1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/1

A.

întrucât eliminarea controalelor la frontierele interne ale UE este una din cele mai mari realizări ale procesului de integrare europeană;

B.

întrucât o zonă fără frontiere interne nu poate funcționa fără o responsabilitate comună și solidaritate în ceea ce privește gestionarea frontierelor sale externe;

C.

întrucât ar trebui să se acorde atenție cooperării în materie de securitate a frontierelor cu autoritățile de resort din țările terțe, în conformitate cu politica externă generală a UE;

D.

întrucât, în fiecare an, 160 de milioane de cetățeni UE, 60 de milioane de resortisanți din țări terțe care nu au nevoie de viză și 80 de milioane care au nevoie de viză trec frontiera externă a UE;

E.

întrucât măsurile de ridicare a gradului de securitate la frontieră trebuie să fie însoțite de facilitarea fluxurilor de pasageri și de promovarea mobilității într-o lume din ce în ce mai globalizată;

F.

întrucât, în cadrul gestionării integrate a frontierelor UE, mai multe instrumente și programe fie au fost deja create, fie sunt în curs de pregătire, fie se află în stadiul de dezvoltare a politicii aferente;

G.

întrucât Comisia și-a exprimat intenția de a fi pregătită să prezinte, în 2009-2010, propuneri legislative privind introducerea unui sistem de intrare/ieșire, a unui Program al călătorilor înregistrați (PCI) și a unui Sistem electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC);

H.

întrucât astfel de sisteme similare există în Australia și sunt, în prezent, puse în aplicare de SUA, ca parte a programului „US-VISIT”;

I.

întrucât nu există nici un plan director global care să stabilească structura generală a strategiei UE privind frontierele, nici o evaluare detaliată a sistemelor existente și a celor care sunt în proces de pregătire,

1.

este conștient de faptul că așa numitele „persoane care au depășit perioada de ședere autorizată”, cele mai vizate de sistemul de intrare/ieșire propus, ar trebui să reprezinte numărul cel mai mare de imigranți ilegali în UE; solicită, totuși, mai multe informații cu privire la datele colectate de un contractant extern, care estimează că „în anul 2006 s-au înregistrat până la 8 milioane de imigranți ilegali în UE25” (6); insistă, de asemenea, să se definească în mod clar termenul de „persoană care a depășit perioada de ședere autorizată”, incluzându-se și excepțiile posibile în anumite condiții și să se efectueze o analiză mai detaliată, calitativă și cantitativă, cu privire la amenințările/riscurile/costurile pe care acestea le comportă pentru societatea europeană;

2.

subliniază că, deși sistemul propus și informațiile din alertă ar putea atât să contribuie la împiedicarea resortisanților din țări terțe să depășească perioada de ședere autorizată, cât și să ofere date și informații referitoare la situații tipice, este în continuare necesar să se păstreze legătura cu organele de aplicare a legii pentru ca persoanele care depășesc perioada autorizată să poată fi reținute și consideră, prin urmare, că sistemul propus nu va pune capăt fenomenului de depășire a perioadei de ședere autorizate;

3.

nu deține suficiente informații cu privire la modul în care acest sistem va fi integrat în cadrul existent și la modul în care va interacționa cu acest cadru, nici cu privire la modificările care ar putea fi necesare privind sistemele existente și la costurile reale generate de acest sistem; prin urmare, are îndoieli cu privire la necesitatea absolută a aplicării unui astfel de sistem;

4.

reamintește că funcționarea corectă a sistemului de intrare/ieșire va depinde, atât material, cât și operațional, de succesul VIS și SIS II; subliniază că aceste instrumente nu sunt complet operaționale încă și că, așadar, nu a fost posibil să se realizeze o evaluare corespunzătoare; subliniază că sunt puse în discuție operabilitatea și fiabilitatea SIS II;

5.

observă că, în mod indubitabil și ca urmare a lecțiilor învățate în SUA, aplicarea capacității la ieșire reprezintă o provocare mai mare decât aplicarea capacității la intrare, în special privind ieșirea pe cale maritimă și pe cale terestră; este, de asemenea, ca urmare a aceleiași experiențe, foarte îngrijorat în ceea ce privește rentabilitatea unui astfel de sistem; din acest motiv, invită Comisia să furnizeze informații suplimentare referitoare la investițiile reale generate de un astfel de sistem;

6.

susține, în principiu, ideea unui PCI pentru resortisanții din țări terțe, indiferent dacă aceștia au nevoie de viză sau nu, care ar facilita accelerarea fluxurilor de călători și ar preveni aglomerația la punctele de intrare și ieșire, precum și posibilitatea ca cetățenii UE să folosească porți automate, deoarece legislația comunitară actuală nu permite simplificarea controalelor la frontieră, cu excepția cazurilor în care resortisanții din țări terțe respectivi au reședința în zonele de frontieră;

7.

critică, totuși, terminologia folosită în Comunicarea menționată anterior intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană” (călători care prezintă un risc scăzut/ călători „bona fide”), deoarece ar însemna că se consideră a priori că un număr ridicat de călători prezintă un „risc ridicat” sau sunt „mala fide” și recomandă termenul de „persoane care călătoresc frecvent”;

8.

subliniază că mai multe state membre au înființat deja sau pregătesc în prezent un astfel de PCI pentru resortisanții din țări terțe și insistă asupra riscului de a ajunge în situația de a avea un amestec de douăzeci și șapte de sisteme bazate pe criterii diferite, inclusiv în domeniul protecției datelor și al taxele aplicate; știe că Țările de Jos, împreună cu Germania, Regatul Unit și FRONTEX, încearcă să promoveze programul internațional de control accelerat al călătorilor („International Expedited Traveller Programme”) ca pe un posibil model pentru alte state membre;

9.

susține o abordare armonizată și îndeamnă, prin urmare, Comisia să grăbească acest proces, bazându-se pe cele mai bune practici din statele membre, și să se asigure că statele membre acționează în continuare în conformitate cu legislația comunitară;

10.

observă că, de fapt, PCI pentru resortisanții din țări terțe diferă de PCI pentru cetățenii UE; subliniază că, în consecință, între acestea trebuie să se facă în permanență o diferențiere clară;

11.

recunoaște că nu ar fi înțelept ca, în ceea ce privește măsurile de securitate, atenția să fie îndreptată doar asupra resortisanții din țări terțe care intră în UE din țări în cazul cărora este nevoie de vize; pune însă la îndoială necesitatea absolută a sistemului propus și ar dori să primească o explicație detaliată a argumentelor în favoarea acestuia; este convins că mai degrabă o colaborare strânsă, mai ales între serviciile de informații, reprezintă soluția adecvată în acest sens, și nu o colectare masivă de date în general;

12.

dorește să fie informat cu privire la calendarul exact și la detaliile studiului din perspectiva Comisiei;

13.

consideră inacceptabil faptul că nici Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) care își exprimase anumite preocupări, nici Grupul de lucru pentru protecția datelor „Articolul 29” nu au fost consultate de Comisie înainte de adoptarea Comunicării menționate anterior intitulate „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană”; solicită, în consecință, Comisiei să consulte atât autoritatea, cât și grupul menționate anterior cu privire la orice acțiune menționată în comunicarea respectivă, deoarece componentele propuse presupun procesarea a foarte multe date cu cu caracter personal;

14.

este conștient de faptul că datele biometrice sunt, teoretic, elemente eficiente de identificare a persoanelor, deoarece caracteristicile măsurate sunt considerate a fi unice pentru fiecare persoană; subliniază, totuși, că siguranța datelor biometrice nu este absolută și că acestea nu sunt în toate cazurile corecte; subliniază, prin urmare, că ar trebui să existe întotdeauna proceduri alternative, iar profilurile de risc ar trebui elaborate mai bine;

15.

insistă asupra creării unui protocol-standard pentru folosirea și schimbul de informații privind datele biometrice și a unor acorduri privind controlul interfeței pentru descrierea modului în care va fi folosit protocolul; consideră, de asemenea, că folosirea datelor biometrice ar trebui să facă obiectul unui standard de calitate pentru a se evita divergențele în materie de acceptare dintre diferitele sisteme folosite de statele membre;

16.

consideră că o abordare care ține seama de respectarea vieții private în momentul concepției trebuie să fie o caracteristică esențială a oricărei inițiative care ar putea pune în pericol informațiile personale ale persoanelor, precum și încrederea persoanelor în cei care dețin informații personale despre ele;

17.

consideră că obiectivul unei gestionări cu adevărat integrate a frontierelor în Uniunea Europeană este legitim și este de acord că dezvoltarea și consolidarea continuă a politicii comune a UE privind gestionarea frontierelor este importantă;

18.

consideră însă că, în cadrul gestionării frontierelor și a imigrației, propunerile ambițioase se adună într-un ritm uimitor; solicită, în consecință, Comisiei să gândească în termeni de necesitate și cost al logisticii de frontieră;

19

regretă, de asemenea, ideea că politica UE de gestionare a frontierelor ar trebui bazată pe ideea că orice călător este un potențial suspect care trebuie să-și dovedească buna-credință;

20.

critică lipsa unui plan director global care să stabilească obiectivele generale și structura strategiei UE de gestionare a frontierelor, precum și absența detaliilor privind modul în care ar trebui să funcționeze programele și schemele conexe (care sunt aplicate deja, care sunt în stadiul de pregătire sau de dezvoltare a politicii) și modul în care pot fi optimizate relațiile dintre acestea; este de opinie că atunci când analizează arhitectura UE de gestionare a frontierelor, Comisia ar trebui să se oprească, mai întâi, asupra eficacității sistemelor actuale de gestionare a frontierelor ale statelor membre, pentru a obține o sinergie optimă între acestea;

21.

subliniază că este necesar, în primul rând, să se evalueze sistemele existente și cele care sunt pregătite în prezent și că posibilitatea ca UE să-și realizeze obiectivele strategice depinde, într-o mare măsură, de modul în care aceasta reușește să gestioneze interdependențele dintre programe conexe, deoarece suprapunerea și lipsa de coerență a acestora va avea un efect negativ asupra performanței și rezultatelor organizaționale; consideră că nu ar trebui lansate instrumente și sisteme noi până când cele existente nu devin pe deplin operaționale, sigure și fiabile;

22.

consideră că, înainte de a face investiții, este deosebit de important să se definească în mod clar un context operațional de aliniere a tuturor măsurilor și inițiativelor care apar; subliniază, de asemenea, că ar trebui să fie foarte clar ce modificări sunt necesare pentru a garanta faptul că tehnologia și procesele funcționează în mod armonios și accentuează faptul că toate investițiile ar trebui să fie justificate din punct de vedere economic;

23.

exprimă îndoieli cu privire la necesitatea și proporționalitatea măsurilor propuse, dat fiind că acestea sunt costisitoare și implică riscuri în ceea ce privește protecția datelor; consideră, prin urmare, că măsurile respective ar trebui evaluate în funcție de aceste criterii înainte de a prezenta o propunere oficială;

24.

admite faptul că echilibrul care trebuie realizat între asigurarea liberei circulații în afara granițelor unui stat a unui număr tot mai ridicat de persoane și garantarea unei securități tot mai ridicate pentru cetățenii europeni reprezintă un exercițiu complex și nu neagă faptul că folosirea datelor oferă avantaje clare; consideră, în același timp, că încrederea opiniei publice în acțiunile guvernului poate fi menținută doar dacă există garanții suficiente privind protecția datelor, precum și mecanisme de supraveghere și căi de atac în acest domeniu;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex).