26.11.1998   

RO

L 011/39

(1)

Sesizarea secretarului general de către o parte contractantă cu privire la un diferend se face în scris și trebuie să identifice părțile diferendului („părțile”); trebuie să prezinte faptele pertinente și cele pe care se bazează cererea părții contractante și, de asemenea, să confirme că s-au încercat toate remediile contractuale sau de rezolvare a diferendelor convenite anterior între părțile contractante aflate în dispută sau între orice entități aflate sub controlul sau jurisdicția părților contractante care sunt părți în dispută.

(2)

De îndată ce este posibil după primirea notificării, secretarul general informează toate părțile contractante ale Tratatului privind Carta Energiei asupra existenței sesizării și le invită să îi comunice dacă se consideră a fi una dintre celelalte părți contractante implicate, în vederea numirii unui conciliator, în temeiul articolului 7 alineatul (7) litera (b). Alegerea formei de notificare a părților contractante revine secretarului general, dar acesta trebuie să se asigure că părților contractante le sunt oferite suficiente informații pentru a-și putea evalua interesele.

(3)

Secretarul general transmite o copie a notificării scrise fiecărei părți contractante identificate ca parte la diferend. Secretarul general poate invita pe oricare dintre părțile identificate în comunicarea înaintată să emită ca răspuns un memoriu care va fi inclus în dosarul transmis conciliatorului la numirea sa. Partea în cauză nu este obligată să dea curs acestei cereri.

(1)

Secretarul general decide asupra formei adecvate de consultare privind numirea conciliatorului. Atunci când îl numește, secretarul general ține cont în special ca acesta:

(2)

Decizia secretarului general de numire a unei anumite persoane este definitivă sub condiția respectării normei 4 alineatul (1).

(3)

La data numirii, conciliatorul semnează declarația din apendicele 1 și face cunoscută orice informație pe care o deține în acel moment și care ar putea aduce atingere sau ar da naștere la îndoieli justificate referitoare la independența sau imparțialitatea sa. Dezvăluirile includ tipul de informații descrise în lista ilustrativă din apendicele 2.

(4)

Condițiile privind numirea conciliatorului includ o declarație a secretarului general privind opinia sa referitoare la părți și la celelalte părți contractante interesate în sensul declarației conciliatorului și informează conciliatorul asupra oricărui fapt relevant pentru conciliere.

(5)

Dacă secretarul general decide, în conformitate cu articolul 7 alineatul (7) litera (e), să nu numească un conciliator, acesta informează în scris părțile și orice altă parte contractantă asupra deciziei sale, cât mai curând posibil.

(1)

Un conciliator se poate retrage înaintându-și demisia secretarului general.

(2)

Dacă un conciliator demisionează, decedează sau, în opinia secretarului general, devine incapabil sau inapt pentru a-și îndeplini sarcinile, secretarul general înștiințează imediat de acest fapt părțile la diferend și celelalte părți contractante interesate. Procedura se consideră suspendată în sensul termenului prevăzut la articolul 7 alineatul (7) litera (c).

(3)

Secretarul general, având în vedere stadiul dezbaterilor, poate încuraja părțile să cadă de acord asupra celei mai expeditive metode de acțiune.

(4)

Secretarul general, consultându-se cu părțile și cu alte părți contractante interesate, numește un nou conciliator cât mai curând posibil, dar, în orice caz, în cel mult 30 de zile de la demisia, decesul sau incapacitatea conciliatorului. Secretarul general furnizează noului conciliator dovezile, inclusiv declarațiile și materialul strâns în cursul procedurii de conciliere.

(5)

Secretarul general poate hotărî, la numirea unui nou conciliator, să stabilească un termen pentru desfășurarea dezbaterilor. Termenul poate reflecta acordul părților sau, în absența acestui acord, opinia secretarului general referitoare la cel mai adecvat termen având în vedere stadiul dezbaterilor, circumstanțele diferendului și obiectivul unei rezolvări rapide a acestuia.

(1)

Orice parte la diferend sau altă parte contractantă interesată care are sau intră în posesia unor dovezi care să indice un comportament din partea conciliatorului ce încalcă ideea de independență sau imparțialitate, inclusiv evitarea apariției unui conflict de interese, informează imediat secretarul general despre aceasta în scris.

(2)

Secretarul general decide, cât mai curând posibil, dacă trebuie descalificat conciliatorul, luând în considerare necesitatea de a i se oferi acestuia ocazia de a răspunde acuzațiilor. Secretarul general poate hotărî suspendarea temporară a procedurilor. Secretarul general informează părțile la diferend și alte părți contractante interesate asupra deciziei sale privind descalificarea conciliatorului.

(3)

Secretarul general, luând în considerare stadiul atins în desfășurarea procedurilor, poate încuraja părțile să cadă de acord asupra celei mai expeditive metode de procedură.

(4)

Secretarul general, consultându-se cu părțile și cu celelalte părți contractante interesate, numește cât mai curând posibil un nou conciliator, dar, în orice caz, în cel mult 30 de zile de la descalificarea conciliatorului. Secretarul general furnizează noului conciliator dovezile, inclusiv declarații și materiale strânse în cursul procedurii anterioare. Acesta hotărăște, consultându-se cu părțile, felul în care se pot folosi aceste dovezi.

(5)

Secretarul general poate, ca parte a procesului de numire a unui nou conciliator, să stabilească, dacă este necesar, un termen pentru derularea procedurii de conciliere. Termenul poate reflecta acordul părților sau, în absența acestuia, opinia secretarului general referitoare la termenul cel mai adecvat stadiului respectiv al procedurilor, circumstanțelor diferendului și obiectivului de rezolvare rapidă a diferendului.

(1)

Conciliatorul conduce procedurile de conciliere în maniera pe care el o consideră potrivită, conform prezentelor norme și principiilor de imparțialitate, echitate și dreptate.

(2)

Cu prima ocazie, conciliatorul consultă părțile menționate în sesizare pentru a lua cunoștință de punctele lor de vedere referitoare la problemele diferendului și pentru a asigura că părțile sunt corect identificate la începerea procedurii. Acest lucru se realizează cu mijloacele pe care conciliatorul le consideră ca fiind cele mai potrivite, inclusiv prin chestionare, conferințe, audieri sau înaintare de material scris sau de altă natură.

(3)

Conciliatorul se asigură ca orice informație furnizată lui de către părți să fie comunicată și celorlalte părți. Conciliatorul poate deroga de la regula dezvăluirii complete, dacă este de părere că informația în cauză este confidențială din punct de vedere comercial și că partea în cauză a indicat motivele pentru care o astfel de dezvăluire i-ar afecta interesele.

(4)

După consultarea părților, conciliatorul stabilește locul reuniunii sau al audierii declarațiilor verbale, luând în considerare circumstanțele procedurii de conciliere și necesitatea limitării costurilor procedurii. Conciliatorul ia în considerare posibilitatea de a folosi Secretariatul Cartei Energiei și, cu acordul părților, poate face demersuri pe lângă secretarul general în acest sens.

(1)

Conciliatorul poate cere dovezi sau avizul calificat al persoanelor care dețin informații sau cunoștințe specializate utile din punctul de vedere al diferendului în cauză.

(2)

În orice stadiu al procedurii, orice parte poate cere conciliatorului să audieze martorii sau experții a căror declarație este considerată a fi relevantă de către partea în cauză. Conciliatorul stabilește momentul în care are loc această audiere.

(3)

Martorii și experții sunt audiați de către conciliator. Părțile pot pune întrebări sub controlul conciliatorului.

(4)

Se permite unui funcționar reprezentând una dintre părți, dacă este autorizat în acest sens, să compară ca martor sau expert și să furnizeze informațiile care pot fi necesare pentru desfășurarea procedurii. Cererea de a compărea trebuie să indice clar în ce problemă și în ce calitate va fi chestionat funcționarul respectiv.

(5)

Dacă un martor sau un expert nu poate compărea la locul audierii, conciliatorul, având acordul părților, poate face aranjamentele necesare pentru ca mărturia să se depună sub forma unei declarații scrise sau să facă obiectul unei audieri în altă parte. Părțile primesc o copie a declarației scrise sau au dreptul de a participa la audiere.

(1)

Părțile cooperează cu conciliatorul de bună credință și, în special, la cererea acestuia, furnizează toate documentele, informațiile și explicațiile necesare și folosesc mijloacele de care dispun pentru a-i permite conciliatorului să audieze martorii sau experții pe care acesta dorește să îi convoace. Părțile facilitează, de asemenea, inspecțiile și anchetele pe care conciliatorul dorește să le întreprindă în orice loc legat de diferend.

(2)

Părțile respectă toate termenele convenite cu conciliatorul sau stabilite de către acesta.

(1)

Din inițiativa sa sau la invitația conciliatorului, o parte poate înainta acestuia o propunere pentru soluționarea diferendului.

(2)

Conciliatorul poate face propuneri pentru soluționarea diferendului în orice etapă a procedurii de conciliere.

(1)

Acordul între părți pentru soluționarea diferendului sau procedura adoptată în vederea unei astfel de soluționări se încheie în scris și se semnează de părți.

(2)

Conciliatorul informează secretarul general în scris de faptul că s-a ajuns la un acord între părți. Secretarul general informează toate părțile contractante la Tratatul privind Carta Energiei despre faptul că s-a ajuns la un astfel de acord.

(1)

În cazul în care părțile nu au ajuns la nici un acord în termenul prevăzut la articolul 7 alineatul (7) litera (c) sau în norma 3 alineatul (5) sau norma 4 alineatul (5), conciliatorul:

(2)

Secretarul general:

(a)

semnarea de către părți a unui acord în temeiul normei 11 sau

(b)

elaborarea recomandării și a deciziei privind tarifele vamale provizorii de către conciliator în temeiul normei 12.

(1)

După consultarea părților, conciliatorul decide în ce limbă sau limbi urmează să se deruleze procedura de conciliere.

(2)

Dacă se decide folosirea mai multor limbi, documentele pot fi furnizate în una din aceste limbi. Oricare dintre limbi poate fi folosită la audieri, sub rezerva traducerii și interpretării, conform deciziei conciliatorului. Conciliatorul se asigură că recomandarea și decizia sa sunt puse la dispoziție în limba sau limbile pe care el le-a ales pentru desfășurarea procedurii.

(1)

Conciliatorul poate cere părților să depună o sumă ca avans pentru costurile menționate la alineatul (2) literele (a) - (d). Toate sumele depuse de părți în temeiul prezentului alineat se plătesc secretarului general, care achită costurile enumerate la alineatul (2).

(2)

La încheierea procedurilor de conciliere, conciliatorul stabilește costurile concilierii și înștiințează în scris părțile și secretarul general cu privire la aceste costuri. Termenul „costuri” include doar:

(3)

Dacă acordul încheiat între părți în temeiul normei 11 nu prevede împărțirea cheltuielilor, conciliatorul le împarte între părți, având în vedere circumstanțele specifice ale procedurii și comunică în scris decizia sa părților și secretarului general. Toate celelalte cheltuieli se suportă de partea care le provoacă.

(4)

Secretarul general prezintă părților o contabilitate a depozitelor primite și înapoiază orice diferență părților sau cere o plată finală luând în considerare decizia conciliatorului referitoare la împărțirea cheltuielilor.

(1)

Nici o dispoziție din prezentele norme nu derogă de la normele juridice valabile în cazul părților în ceea ce privește tratamentul informațiilor confidențiale, inclusiv a celor legate de drepturile de proprietate intelectuală.

(2)

Oricare parte care refuză punerea la dispoziție de informații confidențiale ca răspuns la cererea înaintată în temeiul normei 5 sau 7 justifică și prezintă un rezumat neconfidențial al informațiilor care pot fi folosite în cursul procedurii. Dacă se face o excepție de la regula dezvăluirii depline în temeiul normei 5 alineatul (3), partea în cauză prezintă un rezumat neconfidențial al informațiilor către cealaltă parte, într-o formă care să poată fi folosită în cursul procedurii.

(3)

Conciliatorul, părțile la diferend și toate persoanele implicate în procedura de conciliere, indiferent de calitatea lor, păstrează drept confidențiale toate chestiunile legate de procedură. Informațiile adunate în cursul procedurii se folosesc doar în scopul acestei proceduri. Confidențialitatea se extinde și asupra termenilor acordului dintre părți în temeiul normei 11 și asupra recomandării și deciziei conciliatorului în temeiul normei 12, dacă părțile nu au convenit altfel sau dacă dezvăluirea nu este necesară în scopul aplicării și respectării.

(a)

păreri exprimate sau sugestii ale oricărei părți cu privire la o posibilă rezolvare a diferendului;

(b)

afirmații făcute de orice parte pe parcursul procedurilor de conciliere;

(c)

propuneri făcute de conciliator sau

(d)

faptul că una dintre părți și-a manifestat disponibilitatea de a accepta o propunere de soluționare a conciliatorului.

(a)

interese financiare (de exemplu, investiții, împrumuturi, acțiuni, dobânzi, alte creanțe); interese comerciale (de exemplu, directorat sau alte interese contractuale); și interese patrimoniale referitoare la diferendul în cauză;

(b)

interese profesionale (de exemplu, o relație trecută sau prezentă cu clienți privați sau orice alte interese pe care persoana le-ar putea avea în cadrul unei proceduri interne sau internaționale și implicațiile acestora, dacă această procedură se referă la probleme similare celor abordate de diferendul în cauză);

(c)

alte interese majore (de exemplu, participarea activă în asociații de interes public sau în alte organisme al căror program de activitate se referă direct la diferendul în cauză);

(d)

exprimarea oficială a opiniilor personale asupra problemelor relevante pentru diferendul în cauză (de exemplu, publicații, afirmații publice);

(e)

interese legate de locul de muncă sau de familie (de exemplu, probabilitatea unui avantaj indirect sau orice presiune posibilă din partea angajatorului conciliatorului, a asociaților săi sau a membrilor direcți de familie).

12/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

L 011/37

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE