52016IP0464

EUR-Lex

Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52016IP0464 - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document 52016IP0464

Help

Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la Fondul de solidaritate al Uniunii Europene: o evaluare (2016/2045(INI))

JO C 224, 27.6.2018, p. 140–144 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Date of document:: 01/12/2016; data votului
Date of vote:: 01/12/2016
Date of debate:: 30/11/2016

Author:: Parlamentul European, Comisia pentru bugete, Comisia pentru control bugetar, Comisia pentru dezvoltare regional
Form:: Rezoluție din proprie inițiativă
Parliamentary term:: a opta legislatură
Internal reference:: 2016/2045(INI)
Session:: 2016-2017

Treaty:

Tratat privind funcţionarea Uniunii Europene

Legal basis:

Link

Select all documents mentioning this document

Instruments cited:

Link

EUROVOC descriptor:

Subject matter:

Directory code:

HTML

PDF

Official Journal

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/140

P8_TA(2016)0464

Fondul de solidaritate al Uniunii Europene: evaluare

Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la Fondul de solidaritate al Uniunii Europene: o evaluare (2016/2045(INI))

(2018/C 224/22)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 175 și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 referitoare la Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, implementare și aplicare (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 661/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (3),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind Regulamentul Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene (COM(2013)0522) (4),

—	având în vedere raportul Comisiei privind Fondul de solidaritate al Uniunii Europene – raport anual 2014 (COM(2015)0502),

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 septembrie 2002 referitoare la inundațiile catastrofale din Europa centrală (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2005 referitoare la catastrofele naturale (incendii și inundații) din Europa din vara acelui an (6),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Viitorul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene” (COM(2011)0613),

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 noiembrie 2013 — Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (7),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (8),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare rurală și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar afaceri juridice (A8-0341/2016),

întrucât Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) este un instrument instituit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 pentru a răspunde la gravele inundații din Europa Centrală din vara anului 2002, ca un instrument important pentru a permite UE să reacționeze în cazul unor dezastre majore în interiorul Uniunii și în țările implicate în negocierile de aderare și pentru a manifesta solidaritatea cu regiunile și statele afectate; întrucât acesta sprijină doar acțiuni de urgență și salvare desfășurate de autorități în urma dezastrelor naturale care au un impact direct asupra vieții oamenilor, mediului natural sau economiei într-o anumită regiune afectată (deși ar trebui remarcat faptul că în 2005, Comisia a prezentat o propunere care vizează să extindă și mai mult domeniul de aplicare inițial);

întrucât, de la crearea sa, FSUE a asigurat o funcție de mare utilitate, mobilizând în total 3,8 miliarde EUR, în cazul a 70 de dezastre în 24 de state membre și țări candidate la aderare, și a fost folosit ca răspuns la o gamă largă de fenomene catastrofale, printre care cutremure, inundații, incendii forestiere, furtuni și, mai recent, secete; întrucât FSUE rămâne unul dintre cele mai puternice simboluri ale solidarității UE în vremuri de criză;

întrucât instrumentul a suferit o reformă importantă în 2014 pentru: a îmbunătăți și simplifica procedurile și a asigura un răspuns mai rapid în cele șase săptămâni de după cerere; a-și redefini domeniul de aplicare; a stabili criterii precise privind noțiunea de dezastru regional; și a consolida strategiile de prevenire a catastrofelor și a gestionării riscurilor, îmbunătățind astfel eficiența ajutorului, în conformitate cu numeroasele cereri depuse în decursul anilor de către Parlamentul European și autoritățile locale și regionale; întrucât în Regulamentul Omnibus (COM(2016)0605 – 2016/0282(COD)), propus de Comisie la 14 septembrie 2016, se prevede o noua revizuire a fondului în vederea îmbunătățirii disponibilității și eficienței ajutorului de urgență;

D.	întrucât Parlamentul a sprijinit cu fermitate propunerile de reformă, majoritatea fiind cereri deja formulate în rezoluțiile sale precedente;

E.	întrucât cererile primite înainte de iunie 2014 (data intrării în vigoare a reformei) au fost evaluate în contextul regulamentului inițial, în timp ce cererile primite de la această dată au fost evaluate în conformitate cu regulamentul revizuit;

întrucât este extrem de important să se investească în prevenirea dezastrelor naturale pentru a combate schimbările climatice; întrucât au fost alocate importante fonduri din partea UE pentru investiții în prevenirea dezastrelor naturale și în strategiile de gestionare a riscurilor, în special din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI);

G.	întrucât, în mod excepțional, dacă într-un anumit an fondurile disponibile sunt insuficiente, se pot folosi fondurile din anul următor, luând în considerare plafonul bugetar anual al fondului, atât pentru exercițiul pe durata căruia a avut loc dezastrul, cât și pentru exercițiul următor;

reamintește că, de la crearea sa în 2002, FSUE a fost o sursă importantă de sprijin pentru autoritățile locale și regionale, atenuând consecințele dezastrelor naturale care au loc pe continentul european, de la inundații sau cutremure la incendii de pădure, exprimând astfel solidaritatea europeană față de regiunile afectate; subliniază că, din perspectiva interesului public, FSUE reprezintă una dintre manifestările cele mai concrete și mai tangibile ale sprijinului pe care UE îl poate acorda comunităților locale;

subliniază faptul că, de la crearea FSUE, dezastrele naturale în UE au crescut în mod semnificativ în ceea ce privește numărul, gravitatea și intensitatea, ca o consecință a schimbărilor climatice; subliniază, prin urmare, valoarea adăugată a unui instrument solid și flexibil, care să dea dovadă de solidaritate și să acorde un sprijin real și rapid cetățenilor afectați de dezastre naturale majore;

reamintește că FSUE este un instrument finanțat din afara bugetului UE, cu o sumă maximă de 500 de milioane EUR (la prețurile din 2011), și că, în ciuda flexibilității de care dispune (reportarea N+1), în fiecare an sume considerabile pot rămâne neutilizate; ia act, în acest context, de includerea parțială în buget a alocării financiare anuale prevăzute în propunerea de Regulament Omnibus, în vederea accelerării procedurii de mobilizare și asigurării unei reacții mai prompte și mai efective în favoarea cetățenilor afectați de dezastru;

subliniază că folosirea pragului anual dovedește că nivelul anual de credite, după noua perioadă de programare CFM, este adecvat;

subliniază importanța reformei din 2014, care a reușit să depășească blocajul din partea Consiliului și, în cele din urmă, a răspuns solicitărilor repetate ale Parlamentului de îmbunătățire a reactivității și eficacității ajutorului în vederea asigurării unui răspuns rapid pentru a ajuta oamenii afectați de dezastre naturale; apreciază, în plus, recenta propunere Omnibus, care introduce noi dispoziții în ceea ce privește simplificarea și facilitarea mobilizării finanțării;

pune în evidență principalele elemente ale reformei, cum ar fi: plățile în avans de până la 10 % din cuantumul contribuției preconizate, care pot fi puse la dispoziție la cerere la scurt timp după ce cererea pentru o contribuție financiară din partea fondului a fost înaintată Comisiei (contribuția fiind plafonată la 30 de milioane EUR); eligibilitatea costurilor legate de pregătirea și inițierea de acțiuni de urgență și de salvare (o cerință importantă din partea Parlamentului European); o prelungire a termenelor pentru depunerea cererii de către statele membre (12 săptămâni de la înregistrarea primelor daune) și pentru punerea în aplicare a proiectului (18 luni), precum și introducerea unui termen de 6 săptămâni pentru răspunsul Comisiei la cereri; noi dispoziții privind prevenirea dezastrelor naturale; și îmbunătățiri în cadrul procedurilor în ceea ce privește buna gestiune financiară;

subliniază, cu toate acestea, că, în pofida posibilității de primi plăți în avans mai rapid decât în cadrul procedurii normale, beneficiarii continuă să sufere din cauza duratei procesului, de la depunerea cererii până la plata finală a contribuției; subliniază, în acest context, necesitatea de a prezenta cererea cât mai rapid după dezastru, precum și de a aduce noi îmbunătățiri în etapa de evaluare și în etapele ulterioare în vederea facilitării plăților; consideră că dispozițiile Omnibus nou propuse în ceea ce privește FSUE pot contribui la o mobilizare mai rapidă pentru a satisface nevoile reale de pe teren; subliniază, de asemenea, că statele membre trebuie să examineze propriile proceduri administrative în vederea accelerării mobilizării ajutoarelor destinate regiunilor și statelor afectate; sugerează, de asemenea, pentru a se obține eventuale îmbunătățiri în cadrul viitoarei reforme, introducerea unei cereri de actualizare obligatorie a planurilor naționale de gestionare a dezastrelor, precum și a cerinței de a furniza informații cu privire la pregătirea acordurilor referitoare la contractele de urgență;

invită statele membre să-și îmbunătățească mijloacele de comunicare și cooperarea cu autoritățile locale și regionale în faza de evaluare a pagubelor eligibile pentru care se solicită sprijin financiar prin FSUE și în cea de pregătire a cererilor, precum și în faza de implementare a proiectelor pentru a contracara efectele dezastrelor naturale, asigurând în acest fel că asistența Uniunii este efectivă pe teren și că se promovează soluții durabile; consideră, de asemenea, că sprijinul acordat prin FSUE ar trebui comunicat publicului larg; invită autoritățile în cauză să îmbunătățească comunicarea și să furnizeze informații cu privire la sprijinul acordat prin FSUE, fără a crea sarcini administrative suplimentare;

subliniază că este important ca procedurile de achiziții publice să fie respectate de statele membre ca reacție la dezastrele naturale, în vederea identificării și răspândirii celor mai bune practici și a învățămintelor trase în ceea ce privește contractele încheiate în situații de urgență;

10.

salută clarificarea de către Comisie a normelor privind eligibilitatea pentru dezastre naturale regionale, dar, cu toate acestea, reamintește că acordul final dintre Parlament și Consiliu a menținut pragul de eligibilitate de 1,5 % din PIB-ul regional, astfel cum se prevede în propunerea Comisiei, în ciuda eforturilor Parlamentului de a-l reduce la 1 %; constată că gradul de vulnerabilitate al regiunilor ultraperiferice a fost luat în considerare, pragul fiind coborât la 1 % în cazul lor;

11.

admite faptul că fondul oferă sprijin pentru pagubele care nu fac obiectul asigurărilor și nu compensează pierderile suferite de persoanele fizice; subliniază faptul că măsurile pe termen lung, precum reconstrucția durabilă sau activitățile de dezvoltare economică și de prevenire pot fi finanțate în temeiul altor instrumente ale Uniunii, în special fondurile ESI;

12.

invită statele membre să optimizeze utilizarea finanțării UE existente, în special cele cinci fonduri ESI, pentru investiții în prevenirea dezastrelor naturale și subliniază importanța dezvoltării de sinergii între diferitele fonduri și politici ale Uniunii pentru a preveni efectele dezastrelor naturale și, în cazurile în care FSUE este activat, pentru a garanta consolidarea și dezvoltarea durabilă pe termen lung a proiectelor de reconstrucție; în acest sens, solicită ca, imediat după activarea FSUE, statul membru să se angajeze în mod oficial să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea dezastrelor și reconstrucția durabilă a zonelor afectate; solicită, atunci când se stabilesc sinergii, ca procesul de utilizare a diferitelor fonduri să fie simplificat la maximum din punct de vedere administrativ;

13.

subliniază, prin urmare, că este necesar să se depună eforturi mai susținute pentru a investi în măsurile de adaptare la schimbările climatice și de reducere a efectelor acestora, ținând seama de acțiunile preventive în contextul sprijinului acordat reconstrucției și reîmpăduririi adoptat în cadrul FSUE; consideră că prevenirea ar trebui să devină o sarcină orizontală și sugerează să se adopte măsuri de prevenire în conformitate cu abordarea ecosistemică în contextul atenuării consecințelor unui dezastru în cadrul FSUE; solicită, în plus, ca statele membre să dezvolte strategii de prevenire a riscurilor și de gestionare a riscurilor, având în vedere că astăzi multe dezastre naturale sunt consecința directă a activităților umane;

14.

subliniază că este important să se asigure o mai mare transparență în cadrul procesului de atribuire, gestionare și aplicare a FSUE; consideră că este important să se stabilească dacă subvențiile din FSUE au fost utilizate în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, în scopul de a identifica, a elabora și a împărtăși cele mai bune practici și învățămintele trase; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să consolideze transparența și să garanteze că informațiile sunt accesibile publicului pe parcursul întregului proces de mobilizare a asistenței, de la depunerea cererii până la finalizarea proiectului; solicită Curții de Conturi Europene să elaboreze un raport special privind funcționarea FSUE, având în vedere faptul că cel mai recent raport disponibil a fost elaborat înainte de revizuirea din 2014 a Regulamentului FSUE;

15.

constată că, în 2014, treisprezece noi cereri au fost primite și atrage atenția asupra situației speciale a anului în care șase dintre acestea au fost evaluate în temeiul vechiului regulament, în timp ce celelalte șapte au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile regulamentului revizuit;

16.

reamintește că două cereri au fost respinse în 2014 în temeiul vechiului regulament privind FSUE, deoarece dezastrele în cauză nu au fost considerate ca fiind „extraordinare”, chiar dacă au provocat daune grave, cu un impact direct asupra dezvoltării economice și sociale a regiunilor respective, și apreciază, în consecință, clarificările aduse în acest sens în revizuirea Regulamentului FSUE; sugerează, cu toate acestea, în contextul viitoarelor reforme și luând în considerare posibilitatea de a redefini dezastrele naturale regionale, să fie permisă introducerea în comun a cererilor unice de către mai multe state eligibile afectate de un dezastru natural la nivel transfrontalier, atunci când cauza dezastrului este aceeași iar efectele coincid în timp, și ca daunele indirecte să fie luate în considerare în evaluarea cererilor;

17.

invită Comisia, în lumina viitoarelor reforme, să ia în considerare posibilitatea măririi pragului plăților în avans de la 10 % la 15 %, precum și a reducerii termenelor pentru procesarea cererilor de la șase la patru săptămâni; invită, de asemenea, Comisia, să analizeze posibilitatea stabilirii pragului de eligibilitate pentru dezastrele naturale regionale la 1 % din PIB-ul regional și a luării în considerare, la evaluarea cererilor, a nivelului de dezvoltarea socio-economică a regiunilor afectate;

18.

reiterează necesitatea de a se analiza dacă pot fi utilizați noi indicatori care depășesc cadrul PIB-ului, cum ar fi indicele dezvoltării umane și indicele regional al progresului social;

19.

apreciază faptul că cele șapte cereri pentru asistență primite în cadrul normelor revizuite au fost acceptate de către Comisie, inclusiv cele patru care fuseseră aprobate la sfârșitul anului 2014, dar pentru care a fost necesară reportarea creditelor în 2015, așa cum se precizează în Raportul anual al FSUE pe 2015; reamintește, în acest context, că 2015 a fost primul an întreg de punere în aplicare a normelor revizuite și că analiza arată că clarificările juridice introduse odată cu reforma au asigurat succesul cererilor, spre deosebire de vechile dispoziții, în conformitate cu care aproximativ două treimi din cererile de asistență în cazuri de dezastru regional au fost considerate ineligibile;

20.

regretă durata procedurilor de evaluare a rapoartelor de punere în aplicare și de închidere, foarte întârziate, în temeiul vechiului regulament și prevede că, în conformitate cu regulamentul modificat, închiderile vor fi efectuate într-un mod mai eficient și mai transparent, asigurându-se, în același timp, că interesele financiare ale Uniunii sunt protejate;

21.

subliniază, de asemenea, că articolul 11 din regulamentul modificat acordă Comisiei și Curții de Conturi Europene competențe de audit și permite Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) să ancheteze ori de câte ori este necesar;

22.

invită Comisia și Curtea de Conturi Europeană să evalueze funcționarea FSUE înainte de sfârșitul actualei perioade financiare multianuale;

23.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre și autorităților regiunilor.

(1) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.

(2) JO C 440, 30.12.2015, p. 13.

(3) JO L 189, 27.6.2014, p. 143.

(4) JO C 170, 5.6.2014, p. 45.

(5) JO C 272 E, 13.11.2003, p. 471.

(6) JO C 193 E, 17.8.2006, p. 322.

(7) JO C 114, 15.4.2014, p. 48.

(8) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.