19/Volumul 3

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

169

L 181/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea monedei euro (4) prevede punerea în circulație a bancnotelor euro de către Banca Centrală Europeană (BCE) și băncile centrale naționale (BCN) ale statelor membre participante, precum și emisiunea de monede euro de către statele membre participante de la 1 ianuarie 2002; prin urmare, se impune adoptarea rapidă a unui sistem de protecție a monedei euro împotriva falsificării, astfel încât acesta să fie operațional înainte de punerea în circulație a bancnotelor și monedelor euro.

(2)

Dispozitivul instituit prin Actul Consiliului din 26 iulie 1995 de elaborare a Convenției privind constituirea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol) (5) și prin Decizia Consiliului din 29 aprilie 1999 de extindere a mandatului Europol la combaterea falsificării banilor și a mijloacelor de plată (6) este conceput pentru a combate falsificarea, în general.

(3)

În Decizia-cadru din 29 mai 2000 de consolidare a protecției împotriva falsificării prin sancțiuni penale și alte măsuri, în vederea punerii în circulație a euro (7), Consiliul adoptă dispoziții pentru a se asigura că moneda euro este protejată în mod corespunzător, prin dispoziții eficiente de drept penal.

(4)

Măsurile care trebuie adoptate pentru protecția monedei euro împotriva falsificării privesc Comunitatea, în temeiul responsabilității acesteia față de moneda unică. Protecția juridică a monedei euro nu poate fi asigurată suficient în mod individual de către statele membre, din cauza faptului că bancnotele și monedele euro vor fi puse în circulație în afara teritoriilor statelor membre participante. Trebuie, prin urmare, să se adopte o legislație comunitară care să definească măsurile necesare pentru circulația bancnotelor și monedelor euro, în condiții care să asigure protecția globală, efectivă și omogenă împotriva activităților susceptibile de a aduce atingere credibilității sale și, în felul acesta, să se adopte măsurile corespunzătoare pentru ca totul să fie pregătit în timp util înainte de 1 ianuarie 2002.

(5)

În sensul aplicării prezentului regulament, trebuie să se definească sau să se încorporeze definițiile existente ale anumitor concepte, cum ar fi, în special, falsificarea monedei euro, date tehnice și statistice, precum și autorități naționale competente pentru cercetarea referitoare, inter alia, la obținerea și analiza datelor referitoare la activitățile de falsificare, inclusiv oficiile centrale prevăzute la articolul 12 din Convenția de la Geneva.

(6)

Trebuie să se asigure că datele tehnice și statistice colectate de autoritățile naționale competente cu privire la bancnotele și monedele euro falsificate și, în măsura în care este posibil, la bancnotele neautorizate, sunt comunicate BCE, permițând astfel autorităților naționale competente și, în funcție de responsabilitățile sale, Comisiei, să aibă acces la aceste date. De asemenea, se prevede ca Europol să aibă acces la aceste date, pe baza unui acord între acesta și BCE.

(7)

Centrul de analiză a falsificărilor (CAC) înființat și gestionat sub egida BCE, în conformitate cu orientarea acesteia (8), centralizează clasificarea și analiza datelor tehnice referitoare la bancnotele falsificate.

(8)

Cadrul tehnic pentru analizarea monedelor euro falsificate, acceptat de Consiliu la 28 februarie 2000, menționează colectarea sistematică a informațiilor tehnice referitoare la falsificarea euro de către BCE, înființarea la nivel european a unui Centru Tehnic și Științific European (CTSE) pentru analiza tehnică și clasificarea monedelor euro falsificate și, la nivel național, a unor centre naționale de analiză a monedelor (CNAM).

(9)

Crearea CTSE a fost prevăzută cu titlu temporar ca entitate administrativă distinctă și independentă în cadrul Monetăriei din Paris, pe baza unui schimb de scrisori între președintele Consiliului și Ministrul francez de Finanțe, din 28 februarie și 9 iunie 2000; sarcinile acestuia trebuie să fie definite prin prezentul regulament; Consiliul va decide la momentul potrivit în legătură cu viitorul statut și sediul permanent al CTSE.

(10)

Este necesar să se prevadă predarea pentru identificare a bancnotelor euro falsificate la centrele naționale de analiză–CAN. Monedele falsificate trebuie să fie predate la CNAM.

(11)

Este necesar să se prevadă că instituțiile de credit, precum și orice instituție care participă la distribuirea și eliberarea către public a bancnotelor și a monedelor cu titlu profesional, inclusiv cei a căror activitate constă în schimbarea bancnotelor sau a monedelor, cum sunt birourile de schimb, sunt obligate să retragă din circulație și să predea autorităților naționale competente bancnotele și monedele euro despre care știu sau au motive suficiente să considere că sunt falsificate. În plus, este necesar să se prevadă că statele membre adoptă măsuri pentru impunerea sancțiunilor pe care le consideră corespunzătoare, în cazul nerespectării obligațiilor lor de către instituțiile menționate anterior.

(12)

Trebuie să se organizeze o cooperare strânsă și regulată între autoritățile naționale competente, Comisie și BCE pentru asigurarea unei protecții efective și omogene a euro, în special în ceea ce privește schimburile de informații, cu excepția datelor cu caracter personal, cooperarea și asistența reciprocă între autoritățile comunitare și naționale, sprijinul științific și formarea profesională. În acest scop, Comisia va continua, fără a aduce atingere rolului atribuit BCE pentru protecția monedei euro împotriva falsificării, în mod regulat, în cadrul unui comitet consultativ corespunzător, consultările cu principalii actori în combaterea falsificării monedei euro (în special BCE, CTSE, Europol și Interpol), pentru a ameliora condițiile de protecție globală a monedei euro pe baza unor inițiative legislative, cu scopul de a consolida prevenirea și combaterea falsificării.

(13)

Pentru a asigura un schimb de date actuale, complete și comparabile, trebuie să se prevadă centralizarea la nivel național a informației strategice și operaționale, precum și obligații în materie de comunicare a datelor. În acest scop, trebuie să se prevadă că statele membre adoptă măsurile necesare pentru a permite birourilor centrale să își îndeplinească misiunea, în conformitate cu Convenția de la Geneva, pentru a asigura schimbul de informații între acestea și unitățile naționale ale Europol.

(14)

Complementaritatea misiunilor diferiților parteneri comunitari cu concursul pe care Europol este în măsură să îl aducă, în conformitate cu Decizia Consiliului din 29 aprilie 1999, trebuie să permită reunirea tuturor instrumentelor indispensabile pentru apărarea monedei euro de consecințele cauzatoare de prejudicii, care rezultă din activitățile ilegale de falsificare. Europol își îndeplinește funcțiile fără a aduce atingere competențelor Comunității Europene. Cu stricta respectare a competențelor respective ale acestora, Comunitatea Europeană și Europol trebuie să stabilească formele de cooperare care să le permită să își exercite funcțiile respective cât mai eficient posibil. În acest scop, trebuie să se dea prioritate organizării unei cooperări strânse și regulate, pe baza unor acorduri corespunzătoare care urmează să fie încheiate între Europol și BCE, pe de o parte, și între Europol și Comisie, pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Convenției Europol.

(15)

În privința utilizării monedei euro în țările terțe, ca monedă pentru tranzacții internaționale, trebuie să se prevadă o cooperare structurată care să îi implice pe toți actorii competenți în cazurile de falsificare în țările terțe.

(16)

Măsurile prevăzute prin prezentul regulament nu aduc atingere competenței statelor membre de a aplica dreptul penal intern pentru a proteja moneda euro împotriva falsificării,

(a)

orice acțiune frauduloasă de fabricare sau alterare de bancnote sau de monede euro, indiferent de mijlocul folosit pentru producerea rezultatului;

(b)

punerea în circulație frauduloasă de bancnote sau monede false euro;

(c)

importul, exportul, transportul, primirea sau procurarea de bancnote false sau de monede false euro, cu scopul de a le pune în circulație și știind că sunt false;

(d)

fabricarea frauduloasă, primirea, procurarea sau posesia de:

(a)

„bancnote falsificate” și „monede falsificate” înseamnă bancnotele și monedele denominate în euro sau care au aparența unor bancnote sau monede euro, și care au fost fabricate sau alterate în mod fraudulos;

(b)

„autorități naționale competente” înseamnă autoritățile desemnate de statele membre pentru:

(c)

„instituții de credit” înseamnă instituțiile de credit prevăzute la articolul 1 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (9);

(d)

„date tehnice și statistice” înseamnă datele care permit identificarea de bancnote sau monede falsificate (descrierea tehnică a tipului de fals), precum și datele referitoare la numărul de bancnote sau de monede falsificate, în funcție de proveniența lor, în special geografică;

(e)

„Convenția de la Geneva” înseamnă Convenția internațională privind stoparea falsificării de monedă, semnată la Geneva la 20 aprilie 1929 (10);

(f)

„Convenția Europol” înseamnă Convenția din 26 iulie 1995 privind constituirea Europol (11).

—

printr-un schimb de informații referitoare la prevenirea falsificării și la combaterii punerii în circulație a bancnotelor și a monedelor falsificate;

—

printr-o informare regulată referitoare la impactul falsificării monedei, în scopul unei analize strategice;

—

printr-o asistență reciprocă în domeniul prevenirii falsificării și a luptei împotriva punerii în circulație a bancnotelor și a monedelor falsificate, care presupune în special susținerea științifică și formarea profesională cu sprijinul logistic al statelor membre.