1.

Un grup de 173 de cauze se află în prezent pe rolul Østre Landsret (Curtea de Apel a Regiunii de Est, Danemarca) referitoare la plata ajutoarelor în cadrul schemelor de ajutor direct pentru fermieri și deducerile menite să sancționeze încălcarea cerințelor de ecocondiționalitate. Curții i s‑au solicitat îndrumări referitoare la interpretarea normelor privind determinarea anului în baza căruia se calculează procentele de reducere a ajutorului în vederea sancționării unor astfel de încălcări. O explicație succintă a modului în care funcționează normele respective este necesară pentru a înțelege contextul în care aceste cauze au fost inițiate.

2.

Agricultorii care doresc să beneficieze de schemele de ajutor direct trebuie să îndeplinească o serie de criterii de eligibilitate legate, printre alte aspecte, de suprafețele declarate ca fiind cultivate și utilizarea acestora. Neregulile privind criteriile de eligibilitate sunt sancționate prin reduceri sau excluderi de la ajutorul la care agricultorii ar fi avut dreptul în caz contrar.

3.

În plus față de criteriile de eligibilitate, care reprezintă condițiile de acordare a ajutoarelor în cauză, fermierii care primesc ajutoare în cadrul schemelor de ajutoare prin plăți directe sunt de asemenea supuși cerințelor de ecocondiționalitate. Printre aceste cerințe se numără și limitarea utilizării îngrășămintelor artificiale. Respectarea unor asemenea cerințe nu este o condiție de acordare a ajutorului, dar nerespectarea lor este sancționată în mod similar prin reducerea cuantumului ajutorului primit de agricultorii în cauză (sau, în cazuri extreme, prin excluderea de la primirea ajutoarelor).

4.

Cerințele de ecocondiționalitate, precum și sancțiunile impuse în caz de neconformitate sunt menite să încurajeze agricultorii să respecte legislația existentă a Uniunii care afectează activitățile acestora.

5.

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ( 2 ) al Consiliului a stabilit norme comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune. Considerentul (2) al regulamentului are următorul cuprins:

„Plata integrală a ajutorului direct trebuie condiționată de respectarea normelor în materie de terenuri, de producție și de activitate agricolă. […] Dacă aceste standarde de bază nu sunt respectate, statele membre ar trebui să suspende ajutorul direct, parțial sau integral, după criterii proporționale, obiective și progresive. Această anulare nu trebuie să aducă atingere sancțiunilor actuale sau ulterioare prevăzute în orice alte dispoziții din legislația comunitară sau națională.”

6.

Articolul 6 era intitulat „Reducerea sau excluderea de la plată”. Alineatul (1) al acestuia prevedea, în versiunea sa inițială:

„Dacă cerințele de reglementare în materie de gestionare sau bunele condiții agricole și de mediu nu sunt respectate, din cauza unei acțiuni sau a unei omisiuni direct imputabile agricultorului în cauză, valoarea totală a plăților directe care trebuie acordate în anul calendaristic în cursul căruia s‑a constatat nerespectarea este redusă sau eliminată după aplicarea articolelor 10 și 11, în conformitate cu normele detaliate prevăzute în articolul 7” (sublinierea noastră).

7.

Articolul 6 alineatul (1) fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 146/2008 ( 3 ) al Consiliului, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2008. După modificare, acesta prevedea:

„Atunci când cerințele legale în materie de gestionare sau bunele condiții agricole și de mediu nu sunt respectate oricând în cursul unui an calendaristic dat (denumit în continuare „anul calendaristic în cauză”), iar această nerespectare este cauzată de o acțiune sau omisiune direct imputabilă agricultorului care a depus cererea de ajutor în anul calendaristic în cauză, cuantumul total al plăților directe care urmează să fie acordate, după aplicarea articolelor 10 și 11 în cazul respectivului agricultor, se reduce sau se anulează în conformitate cu normele detaliate stabilite în temeiul articolului 7.

Primul paragraf se aplică, de asemenea, în cazul în care nerespectarea în cauză este rezultatul unei acțiuni sau omisiuni direct imputabile persoanei către care sau de la care a fost transferat terenul agricol.

În sensul aplicării primului și celui de‑al doilea paragraf pentru anul 2008, anul calendaristic corespunde perioadei de la 1 aprilie la 31 decembrie 2008.

[…]” (sublinierea noastră).

8.

Articolul 7 era intitulat „Norme privind reducerile și excluderile” ( 4 ) și prevedea:

„(1)   Normele detaliate privind reducerile și excluderile prevăzute în articolul 6 se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 144 alineatul (2)[ ( 5 ).] În acest context, trebuie ținut seama de gravitatea, amploarea, persistența și repetarea nerespectării constatate, precum și de criteriile stabilite la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol.

[…]”

9.

Norme de aplicare a Regulamentului nr. 1782/2003 au fost adoptate în mod corespunzător prin Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei ( 6 ). Considerentele (55)-(57) ale acestui regulament aveau următorul cuprins:

10.

Potrivit considerentului (70):

„Trebuie stabilite dispoziții specifice și detaliate pentru a garanta aplicarea echitabilă a diferitor reduceri care trebuie efectuate în ceea ce privește una sau mai multe cereri de ajutor introduse de același agricultor. Reducerile și excluderile prevăzute de prezentul regulament trebuie să se aplice fără a aduce atingere sancțiunilor suplimentare aplicabile în temeiul altor dispoziții din legislația [Uniunii Europene] sau din legislațiile interne.”

11.

Capitolul II din titlul IV din partea II cuprindea articolele 65-67 și se intitula „Constatări privind eco‑condiționarea”. Articolul 65 era intitulat „Principii generale și definiții” și prevedea, în măsura în care este relevant pentru prezentele concluzii:

„[…]

(2)   În sensul aplicării articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, o acțiune sau o omisiune este direct imputabilă agricultorului în cauză, care se află la originea cazului de nerespectare și care, în momentul constatării respectivului caz, era responsabil pentru exploatația agricolă, suprafața, unitatea de producție sau animalul în cauză. […]

[…]

(4)   Se consideră drept «constatate» cazurile de nerespectare stabilite în urma oricărui control efectuat în conformitate cu prezentul regulament sau aduse la cunoștința autorității de control competente în orice alt mod.”

12.

Articolul 66 era intitulat „Reduceri aplicabile în caz de neglijență”. Acesta prevedea:

„(1)   […] în cazul în care un caz de nerespectare constatat se datorează neglijenței agricultorului, trebuie aplicată o reducere a cuantumului total al plăților directe definite la articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, încasate deja sau care urmează să fie încasate de agricultor în baza cererilor pe care le‑a introdus sau pe care urmează să le introducă în cursul anului calendaristic în care s‑a făcut constatarea. În general, reducerea în cauză se ridică la 3 % din cuantumul total.

[…]” (sublinierea noastră).

13.

Articolul 67 era intitulat „Reduceri și excluderi aplicabile în caz de nerespectare deliberată” și prevedea următoarele:

„(1)   […] în cazul în care un caz de nerespectare constatat se datorează unei acțiuni deliberate a agricultorului, reducerea care trebuie aplicată asupra cuantumului total prevăzut la articolul 66 alineatul (1) primul paragraf se stabilește, în general, la un procent de 20 % din cuantumul total respectiv.

[…]”

14.

În conformitate cu articolul 81, Regulamentul nr. 796/2004 a intrat în vigoare la 7 mai 2004.

15.

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 ( 7 ) al Consiliului a abrogat și a înlocuit Regulamentul nr. 1782/2003 cu efect, în măsura în care este relevant pentru prezentele concluzii, începând cu 1 ianuarie 2009 ( 8 ). Potrivit considerentului (3):

„Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a instituit principiul conform căruia agricultorii care nu respectă anumite cerințe în domeniile sănătății publice, al sănătății animalelor și al sănătății plantelor, al mediului și al bunăstării animalelor fac obiectul reducerii sau al excluderii de la ajutorul direct. Acest sistem de «ecocondiționalitate» este parte integrantă din ajutorul comunitar în domeniul plăților directe și ar trebui, prin urmare, menținut.[…]”

16.

Considerentul (53) avea următorul cuprins:

„[…] prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2009. Cu toate acestea, dispozițiile care ar putea diminua drepturile agricultorilor sau ar putea crea noi obligații, printre altele obligațiile în materie de ecocondiționalitate pe care agricultorii trebuie să le îndeplinească pe parcursul întregului an, ar trebui să se aplice doar din 2010 […]”

17.

Articolul 23 era intitulat „Reducerea plăților sau excluderea de la plată în caz de nerespectare a normelor de ecocondiționalitate”. Alineatul (1) al acestuia prevedea:

„În cazul în care cerințele legale în materie de gestionare sau bunele condiții agricole și de mediu nu sunt respectate în orice moment dintr‑un an calendaristic dat (denumit în continuare «anul calendaristic în cauză») și nerespectarea în cauză este rezultatul unei acțiuni sau al unei omisiuni direct imputabile agricultorului care a depus cererea de ajutor în anul calendaristic în cauză, valoarea totală a plăților directe acordate sau care trebuie acordate agricultorului […] este redusă sau eliminată în conformitate cu normele detaliate prevăzute la articolul 24.

[…]” (sublinierea noastră).

18.

Articolul 24 alineatul (1) prevedea că normele detaliate privind reducerile și excluderile prevăzute la articolul 23 urmează să fie stabilite într‑un regulament de punere în aplicare separat. În acest context, era necesar să se țină seama, inter alia, de gravitatea, amploarea, persistența și repetarea nerespectării constatate.

19.

Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei ( 9 ) a abrogat și a înlocuit Regulamentul nr. 796/2004 al Comisiei începând cu 1 ianuarie 2010 ( 10 ). Articolul 70 era intitulat „Principii generale și definiție” și prevedea, în măsura în care este relevant pentru prezentele concluzii:

„[…]

(4)   Se consideră drept «constatate» cazurile de neconformitate stabilite în urma oricărui control efectuat în conformitate cu prezentul regulament sau aduse la cunoștința autorității de control competente, sau după caz, a agenției de plăți, în orice alt mod.

[…]

(8)   În sensul aplicării reducerilor, procentajul reducerii se aplică la suma totală a:

[…]” (sublinierea noastră).

20.

Articolul 71 era intitulat „Reduceri aplicabile în caz de neglijență” și prevedea la primul alineat:

„[…] dacă un caz de neconformitate constatat se datorează neglijenței agricultorului, trebuie aplicată o reducere. Ca regulă generală, reducerea reprezintă 3 % din suma totală menționată la articolul 70 alineatul (8).

Cu toate acestea, pe baza rezultatelor evaluării furnizate de autoritatea de control competentă în partea de evaluare a raportului de control în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) litera (c)[ ( 11 )], agenția de plăți poate decide să reducă procentajul la 1 % sau să îl majoreze la 5 % din cuantumul total sau, în cazurile menționate la articolul 54 alineatul (1) litera (c) paragraful al doilea, să nu impună nicio reducere.”

21.

Articolul 72 era intitulat „Reduceri și excluderi aplicabile în caz de neconformitate deliberată”. Articolul 72 alineatul (1) prevedea că „dacă un caz de neconformitate constatat se datorează unei acțiuni deliberate a agricultorului, reducerea care trebuie aplicată asupra cuantumului total prevăzut la articolul 70 alineatul (8) se stabilește, în general, la un procent de 20 % din cuantumul total respectiv.”

22.

Articolul 86 alineatul (1) prevedea:

„Regulamentul (CE) nr. 796/2004 se abrogă începând cu 1 ianuarie 2010.

Cu toate acestea, acesta continuă să se aplice în ceea ce privește cererile de ajutor introduse pe parcursul anilor de comercializare sau la perioadele de referință pentru prime care încep înainte de 1 ianuarie 2010.”

23.

Printre normele care au dat naștere unei cerințe de ecocondiționalitate la momentul faptelor era și Directiva 91/676/CEE a Consiliului ( 12 ). Articolul 1 prevede că obiectivul respectivei directive este de a reduce poluarea apelor provocată sau indusă de nitrații proveniți din surse agricole.

24.

Directiva 91/676 a fost transpusă în Danemarca, în măsura în care este relevant aici, prin Gødningsanvendelsesloven (Legea daneză privind aplicarea îngrășămintelor).

25.

Normele Uniunii Europene privind ecocondiționalitatea au fost puse în aplicare în Danemarca prin intermediul unei serii de reglementări naționale. Potrivit instanței de trimitere, toate versiunile acestor regulamente în vigoare la momentul faptelor erau redactate în sensul că reducerile ajutoarelor care pot fi plătite se calculau pe baza anului calendaristic în care s‑a făcut constatarea de neconformitate (denumit în continuare „anul în care a avut loc constatarea”) ( 13 ).

26.

Cele două cauze luate prin sondaj pentru prezenta trimitere privesc fermieri cu privire la care s‑a constatat că și‑au încălcat cerințele de ecocondiționalitate prin utilizarea în exces a îngrășămintelor pe terenurile lor în perioadele 2006/2007 și 2007/2008 (domnul Gert Teglgaard) și, respectiv, 2006/2007 și 2008/2009 (Fløjstrupgård I/S).

27.

Cazurile de neconformitate săvârșite de domnul Teglgaard și de Fløjstrupgård au fost descoperite după ce poliția a percheziționat incintele și a pus sub sechestru documentele aparținând unui importator de îngrășăminte care a vândut îngrășăminte unui număr mare de fermieri fără notificarea Plantedirektoratet (Agenția pentru plante). Îngrășământul în cauză nu a fost înregistrat în registrele pentru îngrășăminte ale agricultorilor. Percheziția și sechestrul au avut loc în noiembrie 2009.

28.

Plantedirektorat a transmis scrisori de consultare la 4 ianuarie 2011. Autoritățile daneze au considerat că aceasta este data „constatării” nerespectării.

29.

Inițial, organismul responsabil pentru plățile în agricultură [la momentul relevant, NaturErhvervsstyrelsen (cunoscută în limba engleză ca „Agenția Agrifish”)] a adoptat în anii 2011 și 2012 decizii de reducere a ajutoarelor plătite agricultorilor în discuție, inclusiv pentru domnul Teglgaard și pentru Fløjstrupgård. Reducerile ajutoarelor impuse prin deciziile inițiale au fost calculate în raport cu ajutoarele plătibile pentru fiecare dintre anii în care au avut loc încălcările normelor privind ecocondiționalitatea (denumit în continuare „anul în care a avut loc încălcarea”) și anume, pentru domnul Teglgaard, anii de ajutor 2007 și 2008 și, pentru Fløjstrupgård, anii de ajutor 2007 și 2009 ( 14 ).

30.

În anul 2012, Agenția Agrifish a luat cunoștință de următoarea declarație a Comisiei către Curtea de Conturi, care cuprindea observațiile cu privire la „sfera și abordarea auditului” efectuate de instituția respectivă în raport cu auditul pieței și cu sprijinul direct pentru agricultură în Raportul anual privind exercițiul financiar 2011 ( 15 ):

„Agricultorii care nu respectă cerințele [de ecocondiționalitate] au dreptul să își primească plățile, dar sunt sancționați în funcție de gravitatea, amploarea, persistența sau repetitivitatea neconformității identificate, precum și de neglijența sau intenția agricultorului în cauză. Acest lucru este arătat și de faptul că plățile pot fi efectuate înainte de finalizarea controalelor privind cerințele de ecocondiționalitate și că penalitățile nu se aplică plăților efectuate corespunzătoare anului calendaristic în care agricultorul nu a respectat cerințele, ci, mai degrabă plăților corespunzătoare anului calendaristic în care autoritățile naționale au constatat neconformitatea” (sublinierea noastră).

31.

În corespondența ulterioară dintre autoritățile daneze competente și Comisie, Comisia a indicat în mod formal prin scrisoarea din 7 februarie 2013 că reducerile ajutoarelor care sancționează încălcările cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui să fie calculate pe baza sumei totale a ajutoarelor plătite pentru anul în care a avut loc constatarea.

32.

Agenția Agrifish a redeschis ulterior dosarele anterioare privind aplicarea reducerii ajutoarelor, iar în anul 2013 a emis decizii noi (denumite în continuare „deciziile din anul 2013”) în care reducerile ajutoarelor au fost aplicate la cuantumul plătit ca ajutor pentru anul în care a avut loc constatarea, respectiv anul 2011.

33.

Pentru unii dintre agricultori, inclusiv pentru domnul Teglgaard și pentru Fløjstrupgård, care au mărit suprafețele cultivate între anul (anii) în care a avut loc încălcarea și anul în care a avut loc constatarea, deciziile din anul 2013 au determinat reduceri mai mari ale ajutoarelor. În cazul domnului Teglgaard, noua decizie a dus la o reducere a ajutorului cu 1908483,02 coroane daneze (DKK) (aproximativ 256157 de euro) mai mare decât reducerea care trebuia aplicată în temeiul deciziei inițiale. Pentru Fløjstrupgård, noua decizie a avut drept consecință o reducere a ajutorului cu 105396,53 DKK (aproximativ 14146 de euro) mai mare decât cea aplicată în temeiul deciziei inițiale.

34.

Domnul Teglgaard și Fløjstrupgård au formulat contestații împotriva deciziilor din anul 2013 în fața Fødevareministeriets Klagecenter (Centrul pentru contestații al Ministerului Mediului și Alimentației), care, prin deciziile din 22 iunie 2015, respectiv din 12 decembrie 2014, a menținut deciziile din anul 2013 emise de Agenția Agrifish.

35.

Ulterior, domnul Teglgaard și Fløjstrupgård au introdus acțiuni în anulare împotriva deciziilor din anul 2013 în fața instanței de trimitere, care a suspendat procedura și a adresat Curții următoarele întrebări preliminare în temeiul articolului 267 TFUE:

„1.   În situația în care un agricultor nu respectă cerințele de reglementare în materie de gestionare și bunele condiții agricole și de mediu într‑un an calendaristic și, prin urmare, trebuie să se aplice o reducere a plăților directe acordate acestuia [a se vedea articolul 6 alineatul (1) din [Regulamentul nr. 1782/2003] al Consiliului coroborat cu articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 al Comisiei], reducerea ajutoarelor trebuie să fie calculată atunci pe baza plăților directe acordate agricultorului:

2.   Rezultatul este același potrivit normelor subsecvente prevăzute la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009 al Consiliului coroborat cu articolul 70 alineatul (4) și cu articolul 70 alineatul (8) litera (a) din Regulamentul nr. 1122/2009 al Comisiei?

3.   În situația în care un agricultor nu respectă cerințele de reglementare în materie de gestionare și bunele condiții agricole și de mediu în anii 2007 și 2008, dar nerespectarea lor este stabilită/constatată abia în anul 2011, la calcularea reducerii ajutoarelor este aplicabil atunci Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului coroborat cu Regulamentul nr. 796/2004 al Comisiei sau se aplică Regulamentul nr. 73/2009 al Consiliului coroborat cu Regulamentul nr. 1122/2009 al Comisiei?”

36.

Au depus observații scrise domnul Teglgaard și Fløjstrupgård, guvernele austriac și danez și Comisia Europeană. Cu excepția guvernului austriac, aceste părți au participat la ședința din 15 martie 2018 și au prezentat observații orale.

37.

Prin intermediul celei de a treia întrebări, pe care o vom examina mai întâi, instanța de trimitere solicită îndrumări cu privire la setul de norme care ar trebui să se aplice în cazul în care un agricultor nu a respectat cerințele de ecocondiționalitate în anii 2007 și 2008, iar nerespectarea respectivă a fost descoperită în anul 2011: (i) Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului coroborat cu Regulamentul nr. 796/2004 al Comisiei sau (ii) Regulamentul nr. 73/2009 al Consiliului coroborat cu Regulamentul nr. 1122/2009 al Comisiei.

38.

În ceea ce privește cele două regulamente ale Consiliului, versiunea inițială a articolului 6 din Regulamentul nr. 1782/2003 se aplică de la 1 ianuarie 2005, iar versiunea modificată a articolului 6 se aplică de la 1 aprilie 2008 ( 16 ). Regulamentul nr. 1782/2003 a fost abrogat prin Regulamentul nr. 73/2009, ale cărui prevederi relevante se aplică de la 1 ianuarie 2009. Articolul 23 din regulamentul respectiv repetă în esență versiunea modificată a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003.

39.

În conformitate cu prevederile articolului 2 litera (e) din Regulamentul nr. 1782/2003 și ale articolului 2 litera (e) din Regulamentul nr. 73/2009 (care sunt formulate aproape identic și în același sens în cele unsprezece versiuni lingvistice originale), „plăți pentru un an calendaristic dat” înseamnă „plăți acordate sau care urmează să fie acordate pentru anul sau anii în cauză, inclusiv toate plățile care trebuie acordate pentru alte perioade care încep în cursul anului sau anilor calendaristici respectivi”.

40.

Versiunea modificată a articolului 6 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003 prevedea că, în scopul aplicării primului și a celui de al doilea paragraf ale articolului 6 alineatul (1), pentru anul 2008, anul calendaristic ar trebui să corespundă perioadei de la 1 aprilie la 31 decembrie 2008.

41.

În consecință, versiunea originală a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 este versiunea aplicabilă plăților acordate în ceea ce privește anul calendaristic 2007, inclusiv plățile care trebuie acordate pentru alte perioade care încep în anul respectiv.

42.

Pentru anul calendaristic 2008, versiunea originală a articolului 6 alineatul (1) se aplica ajutorului acordat pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 martie 2008, inclusiv plățile care trebuie acordate pentru alte perioade care încep în cursul acestei perioade de trei luni, care trebuie interpretată ca reprezentând o perioadă specifică de timp sau un „an calendaristic” distinct ( 17 ).

43.

Pentru plățile acordate în ceea ce privește perioada 1 aprilie-31 decembrie 2008, inclusiv plățile care trebuie acordate pentru alte perioade care încep în perioada de nouă luni respectivă, este versiunea aplicabilă în forma modificată a articolului 6 alineatul (1).

44.

Să revenim la regulamentele Comisiei: conform articolului 81 din Regulamentul nr. 796/2004, acesta „se aplică cererilor de ajutor introduse pe parcursul anilor de comercializare sau al perioadelor de referință pentru prime care încep de la 1 ianuarie 2005.” Regulamentul nr. 1122/2009 a abrogat Regulamentul nr. 796/2004. Articolul 86 din Regulamentul nr. 1122/2009 prevede în mod specific:

„1.   Regulamentul (CE) nr. 796/2004 se abrogă începând cu 1 ianuarie 2010.

Cu toate acestea, acesta continuă să se aplice în ceea ce privește cererile de ajutor introduse pe parcursul anilor de comercializare sau la perioadele de referință pentru prime care încep înainte de 1 ianuarie 2010.”

45.

Articolul 2 punctul (25) din Regulamentul nr. 1122/2009 al Comisiei definea „perioada de referință a primelor” ca „perioada la care se referă cererile de ajutor, oricare ar fi data depunerii lor.”

46.

Prin urmare, în conformitate cu modul de redactare a dispozițiilor relevante, reducerile ajutoarelor în discuție în litigiile principale care se referă la anii de comercializare sau la perioadele de referință pentru prime care încep după 1 ianuarie 2005 și înainte de 1 ianuarie 2010 sunt reglementate de Regulamentul nr. 796/2004 al Comisiei.

47.

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită clarificări cu privire la interpretarea corectă a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 și cu privire la dispozițiile din Regulamentul nr. 796/2004 al Comisiei de punere în aplicare a acestei dispoziții. Mai precis, aceasta solicită să se stabilească dacă articolul 6 alineatul (1) ar trebui interpretat în sensul că reducerile ajutoarelor care sancționează încălcările cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui calculate în funcție de totalul ajutoarelor directe care trebuie plătite pentru anul în care a avut loc încălcarea sau pentru anul în care a avut loc constatarea.

48.

Vom analiza, mai întâi, versiunea originală a Regulamentului nr. 1782/2003. În continuare, vom examina dacă abordarea s‑a schimbat în urma modificării aduse articolului 6 alineatul (1) din regulamentul respectiv prin Regulamentul nr. 146/2008, înainte de a ne îndrepta atenția spre normele de aplicare detaliate adoptate de Comisie prin (Regulamentul nr. 796/2004). Această ordine de examinare respectă relația ierarhică dintre regulamentul Consiliului și regulamentul de punere în aplicare al Comisiei.

49.

Zece dintre cele unsprezece versiuni lingvistice originale ( 18 ) ale articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003, înainte de modificare, prevedeau în mod clar că reducerea care trebuie efectuată în ceea ce privește orice nerespectare ar trebui aplicată în raport cu anul în care a avut loc încălcarea. Astfel, de exemplu, versiunea în limba engleză prevedea ca reducerea să se aplice în raport cu „the total amount of direct payments to be granted in the calendar year in which the non‑compliance occurs” [„valoarea totală a plăților directe care trebuie acordate în anul calendaristic în cursul căruia s‑a constatat nerespectarea”]. Versiunile în limbile daneză, neerlandeză, finlandeză, greacă, italiană, portugheză, spaniolă și suedeză folosesc toate în mod explicit același concept ( 19 ), care rezultă, deși mai puțin explicit, din versiunea în limba germană (în mod logic, „betreffenden Kalenderjahr” se referă la momentul în care o anumită acțiune sau omisiune generează nerespectarea în discuție) ( 20 ).

50.

Numai una dintre versiunile lingvistice ale articolului 6 alineatul (1), cea în limba franceză, conținea o prevedere diferită, în sensul că reducerea trebuie aplicată în raport cu anul în care a avut loc constatarea ( 21 ).

51.

Potrivit unei jurisprudențe constante, formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții de drept al Uniunii nu poate să fie singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții sau să i se atribuie un caracter prioritar în raport cu celelalte versiuni lingvistice, întrucât o asemenea abordare ar fi incompatibilă cu cerința de aplicare uniformă a dreptului Uniunii ( 22 ).

52.

În această situație, este clar că versiunea în limba franceză este în contradicție cu toate celelalte versiuni lingvistice originale. Din acest motiv, nu poate fi utilizată (astfel cum Comisia se pare că a sugerat în cadrul ședinței) ca unic temei pentru interpretarea articolului 6 alineatul (1). Totuși, presupunând că textul în limba franceză nu este doar o greșeală de traducere, prezența respectivului text neconcordant înseamnă că o interpretare pur literală a dispoziției respective bazată pe celelalte 10 versiuni lingvistice nu poate, în sine, să fie definitivă. În caz de neconcordanță între versiunile lingvistice ale unui text de drept al Uniunii, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în funcție de contextul și de finalitatea reglementării din care face parte ( 23 ). Trebuie luate în considerare eventualele restricții de interpretare impuse de necesitatea respectării principiilor generale ale dreptului Uniunii, în special principiul egalității de tratament și principiul proporționalității ( 24 ). Vom examina aceste constrângeri importante într‑o secțiune ulterioară a prezentelor concluzii ( 25 ).

53.

Potrivit considerentului (2) al Regulamentului nr. 1782/2003, „plata integrală a ajutorului direct trebuie condiționată de respectarea normelor în materie de terenuri, de producție și de activitate agricolă”, iar „statele membre ar trebui să suspende ajutorul direct, parțial sau integral, după criterii proporționale, obiective și progresive” dacă standardele de bază nu sunt respectate. Articolul 6 alineatul (1) prevede că nerespectarea trebuie să fie „direct imputabil[ă] agricultorului în cauză” pentru ca reducerile să se aplice.

54.

Scopul dispozițiilor relevante ale Regulamentului nr. 1782/2003, în forma inițială, a fost, prin urmare, să stabilească un set de reguli care să prevadă o legătură directă între nerespectare și reducerea ajutorului plătibil ( 26 ).

55.

Acest scop este cel mai bine atins prin calcularea sancțiunii pentru nerespectare pe baza sumelor plătibile pentru anul în care a avut loc încălcarea sau pentru anul în care a avut loc constatarea?

56.

Utilizarea unor procente de reducere specifice menține legătura directă dorită cu încălcarea care este sancționată doar dacă procentele de reducere respective sunt calculate pe baza plății ajutorului care, în caz contrar, ar fi datorat pentru anul în care a avut loc încălcarea. Dacă reducerea procentuală este aplicată, în schimb, în raport cu anul în care a avut loc constatarea, iar anul respectiv este diferit de anul în care a avut loc încălcarea, sancțiunea va continua să fie (de exemplu) o reducere de 3 % a ajutorului doar dacă se întâmplă ca valoarea ajutorului care trebuie plătit pentru anul în care a avut loc constatarea să fie identică cu valoarea ajutorului care trebuie plătit pentru anul în care a avut loc încălcarea. O astfel de sancțiune nu ar putea în mod plauzibil să fie descrisă ca fiind calculată „după criterii proporționale, obiective și progresive” ( 27 ).

57.

Ca o analiză mai largă a obiectivului normelor: scopul cerințelor de ecocondiționalitate și sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea acestora este de a obliga agricultorii care primesc ajutoare în temeiul schemelor de ajutor direct să respecte, an de an, legislația existentă în materie de terenuri, de producție și de activitate agricolă ( 28 ). Acest obiectiv este, în opinia noastră, cel mai bine realizat prin asocierea sancțiunii în mod direct și clar cu anul în care a avut loc încălcarea.

58.

În această privință este important să se conștientizeze faptul că modul în care se determină anul în care a avut loc constatarea este, într‑o oarecare măsură, arbitrar. Admitem că, în cazul în care s‑au efectuat verificări la fața locului, nereguli pot fi într‑adevăr descoperite în același an ca anul în care a avut loc încălcarea. În acest caz, bineînțeles, rezultatul calculului reducerii procentuale va fi exact același, indiferent dacă se ia în considerare pentru calcul ajutorul direct plătibil pentru anul în care a avut loc încălcarea sau cel plătibil pentru anul în care a avut loc constatarea. Cele două rezultate sunt identice. Cu toate acestea, în cazul în care o neregulă este descoperită ca urmare a unui alt tip de control (ca în cazurile care au stat la baza prezentei trimiteri), anul în care a avut loc constatarea este anul în care autoritățile competente se întâmplă să descopere că a avut loc o încălcare. Nu pare să existe nicio logică pentru a susține că o reducere cu X % a ajutorului direct, care altfel ar trebui să fie plătit pentru un an subsecvent care nu are nicio legătură directă cu anul în care a avut loc încălcarea, ar păstra o legătură „proporțională, obiectivă și progresivă” între încălcare și sancțiune.

59.

Comisia a încercat să sugereze că utilizarea ca bază de calcul a anului în care a avut loc încălcarea are neajunsul că atunci când anul în care a avut loc constatarea este ulterior anului în care a avut loc încălcarea, plata ajutorului a fost deja efectuată.

60.

În această privință, este important să se facă o distincție între calculul reducerii și imputarea acesteia în raport cu valoarea unui ajutor care în mod normal ar trebui plătită unui agricultor. Istoricul plăților în agricultură este păstrat de autoritățile naționale competente: în prezent, de obicei, în formă electronică. Așa cum Comisia a recunoscut în ședință prin răspunsul la întrebările adresate de Curte este, așadar, perfect posibil să se efectueze calculul reducerii pe baza cererii de acordare a ajutoarelor directe păstrate în istoricul respectiv pentru anul în care a avut loc încălcarea; iar apoi să se impute reducerea în raport cu următoarea cerere de ajutor. Un exemplu simplu este suficient să explice ideea și să sublinieze oportunitatea de a utiliza această procedură.

61.

Să presupunem că în anul 1 agricultorul A formulează o cerere și primește suma corespunzătoare cererii de 10000 de euro ca ajutoare directe. În anul 2 acesta își mărește exploatația și, prin urmare, solicită și primește ajutoare directe de 20000 de euro. Ulterior, în anul 3, se dovedește că acesta a încălcat din neglijență o cerință de ecocondiționalitate în anul 1. La momentul în care s‑a constatat încălcarea, agricultorul A are o cerere nesoluționată (privind ajutorul direct aferent anului 3) de această dată pentru 30000 de euro, având în vedere că și‑a mărit din nou exploatația.

62.

Normele de aplicare detaliate elaborate de Comisie prevăd o reducere cu 3 % a ajutoarelor datorate, ca sancțiune pentru încălcarea din neglijență a cerințelor de ecocondiționalitate (articolul 66 din Regulamentul nr. 796/2004 al Comisiei). În mod evident, această sancțiune nu poate fi imputată ajutoarelor directe pentru anul 1, pentru că agricultorul a beneficiat deja de acest ajutor. Cu toate acestea, nimic nu se opune ca valoarea sancțiunii să fie calculată prin raportare la ajutorul direct plătit pentru anul 1 (rezultând o sancțiune de 300 de euro – respectiv 3 % din 10000 de euro) și să fie ulterior imputată în raport cu ajutorul direct pe care agricultorul trebuie încă să îl primească pentru anul 3. Astfel, în anul 3 agricultorul A va primi 30000 de euro minus 300 de euro, respectiv 29700 de euro.

63.

Acest proces sancționează corect cu o reducere de 3 % comportamentul neglijent al agricultorului A în anul 1. În cazul în care sancțiunea este atât calculată cât și imputată pe baza sumelor plătibile ca ajutor direct pentru anul 3, rezultă aplicarea unei sancțiuni (calculate prin aplicarea a 3 % la suma de 30000 de euro, respectiv 900 de euro) care nu corespunde unui procent de 3 % din ajutorul direct plătibil pentru anul în care a avut loc încălcarea din neglijență a cerinței de ecocondiționalitate. În schimb, comportamentul neglijent este sancționat cu un procent de 9 %.

64.

Prin urmare, considerăm că articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003, în versiunea inițială, trebuie interpretat în sensul că reducerile de ajutor pentru nerespectarea cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui să fie calculate pe baza ajutorului direct plătibil pentru anul calendaristic în care a avut loc nerespectarea.

65.

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 a fost modificat prin Regulamentul nr. 146/2008, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2008. După modificare, versiunea în limba engleză avea următorul conținut:

„Where the statutory management requirements or good agricultural and environmental conditions are not complied with at any time in a given calendar year (hereinafter ‘the calendar year concerned’), and the non‑compliance in question is the result of an act or omission directly attributable to the farmer who submitted the aid application in the calendar year concerned, the total amount of direct payments to be granted […] to that farmer, shall be reduced or cancelled […]” [„Atunci când cerințele legale în materie de gestionare sau bunele condiții agricole și de mediu nu sunt respectate oricând în cursul unui an calendaristic dat (denumit în continuare «anul calendaristic în cauză»), iar această nerespectare este cauzată de o acțiune sau omisiune direct imputabilă agricultorului care a depus cererea de ajutor în anul calendaristic în cauză, cuantumul total al plăților directe care urmează să fie acordate […] respectivului agricultor se reduce sau se anulează […]”].

66.

Versiunea modificată nu face referire în mod explicit la anul în care a avut loc constatarea în niciuna dintre cele 11 versiuni lingvistice originale, iar discrepanțele lingvistice dintre textul în limba franceză și celelalte zece versiuni lingvistice ale textului în forma de dinainte de modificare par a fi fost rezolvate.

67.

Nu există niciun indiciu în considerentele Regulamentului nr. 146/2008 (sau în cele ale Regulamentului nr. 73/2009, care ulterior a abrogat și a înlocuit Regulamentul nr. 1782/2003 modificat) în sensul că vreo modificare ar fi vizat calculul reducerilor aplicabile sumelor plătite ca ajutor direct pentru a sancționa încălcările cerințelor de ecocondiționalitate.

68.

Comisia ia act de acest aspect ( 29 ) și susține în mod expres că articolul 6 din Regulamentul nr. 1782/2003 ar trebui, prin urmare, să aibă același înțeles înainte și după modificarea sa prin Regulamentul nr. 146/2008.

69.

Suntem de acord cu argumentul potrivit căruia originalul și versiunile modificate ar trebui să aibă aceeași semnificație. Ni se pare că o simplă lectură a textului modificat atrage din nou atenția asupra legăturii directe care trebuie să existe între nerespectare și sancțiunea aferentă. Așa cum guvernul austriac a subliniat în observațiile scrise cu privire la prima întrebare preliminară, respectiva legătura directă poate fi asigurată numai prin calcularea reducerii procentuale care trebuie aplicate ajutorului direct pe care agricultorul vinovat de încălcare l‑ar primi în caz contrar pe baza ajutorului direct acordat pentru anul în care a avut loc încălcarea. Nici textul, nici o interpretare teleologică nu favorizează interpretarea alternativă propusă de Comisie.

70.

Prin urmare, concluzionăm că articolul 6 alineatul (1) în forma modificată ar trebui, la fel ca versiunea inițială a acestuia, să poată fi interpretat în sensul că reducerile aplicate ajutoarelor directe pentru a sancționa încălcarea cerințelor în materie de ecocondiționalitate trebuie calculate pe baza valorii totale a ajutoarelor directe plătibile pentru anul în care a avut loc încălcarea.

71.

În acest context, vom examina în continuare prevederile regulamentului de punere în aplicare al Comisiei.

72.

Articolul 66 din Regulamentul nr. 796/2004 prevede în toate cele unsprezece versiuni lingvistice originale că reducerea plăților directe ca urmare a nerespectării din neglijență a cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui aplicată în raport cu anul în care s‑a constatat nerespectarea.

73.

Întemeindu‑se pe acest text, Comisia invită Curtea să interpreteze articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 pe baza formulării pe care a ales‑o pentru regulamentul de punere în aplicare al Comisiei și în concordanță cu intenția care a stat la baza acelei formulări.

74.

Cu toate acestea, Curtea a susținut în mod constant că un regulament de punere în aplicare (legislația terțiară) adoptat pe baza unei norme de abilitare dintr‑un regulament al Consiliului (legislația secundară) nu poate deroga de la dispozițiile regulamentului Consiliului, căruia îi este subordonat ( 30 ). Secțiunile relevante din Regulamentul nr. 796/2004 au fost adoptate în temeiul articolelor 7 și 144 din Regulamentul nr. 1782/2003. Prin urmare, Comisia a fost obligată să respecte prevederile Regulamentului nr. 1782/2003 – în special principiul prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din acesta – atunci când aceasta a adoptat normele detaliate pentru punerea în aplicare a acestui principiu. Comisia nu avea dreptul să adopte norme care erau în contradicție cu Regulamentul nr. 1782/2003. Vires (puterile delegate) în temeiul cărora aceasta a avut drept de legiferare sub forma adoptării legislației terțiare au fost reglementate de prevederile legislației secundare (ierarhic superioare) adoptate de Consiliu.

75.

Am arătat deja că, în opinia noastră, articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 prevede că anul în care a avut loc încălcarea este anul care trebuie avut în vedere la calculul reducerii procentuale a ajutoarelor directe pentru a sancționa încălcarea respectivă. Textul articolului 66 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004, interpretat logic, are o formulare perfect compatibilă ca înțeles cu cerința menționată.

76.

Am subliniat deja, la punctul 60 de mai sus, distincția esențială între calcul și imputare. Articolul 66 alineatul (1) prevede că „trebuie aplicată o reducere a cuantumului total al plăților directe […], încasate deja sau care urmează să fie încasate de agricultor în baza cererilor pe care le‑a introdus sau pe care urmează să le introducă în cursul anului calendaristic în care s‑a făcut constatarea” (sublinierea noastră). Comisia sugerează Curții să interpreteze cuvântul „aplicată”atât în sens de „calculată”, cât și de „imputată”. Cu toate acestea, nu există niciun motiv de natură lingvistică, din câte cunoaștem, care să determine o astfel de interpretare. „Aplicată” este un cuvânt mai degrabă abstract și general. Se poate considera (admit cu ușurință) că acesta înseamnă „calculată” (în sensul de „calculată pe baza a”) și acesta este clar modul în care Comisia dorește să fie interpretat. Dar „aplicată” poate însemna la fel de bine doar „imputată din” (după ce a fost „calculată” sau „determinată” în funcție de un alt element). Nu există, în opinia noastră, niciun motiv întemeiat pentru a spune că „aplicată” înseamnă în mod necesar atât„calculată”, cât și„imputată” în cazul în care această interpretare intră în contradicție cu obiectivul avut în vedere de măsura respectivă (cum ar fi fost cazul dacă această interpretare combinată ar fi avută în vedere în acest caz).

77.

Este adevărat că ultimele cuvinte ale primului paragraf al articolului 66 alineatul (1) se referă la „3 % din cuantumul total”, care pare să se refere la plăți datorate pentru anul calendaristic în care s‑a făcut constatarea. Avem impresia, ținând cont de interpretarea pe care o considerăm a fi corectă a regulamentului Consiliului (reglementarea ierarhic superioară), că ar trebui eliminate cuvintele pe care le‑am scris cu font cursiv.

78.

De vreme ce Comisia și‑a menținut în mod ferm concluziile cu privire la interpretarea legislației pe care o propune, în replică la întrebările adresate de Curte în ședință, suntem nevoiți să examinăm cu atenție argumentele suplimentare aduse în sprijinul interpretării sale.

79.

Comisia susține, în primul rând, că verificările la fața locului privind ecocondiționalitatea sunt obligatorii în situațiile în care controlul administrativ (precum cel aplicat în cauzele care au determinat prezenta trimitere preliminară) este opțional ( 31 ). Din acest motiv, anul în care a avut loc încălcarea este în mod normal același cu anul în care a avut loc constatarea.

80.

Guvernul danez contrazice susținerile Comisiei și prezintă dovezi care sugerează că cei doi ani nu coincid în mod necesar întotdeauna.

81.

În mod evident, în cazul în care anul în care a avut loc încălcarea și anul în care a avut loc constatarea sunt unul și același, nu are importanță care dintre ei va fi luat în considerare ca bază pentru a calcula reducerea procentuală a plăților ajutoarelor pentru a sancționa încălcarea obligațiilor în materie de ecocondiționalitate. În situația în care anul în care a avut loc încălcarea nu este același cu anul în care s‑a constatat încălcarea, alegerea anului în funcție de care se face calculul are însă o importanță deosebită ( 32 ). Astfel, argumentația Comisiei nu este validă sub acest aspect.

82.

În al doilea rând, Comisia se referă la avantajele de ordin administrativ. Ca să folosim o exprimare pozitivă, Comisia susține că e mai ușor să ia în considerare același an ca bază pentru calculul reducerii și ca anul respectiv să fie perioada pentru care deducerea respectivă ar trebui să fie ulterior imputată.

83.

Totuși, în urma audierilor din ședință, Comisia a recunoscut că autoritățile competente din statele membre păstrează istoricul plăților cu titlu de ajutoare, probabil în format electronic, nefiind foarte dificil să se calculeze reducerea în funcție de anul în care a avut loc încălcarea, iar imputarea să se aplice în raport cu anul în care a avut loc constatarea. Comisia a recunoscut de asemenea că, în situația în care nu este în curs o cerere de ajutor pentru anul în care a avut loc constatarea (de exemplu, pentru că persoana vinovată de încălcare a încetat activitatea de agricultor), s‑ar putea foarte ușor să se calculeze deducerea în raport cu anul în care a avut loc încălcarea pentru ca mai apoi să se încerce să se recupereze ajutorul plătit în plus în anul respectiv, cu titlu de creanță deținută de autoritățile competente. Apreciem că aceasta elimină argumentul Comisiei privind avantajele de ordin administrativ.

84.

În al treilea rând, Comisia s‑a întemeiat pe intenția pe care a avut‑o de a redacta regulamentul de punere în aplicare ca orientare pentru modul în care Regulamentul nr. 1782/2003 ar trebui să fie interpretat. Am discutat și deja am respins acest raționament ( 33 ).

85.

Concluzionăm că aceste argumente nu oferă niciun motiv întemeiat pentru adoptarea unei poziții diferite cu privire la interpretarea regulamentului Consiliului (și, pe cale de consecință, cu privire la regulamentul de punere în aplicare al Comisiei).

86.

Pe de altă parte, există o mai mare și mai importantă obiecție cu privire la poziția adoptată de Comisie.

87.

Al doilea paragraf al articolului 40 alineatul (2) TFUE prevede că organizarea comună a piețelor agricole „trebuie să excludă orice discriminare între producătorii sau consumatorii din Uniune”. Această formulare interzice în mod clar discriminarea între producătorii aceluiași produs. Cu toate acestea, nu face trimitere în termeni atât de clari la calcularea reducerilor la ajutoarele acordate agricultorilor în temeiul Regulamentului nr. 1782/2003. În aceste condiții, interzicerea discriminării reglementată în tratat nu reprezintă decât o expresie specifică a principiului general al egalității (sau al egalității de tratament), unul dintre principiile fundamentale ale dreptului Uniunii. Principiul menționat impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit, cu excepția cazului în care o diferențiere este justificată în mod obiectiv ( 34 ).

88.

Interpretarea Regulamentului nr. 1782/2003 avansată de Comisie în Regulamentul nr. 796/2004 și în orientările scrise pe care aceasta le‑a transmis către Agenția Agrifish prin scrisoarea din 7 februarie 2013, în temeiul căreia reducerile trebuie calculate în funcție de ajutorul plătibil pentru anul în care a avut loc constatarea, respectă principiul egalității?

89.

În opinia noastră, răspunsul este în mod clar „nu”. Vom explica această opinie prin exemplul următor.

90.

Să presupunem că agricultorii A, B și C au exploatații agricole identice și că fiecare are dreptul la 10000 de euro cu titlu de ajutor direct pentru anul 1. Fiecare se face vinovat de exact aceeași încălcare a cerințelor de ecocondiționalitate în anul 1, dar încălcările rămân nedescoperite în anul respectiv.

91.

În anul 2, agricultorul A își încetează activitatea și transferă exploatația altui agricultor. Agricultorul B are aceeași exploatație și solicită aceeași sumă (10000 de euro) cu titlu de ajutor direct. Agricultorul C începe să crească dimensiunile exploatației sale și, prin urmare, începe să solicite sume mai mari cu titlu de ajutoare directe.

92.

În anul 3 sunt constatate încălcările. Autoritățile naționale competente fac „constatări” cu privire la nerespectările respective și emit decizii de reducere a ajutorului direct acordat fiecărui agricultor cu 3 % calculat, astfel cum Comisia insistă că ar trebuie să se procedeze, pe baza drepturilor la ajutor direct ale fiecărui agricultor aferente anului 3.

93.

În consecință, agricultorul A (care nu a formulat nicio cerere de ajutor direct pentru anul 3, deoarece a încetat activitatea) este supus unei reduceri a plăților directe de 3 % × 0 (zero). Scapă „basma curată”. Agricultorul B, a cărui exploatație are aceeași suprafață ca în anul 1 și care are dreptul la 10000 de euro cu titlu de plăți directe pentru anul 3, este supus unei reduceri a plăților directe de 3 % × 10000 de euro, respectiv 300 de euro. Sancțiunea impusă este aceeași, în mod întâmplător, cu cea care i‑ar fi fost impusă dacă anul în care a avut loc încălcarea ar fi fost luat în calcul pentru stabilirea reducerii de 3 % a reducerii ajutorului (spunem „întâmplător” pentru că din întâmplare suprafața exploatației sale și dreptul la ajutor direct sunt în anul 3 aceleași cu cele aferente anului 1). Agricultorul C și‑a crescut substanțial exploatația și are dreptul la 100000 de euro cu titlu de plăți directe pentru anul 3. Drept consecință, sancțiunea pentru nerespectarea de care se face vinovat în anul 1 este o reducere de 3000 de euro aplicată plăților directe aferente anului 3.

94.

Se va constata că rezultatul aplicării metodei Comisiei este acela de a impune sancțiuni foarte diferite celor trei agricultori A, B și C (0 euro, 300 de euro și, respectiv, 3000 de euro) în ceea ce privește exact aceeași încălcare a cerințelor de ecocondiționalitate în anul 1. Comisia nu a prezentat motive compatibile cu obiectivele legislației care ar începe să justifice un astfel de rezultat. Dimpotrivă, un comportament identic este sancționat în mod foarte diferit pentru motive care nu au nicio legătură cu nerespectarea reală și sunt străine de obiectivele avute în vedere de legislația pusă în aplicare.

95.

Comisia, conștientă de aceste dificultăți, invocă principiul proporționalității pentru a soluționa nedreptățile astfel create. Prin urmare, vom examina în continuare motivele pe care le invocă în temeiul acestui principiu.

96.

Mijloacele puse în aplicare printr‑o dispoziție a dreptului Uniunii trebuie să fie apte să realizeze obiectivul urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia ( 35 ). Astfel cum rezultă din exemplul pe care tocmai l‑am dat, calcularea sancțiunii reducerii procentuale în funcție de ajutoarele directe plătibile pentru anul în care a avut loc constatarea nu îndeplinește această cerință. Nu este „aptă să garanteze realizarea obiectivelor urmărite” prin Regulamentul nr. 796/2004. Această abordare nu reușește să sancționeze nerespectarea în cazul în care agricultorul nu a formulat nicio cerere de ajutor în temeiul schemei de plăți directe pentru anul următor (agricultorul A din exemplul nostru). În schimb, sancționează nerespectările comise în anumite circumstanțe mai aspru decât este necesar (și, se pare, mai aspru decât s‑a intenționat) (agricultorul C din exemplul nostru). Numai în situațiile în care anul în care a avut loc încălcarea și anul în care a avut loc constatarea coincid, această metodologie menține legătura directă dorită dintre încălcarea normelor din materia ecocondiționării și sancțiunile impuse pentru încălcarea respectivă.

97.

În observațiile sale scrise, Comisia admite că este posibil ca în astfel de situații să se aducă atingere principiului proporționalității. Aceasta sugerează ca plățile directe pentru anul în care a avut loc nerespectarea să poate fi utilizate în aceste cazuri limitate drept bază de calcul. După cum înțelegem, Comisia susține astfel că metodologia corectă este de a utiliza anul în care a avut loc constatarea ca bază pentru calcularea sancțiunii, dar în situațiile în care regula generală dă naștere la un rezultat care este în mod evident incorect, se poate face referire la principiul proporționalității pentru a redresa situația.

98.

În urma întrebărilor adresate în ședință, Comisia nu a fost în măsură să indice un exemplu în jurisprudența Curții în care Curtea să se fi pronunțat în favoarea utilizării principiului proporționalității pentru a remedia o deficiență structurală determinată de alegerea unei metodologii. La fel, nu cunoaștem existența vreunei cauze care să susțină această propunere inovatoare.

99.

În cadrul ședinței, guvernul danez a subliniat în mod întemeiat în opinia noastră că metodologia pentru calcularea sancțiunii trebuie, înainte de toate, să îndeplinească două criterii. Aceasta trebuie să fie clară, astfel încât să poată fi ușor aplicată de autoritățile naționale competente la un număr foarte mare de cazuri individuale și trebuie să ofere certitudine juridică atât pentru agricultorii individuali, cât și pentru administrațiile naționale. Este greu de imaginat o situație mai defavorabilă atingerii acestor două obiective decât cea în care rezultatele aplicării metodologiei standard sunt „suficient” de inacceptabile (orice ar însemna aceasta), iar schimbarea întregii baze de calcul este apoi lăsată la discreția funcționarilor foarte ocupați din cadrul autorităților care administrează schema.

100.

În cele din urmă, am dori de asemenea să ne referim la argumentul Comisiei conform căruia nu ar fi necesar să se recurgă la utilizarea principiului proporționalității ca un factor de corecție în situațiile în care nerespectarea normelor a avut un caracter deliberat, deoarece „fraus omnia corrumpit”. Totuși, legiuitorul Uniunii a prevăzut expres un procent diferit (mai mare) care să fie aplicat pentru a sancționa cazurile de neconformitate deliberată în raport cu cazurile de neconformitate din neglijență ( 36 ). În acest context, considerăm că argumentul Comisiei este dificil de înțeles și, în orice caz, nu ne convinge.

101.

În consecință, recomandăm insistent Curții să nu recurgă la această – în opinia noastră, discutabilă – utilizare a principiului proporționalității pentru a rezolva dificultățile pe care metodologia preferată de Comisie le generează în mod clar, ci mai degrabă să susțină o interpretare a Regulamentului nr. 1782/2003 și a Regulamentului nr. 796/2004 care să evite din start crearea acestor dificultăți.

102.

Prin urmare, concluzionăm în sensul că articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003, atât în versiunea sa inițială, cât și în cea modificată prin Regulamentul nr. 146/2008, ar trebui interpretat în sensul că reducerea procentuală a plăților directe aplicată ca sancțiune a încălcării cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui calculată pe baza ajutorului direct plătibil pentru anul calendaristic în care a avut loc nerespectarea. Articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 ar trebui interpretat în sensul că reducerea cuantumului plăților directe aplicată ca sancțiune a încălcării cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui să fie calculată pe baza cuantumului datorat pentru anul în care a avut loc încălcarea și ulterior ar trebui imputată, adică aplicată, asupra ajutoarelor plătibile pentru anul în care a avut loc constatarea.

103.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă răspunsul dat de Curte la prima întrebare s‑ar aplica și în raport cu articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009 și cu articolul 70 alineatul (4) și cu articolul 70 alineatul (8) litera (a) din Regulamentul nr. 1122/2009. Putem soluționa rapid această problemă.

104.

Articolul 23 din Regulamentul nr. 73/2009 reia aproape literal textul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 146/2008. Din examinarea preambulului Regulamentului nr. 73/2009 nu reiese o intenție a legiuitorului de a modifica principiul cuprins în versiunea modificată a articolului 6 din Regulamentul nr. 1782/2003 la momentul înlocuirii acestuia prin articolul 23 din Regulamentul nr. 73/2009.

105.

Analiza pe care am prezentat‑o mai sus în raport cu articolul 6 din Regulamentul nr. 1782/2003, atât în forma sa inițială, cât și în versiunile modificate, este prin urmare valabilă și pentru articolul 23 din Regulamentul nr. 73/2009.

106.

Articolul 70 din Regulamentul nr. 1122/2009, intitulat „Principii generale și definiție”, prevede la alineatul (4) că „se consideră drept «constatate» cazurile de neconformitate stabilite în urma oricărui control efectuat în conformitate cu prezentul regulament sau aduse la cunoștința autorității de control competente, sau după caz, a agenției de plăți, în orice alt mod”, iar la alineatul (8) că „procentajul reducerii se aplică la suma totală a […] valorii totale a plăților directe care au fost sau care trebuie acordate agricultorului vizat în urma cererilor de ajutor care au fost depuse de către acesta sau pe care le va depune în decursul anului calendaristic în care a avut loc constatarea […].”

107.

Pentru motivele pe care le‑am prezentat la punctele 74-101 de mai sus în ceea ce privește norma corespunzătoare de la articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004, articolul 70 din Regulamentul nr. 1122/2009 ar trebui, pentru a fi conform cu principiul stabilit la articolul 23 din Regulamentul nr. 73/2009, să fie interpretat în sensul că reducerea plăților de ajutor direct aplicată ca sancțiune a încălcării cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui calculată pe baza cuantumului datorat pentru anul în care a avut loc încălcarea și ulterior ar trebui imputată, adică aplicată, asupra ajutoarelor plătibile pentru anul în care a avut loc constatarea.

108.

Răspunsul la a doua întrebare preliminară ar trebui să fie că articolul 23 din Regulamentul nr. 73/2009 ar trebui interpretat în sensul că reducerea procentuală a plăților directe aplicată ca sancțiune a încălcării cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui calculată pe baza ajutoarelor directe plătibile pentru anul în care a avut loc nerespectarea. Articolul 70 din Regulamentul nr. 1122/2009 trebuie interpretat în sensul că reducerea plăților directe aplicată ca sancțiune a încălcării cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui calculată pe baza cuantumului datorat pentru anul în care a avut loc încălcarea și ulterior ar trebui imputată, adică aplicată, asupra ajutoarelor plătibile pentru anul în care a avut loc constatarea.

109.

În lumina tuturor considerațiilor de mai sus, suntem de părere că Curtea ar trebui să răspundă la întrebările adresate de Østre Landsret (Curtea de Apel a Regiunii de Est, Danemarca) după cum urmează:

„Cu privire la a treia întrebare:

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, în forma sa inițială, se aplică plăților acordate pentru anul calendaristic 2007, inclusiv plăților aferente altor perioade care încep în anul respectiv.

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003, în forma sa inițială, se aplică plăților acordate pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2008, inclusiv plăților aferente altor perioade care încep în cursul acestei perioade de 3 luni.

Pentru plățile acordate pentru perioada 1 aprilie-31 decembrie 2008, inclusiv pentru alte perioade care încep în cursul acelei perioade de nouă luni, se aplică articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 146/2008 al Consiliului din 14 februarie 2008.

În temeiul articolului 86 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1122/2009 din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 se aplică cererilor de ajutoare care se referă la anii de comercializare sau la perioadele de referință pentru prime care încep înainte de 1 ianuarie 2010.

Cu privire la prima întrebare:

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003, atât în versiunea sa inițială, cât și în cea modificată prin Regulamentul nr. 146/2008, ar trebui interpretat în sensul că reducerea procentuală a plăților directe aplicată ca sancțiune a încălcării cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui calculată pe baza ajutorului direct plătibil pentru anul calendaristic în care a avut loc nerespectarea. Articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 ar trebui interpretat în sensul că reducerea cuantumului plăților directe aplicată ca sancțiune a încălcării cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui să fie calculată pe baza cuantumului datorat pentru anul în care a avut loc încălcarea și ulterior ar trebui imputată, adică aplicată, asupra ajutoarelor plătibile pentru anul în care a avut loc constatarea.

Cu privire la a doua întrebare:

Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 ar trebui interpretat în sensul că reducerea procentuală a plăților directe aplicată ca sancțiune a încălcării cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui calculată pe baza ajutoarelor directe plătibile pentru anul în care a avut loc nerespectarea. Articolul 70 din Regulamentul nr. 1122/2009 trebuie interpretat în sensul că reducerea plăților directe aplicată ca sancțiune a încălcării cerințelor de ecocondiționalitate ar trebui calculată pe baza cuantumului datorat pentru anul în care a avut loc încălcarea și ulterior ar trebui imputată, adică aplicată, asupra ajutoarelor plătibile pentru anul în care a avut loc constatarea.”