18.9.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/23

---

DECIZIA NR. 127/07/COL A AUTORITĂȚII DE SUPRAVEGHERE A AELS

din 18 aprilie 2007

privind ajutorul pentru cercetare și dezvoltare acordat de Consiliul Cercetării din Norvegia în legătură cu dezvoltarea programului de soft Turborouter (Norvegia)

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE A AELS (1),

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European (2), în special articolele 61-63 și Protocolul 26,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție (3), în special articolul 24,

AVÂND ÎN VEDERE articolul 1 alineatele (2) și (3) din partea I și articolele 1, 4, 6, 7 alineatul (3), 10, 13, 14, 16 și 20 din partea II a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție (4),

AVÂND ÎN VEDERE Orientările Autorității (5) privind aplicarea și interpretarea articolelor 61 și 62 din Acordul SEE, în special capitolul 14, „Ajutorul pentru cercetare și dezvoltare”,

AVÂND ÎN VEDERE Decizia nr. 195/04/COL a Autorității din 14 iulie 2004 privind dispozițiile de punere în aplicare la care se face referire în articolul 27 din partea a II-a a Protocolului 3 (6),

AVÂND ÎN VEDERE Decizia nr. 217/94/COL a Autorității din 1 decembrie 1994 de a propune măsuri adecvate pentru Norvegia privind, printre altele, sistemul de ajutor pentru Programe de C&D industrială,

AVÂND ÎN VEDERE acceptarea de către Norvegia a măsurilor adecvate propuse prin scrisoarea din 19 decembrie 1994,

AVÂND ÎN VEDERE Decizia nr. 60/06/COL a Autorității din 8 martie 2006 de inițiere a procedurii formale de investigație cu privire la ajutorul de C&D acordat de Consiliul Cercetării din Norvegia în legătură cu dezvoltarea programului de soft Turborouter (7),

SOLICITÂND părților interesate să își prezinte observațiile la prezenta decizie și având în vedere observațiile acestora,

întrucât:

I.   DATE FACTUALE

1.   Procedură

Prin scrisoarea din 5 martie 2002 (doc. nr. 02-1733-A), Autoritatea a primit o plângere în care se susținea că Norvegia a acordat ajutor de stat prin intermediul Consiliului Cercetării din Norvegia (denumit în continuare: „CCN”) pentru diferite proiecte de cercetare în legătură cu dezvoltarea programului de soft Turborouter.

Autoritatea a solicitat informații din partea autorităților norvegiene prin scrisoarea din 26 aprilie 2002 (doc. nr. 02-2605-D). Ministerul Comerțului și Industriei a răspuns prin scrisoarea din 3 iunie 2002 (doc. nr. 02-4177-A), care cuprindea observațiile CCN-ului cu privire la așa-numitul proiect Turborouter.

După numeroase schimburi de corespondență (8), prin scrisoarea din 8 martie 2006 (eveniment nr. 363353), Autoritatea a informat autoritățile norvegiene că a decis inițierea procedurii prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, cu privire la ajutorul pentru C&D acordat de Consiliul Cercetării din Norvegia în legătură cu dezvoltarea programului de soft Turborouter.

Prin scrisoarea din 7 aprilie 2006, autoritățile norvegiene au prezentat observații la decizia Autorității de inițiere a procedurii formale de investigație.

Decizia nr. 60/06/COL a Autorității de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și suplimentul SEE (9). Autoritatea a solicitat părților interesate să prezinte observații.

Autoritatea a primit observații de la o parte interesată. Prin scrisoarea din 1 decembrie 2006 (Eveniment nr. 400677), Autoritatea a înaintat observațiile către autoritățile norvegiene. Prin scrisoarea din partea Ministerului Administrației Publice și Reformei din 8 ianuarie 2007 (Eveniment nr. 405517), care a transmitea mai departe o scrisoare din partea Ministerului Educației și Cercetării din 5 ianuarie 2007, autoritățile norvegiene au prezentat observații.

2.   Cele patru proiecte referitoare la programul de soft Turborouter susținut prin fonduri CCN

2.1.   Descrierea proiectelor

În cele ce urmează, Autoritatea va furniza numai o scurtă descriere a proiectelor în curs de evaluare. Pentru o descriere detaliată a fiecăruia dintre acestea, se face trimitere la Decizia nr. 60/06/COL a Autorității (10).

2.1.1.   Proiectul 40049 – Activități strategice în domeniul transportului și logisticii maritime (Prima versiune a programului de soft Turborouter)

Turborouter este un instrument (11) pentru optimizarea programării flotei navale, adică pentru a decide căror nave să li se atribuie diferite încărcături. Acesta combină cunoștințele și experiența proiectanților cu abilitățile de calcul ale calculatorului. Turborouter se bazează pe hărțile electronice de navigație în care pot fi afișate informațiile privind programarea și include o bază de date pentru nave, porturi, încărcături etc; calculul automat al distanțelor dintre porturi; raporturi privind poziția navelor și actualizarea automată a timpului estimat de sosire; rutine complexe de optimizare pentru programarea flotei și vizualizarea planificării sau calculator de programare pentru planificarea manuală.

Prima versiune a softului pilot Turborouter s-a dezvoltat în primul an de cercetare al unuia dintre sub-proiectele Proiectului 40049 „Activități strategice în domeniul transportului și logisticii maritime” sub denumirea „Metode și instrumente analitice pentru crearea și operarea lanțurilor integrate de transport și logistică”.

2.1.2.   Dezvoltarea ulterioară a programului de soft Turborouter

În conformitate cu informațiile furnizate de autoritățile norvegiene, CCN a selectat mai multe proiecte referitoare la dezvoltarea pachetului de soft Turborouter pentru ajutor destinat C&D.

2.1.2.1.   Proiectul 138811 – AlgOpt

Scopul proiectului (12) l-a constituit elaborarea și efectuarea de teste practice de algoritmi pentru calculul utilizării optime a flotei navale, având în vedere obligațiile de a se ocupa de încărcăturile pentru mai mulți clienți, solicitările referitoare la momentul în care transporturile trebuie încărcate și descărcate în portul de destinație, posibilitatea de a transporta încărcături comune având un număr limitat de mărfuri în vrac la fiecare călătorie, precum și limitările care înseamnă că nu toate navele implicate sunt adecvate pentru a deservi toți clienții sau toate porturile. Algoritmii trebuie integrați într-un concept de soft care ar oferi utilizatorilor controlul deplin și posibilitatea de a depăși sugestiile făcute de algoritmi.

În conformitate cu informațiile prezentate de autoritățile norvegiene, proiectul AlgOpt a reprezentat numai un pre-studiu care a definit cerințele utilizatorului și investigarea fezabilității în utilizarea Turborouter-ului pentru partenerul de contract, întreprinderea Beltship Management SA.

2.1.2.2.   Proiectul 144265 – Shiplog II

Proiectul Shiplog s-a ocupat în principal de transportul pe mare. S-a presupus că acest proiect (13) a utilizat rezultatele unui proiect anterior denumit Shiplog (care nu a presupus utilizarea Turborouter-ului) pentru a se concentra pe cerințele livrării de bunuri la domiciliu, atunci când transportul pe mare este un element cheie. Una dintre activitățile principale a constat din integrarea Sistemului de Gestionare a Lanțului de Transport (SMLT) și a Turborouter-ului, care trebuie să menționeze interfața și să demonstreze schimbul de informații dintre Turborouter și demonstrantului SMLT. Acest proiect nu a reușit să își atingă obiectivul în principal din cauză că SMLT și Turborouter nu au putut fi integrate în mod satisfăcător.

2.1.2.3.   Proiectul 144214 – Biblioteca de rutine de optimizare pentru programarea în navigație

Proiectul de cercetare pre-concurență „Biblioteca de rutine de optimizare pentru programarea în navigație” a vizat dezvoltarea algoritmilor pentru optimizarea avansată și programarea unor operațiuni complexe de expediere a mărfurilor. Autoritățile norvegiene au explicat că biblioteca algoritmilor este specifică pentru comerț și întreprinderi și că trebuie prin urmare să se afle în proprietatea unei întreprinderi și nu a „setului de instrumente” Turborouter standard.

2.2.   Descrierea raportului dintre cele patru subvenții de ajutor și sistemul norvegian de ajutor pentru Programele de C&D industrială

În conformitate cu informațiile furnizate de autoritățile norvegiene, cele patru subvenții de ajutor acoperite de prezenta decizie au fost acordate în cadrul sistemului de ajutor „Programe de C&D industrială” (brukerstyrte forskningsprogrammer).

Sistemul de ajutor denumit „Programe de C&D industrială” (brukerstyrte forskningsprogrammer), care a fost gestionat de CCN, a fost stabilit anterior intrării în vigoare a Acordului SEE.

În decembrie 1994, Autoritatea a adoptat o decizie referitoare la mai multe sisteme de ajutor pentru cercetare și dezvoltare existente în Norvegia, anterior intrării în vigoare a Acordului SEE, printre altele, Programul de C&D industrială pentru sistemul de ajutor (brukerstyrte forskningsprogrammer, cauza nr. 93-183). În prezenta decizie, Autoritatea a propus măsuri adecvate pentru alinierea sistemului la normele privind ajutorul de stat din Acordul SEE (14). În special, Autoritatea a propus Norvegiei introducerea de dispoziții detaliate care să garanteze că ajutoarele sunt acordate în conformitate cu principiile enunțate în capitolul 14 din Orientările privind ajutorul de stat.

Norvegia a acceptat măsurile adecvate propuse de Autoritate prin scrisoarea din 19 decembrie 1994. Acceptarea măsurilor adecvate a presupus ca acordarea ajutorului prin Programul de C&D industrială să se realizeze conform dispozițiilor din orientărilor Autorității privind C&D, astfel cum au fost adoptate în 1994.

Ajutorul a fost acordat de CCN proiectelor în cauză în cadrul Programului de C&D industrială pentru sistemul de C&D.

3.   Îndoielile Autorității exprimate în Decizia nr. 60/06/COL

La 8 martie 2006, Autoritatea a decis inițierea procedurii formale de investigație prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din partea a II-a a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, cu privire la ajutorul pentru C&D acordat de CCN în legătură cu dezvoltarea programului de soft Turborouter (Decizia nr. 60/06/COL). În decizia de inițiere, Autoritatea a descris plângerea, cele patru proiecte referitoare la programul de soft Turborouter susținut prin fonduri CCN și raportul dintre cele patru subvenții și sistemul norvegian de ajutor pentru Programe de C&D industrială.

Autoritatea a efectuat o evaluare detaliată a cadrului legal aplicabil pentru evaluarea celor patru proiecte în discuție (15). Ca urmare a acceptării măsurilor adecvate sugerate în Decizia nr. 217/94/COL a Autorității, orice acordare de ajutor în cadrul Programului pentru C&D industrială trebuia efectuată în conformitate cu Orientările privind C&D din 1994. Rezultă, prin definiție, că orice ajutor acordat în cadrul sistemului de Programe de C&D industrială care nu respectă dispozițiile Orientărilor privind C&D din 1994 nu s-ar încadra în sfera de aplicare a sistemului. Aceasta ar constitui, prin urmare, un nou ajutor individual și ar trebui astfel notificat Autorității în mod individual și evaluat pe baza Orientărilor privind C&D aplicabile la data acordării ajutorului.

În ceea ce privește motivele inițierii investigației formale, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la câteva puncte. Unul dintre acestea este dacă cele patru proiecte pentru C&D în discuție au primit sprijin în cadrul sistemului de ajutor pentru Programe de C&D industrială.

Autoritatea avea îndoieli cu privire la depășirea de aceste proiecte a etapei de cercetare aplicată sau preconcurențială pentru a constitui un produs comercial. Limita dintre un proiect pilot, care nu ar putea fi utilizat comercial, și un produs comercial finit părea foarte neclară în cazul în discuție, deoarece softul trebuie readaptat pentru fiecare nouă aplicație specifică fiecărui utilizator final. Autoritatea s-a întrebat în ce măsură dezvoltarea ulterioară a programului de soft Turborouter poate fi acoperită de definiția cercetării aplicate pentru utilizarea în aplicațiile în dezvoltare care deservesc necesitățile concrete ale utilizatorilor finali.

Pe baza informațiilor disponibile în etapa respectivă a procedurii, Autoritatea nu s-a aflat în poziția de a stabili dacă proiectele în cauză au fost clasificate în mod corect ca fiind activități de dezvoltare preconcurențială sau dacă, dimpotrivă, acestea se aflau deja prea aproape de piață pentru a putea fi eligibile pentru ajutorul de stat.

În plus, Autoritatea a avut îndoieli cu privire la finanțarea proiectelor, în special cu privire la cheltuielile efective din contribuțiile proprii, în natură, ale beneficiarilor de proiecte.

Ca urmare a argumentelor prezentate de reclamant, Autoritatea are îndoieli dacă s-au majorat artificial costurile totale ale proiectelor pentru a acoperi cheltuielile operaționale ale întreprinderilor beneficiare și dacă adevăratul cost de cercetare al proiectelor a corespuns sumelor acordate de CCN.

Autoritatea a considerat că Institutul de Cercetare Marintek a fost cel care a dezvoltat primul program de soft Turborouter, având la dispoziție know-how-ul necesar și competența tehnologică pentru a realiza proiectul. De aceea, era logic să se presupună că marea parte a activității ar fi fost desfășurată de propriul personal. Acest lucru ar presupune, în principiu, că implicarea personalului din întreprinderile participante ar fi avut cel mai probabil legătură cu definirea nevoilor utilizatorilor și/sau, într-o oarecare măsură, cu testarea. În măsura în care această contribuție în natură a acțiunilor participante se poate să nu fi corespuns cu costurile de cercetare, costurile totale ale proiectului de cercetare ar fi mai mici și prin urmare intensitățile ajutorului mai mari.

Din aceste motive, Autoritatea a avut îndoieli dacă proiectele menționate mai sus au primit ajutor în conformitate cu Orientările privind C&D aplicabile și dacă beneficiarii au utilizat ajutorul contrar măsurilor adecvate acceptate privind sistemul pentru Programe de C&D industrială.

4.   Observații din partea terților

La 24 noiembrie 2006, Autoritatea a primit de la o parte interesată observații care erau mai mult generale decât în legătură directă cu îndoielile Autorității exprimate în Decizia nr. 60/06/COL de inițiere a procedurii formale de investigație cu privire la ajutorul pentru C&D acordat în legătură cu dezvoltarea programului de soft Turborouter. Partea în cauză a afirmat că un nou proiect intitulat OPTIMAR a primit fonduri substanțiale din partea Consiliului Cercetării din Norvegia (16). Proiectul este sprijinit în totalitate de Consiliul Cercetării din Norvegia pentru perioada 2005-2009. În mod ideal, proiectul este coordonat de Serviciul pentru cercetare operațională din cadrul Universității de Știință și Tehnică Norvegia (denumită în continuare USTN) din Trondheim. Scopul final al proiectului este de a continua să dezvolte Turborouter într-un proiect comercial, proces aflat deja în derulare.

Partea în cauză a adăugat: „Profesor Marielle Christiansen (Coordonatorul proiectului OPTIMAR) din Trondheim consideră că este foarte dificil pentru întreprinderi să participe și să profite de rezultatele acestui program despre care se spune că este un program public de cercetare care urmărește extinderea bazei pentru toate întreprinderile norvegiene, deoarece acestea colaborează deja îndeaproape cu SINTEF și MARINTEK și au promis să împartă rezultatele cercetării cu aceste organizații comerciale (SINTEF și MARINTEK sunt ambele institute amplasate în Trondheim și, din numeroase motive, întrețin legături strânse cu Universitatea Tehnică USTN).”

În opinia părții respective, „Turborouter reprezintă elementul comun în această chestiune, întrucât întregul personal care lucrează la USTN/Serviciul pentru Cercetare Operațională/Marintek/SINTEF privește TURBOROUTER ca pe un scop comun”.

Partea în cauză pretinde că acele întreprinderi care lucrează la dezvoltarea TURBOROUTER primesc în prezent mai mult ajutor de stat prin USTN, acoperit sub forma fondurilor pentru cercetarea de bază.

Comentariul final a fost că Turborouter nu s-a folosit de niciuna dintre întreprinderile care au primit fonduri pentru dezvoltarea acestuia, ceea ce a condus grupul în cauză la concluzia că fondurile primite prin proiectul de cercetare au fost simple subvenții pentru operațiunile zilnice ale acestora.

5.   Observații din partea autorităților norvegiene

5.1.   Observații la decizia Autorității de inițiere a unei proceduri formale de investigație

5.1.1.   Observații din partea Ministerului Administrației Publice și Reformei

Prin scrisoarea din 7 aprilie 2006, Ministerul Administrației Publice și Reformei a făcut referire la descrierea făcută în Decizia nr. 60/06/COL a Autorității din corespondența formală cu autoritățile norvegiene. Autoritățile norvegiene au făcut trimiteri ulterioare la reuniunile dintre Autoritate și autoritățile norvegiene din octombrie 2002 și septembrie 2004 și au adăugat că la 22 mai 2003 a avut loc la Bruxelles o reuniune între Autoritate și autoritățile norvegiene.

Autoritățile norvegiene au subliniat că Decizia nr. 60/06/COL a Autorității nu descria modul în care ajutorul pentru dezvoltarea programului Turborouter a denaturat concurența în SEE sau pe piețe terțe. În opinia acestora, acest aspect ar trebui clarificat deoarece programul Turborouter de C&D nu a reușit să furnizeze rezultatele așteptate. Deși autoritățile norvegiene au recunoscut faptul că know-how-ul intangibil din proiect a fost împărțit în alte proiecte de C&D, ele nu au considerat evident faptul că acest lucru a afectat concurența de pe piața internă sau de pe piețele din țările terțe.

Autoritățile norvegiene au pus sub semnul întrebării unele aspecte din afirmațiile reclamantului care au fost reiterate în decizia Autorității, în special afirmațiile din secțiunea 3 pagina 3 din Decizia nr. 60/06/COL și citatele corespunzătoare din partea reclamantului.

Autoritățile norvegiene au pus sub semnul întrebării în primul rând modul în care reclamantul a putut să clasifice proiectele ca fiind prea apropiate de piață. În plus, acestea au mai pus în discuție modul în care reclamantul a putut afirma că rezultatele privind C&D nu au fost diseminate în ciuda faptului că Marintek a primit drepturile de proprietate asupra programului. În final, acestea au mai pus în discuție și modul în care reclamantul a putut pretinde că acele contribuții de capital propriu ale întreprinderilor participante au fost în realitate mai mici decât s-a afirmat în formularul de cerere. Conform CCN-ului, reclamantul a solicitat accesul la formularele de cerere, iar contractele de C&D l-au refuzat din motive de confidențialitate profesională. În acest context, autoritățile norvegiene au considerat că, în general, afirmațiile reclamantului par să nu fie întemeiate. Autoritățile norvegiene au adăugat: „Afirmațiile reclamantului cum că acele contribuții de capital propriu ale întreprinderilor în discuție au fost mai mici decât s-a afirmat în formularele de cerere sugerează de asemenea că întreprinderile respective sunt acuzate de întrebuințarea necorespunzătoare a ajutorului de stat. Acest aspect ridică de asemenea întrebări cu privire la certitudinea juridică a întreprinderilor care au participat la proiectele Turborouter. Se recomandă soluționarea clară a acestor plângeri din partea reclamantului.”

5.1.2.   Observații din partea Consiliului Cercetării din Norvegia

Într-o scrisoare anexată la scrisoarea menționată mai sus din partea Ministerului Administrației Publice și Reformei, Consiliul Cercetării din Norvegia (denumit în continuare CCN) a comentat Decizia nr. 60/06/COL a Autorității. CCN a subliniat că a trimis Autorității toate informațiile disponibile și clarificările solicitate, inclusiv transmiterea copiilor întregii documentații a proiectului pentru cele patru proiecte legate de dezvoltarea Turborouter susținută cu fonduri de la CCN. Conform CCN-ului, în cadrul reuniunilor și în corespondența anterioară și inclusiv în scrisoarea din partea autorităților norvegiene din 20 iunie 2003, singura problemă în discuție a constituit-o clasificarea corectă a proiectelor conform Orientărilor privind ajutorul pentru C&D.

În ceea ce privește descrierea proiectelor, CCN a afirmat că tabelurile prezentate în descrierea finanțării proiectelor din Decizia nr. 60/06/COL Autorității nu au respectat în întregime cifrele prezentate în text. Fondurile acordate de CCN proiectelor au constat din două părți. O parte din fondurile din partea CCN au fost de fapt fonduri private care proveneau de la Asociația Armatorilor din Norvegia, în timp ce restul a reprezentat fonduri publice. Tabelul de mai jos, identic cu cel trimis Autorității în scrisoarea din 11 aprilie 2003, descrie situația respectivă. În ceea ce privește proiectul 138811 AlgOpt, tabelul din Decizia nr. 60/06/COL descrie cifrele astfel cum erau acestea la începutul proiectului. În timpul execuției, proiectul a primit o finanțare suplimentară de 100 000 NOK din care 25 000 NOK au fost acordați de CCN.

Tabelul 1

Proiecte susținute de CCN, inclusiv dezvoltarea Turborouter

	p 40049		p 144265		p 138811		p 144214
	Activități strategice în domeniul transportului și logisticii maritime		Shiplog II		AlgOpt		Biblioteca de programe de optimizare pentru programarea în navigație
	1 000 NOK	%	1 000 NOK	%	1 000 NOK	%	1 000 NOK	%
Fonduri proprii	4 500	43	800	13	625	61	1 950	28
Alte fonduri private	0	0	3 250	52	75	7	2 750	39
Alte fonduri publice	0	0	0	0	0	0	0	0
program MARITIM al CCN	6 000	57	2 150	35	325	32	2 300	33
din care NSA	1 380	13	750	12	120	12	805	12
din care publice	4 620	44	1 400	23	205	20	1 495	21
Fonduri totale	10 500	100	6 200	100	1 025	100	7 000	100
Personal și indirect	8 700	83	800	13	545	53	4 100	59
Achiziția de C&D	600	6	2 150	35	380	37	2 900	41
Echipamente	450	4	100	2	0	0	0	0
Alte costuri de funcționare	750	7	3 150	51	100	10	0	0
Cost total	10 500	100	6 200	100	1 025	100	7 000	100
Partener de contract	Marintek		UECC		Beltship Management AS		Beltship Management AS
Participanți	NTNU		Marintek		Marintek		Marintek
			R.S. Platou Shipbrokers				Iver Ships AS
			Iver Ships AS				Shipnet AS
			LogIT AS				Laycon Solutions AS
			Lorentsen & Stemoco AS
			Astrup Fearnleys AS
			DFDS Tollpost Globe
			Shipnet AS
			Wallenius Wilhelmsen
			SINTEF Tele og data
Perioada proiectului	ian. 1996-dec. 1998		ian. 2001-dec. 2002		ian. 2000-oct. 2000		ian. 2001-dec. 2002

Având în vedere comentariul Autorității din Decizia nr. 60/06/COL potrivit căruia CCN-ul nu a părut să verifice modul în care contribuțiile proprii ale beneficiarilor au fost distribuite pe diverse activități și dacă acestea au fost plătite în mod real, CCN-ul a considerat că a descris modul în care costurile eligibile au fost verificate înainte ca ajutorul să fie plătit partenerului contractor și modul în care au fost plătite diferitele contribuții în corespondența anterioară cu Autoritatea (17).

Având în vedere clasificarea proiectelor 138811 AlgOpt, 144265 Shiplog II și 144214 Biblioteca de programe de optimizare pentru programarea în navigație, CCN-ul a reafirmat că toate cele trei proiecte au fost clasificate drept dezvoltare preconcurențială bazată pe o evaluare detaliată și pe evaluarea aplicațiilor de proiect conform procedurilor și orientărilor CCN-ului pentru evaluarea proiectelor. Aceste proceduri și orientări au fost create pentru a se asigura că ajutorul acordat în cadrul Programelor de C&D industrială pentru sistemul de ajutor sunt în conformitate cu principiile expuse în capitolul 14 din Orientările privind ajutorul de stat.

CCN a explicat că există un sistem intern de asigurare a calității activităților sale. Acest sistem se numește DOKSY. DOKSY și cuprinde o largă documentație a orientărilor, procedurilor și practicilor care sunt urmărite de CCN. Unul dintre aceste documente se constituie în orientările pentru determinarea intensității ajutorului aplicat proiectelor reținute. Acest document intern, DOKSY-5-6-1-4-IE, intitulat „Støtteandel etter EØS-bestemmelser” (intensitățile ajutorului conform normelor SEE) corespunde Orientărilor C&D ale Autorității. Documentul aplică definițiile și intensitățile corespunzătoare ale ajutorului, în conformitate cu definiția diferitelor etape privind C&D din Orientările privind C&D ale Autorității. Evaluarea și clasificarea tuturor proiectelor care primesc ajutor din partea CCN-ului se bazează pe orientările DOKSY.

După 1999, în afară de DOKSY 5-6-1-4-IE, toate proiectele au fost evaluate folosind sistemul computerizat „Provis”. Provis este descris în Doksy nr. 5-6-1-2-EE „Prosjektvurdering i Provis”. În Provis, fiecare proiect este evaluat în funcție de unsprezece aspecte diferite. Aspectele cele mai importante din Provis referitoare la clasificarea categoriilor de cercetare sunt: aspectul nr. 3 „Conținut de cercetare” și aspectul nr. 9 „Elemente suplimentare”. Pentru fiecare dintre aspecte, există numeroase criterii sau caracteristici care se aplică pentru a caracteriza modul în care proiectul respectă aceste aspecte.

În descrierea Ghidului de evaluare a aspectului nr. 3 din Doksy nr. 5-6-1-2-IE, se subliniază „Conținutul cercetării indică în ce măsură proiectul produce cunoștințe noi”. Acest criteriu are legătură directă cu descrierea Cercetării industriale din Orientările privind C&D în care se solicită ca activitatea să „vizeze obținerea de cunoștințe noi”.

În Ghidul de evaluare a aspectului nr. 9 din Doksy nr. 5-6-1-2-EE, descrierea este următoarea: „Elementele suplimentare indică în ce măsură susținerea din partea Consiliului Cercetării va atrage după sine eforturi, acțiuni, rezultate și efecte care nu ar fi fost obținute dacă nu s-ar fi acordat susținere.” Acest criteriu se referă la Orientările privind C&D, punctul 14.7, efectul de stimulare a ajutorului pentru C&D.

În baza acestui aspect, CNN-ul a susținut că, deoarece evaluarea proiectelor s-a desfășurat cu acordând atenție detaliilor, în conformitate cu procedurile și orientările pentru evaluarea proiectelor, nu ar trebui să existe îndoiala că acestea nu ar fi fost clasificate în mod corect. După ce a fost depusă plângerea, iar Autoritatea a început ancheta preliminară, CCN-ul a revăzut aceste proiecte și în cele din urmă și-a reiterat poziția inițială.

În cazul proiectului 144265 Shiplog II, având în vedere remarca Autorității potrivit căreia suma acordată de CCN a egalat suma necesară pentru achiziționarea C&D, CCN-ul a susținut că aceasta nu înseamnă că mijloacele private investite în Shiplog II nu s-au folosit la activitățile de C&D: „În proiectele industriale, care se pot aplica pentru întreprinderile private, încurajăm în general colaborarea dintre întreprinderile private și instituțiile publice de C&D Pentru a promova o astfel de colaborare, am putea afirma în unele cereri de proiecte industriale că cererea va fi evaluată în mod favorabil în cazul în care achizițiile externe de C&D de către instituțiile de cercetare (institute sau universități) sunt cel puțin la fel de mari ca sprijinul acordat de CCN. Scopul acestei abordări este de a oferi stimulente pentru creșterea investițiilor din partea sectorului privat în scopul achiziționării C&D de către instituțiile de cercetare. Acesta este motivul pentru care fondurile acordate de CCN corespund exact valorii necesare pentru achiziționarea serviciilor de C&D în câteva proiecte.”

În Decizia sa nr. 60/06/COL, Autoritatea a stabilit că era discutabil dacă abordarea în cauză a CCN-ului a determinat beneficiarii să includă costul obișnuit de funcționare în costurile pentru C&D. Prin urmare se punea întrebarea dacă cifrele pentru costurile totale ale proiectelor au fost crescute pentru a obține în mod evident mai multă finanțare publică. În opinia CCN-ului, nu este clar modul în care abordarea CCN-ului cu o structură de stimulare încorporată pentru a promova achiziționarea C&D ar putea conduce la astfel de rezultate.

În scrisoarea sa către Autoritate din 31 ianuarie 2005, CCN-ul a explicat procedura standard pentru documentația costurilor proiectelor valide la data acestor proiecte: „Pentru proiectele în discuție, s-a solicitat partenerului contractor să trimită de trei ori pe an un raport privind cererea de costuri (regnskapsrapport), detaliind costul proiectului, inclusiv o verificare a persoanelor implicate (după nume), numărul de ore de muncă petrecute de fiecare persoană, precum și costul per oră pentru contul de proiect. Raportul este semnat de responsabilul de proiect. La sfârșitul anului, conturile aferente anului respectiv sunt de asemenea verificate și semnate de un expert contabil. Contabilul este diferit de partenerul contractual. Plata de către CCN a fost condiționată de aprobarea conturilor trimise.”

CCN-ul a informat Autoritatea că a intrat în contact cu Trailerele pentru Transportul Automobilelor din Europa Unită (RAEU) și cu Jebsens (succesorul Beltship Management) și a solicitat documentație suplimentară referitoare la costurile legate de aceste proiecte. Scrisoarea din partea Jebsens din 17 martie 2006 și scrisoarea din partea RAEU din 29 martie 2006 au fost înaintate Autorității. Rapoartele de cerere privind costurile pentru proiectul 144265 Shiplog II furnizate în scrisoarea din partea RAEU includ declarațiile de costuri semnate din partea celorlalți parteneri participanți. Întreprinderile nu au avut un sistem general de înregistrare a orelor de muncă, ceea ce înseamnă că orele petrecute la proiecte au fost incluse numai în rapoartele de cerere privind costurile trimise către CCN de trei ori pe an. Nu există alte documente. În opinia CCN-ului, aceasta înseamnă că acele costuri ale proiectelor trebuie evaluate în rapoartele disponibile de cerere privind costurile.

În final, CCN-ul a scos în evidență faptul că rapoartele de cerere privind costurile au fost întocmite conform procedurilor de raportare ale CCN-ului și că beneficiarii și-au îndeplinit toate obligațiile stabilite în contractele de acordare a împrumuturilor. În opinia CCN-ului, „dacă nu există dovezi clare care să ateste contrariul, nu există niciun motiv de a crede că există o întrebuințare incorectă a ajutorului.”

5.2.   Note cu privire la observațiile terțului

Prin scrisoarea Ministerului Administrației Publice și Reformei din data de 8 ianuarie 2007 (Eveniment nr. 405517), care transmitea o scrisoare din partea Ministerului Educației și Cercetării datată 5 ianuarie 2007, autoritățile norvegiene au prezentat note cu privire la observațiile terților.

În opinia autorităților norvegiene, observațiile referitoare la proiectul OPTIMAR nu oferă informații cu privire la cele patru proiecte care fac obiectul Deciziei 60/06/COL a Autorității: „Deși nu se afirmă în mod explicit, se pare că terțul este de părere că ajutorul de stat ilegal se acordă pentru a sprijini un proiect de cercetare de bază denumit Optimizarea în transportul și logistica maritimă, adică OPTIMAR. Suntem de părere că nu este cazul. În sprijinul proiectului OPTIMAR, Universitatea de Știință și Tehnică din Norvegia (USTN) din Trondheim primește fonduri din partea CCN-ului pentru proiectul numărul 1666S6. Partenerii industriali care au participat la cele patru proiecte inițiale nu participă la acest proiect de cercetare de bază.”

Având în vedere afirmația terțului, și anume că Turborouter nu este utilizat de niciuna dintre întreprinderile care au primit fonduri, CCN-ul este de părere că, și în cazul în care acest lucru ar fi adevărat, acesta nu reprezintă un motiv de utilizare ilegală a ajutorului de stat în cazul celor patru proiecte care fac obiectul Deciziei nr. 60/06/COL a Autorității. Una dintre caracteristicile cele mai întâlnite în cercetare și dezvoltare este că acestea implică un risc. Uneori, rezultatele privind cercetarea se pot aplica în operațiuni sau se pot utiliza pentru produse sau servicii comerciale, uneori nu.

II.   EVALUARE

1.   Prezența ajutorului de stat

1.1.   Ajutorul de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE

Ajutorul de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE:

Astfel, pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat, aceasta trebuie să prezinte un avantaj selectiv în favoarea unor întreprinderi, să fie acordată din resurse de stat, să denatureze concurența și să afecteze schimbul dintre părțile contractante și Acordul SEE.

În evaluarea sa din Decizia nr. 60/06/COL, Autoritatea a ajuns deja la concluzia că subvențiile acordate de către CCN proiectelor referitoare la dezvoltarea programului de soft Turborouter în curs de evaluare constituie ajutor de stat. În acest sens, se face trimitere la punctul II.2 din prezenta decizie. Această analiză nu a fost disputată de terț sau de autoritățile norvegiene. De aceea, Autoritatea își susține punctul de vedere că împrumuturile reprezintă ajutor de stat.

1.2.   Cadrul juridic aplicabil

În Decizia nr. 60/06/COL de inițiere a procedurii formale de investigație cu privire la ajutorul pentru C&D acordat de CCN în legătură cu dezvoltarea programului de soft Turborouter, Autoritatea a explicat în detaliu care ar fi cadrul juridic aplicabil pentru evaluarea celor patru proiecte vizate de investigație. Pentru a înțelege evaluarea prezentată în continuare, Autoritatea subliniază pe scurt următoarea situație juridică (18).

Cele patru proiecte evaluate în prezenta decizie au primit ajutor pentru C&D în cadrul Programului de C&D industrială (brukerstyrte forskningsprogrammer, cauza nr. 93-183). Programul de C&D industrială era deja în vigoare înainte de anul 1994. Prin intermediul Deciziei nr. 217/94/COL din decembrie 1994, Autoritatea a evaluat Programul de C&D industrială și a propus măsuri adecvate pentru solicitarea acordării ajutorului în conformitate cu principiile prevăzute în capitolul 14 din Orientările privind ajutorul de stat.

Acceptarea de către autoritățile norvegiene a măsurilor adecvate propuse a presupus că, în continuare, orice ajutor din cadrul Programului de C&D industrială trebuia acordat în conformitate cu normele de C&D aplicabile la data adoptării de către Autoritate a Deciziei nr. 217/94/COL, adică Orientările privind C&D din 1994 (19).

1.3.   Evaluarea proiectelor pe baza sistemului de ajutor Programe de C&D industrială

Prin inițierea unei investigații formale prin Decizia nr. 60/06/COL, Autoritatea a considerat că cele patru proiecte au primit ajutor pentru C&D în cadrul Programului de C&D industrială. Programul în cauză era deja în vigoare înainte de 1994. După adoptarea de noi orientări privind C&D în 1994, orice acordare de ajutor în cadrul unui sistem de C&D trebuia efectuată în conformitate cu noile norme. Prin urmare, Autoritatea a considerat că, prin definiție, orice ajutor acordat în cadrul sistemului de Programe de C&D industrială care nu respectă dispozițiile Orientărilor privind C&D din 1994 nu ar intra în sfera de aplicare a sistemului. Prin urmare, măsura ar constitui un nou ajutor individual și ar trebui notificată Autorității în mod individual.

În cele ce urmează, Autoritatea va evalua dacă aplicarea sistemului de Programe de C&D industrială celor patru proiecte concrete identificate ca având legătură cu dezvoltarea programului de soft Turborouter s-a realizat în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE în temeiul dispozițiilor din Orientările privind C&D din 1994.

1.3.1.   Proiectul 40049 – Activități strategice în domeniul transportului și logisticii maritime (Prima versiune a programului de soft Turborouter)

Unul dintre sub-proiectele acoperite de proiectul 40049 „Activități strategice în domeniul transportului și logisticii maritime ca cercetare industrială” a condus la dezvoltarea primei versiuni a programului de soft Turborouter. CCN-ul a clasificat ca un tot unitar întregul proiect 40049 „Activități strategice în domeniul transportului și logisticii maritime ca cercetare industrială”.

Cercetarea industrială de bază a fost definită la punctul 14.1. alineatul (2) din Orientările privind C&D din 1994 drept „activitate teoretică sau experimentală inițială al cărei obiectiv este de a obține o înțelegere nouă sau mai bună a legilor științei și ingineriei astfel cum s-ar putea aplica acestea unui sector industrial sau activităților unei întreprinderi anume.”

Deși Turborouter devine un instrument de soft comercial, Autoritatea consideră că fondurile CCN-ului alocate sub-proiectului „Metode și instrumente analitice pentru crearea și operarea lanțurilor integrate de transport și logistică” din proiectul 40049 care a condus la dezvoltarea primului program de soft Turborouter au vizat o fază a C&D care s-a înregistrat drept cercetare industrială în sensul Orientărilor privind C&D din 1994. Astfel cum a notat Autoritatea în Decizia nr. 60/06/COL, încă de la dezvoltarea primului soft în prima etapă a sub-proiectului, la începutul anului 1996, softul a continuat să fie îmbunătățit, precum și comercializat pe piață. Cu toate acestea, se pare că acordarea de ajutor proiectului 40049, care a avut drept rezultat, printre altele, dezvoltarea primului soft Turborouter, nu poate fi considerată din acest motiv, în legătură cu apropierea de piață, a se afla dincolo de etapa de cercetare industrială, astfel cum a fost clasificat de către CCN. Autoritatea nu are niciun motiv să pună sub semnul întrebării evaluarea CCN-ului referitor la faptul că sub-proiectul „Metode și instrumente analitice pentru crearea și operarea lanțurilor integrate de transport și logistică” a contribuit la o înțelegere nouă sau mai bună a legilor științei și ingineriei aplicabile unui sector industrial, ceea ce constituie cercetare industrială în sensul Orientărilor privind C&D din 1994.

Ca cercetare industrială, proiectul 40049 a primit ajutor din partea CCN-ului pentru o valoare echivalentă cu 43,8 % din costurile proiectului. Această intensitate se situează sub intensitatea ajutorului maxim acceptat de orientările conform cărora „nivelul ajutorului pentru cercetarea industrială de bază nu ar trebui să fie mai mare de 50 % din costurile brute ale proiectului sau programului.”

În scopul calculării intensității ajutorului din activitățile de C&D, secțiunea 14.5.1 din Orientările privind C&D din 1994 a anticipat următoarele costuri eligibile:

„—	costuri de personal (cercetători, tehnicieni, alt personal de sprijin) calculate ca suma valorii totale necesară pentru realizarea proiectului;

—	alte costuri de exploatare calculate în același mod (costuri ale materialelor, rezervelor etc.);

—	instrumente și echipamente, teren și clădiri;

—	servicii de consultanță și echivalente, inclusiv cercetare plătită, cunoștințe tehnice, brevete etc.;

—	costuri suplimentare suportate în mod direct ca rezultat al proiectului sau al Programului de C&D care este promovat.”

Conform informațiilor furnizate de autoritățile norvegiene, costurile proiectului luate în considerare pentru hotărârea de acordare a ajutorului au fost acoperite de definiția costurilor eligibile prevăzute în Orientările privind C&D din 1994. Secțiunea 3 din „Retningslinjer for Norges Forskningsråds behandling av brukerstyrte og næringsrettede prosjekter” a făcut referire la costurile care ar putea fi considerate eligibile de către CCN atunci când se evaluează acordarea de ajutor pentru C&D unui proiect. Acestea au acoperit costurile de personal (costuri salariale și sociale pentru personalul din C&D, și anume cercetători, tehnicieni și asistenți implicați în proiect și de care este nevoie pentru realizarea acestuia), achiziționarea de servicii pentru C&D (servicii de consultanță și servicii echivalente), costuri de funcționare (inclusiv costuri materiale și alte costuri de funcționare direct legate de proiect și necesare pentru finalizarea acestuia) și echipamente și instrumente dacă acestea se utilizează numai pentru C&D Astfel, Autoritatea consideră că descrierea costurilor eligibile este în conformitate cu definiția din Orientările privind C&D din 1994.

Proiectul a fost realizat în mod exclusiv de Institutul de Cercetare Marintek, fără altă participare sau colaborare cu întreprinderile particulare la această etapă a C&D.

Astfel cum s-a menționat deja în decizia de inițiere a procedurii formale de investigație, în cadrul Orientărilor privind C&D din 1994 și în conformitate cu dispozițiile sistemului de ajutor pentru Programe de C&D industrială, nu a existat o obligație scrisă privind diseminarea rezultatelor cercetării. Astfel, deși plângerea înaintată de reclamant referitor la faptul că rezultatul cercetării nu a fost diseminat și că Institutul de Cercetare Marintek a primit drepturile de proprietate de a vinde programul a fost corectă, nu ar contraveni dispozițiilor din Orientările privind C&D aplicabile la data acordării ajutorului.

Din aceste motive, Autoritatea consideră că acordarea de ajutor proiectului 40049 se încadrează în sistemul Programului de C&D industrială, astfel cum este modificat în temeiul capitolului 14 din Orientările privind C&D din 1994 ale Autorității. De aceea, ajutorul este acordat în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din SEE.

1.3.2.   Proiectele referitoare la utilizarea ulterioară a programului de soft Turborouter

1.3.2.1.   Îndoieli ale Autorității exprimate în Decizia nr. 60/06/COL

În 2000, CCN a autorizat acordarea de ajutor pentru C&D către trei proiecte de C&D în legătură cu utilizarea și dezvoltarea ulterioară a programului de soft Turborouter: Proiectul 138811 „AlgOpt”, Proiectul 144265 „Shiplog II” și Proiectul 144214 „Biblioteca de rutine de optimizare pentru programarea în navigație”.

În Decizia nr. 60/06/COL de inițiere a procedurii formale de investigație, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la clasificarea proiectelor de C&D drept cercetare preconcurențială și a diferitelor părți ale fiecărui proiect în cadrul fiecărei categorii de cercetare. Mai mult, Autoritatea a investigat dacă intensitățile de ajutor au fost respectate și dacă finanțarea proiectelor s-a realizat în conformitate cu dispozițiile Orientărilor privind C&D din 1994 și în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE. Autoritatea a avut îndoieli dacă acele contribuții financiare ale participanților privați, în mare parte plătite în natură, au corespuns în realitate orelor de muncă pentru dezvoltarea proiectelor de C&D sau dacă, dimpotrivă, acestea au acoperit costurile de funcționare ale acțiunilor în discuție.

1.3.2.2.   Dispozițiile aplicabile ale Orientărilor privind C&D

CCN-ul a clasificat toate cele trei proiecte drept activitate de dezvoltare preconcurențială. Punctul 14.1. alineatul (2) din Orientările privind C&D din 1994 făcea distincție între trei categorii de cercetare: fundamentală, industrială de bază și cercetare și dezvoltare aplicată. Cercetarea și dezvoltarea aplicată au corespuns conceptului de cercetare preconcurențială utilizat începând cu adoptarea Orientărilor privind C&D din 1996. Conform dispoziției în cauză, cercetarea aplicată „acoperă activitatea de investigare sau experimentală bazată pe rezultatele cercetării industriale de bază pentru a obține noi cunoștințe în vederea facilitării atingerii obiectivelor practice specifice, precum crearea de produse noi, procesele sau serviciile de producție. S-ar putea spune în mod normal că aceasta se finalizează prin crearea unui prim prototip.” Se consideră că dezvoltarea acoperă „activitatea bazată pe cercetarea aplicată care vizează crearea de produse noi sau substanțial îmbunătățite, de procese sau servicii de producție până la, dar fără a include, aplicarea industrială și exploatarea comercială.”

Secțiunea 14.4 din Orientările privind C&D din 1994 stipulează intensitățile ajutorului permise. „Intensitatea ajutorului care poate fi acceptată este evaluată de Autoritatea de Supraveghere a AELS de la caz la caz. Evaluarea ia în considerare natura proiectului sau a programului, riscul tehnic și financiar implicat, considerații generale privind politica referitoare la competitivitatea industriei europene, precum și riscul de denaturare a concurenței și efectul asupra schimbului dintre părțile contractante la Acordul SEE. O evaluare generală a unor asemenea riscuri determină Autoritatea de Supraveghere a AELS să considere că cercetarea industrială de bază se poate califica pentru niveluri mai mari ale ajutorului decât cele pentru activitățile de cercetarea și dezvoltare aplicată care sunt în legătură mai strânsă cu introducerea pe piață a rezultatelor C&D și, dacă sunt adăugate, ar putea duce mai ușor la denaturări ale concurenței și schimbului”. Având în vedere acești factori, Orientările privind C&D din 1994 stabilesc faptul că nivelul ajutorului pentru cercetarea industrială de bază nu trebuie să depășească 50 % din costurile brute ale proiectului și consideră că, pe măsură ce activitatea adăugată se apropie de piață, nivelul ajutorului trebuie să fie mai mic. Abia în Orientările privind C&D din 1996 intensitatea acceptabilă a ajutorului brut pentru activitățile de dezvoltare preconcurențială este fixată la 25 % din costurile eligibile.

1.3.2.3.   Evaluarea privind acordarea ajutorului în conformitate cu Orientările privind C&D și utilizarea incorectă a ajutorului

(a)   Clasificarea ca activitate de dezvoltare preconcurențială

Astfel cum este menționat anterior și explicat în detaliu în Decizia nr. 60/06/COL, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la clasificarea proiectului 138811 „AlgOpt,” a proiectului 144265 „Shiplog II” și a proiectului 144214 „Biblioteca de rutine de optimizare pentru programarea în navigație” ca activități de dezvoltare preconcurențială.

În Decizia sa nr. 60/06/COL, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la diferența dintre etapa preconcurențială a unui produs și produsul comercial finit în ceea ce privește aceste tipuri de proiecte IT. Autoritățile norvegiene nu precizat care ar fi diferența. Cu toate acestea, ele au accentuat faptul că proiectele au fost clasificate pe baza unei analize și evaluări amănunțite a proiectelor, în conformitate cu procedurile și orientările CCN-ului privind evaluarea proiectelor. În conformitate cu informațiile furnizate, aceste orientări includ dispozițiile Orientărilor privind C&D ale Autorității.

CCN a explicat că există un sistem intern de asigurare a calității activităților CCN-ului denumit DOKSY. DOKSY cuprinde o documentație vastă a orientărilor, procedurilor și practicilor urmate în CCN. Unul dintre aceste documente îl reprezintă orientările pentru determinarea intensității ajutorului aplicat proiectelor selectate. Acest document intern DOKSY-5-6-1-4-IE, intitulat „Støtteandel etter EØS-bestemmelser” (Intensitățile ajutorului conform normelor SEE) corespunde Orientărilor privind C&D ale Autorității. Documentul aplică definițiile și intensitățile ajutorului corespunzătoare, în acord cu definiția diferitelor etape de C&D din Orientările privind C&D ale Autorității. Evaluarea și clasificarea tuturor proiectelor care primesc ajutor din partea CCN-ului se bazează pe orientările DOKSY.

După anul 1999, în afară de DOKSY 5-6-1-4-IE, toate proiectele au fost evaluate folosind sistemul computerizat „Provis”, care este descris în Doksy nr. 5-6-1-2-EE „Prosjektvurdering i Provis”. În conformitate cu dispozițiile din Provis, fiecare proiect este evaluat în funcție de 11 aspecte diferite (20). Pentru fiecare aspect, Provis anticipează aplicarea câtorva criterii sau caracteristici pentru a caracteriza în ce măsură proiectul este în conformitate cu aceste aspecte. Unul din cele mai importante aspecte referitoare la clasificarea categoriilor de cercetare este conținutul cercetării.

În descrierea Ghidului de evaluare a conținutului de cercetare a unui proiect în Doksy nr. 5-6-1-2-IE, se subliniază „Conținutul cercetării indică în ce măsură proiectul produce cunoștințe noi”. În conformitate cu informațiile furnizate de CCN, acest criteriu este direct legat de descrierea Orientărilor privind C&D, atunci când se solicită ca activitatea să „vizeze achiziția de cunoștințe noi”.

CCN-ul a informat Autoritatea că evaluarea proiectelor s-a desfășurat în amănunt, în conformitate cu procedurile și orientările CCN-ului pentru evaluarea proiectelor, mai precis, pe baza solicitărilor expuse în documentele interne Doksy și Provis, în conformitate cu Orientările privind C&D.

Pe baza informațiilor prezentate și pe parcursul procedurii formale de investigație, Autoritatea nu a putut concluziona dacă a fost vorba de administrare incorectă sau de evaluare nereușită a proiectelor. În lipsa unor astfel de dovezi decisive și în lumina rutinelor descrise anterior și a capacității personalului profesionist care își desfășoară activitatea pentru CCN, Autoritatea nu dispune de o bază pentru a concluziona că proiectele au fost evaluate incorect drept cercetare preconcurențială.

(b)   Participarea întreprinderilor beneficiare și intensitățile ajutorului

Autoritățile norvegiene au clarificat cifrele referitoare la finanțarea proiectelor, astfel cum a fost menționat anterior în secțiunea 4.1.2 din prezenta decizie.

În Decizia sa nr. 60/06/COL, Autoritatea și-a exprimat îndoielile în legătură cu inițierea procedurii formale de investigație privind participarea întreprinderilor implicate în proiectul de cercetare. În opinia sa, logic ar fi să se presupună că o mare parte din activitate a fost desfășurată de personalul propriu al Institutului de Cercetare Marintek ceea ce, în principiu, ar însemna ca participarea personalului din întreprinderile de navigație implicate în calitate de utilizatori finali ai softului să fi avut probabil legătură cu definirea nevoilor utilizatorilor și/sau, într-o oarecare măsură, cu încercarea. Prin urmare, Autoritatea a verificat dacă cifrele pentru costurile totale ale proiectelor au fost majorate pentru a obține în mod evident mai multă finanțare.

Autoritățile norvegiene au furnizat Autorității copii ale rapoartelor de cerere privind costurile, pe care întreprinderile participante au trebuit să le trimită CCN-ului de trei ori pe an, detaliind costurile proiectului, inclusiv o verificare a persoanelor implicate, numărul de ore de muncă ale fiecărei persoane și costul pe oră in contul proiectului. În conformitate cu explicațiile oferite de autoritățile norvegiene, aceste rapoarte sunt semnate de responsabilul de proiect și verificate și semnate de un expert contabil la sfârșitul anului. Autoritatea nu are motive să pună la îndoială veridicitatea acestor rapoarte pe baza cărora întreprinderile beneficiare au primit sumele de ajutor pentru C&D.

Deși, în general, s-ar putea afirma că ar fi de dorit să se introducă anumite controale pe parcursul desfășurării proiectelor de cercetare pentru a verifica acuratețea unor astfel de rapoarte referitoare la costuri, Autoritatea consideră că CCN a aplicat în mod corect dispozițiile Orientărilor privind C&D din 1994, care nu necesită efectuarea unor verificări suplimentare.

1.4.   Concluzie

Pe baza evaluării anterioare, Autoritatea consideră că acordarea ajutorului proiectelor de C&D menționate mai sus s-a făcut în conformitate cu dispozițiile sistemului de ajutor existent pentru Programele de C&D industrială. Sistemul respectiv era în deplină conformitate cu Orientările privind C&D aplicabile. Pe parcursul prezentei proceduri formale de investigație, Autoritatea nu a putut stabili dacă beneficiarii ajutorului pentru C&D pentru proiectul 40049 „Activități strategice în domeniul transportului și logisticii maritime”, proiectul 138811 „AlgOpt”, proiectul 144265 „Shiplog II” și proiectul 144214 „Biblioteca de rutine de optimizare pentru programarea în navigație” au utilizat ajutorul contrar sistemului sau articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE.

Întrucât proiectele au primit ajutor de stat în cadrul sistemului de Programe de C&D industrială și nu ajutor individual, nu este necesar să se efectueze o evaluare pentru a stabili dacă ajutorul ar fi fost compatibil în cazul în care acesta s-ar fi acordat în afara sistemului,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Autoritatea de Supraveghere a AELS decide să închidă procedura formală de investigație conform articolului 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție cu privire la ajutorul pentru C&D acordat de Consiliul pentru Cercetare din Norvegia în legătură cu dezvoltarea programului de soft Turborouter. Motivul pentru închiderea procedurii este că ajutorul a fost acordat în conformitate cu Programele de C&D industrială existente pentru sistemul de ajutor, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE și cu Orientările privind ajutorul de stat pentru cercetare și dezvoltare.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Regatului Norvegiei.

Articolul 3

Numai textul în limba engleză al prezentei decizii este autentic.

---

(1)  Denumită în continuare „Autoritatea”.

(2)  Denumit în continuare „Acordul SEE”.

(3)  Denumit în continuare „Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție”.

(4)  Denumit în continuare „Protocolul 3”.

(5)  Norme procedurale și de fond în domeniul ajutorului de stat, Orientări privind aplicarea și interpretarea articolelor 61 și 62 din Acordul SEE și a articolului 1 din Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, adoptat și emis de Autoritatea de Supraveghere a AELS la 19 ianuarie 1994, publicat în JO 1994 L 231, suplimentele SEE nr. 32 din 3.9.94. Denumite în continuare „Orientări”.

(6)  Publicat în JO L 139, 25.5.2006, p. 37 și în suplimentul SEE nr. 26 din 25.5.2006, p. 1.

(7)  JO C 258 din 26.10.2006, p. 42.

(8)  Pentru informații mai detaliate cu privire la diferitele corespondențe dintre Autoritate și autoritățile norvegiene, se face trimitere la decizia Autorității de inițiere a procedurii formale de investigație, Decizia nr. 60/06/COL, publicată în JO C 258, 26.10.2006, p. 42 și în suplimentul SEE nr. 53 din 26.10.2006, p. 15.

(9)  A se vedea nota de subsol 7.

(10)  A se vedea nota de subsol 7.

(11)  Informațiile următoare au fost obținute din broșura „Softul TurboRouter de optimizare a programării navelor”, disponibilă pe site-ul Marintek: http://www.marintek.no

(12)  Informații obținute de pe site-ul Marintek: http://www.marintek.no

(13)  Informații obținute de pe site-ul Marintek: http://www.marintek.no

(14)  Decizia nr. 217/94/COL a Autorității de Supraveghere a AELS din 1.12.1994. Sistemele acoperite de prezenta decizie au fost: Contracte de C&D industrială (cauza 93-147) și Contracte de C&D publică (cauza 93-182) acordate de SND și Proiecte de C&D industrială (cauza 93-181) și Programe de C&D industrială (cauza 93-183) acordate de CCN.

(15)  A se vedea secțiunea II.1 a Deciziei nr. 60/06/COL, p. 11 ff.

(16)  A se vedea http://www.iot.ntnu.no/optimar/

(17)  În special, în scrisoarea acestora din 31 ianuarie 2005, p. 4.

(18)  Pentru detalii suplimentare, se face trimitere la Decizia nr. 60/06/COL, secțiunea II.1, p. 11.

(19)  În ianuarie 1994, Autoritatea a adoptat Decizia nr. 4/94/COL privind adoptarea și publicarea Normelor procedurale și de fond în domeniul ajutorului de stat (Orientări privind aplicarea și interpretarea articolelor 61 și 62 din Acordul SEE și a articolului 1 din Protocolul 3). Capitolul 14 se ocupă de ajutorul pentru cercetare și dezvoltare, care a corespuns în principal cadrului comunitar pentru ajutorul de stat pentru cercetare și dezvoltare. Prezenta decizie a fost publicată în Jurnalul Oficial L 231 din 3.9.1994, pp. 1-84 și în Suplimentul SEE nr. 32 din 3.9.1994, p. 1.

(20)  Orientările pentru evaluarea proiectelor în Provis au în vedere câteva aspecte: (i) calitatea generală a proiectului, (ii) o evaluare a proiectului bazată pe criterii semnificative, precum nivelul de inovație, nivelul de cercetare și conținutul, orientarea internațională, valoarea comercială, efectul socio-economic, riscul, (iii) efectul de sprijin, (iv) relevanța pentru program și pentru domeniul de competență, precum și (v) eligibilitatea.

---