1)

Articolul 14 TFUE (ex articolul 16 TCE și, anterior, articolul 7 D din tratat), articolul 106 alineatul (2) TFUE [ex articolul 86 alineatul (2) TCE și, anterior, articolul 90 din tratat] și încadrarea în schema serviciului de interes economic general (SIEG) se opun unei norme precum cea prevăzută de dispozițiile coroborate ale articolului 10 alineatul 3 din Decretul legislativ nr. 504/1992 și ale articolului 2 alineatele 18 20 din Legea nr. 662/1996, potrivit căreia se instituie și se menține – chiar ulterior privatizării serviciilor de „efectuare a unor operațiuni bancare de către administrația poștală”, prestate de Poste Italiane s.p.a. – o rezervare în favoarea Poste Italiane s.p.a. a unei activități (regim de monopol) având ca obiect gestionarea serviciului de cont curent poștal destinat colectării impozitului local ICI, ținând seama de evoluția reglementării statale în materia încasării impozitelor, care, cel puțin începând cu anul 1997, permite contribuabililor și, totodată, colectivităților locale beneficiare ale impozitelor să recurgă la modalități de plată și de încasare prin intermediul sistemului bancar?

2)

În cazul în care – ca răspuns la prima întrebare – se consideră că instituirea monopolului legal corespunde caracteristicilor SIEG, articolul 106 alineatul (2) TFUE [ex articolul 86 alineatul (2) TCE și, anterior, articolul 90 din tratat] și articolul 107 alineatul (1) TFUE (ex articolul 87 TCE și, anterior, articolul 92 din tratat), potrivit interpretării date acestor dispoziții de Curtea de Justiție în ceea ce privește cerințele pentru a face distincție între o măsură legală – de compensare a obligațiilor de serviciu public – și un ajutor de stat ilegal (Hotărârea din 24 iulie 2003, Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg, C 280/00, EU:C:2003:415), se opun unei norme precum cea care rezultă din dispozițiile coroborate ale articolului 10 alineatul 3 din Decretul legislativ nr. 504/1992, ale articolului 2 alineatele 18 20 din Legea nr. 662/1996 și ale articolului 3 alineatul 1 din Decretul Președintelui Republicii nr. 144/2001, care acordă Poste Italiane s.p.a. competența de a stabili unilateral cuantumul „comisionului” datorat de concesionarul (agentul) serviciului de încasare a impozitului ICI și care este aplicat fiecărei operațiuni de administrare efectuate în contul curent poștal deschis pe numele concesionarului, având în vedere că Poste Italiane s.p.a., prin decizia Consiliului de administrație nr. 57/1996, a stabilit acest comision în cuantum de 100 de lire pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 1997 și 31 mai 2001 și de 0,23 euro pentru perioada ulterioară datei de 1 iunie 2001?

3)

Articolul 102 primul paragraf TFUE (ex articolul 82 primul paragraf TCE și, anterior, articolul 86 din tratat), astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție (a se vedea Hotărârea din 13 decembrie 1991, RTT/GB Inno BM, C 18/88, EU:C:1991:474, Hotărârea din 25 iunie 1998, Chemische Afvalstoffen Dusseldorp și alții/Minister van Volkshuisvesting, Ruimtelijke Ordening en Milieubeheer, C 203/96, EU:C:1998:316, și Hotărârea din 17 mai 2001, TNT Traco, C 340/99, EU:C:2001:281), se opune unui ansamblu normativ precum cel constituit din articolul 2 alineatele 18 20 din Legea nr. 662/1996, din articolul 3 alineatul 1 din Decretul Președintelui Republicii nr. 144/2001 și din articolul 10 alineatul 3 din Decretul legislativ nr. 504/1992, întrucât concesionarul (agentul) trebuie în mod necesar să se supună la plata „comisionului”, astfel cum este stabilit și/sau modificat în mod unilateral de Poste Italiane s.p.a., în caz contrar neputând să denunțe contractul de cont curent poștal decât cu încălcarea obligației prevăzute la articolul 10 alineatul 3 din Decretul legislativ nr. 504/1992 și, în consecință, cu neîndeplinirea obligației de încasare a ICI asumate față de colectivitatea locală beneficiară a impozitului?