice, China și Taiwan în primul rând. Noua administrație americană intenționează să recupereze terenul pierdut și să-și consolideze enormul potențial prin importante investiții în sectorul energetic. Recentele evenimente din Golful Mexic, cu dezastrul ecologic provocat de platforma petrolieră Deepwater Horizon, care – ironia sorții – s-a produs chiar de Ziua Pământului, grăbesc deciziile privind reconversia către o economie durabilă.

3.2

Necesitățile profesionale pe care le implică abordarea provocărilor impuse de politicile climatice și ecologice sunt enorme. Toate sectoarele și toate activitățile pot reprezenta în mod potențial obiectul acestor politici. Este necesar un considerabil efort de programare și de coordonare, de definire a priorităților și de identificare a resurselor financiare necesare, dar este nevoie mai ales de definirea unei bune politici, însoțită de o bună capacitate tehnică și de un bun nivel de resurse umane.

3.3

Piața forței de muncă va trebui să răspundă provocării reprezentate de această schimbare și, în acest context, să lanseze reconversia mâinii de lucru utilizate în domenii învechite și pregătirea unor noi competențe profesionale necesare.

3.4

Va trebui ca serviciile publice de ocupare a forței de muncă să depună eforturi maxime pentru a face față unei tranziții care va afecta sute de mii de lucrători și lucrătoare. Este indispensabilă elaborarea unor programe de formare profesională de calitate, care să garanteze egalitatea de șanse între femei și bărbați. Rolul serviciilor publice va fi esențial pentru a garanta calitatea pregătirii, respectarea egalității de șanse și impulsul dat creării de locuri de muncă.

3.5

Întreprinderile private vor trebui, de asemenea, să depună eforturi maxime pentru a sprijini saltul tehnologic necesar tranziției de la o economie care utilizează în principal hidrocarburi ca sursă de energie la o economie bazată pe emisii scăzute de GES, o economie durabilă.

3.6

În special IMM-urile vor avea nevoie de asistență și sprijin. În pofida bunelor intenții ale sistemului bancar, accesul la credite este tot mai dificil și mai costisitor, iar situația de pe piața creditelor cu siguranță nu este de natură să promită pe termen scurt o mare disponibilitate a creditelor.

3.7

Locurile de muncă create în economia ecologică trebuie să fie, prin definiție, de calitate și remunerate corespunzător. Cum se poate asigura acest lucru? Doar un dialog permanent și continuu între partenerii sociali și autoritățile publice poate face posibil acest scenariu. Utilizarea pârghiei fiscale, de exemplu, poate contribui la menținerea în echilibru a unui sistem care trebuie să țină seama de concurența acerbă din partea celor care dețin în prezent sursele de energie și care nu sunt dispuși să piardă piețe și beneficii.

3.8

Nu este de conceput transferarea tuturor costurilor conversiei asupra prețurilor finale, după cum nu este de conceput nici să se lase toate aceste costuri pe umerii contribuabililor. Cel puțin în acest domeniu, ar trebui impusă armonizarea fiscalității tuturor statelor membre. Recenta criză a monedei euro arată încă o dată necesitatea consolidării armonizării sistemelor fiscale și a taxelor.

4.1

Direcția Generală Întreprinderi (DG EMPL) a oferit unele considerații interesante, ca răspuns la seria de întrebări formulate de CESE, dintre care:

4.2

Regulamentul general privind fondurile structurale, la articolul 3, introduce dezvoltarea durabilă printre prioritățile Uniunii și încurajează statele membre să includă în programele lor creșterea, competitivitatea, ocuparea forței de muncă și incluziunea socială, având în vedere protecția și îmbunătățirea calității mediului.

4.3

Articolul 3 din Regulamentul FSE precizează că acesta trebuie să susțină inițiativele care urmăresc creșterea capacității de adaptare a lucrătorilor, a întreprinderilor și a conducătorilor acestora, sprijinind în special dezvoltarea calificărilor și competențelor și răspândirea tehnologiilor care respectă mediul.

4.4

Nu pot fi cuantificate numeroasele intervenții ale FSE în domeniul locurilor de muncă ecologice și al dezvoltării competențelor, deoarece nu reprezintă nici o prioritate, nici o categorie de cheltuieli (în sensul articolului 2 din Regulamentul FSE). Ținând seama de faptul că definiția locurilor de muncă ecologice este generică (toate locurile de muncă pot deveni mai „ecologice”), CESE nu consideră esențială constituirea unei a șasea categorii specifice pentru locurile de muncă ecologice, solicitând mai degrabă mai multe indicații referitoare la programele de adaptare și reconversie profesională.

4.5

Pentru o intervenție a fondurilor europene care să reprezinte un fel de „plan Marshall european”, în cadrul actualei perioade de programare financiară, cu greu poate fi luată în considerare o modificare a programelor operaționale existente. S-ar putea prevedea acțiuni specifice pentru următoarea perioadă de programare care, în cadrul Strategiei Europa 2020, să orienteze diversele fonduri structurale în domeniul lor de intervenție (FEDER și fondurile de coeziune pentru infrastructuri și locuințe, iar FSE pentru susținerea programelor de formare profesională și de adaptare a competențelor).

4.6

Pentru următoarea perioadă de programare financiară (2014-2020) s-ar putea opta pentru desemnarea ecologizării locurilor de muncă ca prioritate specifică în cadrul strategiilor FSE, dincolo de principiul orizontal al dezvoltării durabile, ceea ce ar contribui la o promovare mai concretă și la o mai atentă monitorizare a realizării proiectelor respective. Nu este sigur că aceasta este opțiunea cea mai eficientă. CESE consideră că trebuie susținute în mod transversal toate acțiunile care vizează reducerea impactului asupra mediului și a amprentei de CO2. Este neapărat necesară contribuția tuturor activităților de producție și a serviciilor publice și private la îndeplinirea obiectivelor de reducere a GES, astfel încât poluarea de origine antropică să scadă la un nivel compatibil cu dezvoltarea durabilă.

4.7

Comisia s-a implicat activ în activitățile de cercetare și dezvoltare, conform angajamentelor pe care și le-a asumat Uniunea. DG EMPL a lansat recent un sondaj printre autoritățile responsabile de gestionarea proiectelor finanțate de FSE, privind competențele și ecologizarea locurilor de muncă, și, în paralel, un studiu pe tema „FSE și dezvoltarea durabilă”, aceste documente urmând a fi distribuite și discutate în cadrul Comitetului FSE. CESE dorește ca ele să poată fi făcute publice și inserate într-o comunicare ad-hoc a Comisiei, care să țină seama și de documentul de lucru al Comisiei privind locurile de muncă ecologice, ce se află în curs de elaborare la DG EMPL. Această comunicare ar trebui să examineze diversele posibilități legate de „promovarea locurilor de muncă verzi” pentru pregătirea unor decizii corelate, în viitorul program financiar.

5.1

Tranziția va aduce cu sine pierderea multor locuri de muncă. Noua economie socială de piață a Uniunii nu-i poate nesocoti pe angajații care vor fi afectați de schimbări. Câteva inițiative care vor trebui luate se referă la posibilitățile de reconversie profesională, la unele măsuri de sprijinire a veniturilor, la ajutoare acordate mobilității regionale. Dialogul social la nivel european (interconfederal și sectorial), național și regional va trebui să țină seama de gestionarea anticipată a schimbărilor, în vederea creării unui model incluziv de dezvoltare.

5.2

Se impune un model de cooperare și participare în relațiile industriale, acestea trebuind să-și fixeze obiective ambițioase și comune, pentru a putea consolida sistemul economic și a-i îmbunătăți durabilitatea socială și ecologică.

5.3

Dincolo însă de locurile de muncă noi, vor trebui transformate cele vechi, astfel încât să devină mai ecologice, cu alte cuvinte mai durabile. Vor trebui implementate programe de eficiență energetică în toate întreprinderile și la toate locurile de muncă din sectoarele publice și private. O nouă sensibilizare în vederea unui consum mai moderat va elibera resurse care vor putea căpăta o altă destinație. Acorduri sindicale privind obiective cuantificabile și partajarea beneficiilor între întreprinderi și angajați pot constitui instrumente utile, prin care toți vor deveni conștienți de importanța economisirii energiei.

6.1

În spiritul politicii de reducere a gazelor cu efect de seră, trebuie încurajat transportul public (tramvai, autobuz, metrou, tren) pentru zonele extraurbane. Descurajarea utilizării automobilului personal, mai ales în orașe, va determina creșterea ofertei de muncă din sectorul transporturilor publice, care ar trebui să devină din ce în ce mai ecologic. Autobuze electrice, cu hidrogen verde, cu hidrocarburi cu emisii scăzute (cum este metanul) circulă deja în capitalele europene. Autorităților publice le revine responsabilitatea promovării extinderii transportului ecologic prin proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice care să favorizeze aceste moduri de transport.

6.2

Experimentele de gestionare a mobilității în întreprinderi au dat, în unele cazuri, rezultate excelente, fiind necesar ca aceste experimente să se răspândească și să devină mai eficiente. Ar trebui luată în considerare răspândirea rolului de „green manager”, responsabil cu reducerea impactului ambiental și a emisiilor întreprinderii, nu doar în cursul ciclului de producție, ci și, de exemplu, în birouri, în materie de transport al bunurilor produse, de aprovizionare cu materii prime sau cu semipreparate, optând, în măsura posibilului, pentru distanțele reduse.

6.3

Noua Agendă digitală propusă de Comisia Europeană poate și ea contribui substanțial la creșterea ecologică, la economia ecologică și la ecologizarea locurilor de muncă. În numeroase cazuri, lucrul la distanță (tele-working) ar putea contribui la ecologizarea locurilor de muncă, reducând considerabil consumul energetic cauzat de naveta domiciliu-loc de muncă. Partenerii sociali europeni au negociat, cu ceva timp în urmă un acord-cadru în acest sens. Comisia ar trebui să susțină în mod eficient lucrul la distanță, prin inițiative vizând răspândirea acestuia. Ar trebui programate campanii de informare, conferințe, studii despre dezvoltarea activităților, bune practici etc. în contextul acțiunilor de reducere a emisiilor. În contextul în care tehnologiile actuale ar permite ca salariații să exercite la domiciliu numeroase activități, iar prestațiile s-ar concentra astfel mai degrabă pe calitate decât pe cantitate, condițiile de muncă specifice ale acestor persoane ar trebui luate în considerare.

7.1

Nu încape nicio îndoială că societatea civilă îndeplinește o funcție extraordinar de importantă în abordarea cu succes a provocării cu care ne confruntăm. CESE este convins că, dacă autoritățile publice – începând cu Uniunea Europeană – nu fac tot ce le este în putință pentru a-i atrage pe partenerii sociali, pentru a le încredința un rol dinamic și proactiv, pentru a-i atrage în inițiative și proiecte și pentru a-i sprijini în demersul lor favorabil unei economii durabile, rezultatele nu vor fi la înălțimea așteptărilor, iar Europa va rata definitiv întâlnirea cu acest nou progres.