22.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 228/90

1.1

Comitetul salută inițiativa Comisiei, de actualizare a Directivei 92/75/CEE privind indicarea obligatorie prin etichetare a consumului de energie la aparatele de uz casnic, directivă care este foarte bine cunoscută nu numai de milioane de consumatori, ci și de întreprinderile din sector și de distribuitori.

1.2

În opinia Comitetului, sistemul a permis:

1.3

Comitetul consideră că se impune evidențierea elementelor fundamentale care permit implementarea unei politici reușite în domeniu:

1.4

În opinia Comitetului, orice inițiativă de revizuire a sistemului de etichetare trebuie să păstreze caracteristicile care au asigurat reușita acestuia, și anume simplitatea, transparența, fiabilitatea și posibilitatea de comparare, trebuie să asigure actualizarea acestuia prin mecanisme flexibile și dinamice de clasificare a performanțelor produsului, precum și o alegere informată din partea consumatorului, în privința unor produse mai eficiente și durabile, ce respectă standarde precise.

1.5

Comitetul recomandă ca, înainte de extinderea domeniului de aplicare al directivei la noi tipuri de produse „cu impact energetic”, să se efectueze un studiu de impact și o analiză costuri-beneficii, sector cu sector, care să fie clară, transparentă, acceptată de toate părțile interesate și bazată pe dovezi științifice.

1.6

În plus, Comitetul consideră utilă menținerea bunei funcționări a Directivei 92/75/CEE (1), prin îmbunătățirea și perfecționarea mecanismelor dinamice de reclasificare ale acesteia (2).

1.7

Comitetul sprijină extinderea sistemului de etichetare energetică (Energy Label) la alte produse consumatoare de energie, deoarece mesajul este clar și transparent, poate fi lesne comparat pe piață și poate deveni un instrument de marketing de succes.

1.8

CESE consideră că, în cazul altor produse sau servicii care nu consumă energie, dar influențează acest proces, alte instrumente de informare și de mediu s-ar putea dovedi mai potrivite.

1.9

În opinia Comitetului, trebuie evitată orice suprapunere a unor reglementări aflate adesea în concurență și/sau conflict, care conduce la sporirea costurilor și birocrației, și trebuie aplicată o abordare sectorială integrată,, care să integreze cei trei piloni ai durabilității.

1.10

Comitetul este de acord cu importanța pe care o prezintă garantarea posibilității de acordare a unor stimulente, fără încălcarea prevederilor comunitare privind ajutorul de stat.

1.11

În ceea ce privește dispozițiile referitoare la achizițiile publice, Comitetul recomandă prudență în impunerea de măsuri obligatorii, considerând că este important să se asigure statelor membre libertate de acțiune, precum și un echilibru corect între aceasta și achizițiile publice ecologice voluntare (Green Public Procurement – GPP).

2.1

Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea consumului de energie și de alte resurse în cazul aparatelor de uz casnic prin etichetare este o directivă-cadru care își propune să orienteze piața produselor electrocasnice către o mai mare eficiență sub aspect energetic, prin furnizarea de informații utile și comparabile consumatorilor și pieței.

2.2

Principalele aspecte pozitive ale indicării consumului de energie prin etichetare energetică (Energy Label) sunt:

2.3

În opinia Comitetului, sistemul, care se aplică doar anumitor sectoare și este supus unor analize și studii sectoriale riguroase, a permis:

2.4

Comitetul consideră că trebuie subliniat faptul că directiva privind indicarea consumului de energie prin etichetare constituie unul dintre instrumentele comunitare de mare succes, deoarece se bazează pe:

2.5

Printre produsele avute în vedere, care au un impact semnificativ asupra mediului, se numără frigiderele, congelatoarele și combinațiile acestora, mașinile de spălat rufe, de uscat rufe și combinațiile acestora, mașinile de spălat vase, cuptoarele, boilerele și boilerele cu acumulare, sursele de iluminat și aparatele de climatizare. În cazul acestor produse se prevede o actualizare a etichetelor în 2009 și 2010.

2.6

Studiile preliminare asupra produselor consumatoare de energie, efectuate la îndemnul Comisiei, au indicat că etapa de utilizare a acestora este răspunzătoare pentru mai mult de 80 % din impactul lor asupra mediului.

2.7

Lărgirea domeniului de aplicare al Directivei 92/75/CEE și la alte produse de uz casnic, precum și la toate „produsele cu impact energetic”, cu excepția celor din transporturi, care beneficiază de o reglementare proprie, reprezintă o schimbare de mare anvergură și care implică un angajament serios. Eforturi similare sunt depuse și în procesul de revizuire a Directivei 2005/32/CE privind proiectarea ecologică.

2.8

Menționarea necesității economiilor de energie în cazul oricărui „bun care are un impact asupra consumului de energie în faza de utilizare, care este introdus pe piață și/sau pus în funcțiune pe teritoriul Comunității, inclusiv părți destinate spre a fi integrate în produsele cu impact energetic”, sugerează faptul că în domeniul de aplicare intră nu doar produsele cu impact direct asupra consumului de energie, ci și produsele care, în faza de utilizare, influențează în mod direct sau indirect consumul de energie, așa cum este cazul ușilor și ferestrelor, materialelor de construcție și învelișurilor.

2.9

Includerea acestor noi produse și sectoare în domeniul de aplicare al unei directive modificate ar putea determina o schimbare a parametrilor care trebuie luați în considerare în privința etichetării energetice, precum și o modificare a etichetei înseși, pe care ar trebui adăugați diferiți parametri, în funcție de sector și de produs.

2.10

Reformarea Directivei privind etichetarea energetică se numără printre prioritățile anunțate în Planul de acțiune privind eficiența energetică (3) și în Planul de acțiune pentru o producție și un consum durabile și pentru o politică industrială durabilă (PCD/PID) (4), în privința căruia Comitetul a avut ocazia de a elabora un aviz (5). În acest cadru sunt cuprinse nu numai etichetarea energetică (Energy Label), dar și cea ecologică (Eco-Label), eticheta Energy Star, tehnicile specifice de proiectare ecologică, standardele de eficiență în construcții (Building Efficiency Standards), standardele de excelență EMAS și alte informații cu caracter ecologic, cum ar fi declarațiile de mediu privind produsele (Environmental Product Declarations – EPD), precum și multe alte etichete utilizate în diferite sectoare, în special în cel alimentar (6).

2.11

În mod similar, în ceea ce privește achizițiile publice ecologice (Green public procurement – GPP), Comitetul a recomandat „promovarea dezvoltării […] prin definirea caracteristicilor tehnice ale produselor ecologice, începând cu acelea care au impactul pozitiv cel mai puternic asupra mediului” și a recomandat:

3.1

Propunerea vizează extinderea domeniului de aplicare al legislației comunitare în vigoare (8), domeniu limitat în prezent la aparatele de uz casnic, pentru a include etichetarea tuturor produselor cu impact energetic, inclusiv a produselor de uz comercial, industrial și gospodăresc, precum și a unor produse neconsumatoare de energie, cum ar fi ferestrele, care, odată puse în funcțiune sau instalate, prezintă un potențial considerabil de economisire a energiei.

3.2

Obiectivul global al propunerii este garantarea liberei circulații a produselor și îmbunătățirea eficienței lor energetice.

3.3

Directiva-cadru privind etichetarea energetică este rezultatul reformării Directivei 92/75/CEE și include totodată dispoziții referitoare la achizițiile publice și la măsurile de stimulare. Ea va constitui, în opinia Comisiei, fundamentul unei politici de mediu integrate și durabile privind produsele, care promovează și stimulează cererea de produse mai performante și îi sprijină pe consumatori în luarea de decizii mai bune.

3.4

Comisia consideră că propunerea de directivă-cadru completează alte instrumente comunitare în vigoare, cum ar fi Directiva privind proiectarea ecologică (9), Regulamentul privind programul de etichetare Energy Star  (10) și Regulamentul privind eticheta ecologică (11).

—

este vorba despre o etichetă care prezintă cu claritate și în termeni ușor de înțeles consumul energetic al produselor în cursul utilizării, în conformitate cu parametri neechivoci, care garantează pe deplin comparabilitatea și reclasificarea dinamică, așa cum ar trebui să se întâmple în cazul etichetei energetice actualizate (standarde revizuibile/scală deschisă de evaluare + eliminarea produselor mai puțin performante);

—

pe lângă consumul de energie, eticheta apreciază și pragul de performanță în cazul eficienței energetice, consumului de apă, zgomotului, aderenței etc. Aceasta face dificilă comparația obiectivă între un produs etichetat și altul și nu ușurează nici procesul de reclasificare. Astfel de informații ar putea fi incluse mai degrabă pe o etichetă de proiectare ecologică a produselor, în contextul unei revizuiri a Directivei 2005/32/CE;

—

sau ar putea fi avută în vedere adoptarea unei directive ad-hoc, așa cum a făcut Comisia în cazul propunerii de directivă privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil (13).