15.2.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 48/2

1.2.1

trebuie să aibă un caracter deschis, favorabil incluziunii și sensibil la aspectele sociale, economice și de mediu, să ia în considerare recomandările organizațiilor societății civile și să se bazeze pe experiența acestora;

1.2.2

având în vedere caracterul complex și interdependent al problemelor atinse, poate fi eficientă numai dacă urmează în mod consecvent principiul abordării integrate, în locul punctelor de vedere sectoriale, și dacă subliniază necesitatea realizării obiectivelor principalelor părți interesate;

1.2.3

trebuie să stimuleze și să țină seama de cooperarea în domeniile securității civile (soft security), cum ar fi serviciile de urgență care colaborează pentru a face față dezastrelor naturale, mobilitatea lucrătorilor, a întreprinderilor etc. sau pentru întocmirea unor planuri de urgență pentru a face față accidentelor ecologice;

1.2.4

trebuie să contribuie la utilizarea cât mai completă a posibilităților oferite de Tratatul de la Lisabona, precum aplicarea consecventă a principiului democrației participative;

1.2.5

trebuie să reprezinte un instrument corespunzător pentru:

1.2.6

trebuie să reflecte politica Uniunii Europene la nivel macroregional și, astfel, contribuția și rolul activ și creativ ale societății civile organizate;

1.2.7

trebuie să contribuie la armonizarea activităților sistemelor de cooperare existente deja în regiune, care activează la diferite niveluri și în diferite domenii, la eficientizarea acestora și la evitarea suprapunerilor;

1.2.8

structura de guvernanță a acesteia trebuie să fie clară, simplă și transparentă și să permită abordarea de jos în sus din punctul de vedere al societății civile organizate; rezultatele obținute ar trebui evaluate în cadrul unor conferințe anuale;

1.2.9

trebuie să fie pusă în aplicare sub forma unui proces care presupune, pe parcursul derulării, flexibilitate și revizuire periodică și, atunci când este posibil, alocarea de resurse financiare suplimentare;

1.2.10

trebuie să urmărească obiective realiste și să stabilească anumite priorități în vederea unei implementări eficiente; trebuie elaborat un plan de acțiune pe termen mediu pentru realizarea acestor obiective, care să exprime faptul că implicarea activă și participarea tuturor actorilor, prin aplicarea principiului parteneriatului, reprezintă o condiție importantă a succesului;

1.2.11

trebuie să aibă rezultate vizibile și concrete pentru societate și cetățeni, în vederea creării unor condiții de viață și de muncă mai bune pentru cetățeni, inclusiv pentru tineri;

1.2.12

trebuie să reflecte importanța dialogului social și civil;

1.2.13

trebuie să recunoască importanța conexiunilor în regiunea Dunării;

1.2.14

trebuie să ia în considerare experiențele obținute în urma punerii în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice.

1.3.1

ar trebui creată o rețea a organizațiilor societății civile din regiune (Forumul societății civile din regiunea Dunării), care să faciliteze, printre altele, acțiuni și proiecte comune; membrii rețelei ar urma să se întâlnească în fiecare an în altă țară din regiune;

1.3.2

ar trebui să conțină manifestări (întruniri, festivaluri, vizite, expoziții, târguri etc.) care să consolideze sentimentul de apartenență al popoarelor din regiunea Dunării, formarea unei conștiințe regionale și menținerea diversității culturale, cu un accent deosebit pe tineret; la atingerea acestui obiectiv ar putea contribui și o publicație culturală regională;

1.3.3

ar trebui organizată anual, în localități diferite, o „Săptămână a Dunării”, care ar putea reprezenta un forum adecvat pentru dezbaterea chestiunilor de actualitate legate de Strategia pentru regiunea Dunării și pentru prezentarea rezultatelor acesteia;

1.3.4

pentru a asigura sprijinul continuu din partea cetățenilor și a societății civile organizate, atât în UE, cât și în statele vecine care nu sunt membre ale UE, este necesară o strategie de comunicare pentru regiunea Dunării eficientă și permanentă;

1.3.5

în cursul elaborării programelor din cadrul Strategiei pentru regiunea Dunării, ar trebui să se acorde o atenție sporită categoriilor sociale defavorizate și marginalizate, în special romilor;

1.3.6

ar trebui să se consolideze cooperarea și relațiile sistematice între actorii din regiune, precum și dialogul social și civil; în acest context, consiliile economice și sociale de la nivel național pot juca un rol important;

1.3.7

înființarea Forumului antreprenorial din regiunea Dunării (Danube Business Forum), care ar include actori sociali și economici, ar putea reprezenta un instrument important pentru realizarea cooperării și a coeziunii economice, sociale și teritoriale în această regiune; organizațiile patronale din regiune ar trebui să aibă acces și ar trebui încurajate să participe la programe de finanțare care vizează organizarea acestui forum;

1.3.8

ar trebui să contribuie la consolidarea relațiilor interumane prin reducerea în continuare a piedicilor din calea liberei circulații, chiar eliminarea acestora, și prin aplicarea principiilor muncii decente și remunerației echitabile;

1.3.9

în vederea implementării Strategiei pentru regiunea Dunării, ar trebui valorificate realizările și serviciile societății informaționale;

1.3.10

ar trebui să se instituie un grup de cercetare internațional, care să aibă ca obiect de activitate examinarea și analizarea în mod științific a aspectelor legate de Strategia pentru regiunea Dunării; activitatea acestuia ar trebui sprijinită printr-un program de burse;

1.3.11

ar trebui să se analizeze modul în care se pot corela diverșii ani tematici ai Uniunii Europene și programele acestora cu Strategia pentru regiunea Dunării;

1.3.12

ar trebui sprijinite inițiativele care vizează predarea limbilor utilizate în regiune;

1.3.13

Comitetul Economic și Social European ar trebui să înființeze un observator sau un grup de studiu care să funcționeze permanent și să se ocupe de Strategia pentru regiunea Dunării;

1.3.14

punerea în aplicare și monitorizarea prevederilor Strategiei pentru regiunea Dunării, respectiv ale planului său de acțiune, ar trebui realizate de un comitet de gestionare, alcătuit din reprezentanții societății civile, care să-și prezinte concluziile în rapoarte anuale;

1.3.15

în paralel cu adoptarea Strategiei pentru regiunea Dunării, Comisia Europeană ar trebui să sprijine câteva proiecte-pilot adecvate pentru testare și pentru dobândirea unor experiențe de început;

1.3.16

finanțarea în vederea realizării Strategiei pentru regiunea Dunării și a prevederilor din cadrul planului de acțiune ar trebui să provină din diferite surse: alături de fondurile europene (în primul rând, fondurile structurale), pot fi luate în considerare și fondurile proprii ale țărilor din regiune, sursele private și instituțiile financiare internaționale. Ținând seama de contribuția acestora, Comitetul recomandă instituirea unui fond separat;

1.3.17

CESE consideră că Strategia pentru regiunea Dunării – a cărei adoptare este programată pentru primul semestru din 2011, în perioada Președinției ungare a UE – poate reprezenta un instrument hotărâtor pentru crearea unei regiuni a Dunării dinamice, competitive și prospere.

—

coeziunea economică, socială și teritorială;

—

rolul pe care îl joacă fluviul în domeniile navigației, transportului (cu un accent deosebit pe coridorul paneuropean de transport VII, care include Dunărea) și infrastructurii și potențialul de dezvoltare a activităților economice în general; sunt necesare susținerea măsurilor privind întreținerea șenalului navigabil oriunde este nevoie pentru asigurarea transportului, înlăturarea blocajelor în transportul maritim menționate în proiectul prioritar 18 TEN-T (în acest context, declarația comună elaborată sub auspiciile Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea - ICPDR - ar trebui considerată drept un ghid și pusă în practică), precum și continuarea unor proiecte vizând transportul intermodal (realizarea de terminale de containere în porturi) și transportul rutier adiacent în regiunea Dunării (poduri cu impact major în asigurarea fluenței transportului de mărfuri); în plus, este necesară dezvoltarea unor proiecte cu impact major în dezvoltare, cum ar fi canalul Dunăre-București, care ar avea efecte benefice asupra economiei europene;

—

Dunărea ca sursă de apă potabilă și energie, precum și ca mediu natural care trebuie protejat; elementul-cheie este dezvoltarea durabilă; trebuie să fie susținute proiecte care vizează infrastructura energetică, cum ar fi hidrocentralele;

—

rolul inovării, al cercetării și al educației în această regiune;

—

necesitatea dezvoltării turismului dunărean și posibilitățile de dezvoltare rurală; referitor la aceasta din urmă, trebuie luată în considerare finanțarea proiectelor care vor stimula activitățile în țările cu o puternică tradiție agricolă; finanțarea unor proiecte care să permită construirea unui lanț de încărcare pentru cereale va duce la valorificarea potențialului agricol local, în special în țări cu îndelungată tradiție agricolă;

—

rolul fluviului în dezvoltarea unei conștiințe și identități comune „dunărene”, care să vină în completarea conștiinței și identității europene în întreaga Uniune Europeană; în acest sens, dialogul intercultural și solidaritatea dintre statele membre și țările terțe din regiune joacă un rol-cheie;

—

orice creștere a volumului de transport trebuie să respecte mediul;

—

existența unui potențial de soluționare a conflictelor care să poată aborda tensiunile apărute de-a lungul istoriei în regiune.