22.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 228/62

1.1

Comitetul aprobă inițiativa Comisiei, care este consecventă liniei sale de acțiune constantă în vederea actualizării măsurilor de îmbunătățire și modernizare a cadrului normativ instituit prin Acordul de la Basel. În linii mari, CESE se declară de acord cu măsurile propuse, cu excepția câtorva observații punctuale, care nu afectează cadrul general.

1.2

Instrumentele de capital hibride, care prezintă atât trăsături de capital, cât și de creanță, cad în prezent sub incidența normelor juridice naționale care ar trebui armonizate, în vederea stabilirii unor condiții de concurență echitabile (level playing field) pe plan internațional. Comisia nu dă o definiție precisă a acestor instrumente, în măsura în care acestea îmbracă forme diverse și evolutive, dar stabilește principiile de bază pentru a fi eligibile: nu trebuie să aibă un termen scadent inițial mai mic de 30 de ani, trebuie să fie plătite integral și plănuite astfel încât să absoarbă pierderile în întregime. În plus, acestea nu trebuie să se dezvolte excesiv în raport cu capitalul propriu. Autorităților naționale le revine competența de a interveni pentru a controla creșterea excesivă a acestora.

1.3

În ceea ce privește clienții aflați în legătură, a fost introdusă noțiunea de risc rezultat din dificultățile unei întreprinderi de care o altă întreprindere este dependentă din punct de vedere financiar, în timp ce obligațiile de raportare au fost simplificate, armonizate și restructurate. În materie de riscuri majore, inovația cea mai relevantă se referă la introducerea unei limite unice de 25 %, care include și depozitele interbancare. CESE consideră că această ultimă normă, inspirată din „scenariul catastrofic” din ultimul timp, ar trebui revizuită, luând în considerare importanta funcție de reglare a lichidităților acestor depozite și a riscului relativ neînsemnat în vremuri normale, în raport cu alte tipuri de expuneri.

1.4

Propunerea introduce o dispoziție care prevede menținerea unui interes economic material de cel puțin 5 % pentru emitenții, intermediarii și managerii care au participat direct la activitățile de negociere, structurare și documentare aferente acordului inițial care a generat obligațiile; dispoziția pare inspirată de experiența foarte nefericită a obligațiunilor CDO americane (collateralized debt obligations – obligațiuni garantate prin creanțe), cu trăsături și origini diferite de cele ale securitizărilor normale. CESE se întreabă care va fi impactul acestei noi dispoziții asupra lichidității piețelor.

1.5

În calcularea expunerilor, statelor membre le este oferită posibilitatea de a exclude riscurile de expunere intragrup atunci când părțile contractuale sunt stabilite în același stat membru. Comitetul este conștient de motivele de ordin juridic care se opun extinderii acestei reguli la părțile contractuale rezidente în alte state membre, dar consideră că, în condiții normale, neincluderea părților contractuale externe ar dăuna evaluării globale a riscurilor pentru întreprinderea respectivă. O soluție nimerită ar putea-o constitui extinderea excluderii la întregul grup, pe baza evaluărilor realizate de la caz la caz, sub rezerva suspendării acestei posibilități în eventualitatea apariției unor semnale de probleme grave.

1.6

Cu referire la norma enunțată la punctul precedent, dar dintr-o perspectivă generală, Comitetul se pronunță încă o dată împotriva acordării statelor membre a posibilității de a adopta sau nu anumite dispoziții, lucru care este contrar principiului armonizării și egalității condițiilor de concurență.

1.7

În opinia CESE, ar trebui acordată o atenție specială riscului reprezentat de expunerea potențială a utilizării liniilor de credit care nu au fost încă utilizate pe cărțile de credit, o expunere care ar putea deveni repede importantă în perioade de restricții în cazul creditelor pentru consum și al celor ipotecare.

1.8

În domeniul mecanismelor de control, propunerea de directivă introduce o serie de noi reguli de natură să crească eficiența controalelor: mai întâi, prin luarea în considerare a „riscurilor care pot interveni în cazul sucursalelor cu relevanță sistemică”, acestea trebuind să fie supuse supravegherii în țara-gazdă atunci când sunt considerate a se afla în dificultate și ca urmare a acordului dintre autoritățile din țările interesate. CESE este de acord cu acest lucru, dar subliniază că trebuie prevăzute măsuri în cazul unor evenimente bruște și neprevăzute.

1.9

În sfârșit, CESE subliniază cu satisfacție crearea colegiilor de supraveghere, instituite de autoritățile de supraveghere consolidată și din care fac parte autoritățile statelor membre în care își au sediul întreprinderile unui anumit grup. O astfel de inițiativă nu poate decât să îmbunătățească eficiența controlului grupurilor și adoptarea rapidă a unor măsuri adecvate în caz de necesitate.

2.1

Criza piețelor financiare a determinat Comisia să accelereze procedura de consolidare – aflată în curs de desfășurare– și, acolo unde este necesar, de modificare a cadrului de reglementare privind cerințele de capital pentru instituțiile financiare, adoptat în contextul Acordului de la Basel II, prin Directivele 2006/48/CE și 2006/49/CE. Trebuie notat că reflecțiile asupra noilor dispoziții erau deja în desfășurare în momentul declanșării crizei; după publicarea Cărții albe, preconizată pentru iunie 2009, este prevăzută realizarea unei reforme structurate a piețelor. Propunerea cuprinde o serie de măsuri care urmăresc:

2.2

Propunerea de directivă a fost precedată de o consultare online a părților interesate; textul a fost redactat ținându-se seama de indicațiile primite, însă menținându-se, bineînțeles, principiile de bază care au inspirat această consultare:

2.3

CESE apreciază ideea de bază care animă această propunere și orientarea generală a propunerilor formulate de Comisie: evenimentele la care am asistat, dar mai ales anumite incidente și fraude, au afectat încrederea publicului în sistemul financiar în întregul său, impunând adoptarea unor măsuri adecvate. Cu toate acestea, este necesar ca severitatea regulilor prudențiale să nu îi penalizeze mai mult decât este necesar pe operatori și pe clienții acestora. Așa cum a demonstrat criza actuală, regulile prudențiale, prin faptul că asigură stabilitatea și soliditatea piețelor, îndeplinesc și o funcție de înaltă valoare socială.

4.1

Reglementările privind expunerile mari datează din 1992 și nu au mai fost schimbate de atunci. Evenimentele recente au scos în evidență necesitatea unor noi reguli. Comisia propune să se țină mai mult seama de riscurile inerente ale anumitor expuneri și, totodată, urmărește să reducă costurile legate de culegerea datelor, să determine o creștere a transparenței și să creeze condiții mai echitabile de concurență.

4.2

Noțiunea de clienți aflați în legătură a suferit schimbări. Până acum, atenția era focalizată pe riscul ca o întreprindere să se confrunte cu dificultăți din cauza problemelor financiare ale altei întreprinderi; evenimentele au demonstrat că două sau mai multe întreprinderi pot fi afectate din cauza problemelor cu care se confruntă instituția de care depind din punct de vedere financiar.

4.3

Obligațiile de raportare – scumpe și complicate – au fost, de asemenea, simplificate și armonizate, date fiind tocmai costurile ridicate și complicațiile pentru sector. Schimbarea cea mai importantă privește raportarea celor mai importante 20 de expuneri pe bază consolidată, atunci când acestea sunt calculate conform metodei de notare internă. Diversele limite aplicabile au fost înlocuite printr-o limită unică de 25 %.

4.4

Numeroasele exceptări în vigoare, adesea greu de înțeles, au fost eliminate în cea mai mare parte. Rămân în vigoare doar cele care par să nu reprezinte un risc ridicat. Lista este încă destul de lungă, dar ea pare să răspundă, în general, unor criterii de prudență bine cumpănite.

4.5

În general, CESE este de acord cu reglementarea propusă, formulând, totuși, câteva observații privind unele aspecte importante:

4.6

O atenție specială merită „expunerile care decurg din facilitățile de credit neutilizate, clasificate drept elemente din afara bilanțului cu un grad de risc scăzut” (art. 113). Limita superioară a cheltuielilor de pe cărțile de credit este ridicată, în special pentru anumite tipuri de instituții. În perioadele de creditare parcimonioasă, marja neutilizată se poate restrânge rapid. CESE consideră că expunerea potențială care decurge din creditele neutilizate de pe cărțile de credit ar trebui să facă obiectul unei evaluări atente și prudente.

6.1

Criza care a cuprins piețele financiare mondiale a scos în evidență necesitatea revizuirii structurilor și metodelor de supraveghere, făcându-le apte să prevină crize sistemice și să reacționeze în situații de urgență.

6.2

Regulile privind schimbul de informații și cooperarea au fost revizuite: articolul 42a introduce noțiunea de sucursală cu relevanță sistemică, recunoscându-se în anumite cazuri întâietatea interesului țării-gazdă în raport cu principiul țării de origine. CESE își exprimă deplinul acord cu privire la această abordare de importanță fundamentală.

6.3

În substanță, noile reguli prevăd că autoritățile competente din țara-gazdă pot solicita celor din țara de origine sau, dacă este cazul, celor responsabile cu supravegherea consolidată, ca sucursala stabilită pe teritoriul lor să fie declarată cu relevanță sistemică dacă deține o cotă de piață superioară pragului de 2 % sau dacă oricum are o prezență semnificativă pe piața națională. Solicitarea trebuie să cuprindă un fel de evaluare de impact, care să anticipeze o eventuală suspendare sau oprire a operațiunilor în sistemele de plată, compensare sau reglementare, precum și o evaluare a consecințelor unor astfel de măsuri asupra pieței naționale.

6.4

Procedura pentru declarația privind relevanța sistemică prevede termene tehnice de o anumită durată; în plus, ar fi utilă stabilirea unor reguli aplicabile în cazuri de urgență efectivă (art. 130), pentru a permite adoptarea de măsuri imediate. Colegiile de supraveghere instituite de directivă (articolul 131a – cf. infra punctul 6.5) și Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni (Committee of European Banking Supervisors – CEBS), deja existent, ar trebui să permită aplicarea procedurilor simplificate, însoțite de garanțiile necesare.

6.5

Crearea colegiilor de supraveghere (art. 131a), instituite de autoritatea de supraveghere consolidată, din care fac parte autoritățile din statele membre interesate, este foarte utilă. Sarcinile acestora vizează asigurarea unui control constant și eficient al grupurilor transnaționale (și – se speră – adoptarea unor măsuri rapide în situații de urgență), prin schimbul de informații și definirea de comun acord a metodologiei potrivite de supraveghere. CESE salută această decizie și – în general – ansamblul normelor de control propuse, în conformitate cu programele care vizează o mai mare eficiență, anunțate anterior, și cu dezideratele Forumului privind serviciile financiare (Financial Services Forum).