—

Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-243/18, VW/Comisia;

—

respingerea acțiunii în primă instanță;

—

obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în primă instanță;

—

obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în recurs.

—

Tribunalul nu a respectat principiul potrivit căruia aprecierea legalității unui act al Uniunii în raport cu drepturile fundamentale nu poate avea la bază afirmații întemeiate pe consecințe ale acestui act într-un anumit caz;

—

nelegalitatea unei dispoziții din statut nu se poate întemeia pe caracterul „nerezonabil” al alegerii făcute de legiuitor;

—

Tribunalul nu a luat în considerare toate elementele care caracterizează cele două situații care trebuie comparate, cu încălcarea principiilor stabilite în Hotărârea HK/Comisia (C-460/18 P).

—

data căsătoriei nu este singurul criteriu care face distincție între articolele 18 și 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor. Distincția constă într-o serie de elemente pe care Tribunalul a refuzat să le ia în considerare;

—

Tribunalul ar fi trebuit să ia în considerare finalitatea duratei minime a căsătoriei în cele două dispoziții în discuție, ceea ce ar fi evidențiat diferențele dintre acestea;

—

discriminarea pe motive de vârstă nu este demonstrată.

—

primul aspect al motivului este întemeiat pe o omisiune de pronunțare în ceea ce privește pensia de urmaș din articolele 18 și 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor;

—

al doilea aspect al motivului este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea obiectivului de prevenire a fraudelor și pe o încălcare a obligației de motivare (punctele 65-80 din hotărârea atacată);

—

al treilea aspect al motivului este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea obiectivului de protejare a echilibrului financiar al sistemului de pensii al Uniunii (punctele 81-88 din hotărârea atacată).