This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 31998L0031
Directive 98/31/EC of the European Parliament and of the Council of 22 June 1998 amending Council Directive 93/6/EEC on the capital adequacy of investment firms and credit institutions
Directiva 98/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de modificare a Directivei 93/6/CEE a Consiliului privind adecvarea capitalului întreprinderilor de investiții și instituțiilor de credit
Directiva 98/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de modificare a Directivei 93/6/CEE a Consiliului privind adecvarea capitalului întreprinderilor de investiții și instituțiilor de credit
JO L 204, 21.7.1998, p. 13–25
(ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV) Acest document a fost publicat într-o ediţie specială
(CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO)
No longer in force, Date of end of validity: 19/07/2006
Relation | Act | Comment | Subdivision concerned | From | To |
---|---|---|---|---|---|
Modifies | 31993L0006 | adăugare | anexă 7 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | modificare | articol 4.1 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | modificare | articol 2.6 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | modificare | anexă 5 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | înlocuire | articol 7.11 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | adăugare | articol 11BIS | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | înlocuire | articol 5.2 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | modificare | articol 2.17 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | modificare | anexă 2 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | adăugare | anexă 8 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | completare | anexă 1 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | modificare | anexă 3 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | înlocuire | articol 2.15 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | înlocuire | articol 2.18 | 21/07/1998 | |
Modifies | 31993L0006 | înlocuire | articol 8.5 | 21/07/1998 |
Relation | Act | Comment | Subdivision concerned | From | To |
---|---|---|---|---|---|
Corrected by | 31998L0031R(01) |
06/Volumul 03 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
39 |
31998L0031
L 204/13 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 98/31/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 22 iunie 1998
de modificare a Directivei 93/6/CEE a Consiliului privind adecvarea capitalului întreprinderilor de investiții și instituțiilor de credit
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 57 alineatul (2) prima și a treia teză,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),
având în vedere avizul Institutului Monetar European (3),
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat (4),
(1) |
întrucât riscurile inerente tranzacțiilor cu produse de bază și instrumente derivate din produsele de bază fac obiectul Directivei 89/647/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1989 privind o rată de solvabilitate a instituțiilor de credit (5); întrucât Directiva 89/647/CEE nu tratează, totuși, cu precizie riscurile de piață legate de aceste poziții; întrucât este necesară extinderea noțiunii de „portofoliu de negociere” la pozițiile privind produsele de bază și instrumentele derivate din produsele de bază care sunt deținute în scopul negocierilor și care sunt expuse în principal riscurilor de piață; întrucât instituțiile trebuie să se conformeze prezentei directive în ceea ce privește acoperirea riscurilor legate de produsele de bază în ansamblul activităților lor; întrucât fraudele grave comise de anumiți negociatori de contracte la termen pentru produsele de bază preocupă din ce în ce mai mult Comunitatea și constituie un pericol pentru imaginea și integritatea activităților de piață la termen; întrucât se recomandă ca Comisia să aibă în vedere definirea unui cadru prudențial adecvat în vederea împiedicării unor astfel de practici frauduloase în viitor; |
(2) |
întrucât Directiva 93/6/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind adecvarea capitalului întreprinderilor de investiții și instituțiilor de credit (6) instaurează o metodă standardizată pentru calculul cerințelor de capital aferente riscurilor pieței întreprinderilor de investiții și a instituțiilor de credit; întrucât instituțiile au elaborat propriile lor sisteme de gestiune a riscurilor (modele interne) în vederea măsurării, cu mai mare precizie decât cea permisă de metoda standardizată, riscurile de piață la care sunt expuse; întrucât se recomandă să se încurajeze utilizarea unor metode mai precise de măsurare a riscurilor; |
(3) |
întrucât utilizarea acestor modele interne pentru calculul cerințelor de capital necesită mecanisme riguroase de control intern și trebuie să fie recunoscută și supravegheată de autoritățile competente; întrucât fiabilitatea rezultatelor furnizate de modelele interne trebuie să fie verificată printr-o procedură de control ex post; |
(4) |
întrucât ar trebui ca autoritățile competente să poată permite ca cerințele de acoperire pentru contractele la termen și opțiunile negociate la bursă și, cu titlu provizoriu, pentru instrumentele derivate extrabursiere compensate de aceeași natură, să fie utilizate în locul cerinței de capital calculate pentru aceste instrumente conform prezentei directive, cu condiția să nu rezulte o cerință de capital mai mică decât cea calculată după alte metode prevăzute în prezenta directivă; întrucât aplicarea acestui principiu nu necesită ca echivalența între aceste cerințe de acoperire și cerințele de capital calculate după alte metode prevăzute în prezenta directivă să fie în mod constant verificată de instituțiile care aplică acest principiu; |
(5) |
întrucât normele adoptate într-un context internațional mai larg în scopul încurajării recurgerii la metode mai sofisticate de gestiune a riscurilor care se bazează pe modelele interne pot avea ca efect scăderea cerințelor de capital pentru instituțiile din țările terțe; întrucât acestea sunt în concurență cu întreprinderi de investiții și cu instituții de credit care își au sediul în statele membre; întrucât, pentru acestea din urmă, numai o modificare a Directivei 93/6/CEE poate constitui o încurajare comparabilă pentru elaborarea și utilizarea modelelor interne; |
(6) |
întrucât, în scopul calculării cerințelor de capital pentru acoperirea riscurilor de piață, pozițiile în aur și în instrumente derivate din aur trebuie tratate de o manieră asemănătoare pozițiilor în devize; |
(7) |
întrucât emisia de împrumuturi subordonate nu ar trebui să împiedice în mod automat ca titlurile de proprietate ale unui emitent să fie incluse într-un portofoliu care apelează la o cerință de 2 % pentru acoperirea riscului specific în conformitate cu punctul 33 din anexa I la Directiva 93/6/CEE; |
(8) |
întrucât prezenta directivă este în acord cu lucrările realizate de către o incintă internațională care reunește autoritățile de reglementare în ceea ce privește tratamentul prudențial al riscurilor de piață și al pozițiilor în produse de bază și în instrumente derivate din produsele de bază; |
(9) |
întrucât, pentru întreprinderile de investiții și instituțiile de credit care au o activitate importantă în produse de bază, dispun de un portofoliu în produse de bază diversificat și nu sunt încă în măsură să utilizeze modele de calcul al cerinței de capital pentru acoperirea riscurilor legate de produsele de bază este necesar un regim tranzitoriu pe o bază voluntară în materie de cerință de capital în scopul asigurării unei aplicări armonioase a prezentei directive; |
(10) |
întrucât prezenta directivă constituie mijlocul cel mai adecvat pentru realizarea obiectivelor urmărite și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Directiva 93/6/CEE se modifică după cum urmează:
1. |
Articolul 2 se modifică după cum urmează:
|
2. |
La articolul 4 alineatul (1) primul paragraf punctele (i) și (ii) se înlocuiesc cu următoarele:
|
3. |
La articolul 5, alineatul (2) se înlocuiește cu următoarele: „(2) Fără a aduce atingere prevederilor alineatului (1), instituțiile care își calculează cerințele de capital pentru portofoliul lor de negociere conform anexelor I și II și, după caz, conform anexei VIII, supraveghează și controlează marile lor riscuri în conformitate cu Directiva 92/121/CEE, sub rezerva modificărilor prevăzute la anexa VI la prezenta directivă.”. |
4. |
La articolul 7, alineatul (10) și teza introductivă de la alineatul (11) se înlocuiesc cu următoarele: „(10) Atunci când nu se face uz de facultatea de exonerare prevăzută la alineatele (7) și (9), autoritățile competente pot, în scopul calculării, pe o bază consolidată, a cerințelor de capital enunțate în anexele I și VIII și a riscurilor față de clienții avuți în vedere în anexa VI, să autorizeze ca pozițiile din portofoliul de negocieri al unei instituții să compenseze pozițiile din portofoliul de negocieri al unei alte instituții în conformitate cu normele enunțate în anexele I, VI și VIII. În plus, acestea pot permite ca pozițiile în devize ale unei instituții să compenseze pozițiile în devize ale unei alte instituții conform normelor enunțate în anexa III și/sau în anexa VIII. În același mod, ele pot permite ca pozițiile din produsele de bază ale unei instituții să le compenseze pe cele ale unei alte instituții conform normelor enunțate în anexa VII și/sau în anexa VIII. (11) Autoritățile competente pot de asemenea să permită compensarea respectivă a portofoliului de negocieri și a pozițiilor în devize și în produse de bază a instituțiilor situate în țări terțe, sub rezerva ca următoarele condiții să fie îndeplinite simultan:”. |
5. |
La articolul 8, alineatul (5) se înlocuiește cu următoarele: „(5) Autoritățile competente impun instituțiilor să le semnaleze de îndată toate cazurile în care contrapartidele lor la operațiunile de luare în pensiune ori de punere în pensiune sau în care tranzacțiile cu împrumuturi de titluri și de produse de bază și cu creanțe de titluri și de produse de bază nu se achită de obligațiile lor. Cel târziu la trei ani de la data prevăzută la articolul 12, Comisia elaborează un raport pentru Consiliu privind cazurile mai sus amintite și implicațiile lor asupra regimului prevăzut în prezenta directivă pentru operațiunile și tranzacțiile respective. Acest raport descrie de asemenea maniera în care instituțiile îndeplinesc condițiile din articolul 2 punctul 6 litera (b) punctele (i)–(v), care le sunt aplicabile, și în special condiția (v). Acesta descrie în plus toate modificările intervenite în volumul respectiv de împrumuturi tradiționale ale instituțiilor și de împrumuturi prin intermediul operațiunilor de luare în pensiune și de creanță de titluri sau de produse de bază. În cazul în care Comisia, pe baza acestui raport și a altor informații, hotărăște că sunt necesare măsuri de salvgardare suplimentare pentru prevenirea abuzurilor, aceasta prezintă propuneri adecvate.” |
6. |
Se adaugă articolul 11a cu următorul conținut: „Articolul 11a Până la 31 decembrie 2006, statele membre pot autoriza instituțiile lor să utilizeze coeficienți de diferență de procente, carry rates și outright rates minimale care figurează în tabelul de mai jos în locul celor indicate la punctele 13, 14, 17 și 18 din anexa VII, cu condiția ca aceste instituții, conform autorităților lor competente:
Tabel
Statele membre informează Comisia privind folosirea prezentului articol.” |
7. |
Anexele I, II, III, și V se modifică conform anexei la prezenta directivă și se adaugă anexele VII și VIII. |
Articolul 2
(1) Statele membre pun în vigoare dispozițiile legale, de reglementare și administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 24 de luni de la intrarea sa în vigoare. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 4
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, 22 iunie 1998.
Pentru Parlamentul European
Președintele
J. M. GIL-ROBLES
Pentru Consiliu
Președintele
J. CUNNINGHAM
(1) JO C 240, 6.8.1997, p. 24 și JO C 118, 17.4.1998, p. 16.
(3) Aviz adoptat la 7 octombrie 1997.
(4) Avizul Parlamentului European din 18 decembrie 1997 (JO C 14, 19.1.1998), Poziția comună a Consiliului din 9 martie 1998 (JO C 135, 30.4.1998, p. 7) și Decizia Parlamentului European din 30 aprilie 1998 (JO C 152, 18.5.1998). Decizia Consiliului din 19 mai 1998.
(5) JO L 386, 30.12.1989, p. 14, directivă modificată ultima dată de Directiva 98/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului (vezi pagina 26 din prezentul Jurnal Oficial).
(6) JO L 141, 11.6.1993, p. 1, directivă modificată de Directiva 98/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (vezi pagina 29 din prezentul Jurnal Oficial).
ANEXĂ
1. |
Anexa I se modifică după cum urmează:
|
2. |
Anexa II se modifică după cum urmează:
|
3. |
Anexa III se modifică după cum urmează:
|
4. |
Anexa V se modifică după cum urmează:
|
5. |
Se adaugă anexele VII și VIII următoare: „ANEXA VII RISC PRIVIND PRODUSELE DE BAZĂ 1. Fiecare poziție în produse de bază sau în instrumente derivate din produsele de bază este exprimată în unități de măsură standard. Cursul în numerar pentru fiecare produs de bază este exprimat în moneda în care sunt stabilite documentele destinate autorităților competente. 2. Pozițiile în aur sau în instrumente derivate din aur trebuie să fie considerate ca fiind expuse riscului de schimb și tratate în conformitate cu anexa III sau, după caz, cu anexa VIII, pentru calculul riscului de piață. 3. În sensul prezentei anexe, pozițiile care sunt numai finanțatoare de stocuri pot fi excluse numai din calculul riscului privind produselor de bază. 4. Riscurile procentelor de dobândă și de schimb care nu sunt acoperite de dispozițiile prezentei anexe sunt incluse în calculul riscului general referitor la titlurile de creanță negociate și în calculul riscului de schimb. 5. În cazul poziției scurte ajunsă la scadență înaintea poziției lungi, instituțiile se protejează de asemenea împotriva riscului de lipsă de lichidități care poate apărea pe diverse piețe. 6. În sensul punctului 19, excedentul de la poziția lungă (scurtă) a instituției asupra poziției sale scurte (lungi) pentru același produs de bază și pentru contractele financiare la termen, opțiuni și warrant-uri pentru același produs de bază reprezintă poziția sa netă pentru acest produs de bază. Autoritățile competente admit ca pozițiile în instrumente derivate să fie tratate, în funcție de modalitățile stabilite la punctele 8, 9 și 10, ca poziții în produs de bază subiacent. 7. Autoritățile competente pot considera pozițiile următoare ca poziții în același produs de bază:
Instrumente particulare 8. Contractele financiare la termen pentru produsele de bază și angajamentele la termen privind cumpărarea sau vânzarea de produse de bază sunt încorporate în sistemul de măsură sub formă de valori noționale exprimate în unități de măsură standard și primesc o scadență în funcție de data expirării. Autoritățile competente pot permite ca cerințele de capital corespunzătoare unui contract financiar la termen negociat la bursă să fie egale cu acoperirea cerută de către bursă, în cazul în care au certitudinea că aceasta dă măsura exactă a riscului legat de contractul la termen și că ea este cel puțin egală cu cerința de capital a unui contract la termen care rezultă dintr-un calcul realizat utilizând metoda expusă în prezenta anexă sau prin aplicarea metodei modelelor interne descrise în anexa VIII. Până la 31 decembrie 2006, autoritățile competente pot de asemenea permite ca cerințele de capital ale unui contract de instrumente derivate extrabursiere referitoare la produse de bază de tipul prevăzut în prezentul punct, compensate de către o cameră de compensație recunoscută de acestea, să fie egale cu acoperirea cerută de camera de compensație, în cazul în care au certitudinea că acestea dau măsura exactă a riscului legat de contractul de instrumente derivate și că ea este cel puțin egală cu cerința de capital din contractul respectiv care rezultă dintr-un calcul realizat utilizând metoda expusă în prezenta anexă sau prin aplicarea metodei modelelor interne descrise în anexa VIII. 9. Contractele de schimb de produse de bază în care o parte este un preț stabilit și cealaltă este prețul curent al pieței sunt încorporate, prin corespondența cu tabelul scadențelor, ca un ansamblu de poziții egale cu valoarea noțională din contract, cu o poziție pentru fiecare plată a contractului de schimb din intervalul corespunzător din tabelul scadențelor care figurează la punctul 13. Pozițiile vor fi lungi în cazul în care instituția plătește o rată fixă și primește o rată variabilă și scurte în cazul invers. Contractele de schimb de produse de bază, ale căror părți se referă la produse diferite, sunt prevăzute în tranșele corespunzătoare conform tabelului scadențelor. 10. Opțiunile privind produsele de bază sau instrumentele derivate din produsele de bază sunt tratate drept poziții de valoare egală cu suma instrumentului subiacent al opțiunii multiplicat cu delta în sensul prezentei anexe. Pozițiile astfel obținute pot fi compensate cu poziții de semn opus pentru același produs de bază subiacent sau același instrument derivat din produsul de bază. Delta-ul utilizat este cel al pieței în cauză, cel calculat de către autoritățile competente sau, atunci când nici unul din acestea nu este disponibil sau pentru opțiuni privind piața extrabursieră, este calculat de către instituția în sine, cu condiția ca autoritățile competente să considere că modelul utilizat de către instituție este rezonabil. Totuși, autoritățile competente pot de asemenea să ceară ca instituțiile să calculeze delta lor după metoda pe care o specifică. Autoritățile competente cer ca riscurile, altele decât riscul delta, legate de opțiunile privind produsele de bază, să fie acoperite. Acestea pot permite ca cerința referitoare la o opțiune privind produsul de bază emisă la bursă să fie egală cu acoperirea cerută de bursă, în cazul în care au certitudinea că aceasta dă măsura exactă a riscului legat de opțiune și că ea este cel puțin egală cu cerința de capital a unei opțiuni care rezultă dintr-un calcul realizat utilizând metoda expusă în prezenta anexă sau prin aplicarea metodei modelelor interne descrise în anexa VIII. Până la 31 decembrie 2006, autoritățile competente pot de asemenea permite ca cerința de capital a unei opțiuni extrabursiere privind produsele de bază compensate de către o cameră de compensație recunoscută de ele, să fie egală cu acoperirea cerută de camera de compensație, în cazul în care au certitudinea că aceasta dă măsura exactă a riscului legat de opțiune și că este cel puțin egală cu cerința de capital a unei opțiuni extrabursiere care rezultă dintr-un calcul realizat utilizând metoda expusă în prezenta anexă sau prin aplicarea metodei modelelor interne descrise în anexa VIII. Ele pot permite în plus ca cerința referitoare la o opțiune privind produsul de bază cumpărat la bursă sau în afara bursei să fie aceeași ca și pentru produsul de bază subiacent, sub rezerva ca cerința astfel calculată să nu fie mai mare decât valoarea de piață a opțiunii. Cerința corespunzătoare unei opțiuni emise în afara bursei este calculată în raport cu produsul de bază subiacent. 11. Warrant-urile privind produsele de bază sunt tratate ca opțiuni privind produsele de bază, conform modalităților expuse la punctul 10. 12. Instituția care transferă produse de bază sau drepturi garantate referitoare la proprietatea produselor de bază printr-o operațiune de punere în pensiune și întreprinderea care împrumută produse de bază în cadrul unui acord de împrumut de produse de bază include aceste produse de bază în calculul cerințelor lor de capital în temeiul prezentei anexe. (a) Corespondența tabelului de scadențe 13. Instituția utilizează un tabel de scadențe separat pentru fiecare produs de bază conform tabelului de mai jos. Toate pozițiile de produs de bază prevăzut și toate pozițiile considerate ca poziții ale aceluiași produs de bază în conformitate cu punctul 7 sunt atribuite intervalelor de termene de scadență adecvate. Stocurile fizice sunt atribuite primului interval.
14. Autoritățile competente pot permite ca pozițiile pentru același produs sau pozițiile considerate ca atare în conformitate cu punctul 7 să fie compensate și atribuite intervalelor de scadență adecvate pe o bază netă pentru:
15. Instituția stabilește ulterior suma pozițiilor lungi și cea a pozițiilor scurte în fiecare interval. Suma primelor (secundelor) care sunt compensate de către secunde (primele) într-un interval dat constituie poziția compensată în acest interval, în timp ce poziția lungă sau scurtă reziduală reprezintă poziția necompensată a aceluiași interval. 16. Partea din poziția lungă (scurtă) necompensată într-un interval de scadențe dat care este compensată prin poziția scurtă (lungă) necompensată într-un interval ulterior constituie poziția compensată între aceste două intervale. Partea din poziția lungă sau scurtă necompensată care nu poate fi astfel compensată reprezintă poziția necompensată. 17. Cerința de capital pentru instituție în ceea ce privește fiecare produs de bază, calculată pe baza tabelului de scadențe corespunzătoare, este egală cu suma elementelor următoare:
18. Cerința totală de capital pentru instituție în ceea ce privește riscul privind produsele de bază este egală cu suma cerințelor de capital calculate pentru fiecare produs de bază conform punctului 17. (b) Abordare simplificată 19. Cerința de capital a instituției pentru fiecare produs de bază este egală cu suma următoarelor două elemente:
20. Cerința totală de capital pentru instituție în ceea ce privește riscul privind produsele de bază este egală cu suma cerințelor de capital calculate pentru fiecare produs de bază în conformitate cu punctul 19. ANEXA VIII MODELE INTERNE 1. Autoritățile competente pot, în condițiile definite în prezenta anexă, să autorizeze instituțiile să-și calculeze cerințele de capital referitoare la riscul de poziție, la riscul de schimb și/sau la riscul privind produsele de bază, cu ajutorul propriilor lor modele interne de gestiune a riscurilor în locul metodelor descrise în anexele I, III și VII sau în combinație cu acestea. Recunoașterea expresă de către autoritățile competente este necesară în toate cazurile pentru utilizarea acestor modele în scopul supravegherii fondurilor proprii. 2. Înainte de a-și da recunoașterea, autoritățile competente se asigură că sistemul instituției de gestiune a riscurilor se bazează pe o concepție sănătoasă și este pus în aplicare în mod integru și că îndeplinește, în special, următoarele criterii calitative:
3. Instituția supraveghează precizia și eficacitatea modelelor sale datorită unui program de controale ex post. Controalele ex post trebuie să ofere o comparație, pentru fiecare zi lucrătoare, între măsura valorii de risc (value-at-risk) într-o zi calculate prin modelul instituției pe baza pozițiilor la sfârșitul zilei și variația pe o zi a valorii portofoliului constatate la sfârșitul zilei lucrătoare următoare. Autoritățile competente examinează capacitatea instituției de a efectua controale ex post asupra variațiilor, atât efective, cât și ipotetice, ale valorii portofoliului. Controalele ex post asupra variațiilor ipotetice ale valorii portofoliului se bazează pe o comparație între valoarea portofoliului la sfârșitul zilei și valoarea sa, în poziții neschimbate, la sfârșitul zilei următoare. Autoritățile competente cer instituțiilor să ia măsurile adecvate pentru îmbunătățirea programului lor de controale ex post, în cazul în care acesta este considerat insuficient. 4. În scopul efectuării calculului cerințelor de capital pentru riscurile specifice legate de pozițiile de titluri de creanță negociate și de titluri de proprietate, autoritățile competente pot recunoaște utilizarea modelului intern al unei instituții în cazul în care, în afară de conformitatea cu condițiile care figurează în prezenta anexă, acest model:
5. Instituțiile care utilizează modele interne care nu sunt recunoscute în conformitate cu punctul 4 fac obiectul unei cerințe de capital distincte pentru riscul specific calculat conform anexei I. 6. În sensul punctului 10 (ii), un factor de multiplicare de cel puțin 3 se aplică rezultatului calculului efectuat de către instituție. 7. Factorul de multiplicare este majorat cu un factor complementar, care variază între 0 și 1 conform tabelului prevăzut în continuare, în funcție de numărul de depășiri evidențiate de controlul ex post al instituției pentru ultimele 250 de zile lucrătoare. Autoritățile competente cer ca instituțiile să calculeze depășirile de o manieră omogenă pe baza controlului ex post al variațiilor efective sau ipotetice ale valorii portofoliului. Există depășire atunci când variația valorii portofoliului pe o zi este mai mare decât măsura valorii de risc (value-at-risk) într-o zi corespondentă, calculată prin modelul instituției. În scopul determinării factorului complementar, numărul de depășiri este calculat cel puțin trimestrial.
Autoritățile competente pot, în unele cazuri și în circumstanțe excepționale, să dispenseze de obligația de majorare a factorului de multiplicare cu factorul complementar conform tabelului de mai sus în cazul în care instituția a demonstrat, spre satisfacția autorităților competente, că o asemenea majorare este nejustificată și că modelul este fundamental bun. În cazul în care numeroasele depășiri arată că modelul nu este suficient de precis, autoritățile competente revocă recunoașterea modelului sau impun măsuri adecvate, astfel încât modelul să fie rapid îmbunătățit. În scopul de a permite autorităților competente să verifice în permanență adecvarea factorului complementar, instituțiile informează fără întârziere și, în orice împrejurare, în termen de cinci zile lucrătoare, autoritățile competente privind depășirile descoperite de programul lor de control ex post și care, în funcție de tabelul de mai sus, implică o creștere a factorului complementar. 8. În cazul în care modelul instituției este recunoscut de către autoritățile competente în conformitate cu punctul 4, în scopul calculului cerințelor de capital pentru risc specific, instituția majorează atunci cerința sa de capital calculată conform dispozițiilor punctelor 6, 7 și 10, majorând valoarea fie:
Instituțiile care utilizează soluția (ii) sunt obligate să identifice în prealabil structura portofoliilor lor și să nu o modifice fără consimțământul autorităților competente. 9. Autoritățile competente pot renunța la obligația unei majorări în conformitate cu punctul 8, în cazul în care instituția aduce dovada că, în conformitate cu normele internaționale acceptate, modelul său tratează de asemenea și într-o manieră adecvată riscul circumstanțial și riscul de eșec în ceea ce privește pozițiile sale în titluri de creanță negociate și titluri de proprietate. 10. Fiecare instituție este supusă unei cerințe de capital echivalente celei mai ridicate dintre valorile următoare:
11. Calculul valorii de risc trebuie să respecte următoarele specificații minime:
12. Autoritățile competente se asigură că modelul tratează într-un mod adecvat toate riscurile de preț importante referitoare la poziții în opțiuni sau poziții asimilate și că toate celelalte riscuri netratate prin model sunt acoperite de o manieră adecvată prin fonduri proprii. 13. Autoritățile competente se asigură că sistemul tratează un număr suficient de factori de risc, luând în considerare nivelul de activitate al instituției pe diverse piețe. Condițiile minimale care trebuie respectate sunt următoarele:
14. Autoritățile competente pot autoriza instituțiile să recurgă la corelări empirice în interiorul categoriilor de risc și între acestea, în cazul în care estimează că sistemul pe care îl utilizează instituția pentru a măsura aceste corelări este bun și este pus în aplicare într-un mod corect. |