1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/128

A.

întrucât agricultura reprezintă un sector economic extrem de dependent de fenomenele naturale, dar care în același timp dispune de posibilități importante de reacție;

B.

întrucât agricultura reprezintă mijlocul ideal de a evita deteriorarea solului și că acest lucru necesită o strategie solidă, care să contribuie la menținerea acestei activități;

C.

luând în considerare rolul pe care îl are populația agricolă a Uniunii Europene în lupta împotriva deșertificării și rolul crucial al producătorilor din Uniune în conservarea păturii vegetale a regiunilor afectate de secetele persistente, precum și beneficiul pe care îl aduc în special culturile permanente, câmpurile și culturile silvicole în ceea ce privește captarea apei;

D.

întrucât în special solurile agricole din sudul Europei, dar și din alte regiuni din statele membre, sunt afectate puternic de degradarea mediului, cauzată de interacțiunea negativă dintre activitățile umane și evenimentele climatice;

E.

întrucât cultivarea excesivă poate contribui la erodarea terenurilor, făcându-le neproductive;

F.

întrucât deșertificarea este considerată astăzi drept una dintre cele mai importante amenințări de degradare a solului în țările mediteraneene;

G.

întrucât pământul stă la baza producției de alimente pentru oameni, furaje, textile și combustibili și joacă un rol important în captarea emisiilor de CO2; totuși, întrucât pământul este expus mai mult ca oricând la daune ireversibile, provocate de eroziunea eoliană și laminară, poluare, salinizare, impermeabilizare, sărăcire în substanțe organice și pierderea biodiversității solurilor;

H.

întrucât efectele negative deja resimțite sunt reprezentate de dezastrul hidrogeologic, de pătrunderea apei de mare în pânzele acvifere de coastă, salinizarea solurilor, pierderea de soluri agricole, diminuarea biodiversității, creșterea vulnerabilității în fața incendiilor, îmbolnăvirea plantelor și a animalelor;

I.

întrucât aceste schimbări intervenite în interacțiunea dintre mediul natural-antropic și cel productiv au efecte majore asupra cultivării plantelor și a creșterii animalelor, asupra orientării folosirii solurilor pentru anumite producții, asupra ofertei de produse alimentare, ceea ce are repercusiuni evidente asupra siguranței alimentare, precum și asupra aspectelor sociale, culturale și economice ale zonelor afectate de fenomenul de abandonare, cu repercusiuni și din punct de vedere hidro-geologic;

J.

întrucât irigarea servește atât la menținerea umidității solului, cât și la umplerea pânzelor freatice și întrucât acești factori trebuie luați în considerare la elaborarea politicii agricole comune (PAC);

K.

întrucât lipsa apei și seceta agravează creșterea prețurilor materiilor prime agricole și ținând cont de necesitatea de a asigura aprovizionarea constantă cu alimente a populației;

L.

întrucât gestionarea sistemului agricol și a celui forestier oferă o ocazie de a interveni asupra echilibrului general al carbonului și de a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

M.

reamintind existența Convenției ONU pentru combaterea deșertificării, mai sus menționată, convenție al cărei obiectiv este lupta împotriva degradării terenurilor arabile și împotriva secetei, precum și sprijinul acordat de Parlament acestei convenții;

N.

recunoscând că Directiva-cadru privind apa (Directiva 2000/60/CE (3)) are rol de cadru de reglementare și servește ca instrument de bază pentru protecția solurilor, favorizând cooperarea interregională, utilizarea durabilă a apei și protecția resurselor hidrologice disponibile, contribuind, în același timp, la atenuarea efectelor inundațiilor și secetei;

O.

întrucât se impune o abordare integrată și multidisciplinară, profitând de momentul în care căutarea unor soluții nu se desfășoară în condiții de urgență, ceea ce ar genera un impact negativ și efecte nocive în lanț;

P.

întrucât ar trebui monitorizată situația în ceea ce privește evoluția fenomenelor actuale și apariția unor noi riscuri, prin specializare în utilizarea sistemelor de detectare prin satelit și a modelelor geo-biochimice (cartografice);

Q.

întrucât a crescut frecvența apariției condițiilor meteorologice extreme, cu o alternanță a perioadelor secetoase și a evenimentelor pluviometrice intense, ceea ce accelerează procesul de degradare a litosferei, în special în zonele unde solul este mai vulnerabil din punct de vedere structural, atât în nordul, cât și în sudul Europei;

R.

întrucât, la nivel mondial, s-a înregistrat o creștere a cererii și a prețurilor produselor alimentare,

1.

consideră că este necesar să se includă explicit în liniile directoare și în metodele de gestionare a PAC, principii și instrumente pentru protecția climatică, în general, și pentru limitarea daunelor produse ca urmare a deteriorării solului, în special;

2.

accentuează ideea că finanțarea comunitară a acțiunilor de adaptare a sectorului agricol la schimbările climatice trebuie să se bazeze pe o perspectivă teritorială, care să aibă în vedere gradul de vulnerabilitate al regiunilor din Uniune; reamintește faptul că, potrivit estimărilor pertinente care s-au efectuat la nivel internațional și european, teritoriile agricole din Europa de vest sunt mai vulnerabile la schimbările climatice;

3.

deplânge lipsa de interes a șefilor de stat și de guvern, care au decis să reducă fondurile alocate dezvoltării rurale, și remarcă faptul că resursele prevăzute în al doilea pilon sunt prea limitate pentru a face față noilor provocări determinate de schimbările climatice;

4.

consideră că problemele actuale, printre care penuria de alimente, deficitul de apă, creșterea temperaturilor și a evapotranspirației, precum și riscul deteriorării solului necesită noi politici agricole, complete și științifice, care să corespundă condițiilor unui climat mediteranean; consideră că, cu ajutorul instituțiilor europene și al celor naționale, aceste politici trebuie să facă dovada unei cercetări și dezvoltări a culturilor adaptate la nivel local la noile provocări cu care se confruntă mediul, în domenii precum economia de apă, furnizând în același timp agricultorilor resurse suficiente pentru a le asigura un nivel de viață european;

5.

consideră că, în cadrul strategiei de conservare a solului, principiile referitoare la condițiile agronomice și ambientale bune stipulate de PAC ar trebui să conducă în principal la acțiuni care să vizeze ameliorarea și verificarea funcționalității și a eficacității ecologice a sistemelor de drenaj existente, prin întocmirea unor planuri de gestionare a apei ecologice, durabile și adaptate la respectiva locație și prin consilierea fermierilor din locațiile amenințate de secetă cu privire la cultivarea eficace a unor culturi adaptate la locația respectivă și care necesită un consum redus de apă;

6.

consideră că este necesară o contribuție mai importantă a Uniunii Europene la îmbunătățirea gestionării apei în terenurile agricole, ceea ce ar presupune încurajarea introducerii unor sisteme de irigare mai eficiente, adaptate la diferitele culturi, promovarea cercetării în domeniu și încurajarea aplicării practice a progreselor biotehnologice;

7.

consideră că este necesară crearea și gestionarea prin intermediul asociațiilor a unor „micro” acumulări pentru irigații (lacuri de deal), precum și pentru combaterea incendiilor, situate de preferință în zonele în care irigarea prin gravitație este imposibilă, permițând o eficiență maximă în materie de costuri de funcționare și utilizând, de asemenea, ape reziduale urbane tratate prin tehnici de fitoepurare și de decantare;

8.

subliniază importanța terasării pentru combaterea eroziunii și creșterea capacității de stocare a apei în sol și consideră utilă luarea unor măsuri pentru întreținerea și reabilitarea teraselor, precum și pentru construirea de noi terase;

9.

consideră că sistematizările agraro-forestiere trebuie să includă programe de împădurire a terenurilor agricole marginale sau poluate, dat fiind faptul că rădăcinile arborilor pot asigura ancorarea stratului superior instabil de rocile stabile inferioare, care funcționează ca substrat de epurare;

10.

susține punerea în aplicare a unei politici comunitare în domeniul forestier care să aibă ca principal obiectiv combaterea schimbărilor climatice;

11.

consideră, în plus, necesară încurajarea unor intervenții agricole care să asigure conservarea masei vegetale pentru a evita salinizarea bancurilor provocată de eroziune;

12.

subliniază faptul că multe specii de arbuști mediteraneeni prezintă o bună rezistență la foc și o capacitate foarte bună de recuperare vegetală și, prin urmare, trebuie valorizate, cu atât mai mult cu cât rădăcinile lor pot contracara procesul de eroziune a solului;

13.

consideră că, în acest sens, ar putea fi încurajată cultivarea varietăților cu cerințe mai mici în ceea ce privește consumul de apă sau, după caz, înlocuirea culturilor de primăvară cu culturi de iarnă care, în afară de consumul redus de apă din irigații, protejează eficient solul și îl apără de eroziune, creând un înveliș vegetal în timpul perioadei de iarnă;

14.

consideră că în pepinierele locale se pot produce ecotipuri adaptate mai bine la mediu, care trebuie, de aceea, stimulate prin acțiuni specifice;

15.

solicită încurajarea menținerii și plantării de garduri vii, în special în regiunile unde acestea au dispărut în decursul ultimilor ani;

16.

recunoaște rolul important al resurselor provenite din manipularea genetică a plantelor în vederea adaptării agriculturii la condițiile climatice în schimbare; îndeamnă Comisia și statele membre să lanseze programe care să promoveze conservarea și dezvoltarea în continuare a acestor resurse de către fermieri și legumicultori, precum și de către IMM-urile active în domeniul horticulturii;

17.

evocă importanța terenurilor scoase temporar din circuitul agricol pentru recuperarea terenurilor agricole și pentru retenția apei; solicită Comisiei și statelor membre afectate să încurajeze sistemele agrare adaptate la solurile ecosistemelor mediteraneene;

18.

consideră că, în ceea ce privește criteriile de menținere a conținutului de substanță organică în sol, principiile referitoare la bunele condiții agronomice și de mediu ale PAC trebuie să stimuleze sistemele de absorbție și retenție a carbonului prin optimizarea utilizării tehnicilor de cultură în mediul arid (lucrări minime la suprafață, rotația culturilor, genotipuri adaptate la mediu, controlul evapotranspirației, fertilizarea orientată, lupta integrată etc.);

19.

invită organismele competente la nivel teritorial să intervină în sensul elaborării unor planuri de gestionare și a unor tehnologii de utilizare a apei destinate irigației, în funcție de exigențele noi și de condițiile de mediu, să prevadă folosirea resurselor hidrice în funcție de calitate și să intervină pe lângă organismele de gestionare a apelor de irigație pentru a optimiza gestiunea resurselor de apă disponibile, dată fiind necesitatea de a reduce irosirea acestora în cadrul sistemelor de distribuție;

20.

sprijină crearea unui observator comunitar al secetei în calitate de serviciu special al Agenției europene pentru mediu la Copenhaga și o consolidare a capacității de reacție coordonată a Uniunii la incendii, pentru că ambele fenomene contribuie în mod semnificativ la deșertificarea și deteriorarea terenurilor agricole, în special în zonele mediteraneene;

21.

subliniază necesitatea îmbunătățirii eficienței informațiilor transmise de statele membre și a coordonării între acestea;

22.

recomandă dezvoltarea unui sistem de alertă rapidă și de supraveghere permanentă a stării solurilor pentru a putea acționa în timp util împotriva eroziunii, sărăcirii materiei organice care provoacă emisiile de gaze cu efect de seră, precum și împotriva pierderii terenurilor arabile și a biodiversității;

23.

solicită Comisiei, în consecință, ca, în cadrul propunerii sale prevăzute pentru 2009 referitoare la o nouă definiție a zonelor de munte, a zonelor insulare și a altor zone care prezintă dezavantaje naturale, gradul de risc al zonelor vizate de monitorizare, nivelul de degradare al solului și de deșertificare să fie considerate parametri de evaluare prioritari;

24.

consideră că este necesară sporirea cercetării, dezvoltării și inovării, acordându-se o atenție deosebită regiunilor care sunt afectate în mai mare măsură de deficitul de apă și de secetă, ținând seama de progresele biotehnologice;

25.

invită Comisia să ia în considerare, de asemenea, în cadrul revizuirii prevăzută pentru 2009, la jumătatea perioadei a celui de-al șaptelea program-cadru de cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative, intensificarea susținerii programelor de cercetare și dezvoltare inițiate de mai multe state membre vizând îmbogățirea cunoștințelor privind gestionarea durabilă a solului și a zonelor care cunosc fenomene de degradare;

26.

invită Comisia să analizeze necesitatea creării unui cadru dedicat combaterii cauzelor și efectelor schimbărilor climatice, în special ale degradării solului;

27.

consideră că trebuie elaborate programe de formare și actualizare destinate atât actorilor din sector, cât și publicului, cu dublul scop de a găsi soluții specifice și de a sensibiliza publicul cu privire la responsabilitatea colectivă a utilizării resurselor solului;

28.

invită Uniunea să pună în aplicare mijloacele de informare și formare în special pentru tinerii agricultori, cu scopul de a promova introducerea unor tehnici agricole care favorizează conservarea terenurilor, în special cu privire la efectele schimbărilor climatice și implicațiile producției agricole asupra climatului;

29.

amintește că în rezoluția sa din 5 iunie 2008 privind viitorul tinerilor agricultori în cadrul actualei reforme a PAC (4) a concluzionat că finanțarea proiectelor ar trebui prioritar orientată către activitățile care pot favoriza inserția tinerilor în sectorul agricol;

30.

consideră că este necesar ca Uniunea să-și consolideze și să-și crească autonomia și autosuficiența furajeră și alimentară, inclusiv printr-o mai bună protejare a solului agricol și a caracteristicilor sale productive și în special prin încurajarea folosirii pe termen lung a pășunilor (prin programe care încurajează consumul de carne de animale crescute în aer liber, precum și prin prime pentru o gestionare ecologică a pășunilor) pentru a se atinge o autonomie mai mare a importurilor de furaje; este de părere că PAC trebuie să aibă drept scop obținerea unui raport echilibrat între producția de plante, de animale și de energie în agricultura din UE, contribuind astfel la siguranța alimentară la nivel mondial și la obținerea unei eficacități prelungite;

31.

solicită încurajarea, în cadrul pieței mondiale a CO2, a protejării și regenerării pădurilor, în primul rând în statele membre care și-au pierdut patrimoniul de păduri naturale, și subliniază necesitatea aplicării în Uniunea Europeană a unui sistem de gestionare integrată și durabilă a pădurilor;

32.

subliniază rolul pădurilor în circuitul apei și importanța unui amestec echilibrat de păduri, pășuni și terenuri pentru culturi pentru gestionarea durabilă a apei; subliniază, în particular, rolul solurilor cu un conținut organic ridicat și al rotației adaptate a culturilor; atenționează cu privire la faptul că intensificarea exploatării terenurilor constituie o amenințare la adresa agriculturii, a siguranței alimentare și a gestionării durabile a apei;

33.

solicită ca, în cadrul activităților agricole de întreținere a pajiștilor, pășunilor permanente și a suprafețelor împădurite, să fie recunoscută posibilitatea de a condiționa eliberarea certificatelor ecologice de producerea de bunuri publice (captarea dioxidului de carbon, biodiversitatea, conservarea solului);

34.

îndeamnă statele membre să folosească cel de-al doilea pilon al PAC pentru a acorda prime activităților agricole de întreținere a pajiștilor, pășunilor permanente și a suprafețelor împădurite, contribuind prin aceasta la producerea de bunuri publice (captarea dioxidului de carbon, biodiversitatea, conservarea solului); îndeamnă Comisia să considere conservarea pășunilor o prioritate;

35.

invită Consiliul și Comisia să analizeze strategii de recuperare a solurilor degradate cu ajutorul unor instrumente prin care să ofere stimulente în vederea limitării degradării solului;

36.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.