2.3.2004

RO

L 078/40

---

Protocolul din 1992 de modificare a Convenției internaționale din 1971 privind crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi

PĂRȚILE LA PREZENTUL PROTOCOL,

AVÂND ÎN VEDERE Convenția internațională privind crearea unui Fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi din 1971 și Protocolul la aceasta din 1984,

DUPĂ CE AU LUAT ACT CĂ Protocolul din 1984 la respectiva convenție, care lărgește sfera de aplicare și prevede o despăgubire crescută, nu a intrat încă în vigoare,

AFIRMÂND importanța menținerii viabilității sistemului internațional al răspunderii și al despăgubirii pentru poluarea cu hidrocarburi,

CONȘTIENTE DE nevoia de a asigura intrarea în vigoare a conținutului Protocolului din 1984 cât de curând posibil,

RECUNOSCÂND avantajul pentru statele părți de a asigura coexistența și completarea Convenției modificate cu Convenția originală pentru o perioadă de tranziție,

CONVINSE că rezultatele economice ale daunelor provocate de poluare rezultate din transportul hidrocarburilor în vrac pe mare ar trebui să continue să fie împărțite între proprietarii navelor și cei care au interese financiare în transportul de hidrocarburi,

ȚINÂND SEAMA DE adoptarea Protocolului din 1992 de modificare a Convenției internaționale din 1969 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Convenția modificată de prezentul protocol este Convenția internațională din 1971 privind crearea unui Fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, denumită în continuare „Convenția din 1971 privind crearea fondului”. În ceea ce privește statele părți la protocolul din 1976 la Convenția din 1971 privind crearea fondului, această expresie desemnează Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin respectivul protocol.

Articolul 2

Articolul 1 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

1.	alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   «Convenția din 1992 privind răspunderea» înseamnă Convenția internațională din 1992 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi.”;

2.

după alineatul (1) se inserează un alineat nou, cu următorul text: „(1a)   «Convenția din 1971 privind crearea fondului» înseamnă Convenția internațională din 1971 privind crearea unui Fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi. În ceea ce privește statele părți la Protocolul din 1976 la respectiva convenție, se consideră că termenul desemnează Convenția din 1971 privind crearea fondului astfel cum a fost modificată prin respectivul protocol.”;

3.	alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2)   Termenii «navă», «persoană», «proprietar», «hidrocarburi», «daune provocate de poluare», «măsuri de salvgardare», «incident» și «organizație» au același sens ca în articolul I din Convenția din 1992 privind răspunderea.”;

4.	alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4)   «Unitate de cont» are același sens ca în articolul V alineatul (9) din Convenția din 1992 privind răspunderea.”;

5.	alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5)   «Tonajul navei» are același sens ca în articolul V alineatul (10) din Convenția din 1992 privind răspunderea.”;

6.	alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text: „(7)   «Garant» înseamnă orice persoană care furnizează o asigurare sau un alt tip de garanție financiară pentru a acoperi răspunderea proprietarului navei în temeiul articolului VII alineatul (1) din Convenția din 1992 privind răspunderea.”

Articolul 3

Articolul 2 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Se înființează un Fond internațional de despăgubire pentru daunele provocate de poluare, cu denumirea «Fondul internațional din 1992 de despăgubire pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi», denumit în continuare «fondul», cu următoarele obiective: (a) să asigure o despăgubire pentru daunele provocate de poluare, în măsura în care protecția asigurată de Convenția din 1992 privind răspunderea nu este suficientă; (b) să atingă obiectivele conexe stabilite în prezenta convenție.”

Articolul 4

Articolul 3 din Convenția din 1971 privind creareq fondului se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 5

Titlurile articolelor 4-9 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică prin eliminarea cuvintelor „și despăgubire”.

Articolul 6

Articolul 4 din Convenția din 1971 privind înființarea fondului se modifică după cum urmează:

1.	la alineatul (1), cele cinci trimiteri la „Convenția privind răspunderea” se înlocuiesc cu trimiteri la „Convenția din 1992 privind răspunderea”;

2.

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3)   Dacă fondul dovedește că daunele provocate de poluare rezultă, total sau parțial, fie din acțiunile sau omisiunile persoanei care a suferit prejudiciul, săvârșite cu intenția de a provoca o astfel de daună, fie din neglijența acestei persoane, fondul poate fi exonerat total sau parțial de obligația de a indemniza persoana în cauză. Fondul este exonerat oricum în măsura în care proprietarul navei poate fi exonerat conform articolului III alineatul (3) din Convenția din 1992 privind răspunderea. Cu toate acestea, fondul nu este exonerat în ceea ce privește măsurile de salvgardare.”;

3.

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) (a) Cu excepția dispozițiilor contrare de la literele (b) și (c), valoarea totală a despăgubirilor care trebuie plătite de fond pentru un incident determinat potrivit prezentului articol este limitată astfel încât suma totală a respectivei valori și valoarea indemnizațiilor plătite efectiv în conformitate cu Convenția din 1992 privind răspunderea pentru daunele provocate de poluare care intră în sfera de aplicare a prezentei convenții, astfel cum a fost definită în articolul 3, să nu fie mai mare de 135 milioane unități de cont. (b) Cu excepția dispozițiilor contrare de la litera (c), valoarea totală a indemnizațiilor care trebuie plătite de fond conform prezentului articol pentru daunele provocate de poluare rezultate în urma unui fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și irezistibil nu poate fi mai mare de 135 milioane unități de cont. (c) Valoarea maximă a indemnizațiilor menționate la literele (a) și (b) este fixată la 200 milioane unități de cont pentru un incident determinat, care are loc în orice perioadă în care există trei părți la prezenta convenție, pentru care cantitatea totală relevantă de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții primite de persoanele din teritoriile respectivelor părți, pe parcursul anului calendaristic anterior, a fost egală cu sau mai mare decât 600 milioane tone. (d) Dobânda acumulată de un fond constituit potrivit articolului V alineatul (3) din Convenția din 1992 privind răspunderea, dacă există, nu se ia în considerare pentru calculul valorii maxime a compensației care trebuie plătite de către fond potrivit prezentului articol. (e) Sumele menționate în prezentul articol se convertesc în moneda națională pe baza valorii respectivei monede, în raport cu dreptul special de tragere valabil la data deciziei Adunării fondului cu privire la data primei plăți a despăgubirii.”;

4.

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5)   În cazul în care valoarea cererilor de despăgubire recunoscute împotriva fondului depășește valoarea totală a indemnizațiilor care trebuie plătite de fond în conformitate cu alineatul (4), suma disponibilă în temeiul prezentei convenții se distribuie astfel încât proporția dintre orice cerere de despăgubire acceptată și valoarea compensației efectiv recuperate de reclamant conform prezentei convenții să fie identică pentru toți reclamanții.”;

5.

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text: „(6)   Adunarea fondului poate decide ca, în cazuri excepționale, indemnizația în conformitate cu prezenta convenție să se poată plăti chiar dacă proprietarul navei nu a constituit un fond în conformitate cu articolul V alineatul (3) din Convenția din 1992 privind răspunderea. În astfel de cazuri, alineatul (4) litera (e) din prezentul articol se aplică în consecință.”

Articolul 7

Articolul 5 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se elimină.

Articolul 8

Articolul 6 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

1.	la alineatul (1), numărul alineatului și cuvintele „sau despăgubire conform articolului 5” se elimină;

2.	alineatul (2) se elimină.

Articolul 9

Articolul 7 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

1.	la alineatele (1), (3), (4) și (6), cele șapte trimiteri la „Convenția privind răspunderea” se înlocuiesc cu trimiteri la „Convenția din 1992 privind răspunderea”;

2.	la alineatul (1), cuvintele „sau despăgubire conform articolului 5” se elimină;

3.	la prima teză din alineatul (3), cuvintele „sau despăgubire” și „sau 5” se elimină;

4.	la a doua teză din alineatul (3), cuvintele „sau conform articolului 5 alineatul (1)”, se elimină.

Articolul 10

În articolul 8 din Convenția din 1971 privind crearea fondului, trimiterea la „Convenția privind răspunderea” se înlocuiește cu trimiterea la „Convenția din 1992 privind răspunderea”.

Articolul 11

Articolul 9 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

1.

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   În ceea ce privește orice valoare a indemnizației pentru daune provocate de poluare plătită de fond conform articolului 4 alineatul (1) din prezenta convenție, fondul dobândește prin subrogare toate drepturile pe care persoana despăgubită în acest fel le poate avea, conform Convenției din 1992 privind răspunderea, față de proprietar sau de garantul acestuia.”;

2.	la alineatul (2), cuvintele „sau despăgubire” se elimină.

Articolul 12

Articolul 10 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

teza introductivă din alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „Contribuțiile anuale la fond se plătesc, pentru fiecare stat contractant, de orice persoană care, în anul calendaristic prevăzut în articolul 12 alineatul (2) litera (a) sau (b), a primit cantități totale de peste 150 000 de tone:”.

Articolul 13

Articolul 11 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se elimină.

Articolul 14

Articolul 12 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

1.	la teza introductivă din alineatul (1), cuvintele „pentru fiecare persoană menționată în articolul 10” se elimină;

2.	la alineatul (1) punctul (i) literele (b) și (c), cuvintele „sau 5” se elimină și „15 milioane de franci” se înlocuiesc cu „patru milioane de unități de cont”;

3.	alineatul (1) punctul (ii) litera (b) se elimină;

4.	la alineatul (1) punctul (ii), litera (c) devine (b) și litera (d) devine (c);

5.

teza introductivă din alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „Adunarea decide valoarea totală a contribuției care se percepe. Pe baza respectivei decizii, administratorul calculează, pentru fiecare stat contractant și pentru fiecare persoană menționată în articolul 10, valoarea contribuției sale anuale:”;

6.	alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4)   Contribuția anuală este scadentă la data specificată în regulamentul intern al fondului. Adunarea poate decide o dată diferită de plată.”;

7.

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5)   Adunarea poate decide, în condițiile stabilite în regulamentul financiar al fondului, să facă transferuri între fondurile primite conform articolului 12 alineatul (2) litera (a) și fondurile primite conform articolului 12 alineatul (2) litera (b).”;

8.	alineatul (6) se elimină.

Articolul 15

Articolul 13 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

1.	alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Valoarea oricărei contribuții scadente potrivit articolului 12 și care este restantă este purtătoare de dobândă la o rată determinată în conformitate cu regulamentul intern al fondului, putându-se fixa rate diferite pentru situații diferite.”;

2.	la alineatul (3), cuvintele „articolele 10 și 11” se înlocuiesc cu „articolele 10 și 12”, iar cuvintele „pentru o perioadă mai mare de trei luni” se elimină.

Articolul 16

Se adaugă un nou alineat (4) la articolul 15 din Convenția din 1971 privind crearea fondului:

Articolul 17

Articolul 16 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 18

Articolul 18 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

1.	la teza introductivă din articol, cuvintele „sub rezerva dispozițiilor din articolul 26” se elimină;

2.	alineatul (8) se elimină;

3.

alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text: „(9)   Pentru a înființa orice organism subsidiar, temporar sau permanent, pe care îl consideră necesar, pentru a defini responsabilitățile acestuia și pentru a-i acorda autoritatea necesară ca să exercite atribuțiile ce i s-au încredințat; la numirea membrilor respectivului organism, adunarea se străduiește să asigure o distribuție geografică echitabilă a membrilor și să garanteze ca statele contractante care primesc cele mai mari cantități de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții să fie reprezentate în mod corespunzător; regulamentul de procedură al adunării se poate aplica, mutatis mutandis, în activitatea respectivului organism subsidiar.”;

4.	la alineatul (10), cuvintele „comitetul executiv” se elimină;

5.	la alineatul (11), cuvintele „comitetul executiv” se elimină;

6.	alineatul (12) se elimină.

Articolul 19

Articolul 19 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

1.	alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Sesiunile ordinare ale adunării au loc o dată pe an calendaristic, la convocarea administratorului.”;

2.	la alineatul (2), cuvintele „al comitetului executiv” se elimină.

Articolul 20

Articolele 21-27 din Convenția din 1971 privind crearea fondului și titlurile respectivelor articole se elimină.

Articolul 21

Articolul 29 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

1.

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Administratorul este principalul funcționar administrativ al fondului. Sub rezerva instrucțiunilor pe care le primește de la adunare, administratorul exercită acele funcții care îi sunt atribuite de convenție, de regulamentul intern al fondului și de adunare.”;

2.	la alineatul (2) litera (e), cuvintele „sau comitetului executiv” se elimină;

3.	la alineatul (2) litera (f), cuvintele „sau comitetului executiv, după caz” se elimină;

4.	alineatul (2) litera (g) se înlocuiește cu următorul text: „(g) după consultarea cu președintele adunării, pregătește și publică un raport asupra activităților fondului din anul calendaristic anterior;”;

5.	la alineatul (2) litera (h), cuvintele „comitetul executiv” se elimină.

Articolul 22

La articolul 31 alineatul (1) din Convenția din 1971 privind crearea fondului, cuvintele „și asupra comitetului executiv” se elimină.

Articolul 23

Articolul 32 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

1.	la teza introductivă, cuvintele „și comitetului executiv” se elimină;

2.	la litera (b), cuvintele „și comitetului executiv” se elimină.

Articolul 24

Articolul 33 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se modifică după cum urmează:

1.	alineatul (1) se elimină;

2.	la alineatul (2), numărul alineatului se elimină;

3.	litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) constituirea organismelor subsidiare, potrivit articolului 18 alineatul (9), și chestiunile care fac trimitere la respectiva constituire.”

Articolul 25

Articolul 35 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 26

După articolul 36 din Convenția din 1971 privind crearea fondului se inserează patru noi articole, după cum urmează:

Articolul 27

(1)   Între părțile la prezentul protocol, Convenția din 1971 privind crearea fondului și prezentul protocol se citesc și se interpretează împreună ca un singur instrument.

(2)   Articolele 1-36d din Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, sunt cunoscute sub denumirea de Convenția internațională din 1992 privind crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi(Convenția din 1992 privind crearea fondului).

CLAUZE FINALE

Articolul 28

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

(1)   Prezentul protocol este deschis pentru semnare la Londra de la 15 ianuarie 1993 până la 14 ianuarie 1994 de orice stat care a semnat Convenția din 1992 privind răspunderea.

(2)   Sub rezerva alineatului (4), prezentul protocol este ratificat, acceptat sau aprobat de către statele care l-au semnat.

(3)   Sub rezerva alineatului (4), prezentul protocol este deschis pentru aderare statelor care nu l-au semnat.

(4)   Prezentul protocol poate fi ratificat, acceptat, aprobat sau se poate adera la acesta numai de către statele care au ratificat, acceptat, aprobat sau aderat la Convenția din 1992 privind răspunderea.

(5)   Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se efectuează prin depunerea unui instrument formal în respectivul scop la secretarul general al organizației.

(6)   Pentru un stat care este parte la prezentul protocol, dar nu este parte la Convenția din 1971 privind crearea fondului, sunt obligatorii dispozițiile Convenției din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, în ceea ce privește relațiile dintre statul respectiv și celelalte părți la prezentul protocol, dar nu sunt obligatorii dispozițiile Convenției din 1971 privind crearea fondului în ceea ce privește relațiile dintre statul respectiv și celelalte părți la doar convenția menționată.

(7)   Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare depus după intrarea în vigoare a unei modificări a Convenției din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, este aplicabil convenției astfel modificate, și modificată și prin respectiva modificare.

Articolul 29

Informații privind hidrocarburile care fac obiectul plății unei contribuții

(1)   Înainte ca prezentul protocol să intre în vigoare într-un stat, respectivul stat, la depunerea instrumentului prevăzut în articolul 28 alineatul (5) și ulterior anual, la o dată decisă de secretarul general al organizației, îi comunică acestuia numele și adresa persoanelor care, în ceea ce privește statul respectiv, ar trebui să contribuie la fond în temeiul articolului 10 din Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, precum și datele privind cantitățile relevante de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții primite de respectivele persoane pe teritoriul statului respectiv în timpul anului calendaristic precedent.

(2)   În timpul perioadei de tranziție, administratorul comunică anual, în numele părților, secretarului general al organizației, date privind cantitățile de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții primite de persoanele care ar trebui să contribuie la fond în temeiul articolului 10 din Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

(1)   Prezentul protocol intră în vigoare la 12 luni după data la care se îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)	cel puțin opt state au depus instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la secretarul general al organizației și

(b)

secretarul general al organizației a primit informații în conformitate cu articolul 29 că respectivele persoane care ar trebui să contribuie în temeiul articolului 10 din Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, au primit în anul calendaristic precedent o cantitate totală de cel puțin 450 milioane de tone de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții.

(2)   Cu toate acestea, prezentul protocol nu intră în vigoare înainte de intrarea în vigoare a Convenției din 1992 privind răspunderea.

(3)   Pentru fiecare stat care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezentul protocol după îndeplinirea condițiilor din alineatul (1), protocolul intră în vigoare la douăsprezece luni de la data depunerii de către respectivul stat a instrumentului corespunzător.

(4)   Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare în ceea ce privește prezentul protocol, să declare că respectivul instrument nu produce efecte în sensul prezentului articol până la sfârșitul perioadei de șase luni prevăzute la articolul 31.

(5)   Orice stat care a făcut o declarație în conformitate cu alineatul anterior poate să o retragă oricând printr-o notificare adresată secretarului general al organizației. Orice astfel de retragere produce efecte de la data primirii notificării și se consideră că orice stat care își retrage declarația și-a depus instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare în ceea ce privește prezentul protocol la data în cauză.

(6)   Se consideră că orice stat care a făcut o declarație potrivit articolului 13 alineatul (2) din Protocolul din 1992 de modificare a Convenției din 1969 privind răspunderea a făcut, de asemenea, o declarație conform alineatului (4) din prezentul articol. Retragerea unei declarații în temeiul articolului 13 alineatul (2) menționat este considerată, de asemenea, retragere în temeiul alineatului (5) din prezentul articol.

Articolul 31

Denunțarea convențiilor din 1969 și 1971

Sub rezerva articolului 30, în termen de șase luni de la data la care se îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)	cel puțin opt state au devenit părți la prezentul protocol sau și-au depus instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la secretarul general al organizației, sub rezerva sau nu a articolului 30 alineatul (4) și

(b)

secretarul general al organizației a primit informații în conformitate cu articolul 29 că respectivele persoane care contribuie sau ar trebui să contribuie în temeiul articolului 10 din Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, au primit în anul calendaristic precedent o cantitate totală de cel puțin 750 milioane de tone de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții.

Fiecare parte la prezentul protocol și fiecare stat care a depus un instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sub rezerva sau nu a articolului 30 alineatul (4), denunță, dacă este parte la aceasta, Convenția din 1971 privind crearea fondului și Convenția din 1969 privind răspunderea, denunțarea intrând în vigoare la 12 luni după expirarea perioadei de șase luni menționate anterior.

Articolul 32

Revizuire și modificare

(1)   Organizația poate convoca o conferință în scopul revizuirii sau modificării Convenției din 1992 privind crearea fondului.

(2)   Organizația poate convoca o conferință a statelor contractante în scopul revizuirii sau modificării Convenției din 1992 privind crearea fondului, la cererea a cel puțin o treime din totalul statelor contractante.

Articolul 33

Modificări ale limitelor despăgubirii

(1)   La cererea a cel puțin un sfert dintre statele contractante, orice propunere de modificare a limitelor despăgubirii stabilite în articolul 4 alineatul (4) din Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, este transmisă de secretarul general tuturor membrilor organizației și tuturor statelor contractante.

(2)   Orice modificare propusă și transmisă potrivit prevederilor anterioare este supusă analizei comitetului juridic al organizației la cel puțin șase luni de la data transmiterii ei.

(3)   Toate statele contractante la Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, fie că sunt sau nu membre ale organizației, au dreptul să participe la lucrările comitetului juridic în scopul analizei și adoptării modificărilor.

(4)   Modificările se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul statelor contractante prezente și care votează în cadrul comitetului juridic, extins potrivit alineatului (3), cu condiția ca cel puțin jumătate dintre statele contractante să fie prezente în momentul votului.

(5)   Atunci când adoptă o decizie legată de propunerea de modificare a limitelor, comitetul juridic ia în considerare incidentele trecute și în special suma daunelor care au rezultat din acestea, precum și fluctuațiile valorilor monetare. Ia de asemenea în considerare și relația dintre limitele din articolul 4 alineatul (4) din Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, și cele din articolul V alineatul (1) din Convenția internațională din 1992 de creare a unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi.

(6)

(a) Nu se pot analiza modificări ale limitelor în temeiul prezentului articol înainte de 15 ianuarie 1998 și nici la mai puțin de cinci ani de la data intrării în vigoare a unei modificări anterioare efectuate în temeiul prezentului articol. Nu se pot aduce modificări în temeiul prezentului articol înainte de data intrării în vigoare a prezentului protocol. (b) Nici o limită nu poate fi mărită astfel încât să depășească o valoare ce corespunde limitei stabilite în Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, mărită cu 6 % pe an și calculată pe o bază compusă, de la 15 ianuarie 1993. (c) Nici o limită nu poate fi mărită astfel încât să depășească o valoare ce corespunde triplului limitei stabilite în Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol.

(7)   Organizația notifică tuturor statelor contractante orice modificare adoptată în temeiul alineatului (4). Modificarea se consideră acceptată la expirarea unei perioade de 18 luni de la data notificării, cu condiția ca în acest interval cel puțin un sfert din statele care erau state contractante la data adoptării modificării de către comitetul juridic să nu fi comunicat organizației faptul că nu acceptă modificarea, caz în care modificarea se respinge și nu produce efecte.

(8)   O modificare considerată acceptată conform alineatului (7) intră în vigoare la 18 luni de la data acceptării.

(9)   Modificarea este obligatorie pentru toate statele contractante, cu excepția cazului în care acestea denunță prezentul protocol potrivit articolului 34 alineatele (1) și (2), în termen de cel puțin șase luni înainte de intrarea în vigoare a modificării. Denunțarea produce efecte de la data intrării în vigoare a modificării.

(10)   Dacă o modificare a fost adoptată de comitetul juridic, dar nu a expirat perioada de optsprezece luni pentru acceptarea sa, modificarea este obligatorie și pentru un stat care devine stat contractant în această perioadă, dacă respectiva modificare intră în vigoare. O modificare acceptată potrivit alineatului (7) este obligatorie și pentru un stat care devine stat contractant după această perioadă. În cazurile menționate în prezentul alineat, modificarea devine obligatorie pentru un stat atunci când intră în vigoare sau atunci când intră în vigoare prezentul protocol pentru statul în cauză, dacă acest lucru se produce ulterior.

Articolul 34

Denunțarea

(1)   Protocolul poate fi denunțat de oricare dintre părți la orice dată după intrarea sa în vigoare pentru partea în cauză.

(2)   Denunțarea se realizează prin depunerea unui instrument la secretarul general al organizației.

(3)   Denunțarea intră în vigoare după douăsprezece luni – sau după o perioadă mai lungă menționată în instrumentul de denunțare – de la depunerea instrumentului de denunțare la secretarul general al organizației.

(4)   Denunțarea Convenției din 1992 privind răspunderea se consideră denunțare a prezentului protocol. Respectiva denunțare produce efecte de la data la care produce efecte denunțarea Protocolului din 1992 de modificare a Convenției din 1969 privind răspunderea, în conformitate cu articolul 16 din respectivul protocol.

(5)   Orice stat contractant la prezentul protocol care nu a denunțat Convenția din 1971 privind crearea fondului și nici Convenția din 1969 privind răspunderea potrivit cerințelor din articolul 31 se consideră că a denunțat prezentul protocol, denunțarea intrând în vigoare la 12 luni după expirarea perioadei de șase luni menționată în respectivul articol. Cu începere de la data la care produc efecte denunțările prevăzute în articolul 31, orice parte la prezentul protocol care depune un instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la Convenția din 1969 privind răspunderea se consideră că a denunțat prezentul protocol, denunțarea intrând în vigoare la data de la care produce efecte respectivul instrument.

(6)   Între părțile la prezentul protocol, denunțarea de către oricare dintre ele a Convenției din 1971 privind crearea fondului în temeiul articolului 41 din această convenție nu este considerată o denunțare a Convenției din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol.

(7)   Fără a aduce atingere denunțării prezentului protocol de o parte în temeiul prezentului articol, orice dispoziții ale prezentului protocol referitoare la obligațiile de a face contribuții în temeiul articolului 10 din Convenția din 1971 privind crearea fondului, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, pentru un incident survenit în condițiile menționate în articolul 12 alineatul (2) litera (b) din convenția modificată și care are loc înainte ca denunțarea să producă efecte, continuă să se aplice.

Articolul 35

Sesiuni extraordinare ale Adunării

(1)   Orice stat contractant poate solicita administratorului, în termen de nouăzeci de zile de la depunerea unui instrument de denunțare despre al cărui rezultat consideră că va aduce o creștere semnificativă a nivelului de contribuții pentru statele contractante rămase, să convoace o sesiune extraordinară a Adunării. Administratorul convoacă Adunarea la cel târziu șaizeci de zile de la primirea solicitării.

(2)   Administratorul poate convoca, din proprie inițiativă, o sesiune extraordinară a Adunării care să aibă loc în termen de șaizeci de zile de la depunerea oricărui instrument de denunțare, dacă el consideră că respectiva denunțare va avea ca rezultat o creștere semnificativă a nivelului de contribuții din partea statelor contractante rămase.

(3)   Dacă Adunarea, la sesiunea extraordinară convocată în conformitate cu alineatul (1) sau (2), decide că denunțarea va avea ca rezultat o creștere semnificativă a nivelului de contribuții pentru statele contractante rămase, oricare dintre aceste state poate să denunțe prezentul protocol în termen de cel mult o sută douăzeci de zile înaintea datei de la care produce efecte denunțarea în cauză. Această denunțare intră în vigoare la aceeași dată.

Articolul 36

Încetarea efectelor protocolului

(1)   Prezentul protocol încetează a mai fi în vigoare de la data la care numărul statelor contractante scade sub trei.

(2)   Statele care au obligații în temeiul prezentului protocol, în ziua dinaintea datei de încetare a efectelor sale, iau toate măsurile necesare pentru a permite fondului să își exercite funcțiile prevăzute de articolul 37 din prezentul protocol și, exclusiv în acest scop, obligațiile lor în temeiul prezentului protocol rămân valabile.

Articolul 37

Lichidarea fondului

(1)   În cazul în care prezentul protocol încetează a mai fi în vigoare, cu toate acestea, fondul:

(a)	își îndeplinește obligațiile cu privire la orice incident care are loc înainte ca protocolul să își înceteze efectele;

(b)	are dreptul să își exercite drepturile în materia recuperării contribuțiilor în măsura în care acestea sunt necesare pentru a-și putea îndeplini obligațiile prevăzute la litera (a), inclusiv cheltuielile pentru administrare pe care va trebui să le suporte în acest scop.

(2)   Adunarea ia toate măsurile necesare pentru a realiza lichidarea fondului, inclusiv distribuirea în mod echitabil a activelor rămase între acele persoane care au contribuit la fond.

(3)   În sensul prezentului articol, fondul rămâne persoană juridică.

Articolul 38

Depozitarul

(1)   Prezentul protocol, împreună cu toate modificările acceptate în temeiul articolului 33, se depune la secretarul general al organizației.

(2)   Secretarul general al organizației:

(a)

informează statele care au semnat sau au acceptat protocolul în legătură cu: (i) orice nouă semnare sau depunere a unui instrument, împreună cu data la care s-a efectuat; (ii) fiecare declarație și notificare făcute în temeiul articolului 30, inclusiv declarațiile și retragerile despre care se consideră că au fost făcute în conformitate cu respectivul articol; (iii) intrarea în vigoare a prezentului protocol; (iv) data până la care se solicită efectuarea denunțărilor prevăzute în articolul 31; (v) orice propunere de modificare a limitelor despăgubirii, făcută în conformitate cu articolul 33 alineatul (1); (vi) orice modificare adoptată în temeiul articolului 33 alineatul (4); (vii) orice modificare considerată a fi acceptată în conformitate cu articolul 33 alineatul (7), împreună cu data la care modificarea intră în vigoare potrivit alineatelor (8) și (9) din articolul în cauză; (viii) depunerea unui instrument de denunțare a prezentului protocol, împreună cu data depunerii și data de la care denunțarea intră în vigoare; (ix) orice denunțare considerată a fi făcută în conformitate cu articolul 34 alineatul (5); (x) orice comunicare solicitată conform oricărui articol din prezentul protocol;

(b)	transmite copii certificate pentru conformitate ale prezentului protocol tuturor statelor semnatare și tuturor statelor care aderă la prezentul protocol.

(3)   Imediat după intrarea în vigoare a prezentului protocol, textul este transmis de către secretarul general al organizației Secretariatului Organizației Națiunilor Unite, pentru înregistrare și publicare potrivit articolului 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 39

Limbi

Prezentul protocol este redactat într-un singur exemplar original, în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, aceste versiuni fiind în egală măsură autentice.

ADOPTAT LA LONDRA, la douăzeci și șapte noiembrie una mie nouă sute nouăzeci și doi.

DREPT CARE subsemnații, pe deplin autorizați, semnează prezentul protocol.

11/Volumul 34

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

180

---

32004D0246

---

L 078/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 2 martie 2004

de autorizare a statelor membre să semneze, să ratifice sau să adere, în interesul Comunității Europene, la Protocolul din 2003 la Convenția internațională din 1992 privind crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi și de autorizare a Austriei și Luxemburgului să adere, în interesul Comunității Europene, la instrumentele de referință

(2004/246/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c), coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf și cu articolul 300 alineatul (3) al doilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul conform al Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Protocolul la Convenția internațională din 1992 privind crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi (denumit în continuare „Protocolul privind Fondul suplimentar”) vizează furnizarea unei despăgubiri convenabile, prompte și eficace persoanelor care au suferit daune datorate scurgerilor de petrol de pe petroliere. Prin creșterea semnificativă a plafoanelor de despăgubiri prevăzute de regimul internațional în vigoare, Protocolul privind Fondul suplimentar acoperă una dintre cele mai importante lacune ale reglementărilor internaționale în domeniul răspunderii pentru poluarea cu hidrocarburi.

(2)

Articolele 7 și 8 din Protocolul privind Fondul suplimentar au incidență asupra dreptului comunitar în domeniile reglementate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (2).

(3)	Comunitatea are competență exclusivă în ceea ce privește articolele 7 și 8 din protocol, în măsura în care aceste articole afectează normele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Statele membre își mențin competențele în domeniile reglementate de protocol care nu afectează dreptul comunitar.

(4)	În conformitate cu prevederile Protocolului privind Fondul suplimentar, numai statele suverane pot fi părți la protocol; nu este, așadar, posibil pentru Comunitate să ratifice protocolul sau să adere la acesta și nici nu se prevede posibilitatea de a proceda astfel în viitorul apropiat.

(5)	Așadar este necesară autorizarea de către Consiliu, cu titlu excepțional, a statelor membre să semneze și să încheie Protocolul privind Fondul suplimentar în interesul Comunității, în condițiile stabilite în prezenta decizie.

(6)	Regatul Unit și Irlanda și-au asumat obligații în temeiul Regulamentului (CE) nr. 44/2001 și participă, prin urmare, la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.

(7)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii și nu are obligații în temeiul acesteia, nici nu face obiectul aplicării sale.

(8)

Numai părțile contractante la instrumentele de referință pot deveni părți contractante la Protocolul privind Fondul suplimentar. Austria și Luxemburg nu sunt, la ora actuală, părți la instrumentele de referință. În măsura în care instrumentele de referință conțin dispoziții care afectează Regulamentul (CE) nr. 44/2001, este necesară autorizarea Austriei și a Luxemburgului pentru a adera, de asemenea, la aceste instrumente.

(9)

Este important ca statele membre să semneze sau să ratifice protocolul, pe cât posibil, înainte de sfârșitul lunii iunie 2004, cu excepția Austriei și a Luxemburgului. Statele membre au opțiunea fie de a semna și apoi de a ratifica protocolul, fie de a-l semna fără rezerva ratificării, a acceptării sau a aprobării.

(10)

Situația Austriei și a Luxemburgului este diferită, deoarece acestea nu pot deveni părți contractante la Protocolul privind Fondul suplimentar decât după ce aderă la instrumentele de referință. Austria și Luxemburg ar trebui, prin urmare, să adere la instrumentele de referință și la Protocolul privind Fondul suplimentar, pe cât posibil, până la 31 decembrie 2005 (3),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Statele membre sunt autorizate, în interesul Comunității Europene, să semneze, să ratifice sau să adere la Protocolul din 2003 la Convenția internațională din 1992 pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi (denumit în continuare „Protocolul privind Fondul suplimentar”), sub rezerva condițiilor menționate în articolele de mai jos.

(2)   În afară de aceasta, Austria și Luxemburg sunt autorizate să adere la instrumentele de referință.

(3)   Textul Protocolului privind Fondul suplimentar se găsește la anexa I la prezenta decizie. Textul instrumentelor de referință se găsește la anexele II și III la prezenta decizie.

(4)   În sensul prezentei decizii, „instrumente de referință” înseamnă Protocolul din 1992 de modificare a Convenției internaționale din 1969 privind răspunderea civilă pentru daunele privicate de poluarea cu hidrocarburi și Protocolul din 1992 de modificare a Convenției internaționale din 1971 privind crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi.

(5)   În prezenta decizie, prin „stat membru” se înțelege orice stat membru, cu excepția Danemarcei.

Articolul 2

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a-și exprima simultan acordul de a fi obligate prin Protocolul privind Fondul suplimentar, în conformitate cu articolul 19 alineatul (2), într-un termen rezonabil și, dacă este posibil, înainte de 30 iunie 2004, cu excepția Austriei și a Luxemburgului, care își exprimă acordul de a fi obligate prin protocol în condițiile stabilite în alineatul (3) din prezentul articol.

(2)   Statele membre procedează la un schimb de informații cu Comisia, în cadrul Consiliului, înainte de 30 aprilie 2004, privind data la care consideră că procedurile lor interne vor fi finalizate.

(3)   Austria și Luxemburgul iau măsurile necesare pentru a-și exprima acordul de a fi obligate prin instrumentele de referință și prin Protocolul privind Fondul suplimentar, pe cât posibil înainte de 31 decembrie 2005.

Articolul 3

În cazul în care semnează, ratifică sau aderă la instrumentele menționate la articolul 1, statele membre informează în scris secretarul general al Organizației Maritime Internaționale că respectiva semnare, ratificare sau aderare a avut loc în conformitate cu prezenta decizie.

Articolul 4

Statele membre se asigură în cele mai scurte termene că Protocolul privind Fondul suplimentar și instrumentele de referință sunt modificate astfel încât să permită Comunității să devină parte contractantă.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

---

(1)  Aviz emis la 12 februarie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO L 12, 16.1.2001, p. 1.

(3)  A se vedea Declarația Comisiei.

---

ANEXA I

 

---

ANEXA II

 

---

ANEXA III

 

---

2.3.2004

RO

L 078/24

---

Protocolul din 2003 la Convenția internațională din 1992 privind crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi

STATELE CONTRACTANTE LA PREZENTUL PROTOCOL,

ȚINÂND SEAMA de Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi, 1992 (denumită în continuare Convenția din 1992 privind răspunderea),

ȚINÂND SEAMA DE Convenția internațională privind crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992 (denumită în continuare Convenția din 1992 privind fondul),

AFIRMÂND importanța menținerii viabilității răspunderii internaționale pentru poluarea cu hidrocarburi și a sistemului de indemnizații,

CONSTATÂND că maximul de despăgubiri acordate potrivit Convenției din 1992 privind fondul poate să fie insuficient pentru satisfacerea necesităților de indemnizație în anumite situații în unele dintre statele contractante ale convenției,

RECUNOSCÂND că unele state contractante ale Convenției din 1992 privind răspunderea și ale Convenției din 1992 privind fondul consideră că este necesar și urgent să se pună la dispoziție fonduri de indemnizație suplimentare prin înființarea unui program suplimentar la care statele să poată avea acces dacă doresc,

CONSIDERÂND că programul suplimentar ar trebui să încerce să se asigure că victimele daunelor provocate de poluarea cu hidrocarburi primesc despăgubiri complete pentru pierderi sau daune și ar trebui să reducă dificultățile cu care se confruntă victimele în cazurile în care suma indemnizațiilor disponibile potrivit Convenției din 1992 privind răspunderea și Convenției din 1992 privind fondul nu este suficientă pentru a acoperi în întregime cererile lor de despăgubire acceptate și, în consecință, Fondul internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi din 1992 decide provizoriu să achite doar o parte din orice cerere de despăgubiri acceptată,

AVÂND ÎN VEDERE că numai statele contractante la Convenția din 1992 privind fondul au acces la programul suplimentar,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

În sensul prezentului protocol:

1.	„Convenția din 1992 privind răspunderea” înseamnă Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi, 1992;

2.	„Convenția din 1992 privind crearea fondului” înseamnă Convenția internațională privind crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992;

3.	„Fondul 1992” înseamnă Fondul internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992, înființat potrivit Convenției din 1992 privind crearea fondului;

4.	„stat contractant” înseamnă un stat contractant la prezentul protocol, dacă nu se precizează altceva;

5.	în cazul în care se includ prin trimitere, în prezentul protocol, dispoziții ale Convenției din 1992 privind crearea fondului, „fond” în convenția menționată înseamnă „Fond suplimentar”, dacă nu se precizează altceva;

6.	„navă”, „persoană”, „proprietar”, „hidrocarburi”, „prejudiciilor cauzate de poluare”, „măsuri de salvgardare” și „incident” au același înțeles ca în articolul I din Convenția din 1992 privind răspunderea;

7.	„hidrocarburi care generează contribuție”, „unitate de cont”, „tonă”, „garant” și „instalație terminală” au același înțeles ca în articolul 1 din Convenția din 1992 privind crearea fondului, dacă nu se precizează altceva;

8.

„cerere de despăgubiri acceptată” înseamnă o cerere de despăgubire recunoscută de Fondul 1992 sau acceptată ca admisibilă prin decizia unei curți competente potrivit Fondului 1992 și care nu poate face obiectul unei căi obișnuite de atac și care ar fi fost compensată integral dacă nu s-ar fi aplicat respectivului incident limita stabilită la articolul 4 alineatul (4) din Convenția din 1992 privind crearea fondului;

9.	„adunarea” înseamnă Adunarea Fondului internațional suplimentar pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 2003, dacă nu se menționează altceva;

10.	„organizație” înseamnă Organizația Maritimă Internațională;

11.	„secretar general” înseamnă secretarul general al organizației.

Articolul 2

(1)   Se înființează un Fond internațional suplimentar pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, numit „Fondul internațional suplimentar pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 2003” (denumit în continuare „Fondul suplimentar”).

(2)   Fondul suplimentar este recunoscut în fiecare stat contractant ca persoană juridică ce poate, conform legislației statului în cauză, să își asume drepturi și obligații și să se constituie parte în orice acțiune declanșată în fața instanțelor statului respectiv. Fiecare stat contractant recunoaște ca reprezentant legal al Fondului suplimentar pe administratorului Fondului suplimentar.

Articolul 3

Prezentul protocol se aplică în exclusivitate:

(a)

prejudiciilor cauzate de poluare survenite: (i) pe teritoriul unui stat contractant, inclusiv în marea sa teritorială, și (ii) în zona economică exclusivă aparținând unui stat contractant, stabilită în conformitate cu legislația internațională, sau, dacă statul contractant nu și-a stabilit o astfel de zonă, în zona de dincolo de marea sa teritorială și adiacentă acesteia, stabilită de statul în cauză în conformitate cu legislația internațională și care se întinde pe maximum 200 de mile marine de la liniile de bază de la care este măsurată lățimea mării teritoriale;

(b)	măsurilor de salvgardare, oriunde sunt acestea aplicate, pentru a preveni sau a reduce prejudiciile.

DESPĂGUBIRE SUPLIMENTARĂ

Articolul 4

(1)   Fondul suplimentar acordă indemnizații oricărei persoane care a suferit prejudicii cauzate de poluare dacă acea persoană nu a reușit să obțină despăgubiri complete și adecvate pentru cererea de despăgubiri acceptată, în temeiul prevederilor Convenției din 1992 privind crearea fondului, deoarece valoarea daunelor totale depășește sau riscă să depășească limita responsabilității proprietarului pentru un incident determinat, prevăzută la articolul 4 alineatul (4) din Convenția din 1992 privind crearea fondului.

(2)

(a) Valoarea totală a indemnizațiilor ce pot fi acordate pentru un incident determinat de către Fondul suplimentar în temeiul prezentului articol este limitată, astfel încât valoarea totală a despăgubirii acordate de Fondul suplimentar împreună cu valoarea indemnizațiilor efectiv plătite în temeiul Convenției din 1992 privind răspunderea și al Convenției din 1992 privind crearea fondului pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluare în sensul aplicării prezentului protocol să nu depășească 750 milioane unități de cont. (b) Suma de 750 milioane unități de cont menționată în alineatul (2) litera (a) se convertește în moneda națională pe baza valorii respectivei monede în raport cu dreptul special de tragere valabil la data stabilită de Adunarea Fondului 1992 pentru conversia sumei maxime plătibile în conformitate cu Convenția din 1992 privind răspunderea și cu Convenția din 1992 privind crearea fondului.

(3)   În cazurile în care suma cererilor de despăgubiri acceptate din Fondul suplimentar depășește suma totală de indemnizație plătibilă conform alineatului (2), suma disponibilă în temeiul prezentului protocol se distribuie în așa fel încât proporția între o cerere de despăgubiri acceptată și valoarea despăgubirilor recuperate de fapt de către reclamant conform prezentului protocol să fie egală pentru toți reclamanții.

(4)   Fondul suplimentar acordă indemnizații pentru cererile de despăgubiri acceptate, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (8) și numai pentru astfel de cereri de despăgubiri.

Articolul 5

Fondul suplimentar acordă indemnizații în cazurile în care Adunarea Fondului 1992 consideră că întreaga sumă de despăgubiri acceptate depășește – sau există riscul ca ea să depășească – totalul indemnibzațiilor disponibile in conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Convenția din 1992 privind crearea fondului și, ca urmare, Adunarea Fondului 1992 decide, cu titlu provizoriu sau definitiv, că plățile se vor face doar pentru o parte a cererii de despăgubiri. Adunarea Fondului suplimentar decide dacă și în ce măsură partea din cererile de despăgubiri acceptate, neplătită în baza Convenției de răspundere din 1992 și a Convenției din 1992 privind crearea fondului se plătește din Fondul suplimentar.

Articolul 6

(1)   Sub rezerva aplicării dispozițiilor articolului 15 alineatele (2) și (3), drepturile la indemnizații din Fondul suplimentar se anulează doar dacă sunt anulate și cele la indemnizațiile din Fondul 1992 în conformitate cu articolul 6 din Convenția din 1992 privind crearea fondului.

(2)   O cerere de despăgubire din Fondul 1992 se consideră ca fiind făcută de același reclamant și pentru Fondul suplimentar.

Articolul 7

(1)   Prevederile articolului 7 alineatele (1), (2), (4), (5) și (6) din Convenția din 1992 privind crearea fondului se aplică acțiunilor de despăgubire din Fondul suplimentar în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din prezentul protocol.

(2)   Dacă s-a înaintat unei instanțe competente o cerere de despăgubiri pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluare ,potrivit articolului IX din Convenția din 1992 privind răspunderea împotriva proprietarului unei nave sau a garantului acestuia, instanța sesizată are competență jurisdicțională exclusivă asupra oricăror altor solicitări de despăgubiri privind aceleași prejudicii ce implică Fondul suplimentar în conformitate cu prevederile articolului 4 din prezentul protocol. Cu toate acestea, în cazul în care o acțiune în despăgubire pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluare a fost înaintată în temeiul Convenției de răspundere din 1992 unei instanțe dintr-un stat contractant al Convenției de răspundere din 1992, dar nu și la prezentul protocol, orice acțiune ce implică Fondul suplimentar prevăzută la articolul 4 din prezentul protocol, la alegerea reclamantului, se înaintează fie unei instanțe competente din statul în care Fondul suplimentar are sediul principal, fie unei instanțe din orice stat contractant al prezentului protocol, competentă în temeiul articolului IX din Convenția din 1992 privind răspunderea.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (1), dacă se înaintează o cerere de despăgubire pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluare din Fondul 1992 unei instanțe dintr-un stat contractant la Convenția din 1992 privind crearea fondului, dar nu și al prezentului protocol, orice acțiuni conexe ce implică Fondul suplimentar se înaintează, la alegerea reclamantului, fie unei instanțe competente din statul în care Fondul suplimentar are sediul principal, fie unei instanțe din orice stat contractant competent potrivit alineatului (1).

Articolul 8

(1)   Sub rezerva deciziilor referitoare la distribuție menționate în articolul 4 alineatul (3) din prezentul protocol, orice hotărâre dată împotriva Fondului suplimentar de o instanță competentă în temeiul articolului 7 din protocol și care în statul de origine a devenit executorie și nu mai poate face obiectul unei căi ordinare de atac, este recunoscută ca executorie în orice stat contractant în aceleași condiții ca cele prevăzute în articolul X din Convenția din 1992 privind răspunderea.

(2)   Un stat contractant poate aplica și alte norme de recunoaștere și executare a hotărârilor, cu condiția ca efectul lor să fie acela de a se asigura că hotărârile sunt recunoscute și executate cel puțin în aceeași măsură în temeiul alineatului (1).

Articolul 9

(1)   Fondul suplimentar dobândește prin subrogare, cu privire la orice sumă pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluare, plătite de către el în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din prezentul protocol, toate drepturile care, în temeiul Convenției din 1992 privind răspunderea, ar reveni persoanei astfel despăgubite și pe care le-ar putea folosi împotriva proprietarului sau a garantului acestuia.

(2)   Fondul suplimentar dobândește prin subrogare drepturile care, în temeiul Convenției din 1992 privind crearea fondului, ar reveni persoanei despăgubite de el și pe care le-ar putea folosi împotriva Fondului 1992.

(3)   Nici o dispoziție din prezentul protocol nu aduce atingere dreptului de recurs sau subrogare a fondului față de alte persoane decât cele menționate în alineatele anterioare. În orice caz, dreptul Fondului suplimentar la subrogare față de astfel de persoane nu este mai puțin favorabil decât acela al asigurătorului persoanei căreia i s-a plătit o despăgubire.

(4)   Fără a aduce atingere altor eventuale drepturi de subrogare sau de recurs față de Fondul suplimentar, un stat contractant sau un organism al acestui stat care a plătit despăgubiri pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluare în conformitate cu prevederile legislației naționale dobândește prin subrogare drepturile pe care persoana compensată le-ar fi avut conform prezentului protocol.

CONTRIBUȚII

Articolul 10

(1)   Contribuțiile anuale la Fondul suplimentar se plătesc, în ceea ce privește fiecare stat contractant, de orice persoană care, în anul calendaristic menționat la articolul 11 alineatul (2) litera (a) sau (b), a primit în total cantități ce depășesc 150 000 tone:

(a)	de hidrocarburi care generează contribuție, transportate pe mare până la destinație în porturi sau instalații terminale pe teritoriul acelui stat contractant, și

(b)

de hidrocarburi care generează contribuție, transportate pe mare și descărcate într-un port sau instalație terminală ale unui stat necontractant, în orice instalație de pe teritoriul unui stat contractant, cu condiția ca respectivele hidrocarburi care generează contribuție să fie luate în considerare în temeiul prezentului alineat doar la intrarea sa în statul contractant, după ce au fost descărcate în respectivul stat necontractant.

(2)   Prevederile articolului 10 alineatul (2) din Convenția din 1992 privind crearea fondului se aplică cu privire la obligația de a achita contribuții la Fondul suplimentar.

Articolul 11

(1)   În vederea evaluării sumei contribuțiilor anuale datorate și luând în considerare necesitatea menținerii unui nivel suficient al fondurilor lichide, Adunarea face o estimare pentru fiecare an calendaristic sub forma unui buget de:

(i)

cheltuieli (a) costuri și cheltuieli de administrare a Fondului suplimentar pentru anul în cauză, precum și de acoperire a oricărui deficit provenit din operațiunile anilor precedenți; (b) plăți pe care Fondul suplimentar trebuie să le facă în anul în cauză pentru acoperirea indemnizațiilor datorate de Fondul suplimentar potrivit articolului 4, inclusiv plăți ale împrumuturilor contractate anterior de către Fondul suplimentar pentru a se putea achita de obligații;

(ii)	venituri (a) surplus de fonduri din operațiunile anilor precedenți, inclusiv din dobânzile ce ar putea fi percepute; (b) contribuții anuale, dacă sunt necesare pentru echilibrarea bugetului; (c) orice alte venituri.

(2)   Adunarea decide suma totală a contribuțiilor ce urmează a fi percepute. Pe baza acestei decizii, administratorul Fondului suplimentar calculează cantitatea contribuției anuale pentru fiecare persoană menționată la articolul 10, în fiecare stat contractant:

(a)

în măsura în care respectiva contribuție este destinată efectuării plăților menționate la alineatul (1) punctul (i) litera (a), pe baza unei sume fixe pentru fiecare tonă de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții, primită de persoana respectivă în anul calendaristic precedent, în statul în cauză, și

(b)

dacă acea contribuție este destinată efectuării plăților menționate la alineatul (1) punctul (i) litera (b), pe baza unei sume fixe pentru fiecare tonă de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții, primită de persoana respectivă în anul calendaristic anterior celui în care s-a produs incidentul în cauză, cu condiția ca statul să fie un stat contractant al prezentului protocol la data la care a survenit incidentul.

(3)   Sumele prezentate la alineatul (2) se calculează prin împărțirea valorii totale a contribuțiilor ce urmează a fi plătite la cantitatea totală de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții, primite în toate statele contractante în anul în cauză.

(4)   Contribuția anuală se plătește la data stabilită în regulamentul intern al Fondului suplimentar. Adunarea poate decide asupra unei alte date de plată.

(5)   Adunarea poate decide, în condiții care trebuie stabilite în regulamentul financiar al Fondului suplimentar, să facă transferuri între fondurile primite în conformitate cu alineatul (2) litera (a) și fondurile primite în conformitate cu alineatul (2) litera (b).

Articolul 12

(1)   Prevederile articolului 13 din Convenția din 1992 privind crearea fondului se aplică contribuțiilor la Fondul suplimentar.

(2)   Un stat contractant poate să își asume obligația de a plăti contribuții către Fondul suplimentar potrivit procedurii stabilite la articolul 14 din Convenția din 1992 privind crearea fondului.

Articolul 13

(1)   Statele contractante comunică administratorului Fondului suplimentar informații privitoare la cantitățile de hidrocarburi primite, în conformitate cu articolul 15 din Convenția din 1992 privind crearea fondului, cu condiția ca informațiile transmise administratorului Fondului 1992 în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Convenția din 1992 privind crearea fondului să fie considerate ca fiind făcute și în temeiul prezentului protocol.

(2)   În cazul în care un stat contractant nu își îndeplinește obligația de a înainta comunicările menționate în alineatul (1), iar acest lucru conduce la pierderi financiare pentru Fondul suplimentar, statul contractant în cauză este responsabil pentru despăgubirea Fondului suplimentar pentru sumele pierdute. Adunarea, la recomandarea administratorului Fondului suplimentar, decide dacă astfel de despăgubiri se plătesc de către statul contractant în cauză.

Articolul 14

(1)   Fără a aduce atingere articolului 10, în sensul prezentului protocol se consideră că fiecare stat contractant primește un minim de 1 milion de tone de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții.

(2)   În cazul în care cantitatea totală de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții primită într-un stat contractant este mai mică de 1 milion de tone, statul contractant își asumă obligația ce ar reveni în temeiul prezentului protocol oricărei persoane care ar trebui să contribuie la Fondul suplimentar pentru hidrocarburile primite pe teritoriul statului în cauză, atât timp cât nu există o persoană care să răspundă pentru cantitatea totală de hidrocarburi primită.

Articolul 15

(1)   Dacă în statul contractant nu există o persoană care să întrunească condițiile din articolul 10, statul în cauză aduce acest lucru, în sensul prezentului protocol, la cunoștința administratorului Fondului suplimentar.

(2)   Fondul suplimentar nu plătește nici o indemnizație pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluare intervenite pe teritoriul, în apele teritoriale sau zona economică exclusivă sau zona delimitată potrivit articolului 3 litera (a) punctul (ii) din prezentul protocol, ale unui stat contractant, în ceea ce privește un incident anume sau pentru măsuri de salvgardare, oriunde sunt acestea luate, pentru a preveni sau a reduce la minimum astfel de prejudicii, până când statul contractant în cauză nu îndeplinește obligațiile de transmitere a informațiilor prevăzute la articolul 13 alineatul (1) și la alineatul (1) din prezentul articol către administratorul Fondului suplimentar pentru toți anii anteriori respectivului incident. Adunarea stabilește, în regulamentul intern, circumstanțele în care se consideră că un stat contractant nu și-a îndeplinit aceste obligații.

(3)   În cazul în care s-a refuzat temporar o indemnizație în conformitate cu alineatul (2), această despăgubire se refuză permanent pentru incidentul în cauză dacă obligațiile de transmitere a informațiilor prevăzute la articolul 13 alineatul (1) și la alineatul (1) din prezentul articol către administratorul Fondului suplimentar nu au fost îndeplinite într-o perioadă de un an după ce administratorul Fondului suplimentar a notificat statului contractant neîndeplinirea respectivelor obligații.

(4)   Orice contribuție datorată Fondului suplimentar se deduce din indemnizațiile plătite debitorului sau agenților debitorului.

ORGANIZARE ȘI ADMINISTRARE

Articolul 16

(1)   Fondul suplimentar dispune de o adunare și un secretariat conduse de un administrator.

(2)   Articolele 17-20 și 28-33 din Convenția din 1992 privind crearea fondului se aplică adunării, secretariatului și administratorului Fondului suplimentar.

(3)   Articolul 34 din Convenția din 1992 privind crearea fondului se aplică Fondului suplimentar.

Articolul 17

(1)   Secretariatul Fondului 1992 și administratorul care îl conduce pot exercita de asemenea și atribuțiile de secretariat și director al Fondului suplimentar.

(2)   Dacă, în conformitate cu alineatul (1), secretariatul și administratorul Fondului 1992 exercită de asemenea și atribuțiile de secretariat și administrator al Fondului suplimentar, Fondul suplimentar este reprezentat, în cazuri de conflict de interese între Fondul 1992 și Fondul suplimentar, de către președintele adunării.

(3)   În exercitarea atribuțiilor ce le revin în temeiul prezentului protocol și al Convenției din 1992 privind crearea fondului, administratorul Fondului suplimentar, precum și personalul și experții numiți de acesta nu se consideră că ar încălca dispozițiile articolului 30 din Convenția din 1992 privind crearea fondului aplicate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din prezentul protocol, atât timp cât își îndeplinesc sarcinile în conformitate cu prezentul articol.

(4)   Adunarea face eforturi să nu ia decizii incompatibile cu deciziile luate de adunarea Fondului 1992. Dacă apar diferențe de opinie cu privire la probleme administrative de interes comun, adunarea încearcă să ajungă la un consens cu adunarea Fondului 1992, în spiritul cooperării și având în vedere obiectivele comune ale ambelor organizații.

(5)   Fondul suplimentar rambursează Fondului 1992 toate costurile și cheltuielile aferente serviciilor administrative prestate de Fondul 1992 în numele Fondului suplimentar.

DISPOZIȚII TRANZITORII

Articolul 18

(1)   Sub rezerva alineatului (4), suma totală a contribuțiilor anuale plătibile pentru hidrocarburile care fac obiectul plății unei contribuții primite într-un singur stat contractant într-un an calendaristic nu depășește 20 % din suma totală a contribuțiilor anuale plătibile potrivit prezentului protocol pentru anul calendaristic în cauză.

(2)   În cazul în care, ca urmare a aplicării prevederilor din articolul 11 alineatele (2) și (3), valoarea totală a contribuțiilor plătibile de către contribuabili într-un anumit stat membru și pentru un anumit an calendaristic depășește 20 % din totalul contribuțiilor anuale, contribuțiile plătibile de către contribuabili în statul respectiv se reduc proporțional, astfel încât contribuția lor totală să fie egală cu 20 % din totalul contribuțiilor anuale la Fondul suplimentar pe anul în cauză.

(3)   În cazul în care contribuțiile persoanelor dintr-un anumit stat contractant se reduc în temeiul alineatului (2), contribuțiile plătibile în toate celelalte state contractante cresc proporțional, astfel încât să se asigure că totalul contribuțiilor anuale plătibile de către toate persoanele care trebuie să contribuie la Fondul suplimentar pentru anul calendaristic în cauză va ajunge la valoarea totală a contribuțiilor stabilită de adunare.

(4)   Dispozițiile alineatelor (1) și (3) rămân în vigoare până când cantitatea totală de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții primită în toate statele contractante pe parcursul unui an calendaristic, inclusiv cantitățile menționate la articolul 14 alineatul (1), ajunge la un miliard de tone sau până se scurge o perioadă de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol, luându-se în calcul condiția care este îndeplinită prima.

CLAUZE FINALE

Articolul 19

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

(1)   Prezentul protocol este deschis semnării la Londra de la 31 iulie 2003 până la 30 iulie 2004.

(2)   Statele își pot exprima acordul de a se obliga prin prezentul protocol prin:

(a)	semnarea fără rezerve în ceea ce privește ratificarea, acceptarea sau aprobarea sau

(b)	semnarea cu condiția ratificării, a acceptării sau a aprobării, urmate de ratificare, acceptare sau aprobare sau

(c)

aderare.

(3)   Numai statele contractante ale Convenției din 1992 privind crearea fondului pot deveni state contractante ale prezentului protocol.

(4)   Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se realizează prin depunerea unui instrument formal în acest sens la secretarul general.

Articolul 20

Informații despre hidrocarburile care fac obiectul plății unei contribuții

Înainte ca prezentul protocol să intre în vigoare pentru un stat, statul respectiv, la semnarea prezentului protocol în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) litera (a) sau la depunerea instrumentului menționat la articolul 19 alineatul (4) din prezentul protocol și, apoi, anual, la o dată stabilită de secretarul general, comunică secretarului general numele și adresa oricărei persoane care trebuie să contribuie la Fondul suplimentar pentru statul în cauză în conformitate cu articolul 10, precum și datele referitoare la cantitățile de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții primite de respectivele persoane pe teritoriul statului în cauză în anul calendaristic anterior.

Articolul 21

Intrarea în vigoare

(1)   Prezentul protocol intră în vigoare la trei luni de la data la care s-au îndeplinit următoarele cerințe:

(a)	protocolul a fost semnat de cel puțin opt state fără rezerve în ceea ce privește ratificarea, acceptarea sau aprobarea sau acestea au depus instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la secretarul general și

(b)

secretarul general a primit informațiile de la administratorul Fondului 1992 privitoare la faptul că persoanele care trebuie să contribuie potrivit dispozițiilor articolului 10 au primit în anul calendaristic anterior o cantitate totală de cel puțin 450 milioane tone de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții, ceea ce include și cantitățile menționate la articolul 14 alineatul (1).

(2)   Pentru fiecare stat care semnează protocolul fără rezerve în ceea ce privește ratificarea, acceptarea sau aprobarea sau care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezentul protocol, după ce condițiile de intrare în vigoare stabilite la alineatul (1) au fost îndeplinite, protocolul intră în vigoare la trei luni de la data depunerii, de către statul în cauză, a instrumentului adecvat.

(3)   Fără a duce atingere alineatelor (1) și (2), prezentul protocol nu intră în vigoare într-un stat înainte de intrarea în vigoare în statul respectiv a Convenției din 1992 privind crearea fondului.

Articolul 22

Prima sesiune a adunării

Secretarul general convoacă prima sesiune a adunării. Această sesiune are loc cât mai curând posibil după intrarea în vigoare a prezentului protocol, dar nu mai târziu de 30 de zile de la această dată.

Articolul 23

Revizuire și modificare

(1)   Organizația poate convoca organizarea unei conferințe în scopul revizuirii sau al modificării prezentului protocol.

(2)   Organizația poate convoca organizarea conferinței statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificării prezentului protocol, la cererea a cel puțin o treime din totalul statelor contractante.

Articolul 24

Modificarea limitei de indemnizație

(1)   La cererea a cel puțin un sfert din statele contractante, orice propunere de modificare a limitei de despăgubire stabilite la articolul 4 alineatul (2) litera (a) este înaintată de către secretarul general tuturor membrilor organizației și tuturor statelor contractante.

(2)   Orice modificare propusă și înaintată membrilor și statelor potrivit prevederilor de mai sus este supusă spre analiză comitetului juridic al organizației la cel puțin șase luni de la înaintarea sa.

(3)   Toate statele contractante la prezentul protocol, membre sau nu ale organizației, au dreptul să participe la dezbaterile comitetului juridic referitoare la analiza și adoptarea modificărilor.

(4)   Modificările sunt adoptate cu o majoritate de două treimi dintre statele contractante prezente și care votează în comitetul juridic extins potrivit alineatului (3), cu condiția ca cel puțin jumătate din statele membre să fie prezente la momentul votului.

(5)   Atunci când se pronunță asupra unei propuneri de modificare a limitei, Comitetul juridic ia în considerare experiența dobândită în materie de incidente și mai ales valoarea daunelor rezultate în urma acestora, precum și fluctuațiile valorilor monedelor.

(6)

(a) Modificările limitei în temeiul prezentului articol nu se pot examina înainte de intrarea în vigoare a prezentului protocol și nici mai devreme de trei ani de la data intrării în vigoare a unei modificări anterioare aduse în temeiul prezentului articol. (b) Limita nu poate fi mărită astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare limitei stabilite în prezentul protocol, mărită cu 6 % pe an și calculată pe o bază compusă, de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare și până la data la care intră în vigoare decizia comitetului juridic. (c) Limita nu poate fi mărită astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare triplului limitei stabilite în prezentul protocol.

(7)   Organizația notifică tuturor statelor contractante orice modificare adoptată potrivit alineatului (4). Modificarea se consideră a fi acceptată la sfârșitul unei perioade de 12 luni de la data notificării sale, cu condiția ca în această perioadă cel puțin un sfert din statele care erau state contractante la data adoptării modificării de către comitetul juridic să nu fi comunicat organizației faptul că ele nu o acceptă, caz în care modificarea este respinsă și nu produce efecte.

(8)   O modificare considerată acceptată în conformitate cu alineatul (7) intră în vigoare la 12 luni de la data acceptării sale.

(9)   Modificarea este obligatorie pentru toate statele contractante, dacă acestea nu denunță prezentul protocol în conformitate cu articolul 26 alineatele (1) și (2), cu cel puțin șase luni înainte ca modificarea să intre în vigoare. O astfel de denunțare produce efecte din momentul în care intră în vigoare modificarea.

(10)   Dacă o modificare a fost adoptată de comitetul juridic, dar nu s-a încheiat perioada de 12 luni rezervată pentru acceptarea sa, modificarea este obligatorie și pentru un stat care devine stat contractant în perioada respectivă, cu condiția ca modificarea să intre în vigoare. Orice modificare acceptată în conformitate cu alineatul (7) este obligatorie și pentru un stat care devine stat contractant după perioada respectivă. În cazurile menționate în prezentul alineat, o modificare devine obligatorie pentru un stat în momentul în care ea intră în vigoare sau la data la care prezentul protocol intră în vigoare pentru statul respectiv dacă aceasta survine mai târziu.

Articolul 25

Protocoale la Convenția din 1992 privind crearea fondului

(1)   Dacă limitele stabilite în Convenția din 1992 privind crearea fondului au fost mărite de un protocol la respectiva convenție, limita stabilită la articolul 4 alineatul (2) litera (a) poate fi mărită cu o valoare identică prin procedura stabilită la articolul 24. În astfel de cazuri nu se aplică dispozițiile articolului 24 alineatul (6).

(2)   Dacă s-a aplicat procedura menționată în alineatul (1), orice modificări ulterioare ale limitei stabilite la articolul 4 alineatul (2), prin aplicarea procedurii din articolul 24, în sensul articolului 24 alineatul (6) literele (b) și (c), se calculează pe baza noii limite mărite în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 26

Denunțare

(1)   Prezentul protocol poate fi denunțat de oricare dintre statele contractante la orice dată după intrarea sa în vigoare pentru statul contractant în cauză.

(2)   Denunțarea se realizează prin depunerea unui instrument la secretarul general.

(3)   Denunțarea produce efecte la 12 luni de la data depunerii instrumentului de denunțare la secretarul general sau la expirarea oricărei alte perioade mai lungi menționate în instrumentul de denunțare.

(4)   Denunțarea Convenției din 1992 privind crearea fondului se consideră a fi de asemenea o denunțare a prezentului protocol. Respectiva denunțare produce efecte la data la care produce efecte denunțarea Protocolului din 1992 de modificare a Convenției din 1971 privind crearea fondului, în conformitate cu articolul 34 din protocolul în cauză.

(5)   Fără a aduce atingere denunțării prezentului protocol de către un stat contractant în conformitate cu prezentul articol, orice dispoziții din prezentul protocol referitoare la obligația de a contribui la Fondul suplimentar pentru un incident survenit în condițiile menționate la articolul 11 alineatul (2) litera (b) înainte ca denunțarea să intre în vigoare continuă să se aplice.

Articolul 27

Sesiunile extraordinare ale adunării

(1)   Orice stat contractant, în termen de nouăzeci de zile de la depunerea unui instrument de denunțare în urma căruia nivelul contribuțiilor celorlalte state contractante crește semnificativ, poate cere administratorului Fondului suplimentar să convoace o sesiune extraordinară a adunării. Administratorul Fondului suplimentar convoacă adunarea nu mai târziu de șaizeci de zile de la primirea cererii.

(2)   Administratorul Fondului suplimentar poate lua inițiativa convocării unei sesiuni extraordinare a adunării în termen de șaizeci de zile de la depunerea unui instrument de denunțare, dacă administratorul Fondului suplimentar consideră că denunțarea va conduce la o creștere semnificativă a nivelului contribuțiilor pentru celelalte state contractante.

(3)   Dacă adunarea întrunită în sesiune extraordinară convocată conform alineatului (1) sau (2) decide că o denunțare va conduce la creșterea semnificativă a nivelului contribuțiilor pentru celelalte state contractante, oricare dintre aceste state poate, în termen de o sută douăzeci de zile înainte de intrarea în vigoare a denunțării în cauză, să denunțe prezentul protocol. Această denunțare intră în vigoare la aceeași dată.

Articolul 28

Încetarea efectelor protocolului

(1)   Prezentul protocol încetează a mai produce efecte la data la care numărul statelor contractante scade sub șapte sau când cantitatea totală de hidrocarburi care fac obiectul plății unei contribuții primită în celelalte state contractante, inclusiv cantitățile menționate în articolul 14 alineatul (1), scade sub 350 milioane de tone, luându-se în calcul condiția care este îndeplinită prima.

(2)   Statele pentru care protocolul este obligatoriu, în ziua precedentă încetării efectelor acestuia, iau toate măsurile necesare pentru a permite Fondului suplimentar să își exercite funcțiile menționate la articolul 29 și pentru ele protocolul rămâne obligatoriu doar în acest sens.

Articolul 29

Lichidarea Fondului suplimentar

(1)   Dacă prezentul protocol încetează a mai produce efecte, Fondul suplimentar:

(a)	își respectă obligațiile cu privire la incidentele ce au avut loc înaintea datei încetării efectelor protocolului;

(b)	poate să își exercite drepturile asupra recuperării contribuțiilor în măsura în care aceste contribuții sunt necesare pentru îndeplinirea obligațiilor din alineatul (1) litera (a), inclusiv pentru cheltuielile de administrare pe care trebuie sa le suporte în acest scop.

(2)   Adunarea ia măsurile necesare pentru lichidarea Fondului suplimentar, inclusiv distribuirea în mod echitabil între persoanele care au contribuit la Fondul suplimenatr a bunurilor și a sumelor care formează activele rămase.

(3)   În sensul prezentului articol Fondul suplimentar rămâne persoană juridică.

Articolul 30

Depozitarul

(1)   Prezentul protocol, împreună cu toate modificările acceptate în conformitate cu articolul 24, se depun la secretarul general.

(2)   Secretarul general:

(a)

informează statele care au semnat sau au aderat la prezentul protocol în legătură cu: (i) orice nouă semnare sau depunere a unui nou instrument, împreună cu data la care s-au făcut; (ii) intrarea în vigoare a prezentului protocol; (iii) orice propunere de modificare a limitei despăgubirii făcută în conformitate cu articolul 24 alineatul (1); (iv) orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 24 alineatul (4); (v) orice modificare considerată acceptată în conformitate cu articolul 24 alineatul (7), împreună cu data la care modificarea intră în vigoare potrivit alineatelor (8) și (9) din articolul în cauză; (vi) depunerea unui instrument de denunțare a prezentului protocol împreună cu data depunerii și data de la care intră în vigoare; (vii) orice comunicare prevăzută de oricare dintre articolele din prezentul protocol;

(b)	transmite copii certificate pentru conformitate ale prezentului protocol tuturor statelor semnatare și tuturor statelor care aderă la prezentul protocol.

(3)   Imediat după intrarea în vigoare a prezentului protocol, textul este transmis de către secretarul general Secretariatului Organizației Națiunilor Unite spre înregistrare și publicare cîn temeiul articolului 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 31

Limbi

Prezentul protocol este redactat într-un singur exemplar original în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, fiecare dintre aceste versiuni fiind deopotrivă autentică.

ÎNCHEIAT la Londra, șaisprezece mai două mii trei.

DREPT CARE subsemnații, de deplin autorizați de guvernele lor în acest scop, au semnat prezentul protocol.

2.3.2004

RO

L 078/32

---

Protocolul din 1992 de modificare a Convenției internaționale din 1969 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi

STATELE CONTRACTANTE LA PREZENTUL PROTOCOL,

ȚINÂND SEAMA DE Convenția internațională din 1969 privind răspunderea civilă pentru daune provocate de poluarea cu hidrocarburi, precum și de protocolul din 1984 la aceasta,

DUPĂ CE AU LUAT LA CUNOȘTINȚĂ că protocolul din 1984 la convenția în cauză, ce prevede o sferă de aplicare mai largă a acesteia și indemnizații mărite, nu a intrat încă în vigoare,

AFIRMÂND importanța menținerii viabilității răspunderii sistemului internațional de răspundere și a indemnizației în cazurile de poluare cu hidrocarburi,

CONȘTIENTE DE nevoia de a asigura intrarea în vigoare a protocolului din 1984 cât mai curând posibil,

RECUNOSCÂND CĂ sunt necesare dispoziții speciale pentru introducerea modificărilor corespunzătoare în Convenția internațională privind crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi din 1971,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Convenția pe care prevederile din prezentul protocol o modifică este Convenția internațională din 1969 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi, denumită în continuare „Convenția din 1969 privind răspunderea”. Pentru statele părți la protocolul din 1976 la Convenția din 1969 privind răspunderea, se consideră că această expresie desemnează Convenția din 1969 privind răspunderea, astfel cum a fost modificată prin protocolul în cauză.

Articolul 2

Articolul 1 Convenția din 1969 privind răspunderea se modifică după cum urmează:

1.

Alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   «Navă» înseamnă orice vas maritim sau ambarcațiune maritimă de orice tip construită sau adaptată pentru a transporta hidrocarburi în vrac ca încărcătură, cu condiția ca o navă capabilă să transporte hidrocarburi și alte încărcături să fie considerată navă doar atunci când efectiv transportă hidrocarburi în vrac ca încărcătură și în timpul călătoriei următoare unui astfel de transport, dacă nu se dovedește că aceasta nu mai are la bord reziduuri din hidrocarburile în vrac pe care le-a transportat.”

2.	Alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5)   «Hidrocarburi» înseamnă orice hidrocarbură minerală persistentă cum ar fi țițeiul, păcura, combustibilul diesel greu și uleiul de ungere, transportate fie la bordul unei nave ca încărcătură, fie în rezervoarele unei astfel de nave.”

3.

Alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text: „(6)   «Daune provocate de poluare» înseamnă: (a) prejudicii sau daune în afara navei datorate contaminării rezultate în urma scăpărilor sau scurgerilor de hidrocarburi din navă, oriunde apar aceste scăpări sau scurgeri, cu condiția ca despăgubirile pentru daunele produse mediului altele decât profitul nerealizat datorită acestei contaminări să fie limitate la costul măsurilor rezonabile de remediere luate sau care urmează să fie luate; (b) costul măsurilor de salvgardare și a altor pierderi sau daune cauzate de aceste măsuri.”

4.	Alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text: „(8)   «Incident» înseamnă orice fapt sau serie de fapte de aceeași origine care produc daune prin poluare sau constituie un pericol grav și iminent de poluare.”

5.	Alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text: „(9)   «Organizație» înseamnă Organizația Maritimă Internațională.”

6.

După alineatul (9) se introduce un nou alineat, cu următorul text: „(10)   «Convenția din 1969 privind răspunderea» înseamnă Convenția internațională din 1969 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi. Pentru statele părți la protocolul din 1976 la respectiva convenție, se consideră că această expresie desemnează Convenția din 1969 privind răspunderea, astfel cum a fost modificată prin protocolul în cauză.”

Articolul 3

Articolul II din Convenția din 1969 privind răspunderea se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 4

Articolul III din Convenția privind răspunderea din 1969 se modifică după cum urmează:

1.

Alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Cu excepția dispozițiilor din alineatele (2) și (3) din prezentul articol, proprietarul unei nave la data la care s-a produs incidentul sau, dacă este vorba de o serie de fapte, la data primului fapt este responsabil pentru toate prejudiciile cauzate de poluare provocate de navă ca urmare a incidentului.”

2.

Alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4)   Nu se poate formula nici o cerere de despăgubire pentru prejudiciile cauzate de poluare împotriva proprietarului decât în temeiul prezentei convenții. Sub rezerva alineatului (5) din prezentul articol, nu se poate formula nici o cerere de despăgubire pentru prejudiciile cauzate de poluare, întemeiată sau nu pe prezenta convenție, împotriva: (a) prepușilor sau mandatarilor proprietarului sau a membrilor echipajului; (b) pilotului sau altei persoane care prestează servicii pentru navă fără să fie membru al echipajului; (c) unui navlositor (oricum este acesta descris, inclusiv împotriva unui navlositor de navă nudă), administratorului sau operatorului navei; (d) unei persoane care desfășoară operațiuni de salvgardare cu acordul proprietarului sau la instrucțiunile unei autorități publice competente; (e) unei persoane care ia măsuri de salvgardare; (f) tuturor prepușilor sau mandatarilor persoanelor menționate la literele (c), (d) și (e); cu excepția cazurilor în care dauna a rezultat în urma acțiunilor sau omisiunilor lor personale săvârșite cu intenția de a provoca o astfel de daună sau săvârșite în mod nepăsător și conștient că o astfel de daună s-ar putea produce.”

Articolul 5

Articolul IV din Convenția din 1969 privind răspunderea se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 6

Articolul V din Convenția din 1969 privind răspunderea se modifică după cum urmează:

1.

Alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Proprietarul unei nave are dreptul de a-și limita răspunderea, în temeiul prezentei convenții și pentru un anumit incident, la o sumă totală calculată după cum urmează: (a) 3 milioane unități de cont pentru o navă al cărei tonaj nu depășește 5 000 unități; (b) pentru o navă cu tonaj mai mare decât acesta, pentru fiecare unitate de tonaj în plus, se adaugă 420 unități de cont la valoarea menționată la litera (a), cu condiția ca această sumă totală să nu depășească în nici un caz 59,7 milioane unități de cont.”

2.

Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2)   Proprietarul nu își poate limita răspunderea conform prezentei convenții dacă se dovedește că daunele datorate poluării provin din acțiunile sau omisiunile sale personale, săvârșite cu intenția de a provoca o astfel de daună sau săvârșite în mod nepăsător și conștient că o astfel de daună s-ar putea produce.”

3.

Alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3)   Pentru a se folosi de dreptul la limitare prevăzut în alineatul (1) din prezentul articol, proprietarul își constituie un fond pentru suma totală ce reprezintă limita răspunderii sale la un tribunal sau altă autoritate competentă din unul dintre statele contractante în care s-a înaintat o acțiune în temeiul articolului IX sau, dacă nu s-a înaintat nici o acțiune, la orice tribunal sau altă autoritate competentă din unul dintre statele contractante în care s-ar putea înainta o acțiune în temeiul articolului IX. Fondul se poate constitui fie prin depunerea sumei, fie prin depunerea unei garanții bancare sau de alt tip, acceptată de legislația statului contractant în care se constituie fondul și care să fie considerată corespunzătoare de către tribunal sau de o altă autoritate competentă.”

4.

Alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text: „(9) (a) «Unitatea de cont» menționată la alineatul (1) al prezentului articol reprezintă dreptul special de tragere definit de Fondul Monetar Internațional. Sumele menționate la alineatul (1) se convertesc în moneda națională pe baza valorii respectivei monede în raport cu dreptul special de tragere valabil la data constituirii fondului menționat la alineatul (3). Valoarea monedei naționale a unui stat contractant membru al Fondului Monetar Internațional în raport cu dreptul special de tragere se calculează în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internațional, valabilă pentru operațiunile și tranzacțiile sale la data în cauză. Valoarea monedei naționale a unui stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar Internațional, în raport cu dreptul special de tragere, se calculează printr-o metodă stabilită de statul în cauză. (b) Cu toate acestea, un stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar Internațional și a cărui legislație nu permite aplicarea dispozițiilor alineatului (9) litera (a) poate, la data ratificării, a acceptării, a aprobării sau a aderării la prezenta convenție sau ulterior, să declare că unitatea de cont menționată în alineatul (9) litera (a) este egală cu 15 franci aur. Francul aur menționat în prezentul alineat corespunde cu șaizeci și cinci și jumătate miligrame de aur de puritate nouă sute. Conversia francului aur în moneda națională se face conform legislației statului în cauză. (c) Calculul menționat în ultima teză a alineatului (9) litera (a) și conversia menționată la alineatul (9) litera (b) se face astfel încât să se exprime în moneda națională a statului contractant, pe cât posibil, aceeași valoare reală, pentru sumele din alineatul (1), ca și cea care ar rezulta din aplicarea primelor trei teze ale alineatului (9) litera (a). Statele contractante comunică depozitarului metoda de calcul conform dispozițiilor alineatului (9) litera (a) sau rezultatul conversiei conform dispozițiilor alineatului (9) litera (b), după caz, în momentul depunerii unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la prezenta convenție și ori de câte ori apare o modificare a modului de calcul sau a rezultatului.”

5.	Alineatul (10) se înlocuiește cu următorul text: „(10)   În sensul prezentului articol, tonajul navei reprezintă tonajul brut calculat conform normelor de măsurare a tonajului din anexa I la Convenția internațională din 1969 privind măsurarea tonajului navelor.”

6.	La alineatul (11), a doua teză se înlocuiește cu următorul text: „Acest fond se poate constitui chiar dacă, în temeiul alineatului (2), proprietarul nu are dreptul de a-și limita răspunderea, iar constituirea acestuia nu va aduce atingere drepturilor persoanelor vătămate față de proprietar.”

Articolul 7

Articolul VII din Convenția din 1969 privind răspunderea se modifică după cum urmează:

1.

Primele două teze ale alineatului (2) se înlocuiesc cu următorul text: „Fiecărei nave i se eliberează un certificat care atestă faptul că este în vigoare o asigurare sau o altă garanție financiară, conform dispozițiilor prezentei convenții, după ce autoritatea competentă a statului contractant a stabilit că s-au îndeplinit condițiile din alineatul (1). În cazul navelor înmatriculate într-un stat contractant, acest certificat se eliberează sau se vizează de către autoritatea competentă a statului în care este înmatriculată nava; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat contractant, certificatul poate fi eliberat sau vizat de autoritatea competentă a oricărui stat contractant.”

2.

Alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4)   Certificatul se păstrează la bordul navei, iar o copie a acestuia se depune la autoritatea care păstrează registrul de înmatriculare a navelor sau, dacă nava nu este înmatriculată într-un stat contractant, la autoritatea care a eliberat sau vizat certificatul.”

3.

Prima teză a alineatului (7) se înlocuiește cu următorul text: „Certificatele eliberate sau aprobate de o autoritate a unui stat contractant conform alineatului (2) sunt recunoscute de celelalte state contractante în sensul prezentei convenții și sunt considerate de celelalte state contractante ca având aceeași valoare ca și certificatele eliberate sau aprobate de ele, chiar dacă au fost eliberate sau aprobate pentru o navă neînmatriculată într-un stat contractant.”

4.	La alineatul (7) a doua teză, cuvintele „în statul în care nava a fost înmatriculată” se înlocuiesc cu „în statul în care certificatul a fost eliberat sau vizat”.

5.	La alineatul (8), a doua teză se înlocuiește cu următorul text: „În acest caz, pârâtul poate, chiar dacă proprietarul nu are dreptul să-și limiteze răspunderea conform articolului V alineatul (2), să beneficieze de limitarea răspunderii prevăzută în articolul V alineatul (1).”

Articolul 8

Articolul IX din Convenția din 1969 privind răspunderea se modifică după cum urmează:

Alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   În cazul în care un anumit incident a produs prejudicii cauzate de poluare pe teritoriul, inclusiv în marea teritorială, sau într-o zonă menționată la articolul II, aparținând unuia sau mai multor state contractante, sau dacă s-au adoptat măsuri de prevenire pentru a evita sau a reduce prejudiciile cauzate de poluare în respectivul teritoriu, inclusiv în marea teritorială, sau într-o asemenea zonă, acțiunile în despăgubire pot fi înaintate doar instanțelor din statul sau statele contractante în cauză. Pârâtul trebuie să fie anunțat în legătură cu orice astfel de acțiune în despăgubire.”

Articolul 9

După articolul XII din Convenția din 1969 privind răspunderea se inserează două noi articole, cu următorul text:

Articolul 10

Modelul de certificat anexat la Convenția din 1969 privind răspunderea se înlocuiește cu modelul anexat la prezentul protocol.

Articolul 11

(1)   Pentru părțile la prezentul protocol, Convenția din 1969 privind răspunderea și prezentul protocol se înțeleg și se interpretează împreună ca un singur instrument, între părțile la prezentul protocol.

(2)   Articolele I-XIIb, inclusiv modelul de certificat, din Convenția din 1969 privind răspunderea, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, primesc împreună denumirea de Convenția internațională din 1992 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi (Convenția din 1992 privind răspunderea).

CLAUZE FINALE

Articolul 12

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

(1)   Prezentul protocol este deschis pentru semnarea de către toate statele la Londra, din 15 ianuarie 1993 până în 14 ianuarie 1994.

(2)   Sub rezerva dispozițiilor din alineatul (4), orice stat poate deveni parte la prezentul protocol prin:

(a)	semnarea, sub rezerva ratificării, a acceptării sau a aprobării urmate de ratificare, acceptare sau aprobare sau

(b)

aderare.

(3)   Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se realizează prin depunerea în acest scop a unui instrument formal la secretarul general al organizației.

(4)   Orice stat contractant la Convenția internațională din 1971 ,pentru crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi denumită în continuare Convenția din 1971 privind fondul, poate ratifica, accepta, aproba sau adera la prezentul protocol numai dacă ratifică, acceptă, aprobă sau aderă în același timp la Protocolul din 1992 de modificare a convenției menționate anterior, cu excepția cazului în care denunță Convenția din 1971 privind crearea fondului, respectiva denunțare intrând în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului protocol pentru statul în cauză.

(5)   Un stat care este parte la prezentul protocol, dar care nu este parte la Convenția din 1969 privind răspunderea, are obligațiile prevăzute în Convenția din 1969 privind răspunderea, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, față de alte state care sunt părți la protocol, dar nu are obligațiile prevăzute în Convenția din 1969 privind răspunderea față de statele care sunt părți la convenție.

(6)   Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare depus după data intrării în vigoare a unei modificări la Convenția din 1969 privind răspunderea, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, se aplică la convenția astfel cum a fost modificată și cu schimbările introduse de respectiva modificare.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

(1)   Prezentul protocol intră în vigoare la 12 luni de la data la care 10 state, printre care patru state dispunând fiecare de cel puțin 1 milion unități de tonaj brut al navelor-cisternă, au depus instrumente de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la secretarul general al organizației.

(2)   Cu toate acestea, orice stat contractant la Convenția din 1971 pentru crearea unui fond internațional poate, în momentul depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la prezentul protocol, să declare că instrumentul în cauză nu produce efecte în sensul prezentului articol până la expirarea perioadei de șase luni menționată la articolul 31 din Protocolul din 1992 de modificare a Convenției din 1971 privind crearea fondului. Un stat care nu este stat contractant la Convenția privind fondul din 1971, dar care depune un instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la Protocolul din 1992 de modificare a Convenției din 1971 pentru crearea unui fond internațional, poate face în același timp și o declarație în conformitate cu prezentul alineat.

(3)   Statul care a făcut o declarație în conformitate cu alineatul anterior poate să o retragă oricând printr-o notificare adresată secretarului general al organizației. Această retragere intră în vigoare de la data primirii notificării, cu condiția ca statul în cauză să fie considerat a fi depus instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la prezentul protocol până la data respectivă.

(4)   Pentru orice stat care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la protocol după ce au fost îndeplinite condițiile de intrare în vigoare menționate în alineatul (1), prezentul protocol intră în vigoare la 12 luni de la data depunerii instrumentului corespunzător de către statul în cauză.

Articolul 14

Revizuire și modificare

(1)   Organizația poate convoca o conferință în scopul revizuirii sau a modificării Convenției din 1992 privind răspunderea.

(2)   Organizația convoacă conferința statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificării Convenției din 1992 privind răspunderea, la cererea a cel puțin unei treimi din totalul statelor contractante.

Articolul 15

Modificări ale limitelor răspunderii

(1)   La cererea a cel puțin un sfert dintre statele contractante, orice propunere de modificare a limitelor răspunderii stabilite în articolul V alineatul (1) din Convenția din 1969 privind răspunderea, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, este transmisă de secretarul general tuturor membrilor organizației și tuturor statelor contractante.

(2)   Orice modificare propusă și transmisă conform prevederilor anterioare este supusă analizei comitetului juridic al organizației la cel puțin șase luni după data transmiterii ei.

(3)   Toate statele contractante ale Convenției din 1969 privind răspunderea, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, fie că sunt sau nu membre ale organizației, au dreptul să participe la lucrările comitetului juridic în scopul analizei și al adoptării modificărilor.

(4)   Modificările se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul statelor contractante prezente și care votează în comitetul juridic, extins potrivit alineatului (3), cu condiția ca cel puțin jumătate dintre statele contractante să fie prezente în momentul votului.

(5)   Atunci când adoptă o hotărâre legată de propunerea de modificare a limitelor răspunderii, comitetul juridic ia în considerare incidentele trecute și în special valoarea daunelor care au rezultat din acestea, fluctuațiile valorilor monetare, precum și efectul modificării propuse asupra costului asigurării. Ia în considerare și relația dintre limitele din articolul V alineatul (1) din Convenția din 1969 privind răspunderea, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, și cele din articolul 4 alineatul (4) din Convenția internațională pentru crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi 1992.

(6)

(a) Nu se pot analiza modificări ale limitelor răspunderii în temeiul prezentului articol înainte de 15 ianuarie 1998 și nici la mai puțin de cinci ani de la data intrării în vigoare a unei modificări anterioare adoptate în temeiul prezentului articol. Nu se pot aduce modificări în temeiul prezentului articol înainte de data intrării în vigoare a prezentului protocol. (b) Nici o limită nu poate fi mărită astfel încât să depășească o valoare ce corespunde cu limita stabilită în Convenția din 1969 privind răspunderea, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, majorată cu 6 % pe an și calculată pe o bază compusă, de la 15 ianuarie 1993. (c) Nici o limită nu poate fi mărită astfel încât să depășească o valoare ce corespunde cu triplul limitei stabilite în Convenția din 1969 privind răspunderea, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol.

(7)   Organizația notifică tuturor statelor contractante orice modificare adoptată în temeiul alineatului (4). Modificarea se consideră acceptată la expirarea unei perioade de 18 luni de la data notificării sale, cu condiția ca în acest interval cel puțin un sfert din statele care erau state contractante la data adoptării modificării de către comitetul juridic să nu fi comunicat organizației faptul că nu acceptă modificarea, caz în care modificarea se respinge și nu produce efecte.

(8)   O modificare considerată acceptată conform alineatului (7) intră în vigoare la optsprezece luni de la data acceptării.

(9)   Modificarea este obligatorie pentru toate statele contractante, cu excepția cazului în care acestea denunță prezentul protocol conform articolului 16 alineatele (1) și (2), în termen de cel puțin șase luni înainte de intrarea în vigoare a modificării. Denunțarea produce efecte de la data intrării în vigoare a modificării.

(10)   Dacă o modificare a fost adoptată de comitetul juridic, dar nu a expirat perioada de 18 luni pentru acceptarea sa, modificarea este obligatorie și pentru un stat care devine stat contractant în această perioadă, dacă respectiva modificare intră în vigoare. O modificare acceptată conform alineatului (7) este obligatorie și pentru un stat care devine stat contractant după această perioadă. În cazul menționat în prezentul alineat, modificarea devine obligatorie pentru un stat atunci când aceasta intră în vigoare sau atunci când intră în vigoare prezentul protocol pentru statul în cauză, dacă acest lucru se produce ulterior.

Articolul 16

Denunțare

(1)   Prezentul protocol poate fi denunțat de oricare dintre părți la orice dată după intrarea sa în vigoare pentru partea în cauză.

(2)   Denunțarea se realizează prin depunerea unui instrument la secretarul general al organizației.

(3)   Denunțarea intră în vigoare după douăsprezece luni – sau după o perioadă mai lungă menționată în instrumentul de denunțare – de la depunerea instrumentului de denunțare la secretarul general al organizației.

(4)   Între părțile la prezentul protocol, denunțarea de către oricare dintre ele a Convenției din 1969 privind răspunderea în temeiul articolului XVI din convenția menționată nu este considerată o denunțare a Convenției din 1969 privind răspunderea, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol.

(5)   Denunțarea protocolului din 1992 de modificare a Convenției din 1971 privind crearea unui fond de către un stat care rămâne parte la Convenția din 1971 privind creare a unui fond se consideră de asemenea denunțare și a prezentului protocol. Această denunțare produce efecte de la data la care denunțarea protocolului din 1992 de modificare a Convenției din 1971 privind crearea unui fond intră în vigoare în conformitate cu articolul 34 din protocolul în cauză.

Articolul 17

Depozitarul

(1)   Prezentul protocol, împreună cu toate modificările acceptate în temeiul articolului 15, se depun la secretarul general al organizației.

(2)   Secretarul general al organizației:

(a)

informează statele care au semnat sau au aderat la prezentul protocol în legătură cu: (i) orice nouă semnare sau depunere a unui nou instrument, împreună cu data la care aceasta s-a efectuat; (ii) orice declarație și notificare făcute conform articolului 13 și orice declarație și comunicare făcute conform articolului 13, precum și orice declarație și comunicare făcute conform articolului V alineatul (9) din Convenția din 1992 privind răspunderea; (iii) data intrării în vigoare a prezentului protocol; (iv) orice propunere de modificare a limitelor răspunderii, făcută în conformitate cu articolul 15 alineatul (1); (v) orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 15 alineatul (4); (vi) orice modificare considerată acceptată în conformitate cu articolul 15 alineatul (7), împreună cu data la care modificarea intră în vigoare conform alineatelor (8) și (9) din articolul în cauză; (vii) depunerea oricărui instrument de denunțare a prezentului protocol, împreună cu data depunerii acestuia și data de la care denunțarea intră în vigoare; (viii) orice denunțare considerată efectuată în temeiul articolului 16 alineatul (5); (ix) orice comunicare prevăzută de oricare dintre articolele prezentului protocol;

(b)	transmite copii certificate pentru conformitate ale prezentului protocol tuturor statelor semnatare și tuturor statelor care aderă la prezentul protocol.

(3)   Imediat după intrarea în vigoare a prezentului protocol, textul acestuia este transmis de către secretarul general al organizației Secretariatului Organizației Națiunilor Unite, pentru înregistrare și publicare în temeiul articolului 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 18

Limbi

Prezentul protocol este redactat într-un singur exemplar original, în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, fiecare dintre aceste versiuni fiind deopotrivă autentice.

ADOPTAT la Londra, la douăzeci și șapte noiembrie una mie nouă sute nouăzeci și doi.

DREPT CARE subsemnații, de deplin autorizați de către guvernele lor în acest scop, semnează prezentul protocol.

---

ANEXĂ