1.

Autoritatea AELS de Supraveghere („ESA”) dorește să informeze autoritățile norvegiene că, în urma evaluării hărții ajutoarelor regionale 2022-2027 pentru Norvegia, ESA consideră că aceasta este compatibilă cu principiile stabilite în Orientările privind ajutoarele de stat regionale („OAR”) (1).

2.

Prezenta decizie reprezintă evaluarea hărții ajutoarelor regionale efectuată de către ESA în conformitate cu punctul 190 din OAR. Harta aprobată reprezintă o parte integrantă a OAR (2). Harta ajutoarelor regionale în sine nu implică niciun ajutor de stat și nu constituie o autorizație de acordare a unui astfel de ajutor.

3.

Autoritatea AELS de Supraveghere și-a întemeiat decizia pe considerațiile care urmează.

4.

La 1 decembrie 2021, ESA a adoptat noile Orientări privind ajutoarele de stat regionale prin Decizia nr. 269/21/COL. OAR stabilesc condițiile în care ajutoarele regionale care fac obiectul notificării pot fi considerate compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE (3). De asemenea, orientările stabilesc criteriile pentru identificarea zonelor care îndeplinesc condițiile de compatibilitate prevăzute la articolul 61 alineatul (3) literele (a) și (c) din Acordul privind SEE (4).

5.

În conformitate cu punctul 150 din OAR, zonele pe care statele SEE-AELS intenționează să le numească zone „a” sau „c” trebuie identificate pe o hartă a ajutoarelor regionale. În conformitate cu punctul 189 din OAR, fiecare stat SEE-AELS trebuie să transmită ESA o hartă unică a ajutoarelor regionale care este aplicabilă de la 1 ianuarie 2022 până la 31 decembrie 2027. În acest sens, autoritățile norvegiene au transmis harta ajutoarelor regionale 2022-2027 pentru Norvegia prin scrisoarea din 2 decembrie 2021 (5).

6.

Acoperirea ajutoarelor regionale disponibilă pentru perioada 2022-2027 este stabilită pentru fiecare stat SEE-AELS în anexa I la OAR. Repartizarea pentru Norvegia constă în zone „c” predefinite și nepredefinite.

7.

Autoritățile norvegiene pot utiliza această repartizare pentru a desemna zone „c” predefinite și nepredefinite. Principiile care guvernează o astfel de desemnare se regăsesc la punctele 168 și 169 și, respectiv, la punctul 175 din OAR.

8.

În conformitate cu punctul 168 din OAR, statele SEE-AELS pot desemna ca zone „c” zonele „c” predefinite menționate la punctul 166. Aceste zone sunt identificate în anexa I la OAR.

9.

Punctul 169 permite o abordare flexibilă prin care zonele slab populate și foarte slab populate, altele decât cele predefinite ca fiind eligibile, pot fi desemnate în anumite condiții.

10.

În harta ajutoarelor regionale 2014-2020 pentru Norvegia, autoritățile norvegiene au desemnat zone slab populate. Zonele foarte slab populate nu au fost identificate (6). În schimb, autoritățile norvegiene au desemnat zone foarte slab populate în contextul unei scheme de ajutoare de exploatare care era condiționată de limitarea la astfel de zone (7).

11.

Nota de subsol 65 din OAR conține o nouă specificație conform căreia zonele slab populate și foarte slab populate ar trebui identificate pe harta ajutoarelor regionale. Pe această bază, autoritățile norvegiene au inclus în notificarea lor o identificare a zonelor foarte slab populate desemnate, echivalentă cu cea efectuată anterior în contextul unei scheme de ajutoare de exploatare.

12.

În consecință, ESA va evalua mai întâi desemnarea de către autoritățile norvegiene a zonelor slab populate. După aceea, ESA va evalua desemnarea de către autoritățile norvegiene a zonelor foarte slab populate din interiorul acestor zone. În conformitate cu ultima teză de la punctul 169 din OAR, ESA va ține seama atât de populația din zonele foarte slab populate, cât și de cea din zonele slab populate atunci când va evalua respectarea plafonului de acoperire demografică.

13.

Din definiția de la punctul 19 subpunctul 30 din OAR rezultă că toate zonele desemnate în temeiul punctului 169 sunt slab populate. În consecință, ESA va contabiliza o singură dată populația din zonele care sunt deopotrivă slab populate și foarte slab populate atunci când va evalua respectarea plafonului de acoperire demografică.

14.

Prima și a doua teză de la punctul 169 din OAR stipulează că, „(p)entru zonele slab populate, statele SEE-AELS ar trebui să desemneze, în principiu, regiuni statistice de nivel 2 cu mai puțin de 8 locuitori pe km2 sau regiuni statistice de nivel 3 cu mai puțin de 12,5 locuitori pe km2. Cu toate acestea, statele SEE-AELS pot desemna părți din regiunile statistice de nivel 3 cu mai puțin de 12,5 locuitori pe km2 sau alte zone învecinate cu respectivele regiuni statistice de nivel 3, cu condiția ca zonele respective să aibă mai puțin de 12,5 locuitori pe km2.”

15.

În Norvegia, regiunile statistice de nivel 3 constau în județe, în timp ce regiunile statistice de nivel 2 reprezintă regiuni mai mari (8).

16.

Județele Troms og Finnmark și Nordland sunt incluse în întregime. Pe baza datelor demografice din 1 ianuarie 2020 (9), densitatea populației în aceste județe este de 3,4 și, respectiv, de 6,7 locuitori pe km2 (10). Pe baza acelorași date privind populația, populația din aceste zone se ridică la 484 546 de locuitori (11).

17.

A doua teză de la punctul 169 deschide posibilitatea de a desemna părți din regiunile statistice de nivel 3 cu mai puțin de 12,5 locuitori pe km2 sau alte zone învecinate cu respectivele regiuni statistice de nivel 3, cu condiția ca zonele respective să aibă mai puțin de 12,5 locuitori pe km2. Posibilitatea de a include zonele învecinate este, prin urmare, însoțită de posibilitatea de a exclude zonele din regiunile statistice de nivel 3 cu mai puțin de 12,5 locuitori pe km2.

18.

În consecință, unele părți din regiunile de nivel 3 Innlandet și Trøndelag sunt excluse de pe harta ajutoarelor regionale, în timp ce unele zone din alte regiuni de nivel 3 sunt incluse (12).

19.

Tabelul 1 de mai jos enumeră zonele din regiunile de nivel 3 Innlandet și Trøndelag care sunt excluse (13).

Tabelul 1

Zone mai mici care sunt excluse

20.

Pe baza datelor privind populația din 1 ianuarie 2020, aceste zone excluse au o populație totală de 504 560 de locuitori (14).

21.

Tabelul 2 de mai jos oferă o imagine de ansamblu a zonelor mai mici care au fost incluse, cu o densitate a populației mai mică de 12,5 locuitori pe km2 (15).

Tabelul 2

Zone mai mici care sunt incluse

22.

Pe baza cifrelor din 1 ianuarie 2020, aceste zone incluse au o populație totală de 528 360 de locuitori (16).

23.

Punctul 169 din OAR stabilește trei cerințe care trebuie îndeplinite pentru a include zonele mai mici dintr-o regiune statistice de nivel 3, în cazul în care respectiva regiune în ansamblu are o densitate a populației mai mare de 12,5 locuitori pe km2.

24.

În primul rând, aceste zone mai mici trebuie să aibă mai puțin de 12,5 locuitori pe km2.

25.

În practica anterioară, atât ESA (17), cât și Comisia (18) au evaluat densitatea populației în zonele incluse slab populate, în funcție de regiunea de nivel 3 (regiuni statistice de nivel 3/NUTS 3). Nu există nimic nou în formularea punctului 169 care să impună o interpretare diferită. În consecință, ESA va urma aceeași abordare în temeiul noilor OAR.

26.

Din datele prezentate în tabelul 2 de mai sus reiese că densitatea populației din zonele incluse este mai mică de 12,5 locuitori pe km2, în cazul în care zonele sunt evaluate împreună la nivelul regiunii lor statistice de nivel 3. Prin urmare, cerința privind densitatea populației este îndeplinită pentru zonele incluse.

27.

În al doilea rând, zonele mai mici incluse trebuie să fie zone învecinate cu regiunile statistice de nivel 3 cu o densitate a populației mai mică de 12,5 locuitori pe km2. Pe baza limitelor zonelor în cauză, ilustrate de harta grafică atașată ca anexa III litera (a) la prezenta decizie, ESA concluzionează că această cerință este îndeplinită.

28.

În al treilea rând, includerea zonelor nu trebuie să conducă la depășirea repartizării specifice a acoperirii „c” menționate la punctul 167 din OAR. În conformitate cu ultima teză de la punctul 169 din OAR, populația din zonele slab populate și cea din zonele foarte slab populate trebuie luate împreună în scopul acestei evaluări. Cu toate acestea, astfel cum se clarifică la punctul 13, populația din zonele care sunt atât slab populate, cât și foarte slab populate se va contabiliza o singură dată atunci când se va evalua respectarea plafonului de acoperire demografică.

29.

În conformitate cu anexa I la OAR, repartizarea specifică a acoperirii „c” pentru Norvegia reprezintă 25,14 % din populația națională. Atât ESA (19), cât și Comisia (20) au acceptat în practica anterioară utilizarea datelor recente privind populația națională la evaluarea respectării plafonului de acoperire demografică. Nu există nimic nou în formularea punctului 169 din OAR care ar implica faptul că această abordare nu este la fel de compatibilă cu noile OAR. În consecință, ESA consideră acceptabilă utilizarea de către autoritățile norvegiene a datelor privind populația de la 1 ianuarie 2020.

30.

Conform datelor demografice din 1 ianuarie 2020, populația Norvegiei este de 5 368 283 de locuitori (21). Prin urmare, pe baza acestor date, zonele desemnate foarte slab populate și slab populate pot acoperi cel mult 1 349 586 de locuitori.

31.

Populația din zonele slab populate desemnate se ridică la 1 348 649 de locuitori (22). Această cifră se situează sub repartizarea specifică a acoperirii „c” pentru Norvegia.

32.

În această secțiune, ESA va evalua desemnarea de către autoritățile norvegiene a zonelor foarte slab populate. Ca urmare a structurii geografice și demografice a Norvegiei, multe dintre zonele slab populate se califică drept zone foarte slab populate și sunt desemnate de autoritățile norvegiene ca fiind astfel de zone.

33.

A treia teză de la punctul 169 din OAR prevede că, „(p)entru zonele foarte slab populate, statele SEE-AELS pot desemna regiunile statistice de nivel 2 cu mai puțin de 8 locuitori pe km2 sau alte zone învecinate mai mici adiacente respectivelor regiuni statistice de nivel 2, cu condiția ca aceste zone să aibă mai puțin de 8 locuitori pe km2 și ca populația din zonele foarte slab populate, luată împreună cu cea din zonele slab populate, să nu depășească repartizarea specifică pentru acoperirea «c» menționată la punctul 167.”

34.

Două regiuni statistice de nivel 2 din Norvegia îndeplinesc criteriul densității populației de 8 locuitori pe km2. Acestea sunt Nord-Norge (23) și Innlandet (24). Regiunea de nivel 2 Nord-Norge are o densitate a populației de 4,5 locuitori pe km2 (25), în timp ce regiunea de nivel 2 Innlandet are o densitate a populației de 7,5 locuitori pe km2 (26).

35.

Autoritățile norvegiene au desemnat regiunea de nivel 2 Nord-Norge ca fiind eligibilă în întregime. Astfel, toate zonele din Nord-Norge trebuie considerate ca fiind foarte slab populate în sensul OAR.

36.

Astfel cum se menționează la punctul 16 de mai sus, pe baza datelor demografice din 1 ianuarie 2020, populația din aceste zone se ridică la 484 546 de locuitori.

37.

Formularea celei de a treia teze de la punctul 169 din OAR permite desemnarea unor zone învecinate mai mici adiacente respectivelor regiuni statistice de nivel 2, cu mai puțin de 8 locuitori pe km2. Deși acest lucru nu este menționat în mod explicit, posibilitatea de a include astfel de zone învecinate trebuie să se fie în mod logic însoțită de posibilitatea de a exclude zonele din regiunile statistice de nivel 2 cu mai puțin de 8 locuitori pe km2. Această interpretare este, de asemenea, în conformitate cu practica anterioară (27).

38.

În conformitate cu acest fapt, regiunea de nivel 2 Innlandet este desemnată doar parțial ca fiind foarte slab populată. Tabelul 3 de mai jos prezintă zonele incluse din Innlandet și densitatea populației din această zonă (28).

Tabelul 3

Zonele incluse din Innlandet

39.

Pe baza datelor demografice din 1 ianuarie 2020, populația acestor zone este de 143 115 locuitori (29).

40.

Toate zonele adiacente regiunii Nord-Norge sunt situate în regiunea de nivel 3 Trøndelag.

41.

Tabelul 4 de mai jos prezintă zonele incluse din Trøndelag și densitatea populației din această zonă (30).

Tabelul 4

Zone învecinate cu Nord-Norge incluse

42.

Populația din aceste zone este de 73 683 de locuitori atunci când este calculată pe baza datelor demografice din 1 ianuarie 2020 (31).

43.

Zonele adiacente regiunii Innlandet sunt situate în regiunile de nivel 3 Trøndelag, Møre og Romsdal, Vestland, Rogaland, Agder, Vestfold og Telemark și Viken. Aceste zone sunt prezentate în tabelul 5 de mai jos (32).

Tabelul 5

Zone învecinate cu Innlandet incluse

44.

Populația din aceste zone este de 301 848 de locuitori atunci când este calculată pe baza datelor demografice din 1 ianuarie 2020 (33).

45.

Punctul 169 din OAR stabilește trei cerințe care trebuie îndeplinite pentru a include zonele din regiunile statistice de nivel 2 cu o densitate a populației mai mare de 8 locuitori pe km2.

46.

În primul rând, aceste zone trebuie să aibă mai puțin de 8 locuitori pe km2.

47.

Astfel cum se stabilește la punctul 27 de mai sus, atât ESA (34), cât și Comisia (35) au evaluat anterior densitatea populației în zonele slab populate incluse, luate împreună, în funcție de regiunea lor respectivă de nivel 3 (regiuni statistice de nivel 3/NUTS 3). În cazul zonelor foarte slab populate desemnate în contextul unei scheme de ajutoare de exploatare, ESA nu a evaluat densitatea populației din zonele în cauză la nivel de unități mai mici decât cele de nivelul 3 (36).

48.

Nu există nimic nou în formularea punctului 169 din OAR care să impună o abatere de la această practică consacrată. În consecință, ESA va urma aceeași abordare în temeiul noilor OAR.

49.

Din datele prezentate în tabelele 4 și 5 de mai sus reiese că densitatea populației din zonele incluse este mai mică de 8 locuitori pe km2, în cazul în care zonele aflate în aceeași regiune statistică de nivel 3 sunt evaluate împreună. Întrucât regiunile statistice de nivel 3 fac parte din regiunile mai mari de nivel 2, acest lucru înseamnă că densitatea populației din zonele incluse este, de asemenea, sub pragul de 8 locuitori pe km2, dacă este evaluată la nivelul zonelor incluse din fiecare regiune de nivel 2.

50.

Prin urmare, cerința privind densitatea populației este îndeplinită pentru zonele incluse. Astfel cum se stabilește în tabelul 3, cerința privind densitatea populației este, de asemenea, îndeplinită pentru zonele desemnate din Innlandet, evaluate împreună.

51.

În al doilea rând, zonele incluse trebuie să fie zone învecinate cu regiunile statistice de nivel 2 cu o densitate a populației mai mică de 8 locuitori pe km2. Pe baza limitelor dintre zonele în cauză, ilustrate de harta grafică atașată ca anexa III litera (b) la prezenta decizie, ESA concluzionează că această cerință este îndeplinită.

52.

În al treilea rând, includerea zonelor nu trebuie să conducă la depășirea repartizării specifice a acoperirii „c” menționate la punctul 167 din OAR. În conformitate cu ultima teză de la punctul 169 din OAR, populația din zonele foarte slab populate trebuie, în scopul acestei evaluări, să fie luată împreună cu cea din zonele care sunt doar slab populate.

53.

Populația din zonele foarte slab populate desemnate se ridică la 1 003 192 de locuitori (37). Această populație a fost inclusă atunci când s-a evaluat conformitatea desemnării zonelor slab populate cu plafonul de acoperire demografică de la punctul 31 de mai sus. Pe această bază, ESA concluzionează că acoperirea demografică a hărții ajutoarelor regionale pentru Norvegia nu depășește repartizarea specifică a acoperirii „c” menționată la punctul 167 din OAR.

54.

În harta ajutoarelor regionale 2022-2027, autoritățile norvegiene au desemnat zone slab populate și foarte slab populate eligibile pentru ajutorul regional. Pe baza evaluării de mai sus, ESA consideră că această desemnare a fost efectuată în conformitate cu OAR.

55.

În conformitate cu anexa I la OAR, repartizarea acoperirii „c” care nu este predefinită pentru Norvegia reprezintă 6,87 % din populația națională. Norvegia poate utiliza această acoperire pentru a desemna zone „c” care nu sunt predefinite, în conformitate cu condițiile de la punctul 175 din OAR.

56.

Zonele desemnate de autoritățile norvegiene ca fiind zone „c” care nu sunt predefinite sunt prezentate în tabelul 6 de mai jos (38).

Tabelul 6

Zone „c” care nu sunt predefinite

57.

Pe baza celor mai recente date demografice din 1 ianuarie 2020, populația din zonele desemnate ca zone „c” care nu sunt predefinite este, prin urmare, de 4 224 de locuitori.

58.

În conformitate cu punctul 175 criteriul 3 punctul (iii) din OAR, statele SEE-AELS pot desemna ca zone „c” care nu sunt predefinite insulele care au mai puțin de 5 000 de locuitori.

59.

Astfel cum reiese din cifrele prezentate în tabelul 6 de mai sus, populația fiecăreia dintre insulele Utsira, Kvitsøy și Aukra este mai mică de 5 000 de locuitori. Prin urmare, condiția de la punctul 175 criteriul 3 subpunctul (iii) din OAR este îndeplinită.

60.

Pe baza datelor demografice din tabelul 6 de mai sus, populația din aceste zone desemnate reprezintă, de asemenea, 0,08 % din populația totală. Această cifră este cu mult sub repartizarea acoperirii „c” care nu este predefinită pentru Norvegia, de 6,87 %, din anexa I la OAR.

61.

Astfel, ESA concluzionează că desemnarea zonelor „c” care nu sunt predefinite în harta ajutoarelor regionale 2022-2027 pentru Norvegia este în conformitate cu OAR.

62.

O listă a zonelor incluse în harta ajutoarelor regionale, inclusiv statutul lor de zone „c” foarte slab populate, slab populate sau care nu sunt predefinite, este inclusă ca anexa I la prezenta decizie. Anexa II conține informații mai detaliate privind unitățile statistice din comunele care au fost divizate la desemnarea zonelor eligibile.

63.

De la punctul 151 din OAR rezultă că harta ajutoarelor regionale trebuie să specifice, de asemenea, intensitățile maxime ale ajutoarelor aplicabile în zonele eligibile în perioada de valabilitate a hărții aprobate.

64.

Intensitățile maxime ale ajutoarelor din hartă se aplică ajutoarelor regionale pentru investiții. Intensitățile maxime permise pentru astfel de ajutoare în temeiul OAR sunt stabilite în secțiunea 7.4 din OAR.

65.

Astfel cum se specifică în tabelul 7 de mai jos, autoritățile norvegiene au transmis intensități maxime ale ajutoarelor pentru întreprinderile mari, de 20 % și de 10 %, atât în zonele „c” predefinite, cât și în zonele „c” care nu sunt predefinite. Aceste intensități maxime sunt majorate cu 20 de puncte procentuale pentru întreprinderile mici și cu 10 puncte procentuale pentru întreprinderile mijlocii (39).

Tabelul 7

Intensitățile maxime ale ajutoarelor

66.

În ceea ce privește intensitățile maxime ale ajutoarelor în zonele „c” predefinite, punctul 182 subpunctul 1 din OAR prevede că intensitatea ajutoarelor pentru întreprinderile mari nu poate depăși 20 % în zonele slab populate. Întrucât toate zonele desemnate în conformitate cu cota pentru zonele „c” predefinite sunt slab populate, intensitatea maximă a ajutoarelor stipulată de autoritățile norvegiene pentru aceste zone este în conformitate cu OAR.

67.

Creșterile permise pentru întreprinderile mici și mijlocii în zonele „c” predefinite sunt, de asemenea, în conformitate cu OAR. De la punctul 186 din OAR rezultă că intensitățile ajutoarelor pot fi majorate cu până la 20 de puncte procentuale pentru întreprinderile mici sau cu până la 10 puncte procentuale pentru întreprinderile mijlocii.

68.

În ceea ce privește intensitățile maxime ale ajutoarelor în zonele „c” nepredefinite, punctul 182 subpunctul 3 din OAR prevede că intensitatea ajutoarelor pentru întreprinderile mari nu poate depăși 10 % în zonele „c” care nu sunt predefinite cu un PIB pe cap de locuitor mai mare de 100 % din media SEE și o rată a șomajului mai mică de 100 % din media SEE. Întrucât zonele „c” desemnate care nu sunt predefinite se încadrează în această categorie, autoritățile norvegiene au stabilit intensitatea maximă a ajutoarelor la 10 %.

69.

Cu toate acestea, posibilitățile prevăzute la punctul 186 din OAR pentru majorarea intensităților ajutoarelor pentru întreprinderile mici și mijlocii se aplică și pentru zonele „c” care nu sunt predefinite. Prin urmare, majorările intensității maxime a ajutoarelor în aceste zone, astfel cum sunt prezentate în tabelul 7 de mai sus, sunt, de asemenea, în conformitate cu OAR.

70.

În conformitate cu punctul 189 din OAR, autoritățile norvegiene au transmis o hartă unică a ajutoarelor regionale aplicabilă pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2022 și 31 decembrie 2027.

71.

De la punctul 194 din OAR rezultă că se va efectua în 2023 o evaluare la jumătatea perioadei a hărților ajutoarelor regionale. ESA va comunica detaliile privind evaluarea la jumătatea perioadei până în iunie 2023.

72.

Pe baza evaluării de mai sus, ESA constată că harta ajutoarelor regionale 2022-2027 pentru Norvegia este compatibilă cu principiile stabilite în OAR. Harta aprobată reprezintă o parte integrantă a OAR.

73.

Anexele I, II și III (a) și (b) fac parte integrantă din prezenta decizie.