19/Volumul 06

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

122

L 192/54

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În cursul ultimilor ani a avut loc, concomitent cu globalizarea, o creștere a schimburilor transfrontaliere de bunuri și servicii. Astfel, orice act de corupție apărut în sectorul privat al unui stat membru nu mai este doar o problemă națională, ci și o problemă transnațională împotriva căreia o acțiune comună a Uniunii Europene constituie instrumentul de luptă cel mai eficient.

(2)

La data de 27 septembrie 1996, Consiliul adoptă Actul de elaborare a unui Protocol la Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (3). Acest protocol, care a intrat în vigoare la data de 17 octombrie 2002, definește infracțiunile legate de corupție și prevede sancțiunile armonizate pentru aceste infracțiuni.

(3)

La data de 26 mai 1997, Consiliul adoptă o Convenție cu privire la combaterea actelor de corupție care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene (4).

(4)

La data de 22 decembrie 1998, Consiliul adoptă, de asemenea, Acțiunea comună 98/742/JAI privind corupția în sectorul privat (5). Cu ocazia adoptării acestei acțiuni comune, Consiliul a dat o declarație prin care se recunoștea că acțiunea comună reprezenta un prim pas la nivelul Uniunii Europene în combaterea acestui tip de corupție și că, având în vedere rezultatele evaluării realizate în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) al acestei acțiuni comune, ulterior se vor lua alte măsuri în acest domeniu. Deocamdată nu există un raport privind transpunerea în legislația internă a acestei acțiuni comune de către statele membre.

(5)

La data de 13 iunie 2002, Consiliul adoptă Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (6), care include corupția pe lista infracțiunilor ce intră în domeniul de aplicare a mandatului european de arestare, pentru care nu se cere o verificare prealabilă a dublei incriminări.

(6)

În conformitate cu articolul 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană, obiectivul Uniunii este acela de a oferi cetățenilor un nivel ridicat de protecție într-un spațiu de libertate, securitate și justiție, obiectiv care trebuie realizat prin prevenirea și prin combaterea criminalității, organizate sau de alt tip, și în special a corupției.

(7)

În conformitate cu punctul (48) al Concluziilor Consiliului European de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, corupția este un domeniu deosebit de important atunci când este vorba de stabilirea unor reguli minime referitoare la conținutul unei infracțiuni în statele membre și la sancțiunile aplicabile.

(8)

O Convenție a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale a fost adoptată la data de 21 noiembrie 1997 de către o conferință de negociere; de asemenea, Consiliul Europei adoptă o Convenție penală privind corupția, deschisă semnării de la data de 27 ianuarie 1999. Această Convenție este însoțită de un Acord privind constituirea Grupului de State de combatere a corupției (GRECO). De asemenea, au început și negocierile în vederea încheierii unei Convenții privind combaterea corupției a Organizației Națiunilor Unite.

(9)

Statele membre acordă o importanță deosebită combaterii corupției, atât în sectorul public, cât și în cel privat, deoarece ele consideră că în aceste două sectoare corupția pune în pericol statul de drept, denaturează concurența în ceea ce privește achiziționarea de bunuri și servicii comerciale și reprezintă un obstacol în dezvoltarea normală a economiei. În acest context, statele membre care încă nu au ratificat Convenția Uniunii Europene din 26 mai 1997 și Convenția Consiliului Europei din 27 ianuarie 1999 vor lua măsurile necesare pentru a le ratifica în cel mai scurt timp.

(10)

Prezenta decizie-cadru urmărește în special ca atât corupția activă, cât și cea pasivă din sectorul privat, să fie considerate infracțiuni în toate statele membre, ca persoanele juridice să poată fi, de asemenea, trase la răspundere pentru aceste infracțiuni și ca sancțiunile prevăzute în acest domeniu să fie efective, proporționale și disuasive,

—

„persoană juridică” înseamnă orice entitate care are acest statut în temeiul dreptului intern aplicabil, cu excepția statelor sau a altor organisme publice în exercitarea prerogativelor de putere publică și a organizațiilor internaționale publice;

—

„încălcarea unei obligații” constituie o sintagmă care trebuie înțeleasă în conformitate cu dreptul intern. Noțiunea de încălcare a unei obligații în dreptul intern ar trebui să includă cel puțin orice comportament lipsit de loialitate care constituie o încălcare a unei obligații legale, sau, după caz, o încălcare a normelor sau a dispozițiilor profesionale, ce se aplică în cadrul activității profesionale a unei persoane care exercită o funcție de conducere sau o activitate, sub orice formă, pentru o entitate din sectorul privat.

(a)

faptul de a promite, de a oferi sau de a da, direct sau prin intermediul unui terț, unei persoane care exercită o funcție de conducere sau o activitate de orice fel pentru o entitate din sectorul privat, un avantaj nemeritat de orice natură, pentru ea însăși sau pentru o terță persoană, cu scopul ca această persoană să îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui act, cu încălcarea obligațiilor sale;

(b)

faptul că o persoană, în exercitarea unei funcții de conducere sau a unei activități, sub orice formă, pentru o entitate din sectorul privat, solicită sau primește, direct sau prin intermediarul unui terț, un avantaj nemeritat de orice natură, pentru ea însăși sau pentru o terță persoană, sau faptul de a accepta promiterea unui asemenea avantaj cu scopul de a îndeplini sau de a se abține de la îndeplinirea unui act, cu încălcarea obligațiilor sale.

(a)

unei competențe de reprezentare a persoanei juridice sau

(b)

autorizației de a lua decizii în numele persoanei juridice sau

(c)

autorizației de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.

(a)

măsuri de excludere de la posibilitatea de a beneficia de un avantaj public sau de un ajutor public;

(b)

măsuri de interzicere temporară sau permanentă a exercitării unei activități comerciale;

(c)

punerea sub supraveghere judiciară sau

(d)

o măsură judiciară de dizolvare.

(a)

infracțiunea a fost săvârșită, în totalitate sau parțial, pe teritoriul său;

(b)

autorul infracțiunii este unul din resortisanții săi sau

(c)

infracțiunea a fost săvârșită în interesul unei persoane juridice având sediul pe teritoriul acestui stat membru.