16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 359/155

(1)

Instituțiile trebuie să îndeplinească cerințe de capital care să reflecte în mod adecvat riscurile asumate de aceste instituții, inclusiv riscul de credit, având în vedere diferitele contexte geografice în care își desfășoară activitatea. Riscul de credit la care sunt expuse instituțiile din cauza expunerilor față de entități situate în afara Uniunii este determinat, într-un context în care ceilalți factori sunt invariabili, de calitatea cadrului de reglementare relevant și de supravegherea pusă în aplicare în țara terță în cauză.

(2)

Articolul 107 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 permite instituțiilor să trateze expunerile față de firmele de investiții, instituțiile de credit și bursele din țări terțe ca expuneri față de instituții numai dacă țara terță în cauză aplică cerințe prudențiale și de supraveghere entității respective care sunt cel puțin echivalente cu cele aplicate în Uniune.

(3)

Articolul 114 alineatul (7), articolul 115 alineatul (4) și articolul 116 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilesc anumite ponderi de risc aplicabile expunerilor față de administrații centrale, bănci centrale, administrații regionale, autorități locale și entități din sectorul public cu sediul în țări terțe care aplică mecanisme de supraveghere și de reglementare cel puțin echivalente cu cele aplicate în Uniune.

(4)

Articolul 153 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilește formula de calcul al cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile față de societăți, instituții, administrații centrale și bănci centrale în cadrul abordării bazate pe modele interne de rating (IRB) și prezintă în detaliu parametrii care trebuie utilizați pentru calcul, inclusiv coeficientul de corelație. Articolul 153 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilește coeficientul de corelație aplicabil entităților de mari dimensiuni din sectorul financiar. În conformitate cu articolul 142 alineatul (1) punctul 4 litera (b) din acest regulament, pentru a fi considerată o „entitate de mari dimensiuni din sectorul financiar”, entitatea din sectorul financiar sau una dintre filialele sale trebuie să facă obiectul legilor dintr-o țară terță care aplică cerințe de supraveghere prudențială care sunt cel puțin echivalente cu cele aplicate în Uniune.

(5)

Pentru a stabili expunerile ponderate la risc corespunzătoare pentru calcularea cerințelor de capital pentru riscul de credit asociat expunerilor la anumite categorii de entități situate în țări terțe, Comisia a evaluat echivalența dintre mecanismele de supraveghere și de reglementare ale unor țări terțe și mecanismele corespunzătoare de supraveghere și de reglementare din Uniune.

(6)

Echivalența a fost determinată printr-o analiză bazată pe rezultate a mecanismelor de reglementare și de supraveghere din țara terță care testează capacitatea acestora de a atinge aceleași obiective generale ca mecanismele Uniunii în materie de supraveghere și de reglementare. Obiectivele vizează, în special, stabilitatea și integritatea atât a sistemului financiar național, cât și a celui mondial ca întreg; caracterul eficace și adecvat al protecției oferite deponenților și altor consumatori de servicii financiare; cooperarea între diferiți actori ai sistemului financiar, inclusiv autoritățile de reglementare și de supraveghere; independența și eficacitatea supravegherii și punerea în aplicare și asigurarea respectării efective a standardelor relevante convenite la nivel internațional. Pentru a atinge aceleași obiective generale ale mecanismelor Uniunii în materie de supraveghere și de reglementare, mecanismele de supraveghere și de reglementare din țara terță ar trebui să respecte o serie de standarde operaționale, organizaționale și de supraveghere care să reflecte elementele esențiale ale cerințelor Uniunii în materie de supraveghere și de reglementare aplicabile categoriilor relevante de instituții financiare. Luând în considerare evaluările independente efectuate de organizațiile internaționale, cum ar fi cele realizate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, Fondul Monetar Internațional și Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare, Comisia a evaluat mecanismele de supraveghere și de reglementare din anumite țări terțe aplicabile instituțiilor de credit, firmelor de investiții și burselor. Această analiză a permis Comisiei să evalueze echivalența mecanismelor din țări terțe în scopul de a determina tratamentul categoriilor relevante de expuneri menționate la articolele 107, 114, 115, 116 și 142 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(7)

În sensul articolelor 114, 115 și 116 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, echivalența ar trebui determinată printr-o trimitere la mecanismele de supraveghere și de reglementare aplicabile instituțiilor de credit întrucât aceste mecanisme stabilesc, de obicei, ponderile de risc pentru calculul cerințelor de capital pentru riscul de credit.

(8)

În sensul articolului 142 alineatul (1) punctul 4 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, evaluarea echivalenței se limitează la mecanismele de supraveghere și de reglementare aplicabile întreprinderilor dintr-o țară terță cu o activitate principală comparabilă cu cea a unei instituții de credit sau a unei firme de investiții, în conformitate cu definiția prevăzută la articolul 4 alineatul (1) punctul 27 din respectivul regulament.

(9)

În urma evaluării, s-a constatat că Australia, Brazilia, Canada, China, Guernsey, Hong Kong, India, Insula Man, Japonia, Jersey, Mexic, Monaco, Arabia Saudită, Singapore, Africa de Sud, Elveția și Statele Unite au instituit mecanisme de supraveghere și de reglementare care respectă o serie de standarde operaționale, organizaționale și de supraveghere care reflectă elementele esențiale ale mecanismelor Uniunii în materie de supraveghere și de reglementare aplicabile instituțiilor de credit. Prin urmare, este oportun ca cerințele de supraveghere și de reglementare pentru instituțiile de credit situate în țările și teritoriile terțe respective să fie considerate cel puțin echivalente cu cele aplicate în Uniune în sensul articolului 107 alineatul (4) și al articolului 142 alineatul (1) punctul 4 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(10)

În urma evaluării, s-a constatat că Australia, Brazilia, Canada, China, Mexic, Arabia Saudită, Singapore, Africa de Sud și Statele Unite au instituit mecanisme de supraveghere și de reglementare care respectă o serie de standarde operaționale, organizaționale și de supraveghere care reflectă elementele esențiale ale mecanismelor Uniunii în materie de supraveghere și de reglementare aplicabile firmelor de investiții. Prin urmare, este oportun ca cerințele de supraveghere și de reglementare aplicabile firmelor de investiții situate în țările terțe respective să fie considerate cel puțin echivalente cu cele aplicate în Uniune în sensul articolului 107 alineatul (4) și al articolului 142 alineatul (1) punctul 4 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(11)

În urma evaluării, s-a constatat că Brazilia, Canada, China, India, Japonia, Mexic, Arabia Saudită, Singapore, Africa de Sud și Statele Unite au instituit mecanisme de supraveghere și de reglementare care respectă o serie de standarde operaționale care reflectă elementele esențiale ale mecanismelor Uniunii în materie de supraveghere și de reglementare aplicabile burselor. Prin urmare, este oportun ca cerințele de supraveghere și de reglementare din țările terțe respective aplicate burselor să fie considerate cel puțin echivalente cu cele aplicate în Uniune în sensul articolului 107 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în ceea ce privește doar expunerile față de bursele situate în țările terțe respective.

(12)

Unicul obiectiv al prezentei decizii este acela de a stabili echivalența în scopul atribuirii ponderilor de risc, în temeiul articolelor 107, 114, 115, 116 și 142 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(13)

Lista țărilor și a teritoriilor terțe considerate echivalente în sensul prezentei decizii nu este definitivă. Comisia, cu sprijinul Autorității Bancare Europene, va continua să monitorizeze periodic evoluția mecanismelor de supraveghere și de reglementare ale țărilor și teritoriilor terțe în vederea actualizării, după caz și cel puțin o dată la 5 ani, a listelor de țări și teritorii terțe prevăzute în prezenta decizie, ținând seama, în special, de evoluția constantă a mecanismelor de supraveghere și de reglementare, atât în Uniune, cât și la nivel mondial, și luând în considerare noile surse disponibile de informații relevante.

(14)

Revizuirea periodică a cerințelor prudențiale și de supraveghere aplicabile în țările și teritoriile terțe enumerate în anexe nu ar trebui să aducă atingere posibilității Comisiei de a realiza o revizuire specifică referitoare la o anumită țară sau teritoriu terț în orice moment în afara revizuirii generale, în cazul în care evoluțiile relevante impun reevaluarea de către Comisie a recunoașterii acordate prin prezenta decizie. O astfel de reevaluare ar putea conduce la retragerea recunoașterii echivalenței.

(15)

Dispozițiile prezentei decizii sunt strâns corelate, întrucât vizează echivalența cerințelor de supraveghere și de reglementare din anumite țări și teritorii terțe în scopul tratării expunerilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În vederea asigurării coerenței între aceste dispoziții, care ar trebui să intre în vigoare în același timp, și pentru a oferi instituțiilor care fac obiectul acestor obligații o imagine cuprinzătoare în privința dispozițiilor și un acces sintetic la acestea, este de dorit ca anumite acte de punere în aplicare prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să fie incluse într-un singură decizie.

(16)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului bancar european.

(17)

Pentru a evita o creștere bruscă a cerințelor de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții din Uniune, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie 2015,