03/Volumul 09

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

20

---

31990L0539

---

L 303/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 15 octombrie 1990

privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație

(90/539/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 43,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât păsările de curte, fiind animale vii, și ouăle pentru incubație, fiind produse de origine animală, figurează pe lista produselor enumerate în anexa II la tratat;

întrucât, pentru a asigura dezvoltarea rațională a producției de păsări de curte, sporindu-se astfel productivitatea acestui sector, trebuie stabilite la nivel comunitar anumite norme de sănătate animală care să reglementeze comerțul intracomunitar cu păsări de curte și ouă pentru incubație;

întrucât creșterea păsărilor de curte se integrează în cadrul activităților agricole; întrucât aceasta constituie o sursă de venituri pentru o parte a populației agricole;

întrucât este necesar să se elimine discrepanțele care există în statele membre în ceea ce privește sănătatea animală pentru a favoriza comerțul intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație și pentru a contribui astfel la realizarea pieței interne;

întrucât, pentru a promova dezvoltarea armonioasă a comerțului intracomunitar, trebuie să se definească un sistem comunitar care să reglementeze importurile din țări terțe;

întrucât dispozițiile prezentei directive nu ar trebui să se aplice, în principiu, schimburilor comerciale specifice, cum ar fi târgurile, expozițiile și concursurile;

întrucât prezenta directivă ar trebui să aibă ca obiect comerțul cu prepelițe, porumbei, rațe, fazani și cu potârnichi crescute pentru reproducere sau consum;

întrucât, ținând seama de natura creșterii moderne a păsărilor, cea mai bună modalitate de a promova dezvoltarea armonioasă a comerțului intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație o reprezintă monitorizarea unităților producătoare;

întrucât aprobarea unităților care îndeplinesc condițiile prevăzute în prezenta directivă și supravegherea respectării aplicării acestor condiții ar trebui lăsate în responsabilitatea autorităților competente;

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 2782/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind producția și comercializarea ouălor pentru incubație și a puilor de păsări de curte (4), astfel cum a fost modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3987/87 (5), prevede atribuirea unui număr de înregistrare distinct fiecărei unități producătoare, precum și marcarea ouălor pentru incubație; întrucât Regulamentul (CEE) nr. 1868/77 (6) al Comisiei, astfel cum a fost modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1351/87 (7), stabilește norme detaliate de aplicare a regulamentului respectiv; întrucât, din motive practice, ar trebui adoptate, în sensul prezentei directive, aceleași criterii de identificare a unităților producătoare și de marcare a ouălor pentru incubație;

întrucât, pentru a face obiectul comerțului intracomunitar, păsările de curte și ouăle pentru incubație trebuie să îndeplinească anumite cerințe de sănătate animală, astfel încât să se evite răspândirea bolilor contagioase;

întrucât, cu toate acestea, este important să se amâne stabilirea normelor de control aplicabile pentru combaterea gripei aviare și a bolii Newcastle;

întrucât, din aceeași cauză, ar trebui stabilite condițiile de transport;

întrucât ar trebui stabilite dispoziții prin care Comisia să poată aproba anumite condiții suplimentare, pe baza progreselor realizate de un stat membru în eradicarea anumitor boli ale păsărilor de curte, cu condiția ca aceste condiții să nu difere de cele aplicate de statele membre la nivel național; întrucât, în acest context, poate fi oportun să se stabilească statutul statelor membre sau al zonelor unui stat membru cu privire la anumite boli susceptibile să afecteze păsările de curte;

întrucât, cu toate că tranzacțiile comerciale intracomunitare efectuate în cantități foarte mici nu pot face obiectul condițiilor comunitare, din motive practice, anumite norme esențiale trebuie respectate;

întrucât, pentru a asigura respectarea cerințelor prevăzute, este necesar să se prevadă eliberarea unui certificat de sănătate animală de către un medic veterinar oficial, acest certificat urmând să însoțească păsările de curte și ouăle pentru incubație până la locul de destinație;

întrucât, în ceea ce privește organizarea și rezultatul controalelor care trebuie efectuate de către statul membru de destinație și măsurile de salvgardare ce trebuie aplicate, ar trebui să se facă trimitere la normele generale prevăzute în Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în comerțul intracomunitar cu anumite animale vii și produse în perspectiva realizării pieței interne (8);

întrucât este necesar să se prevadă dispoziții pentru efectuarea controalelor de către Comisie în colaborare cu autoritățile competente ale statelor membre;

întrucât definirea unui regim comunitar aplicabil importurilor din țări terțe necesită întocmirea unei liste cu țările terțe sau zonele țărilor terțe din care pot fi importate păsări de curte și ouă pentru incubație;

întrucât alegerea acestor țări trebuie să aibă la bază criterii generale, precum starea de sănătate a păsărilor de curte și a altor animale, organizarea și competențele serviciilor veterinare și reglementările în vigoare privind sănătatea animală;

întrucât, pe de altă parte, nu ar trebui autorizate importurile de păsări de curte și de ouă pentru incubație care provin din țări infectate cu boli aviare contagioase ce prezintă risc pentru efectivele animale din Comunitate sau care nu au prezentat asemenea boli pe o perioadă de timp prea scurtă;

întrucât condițiile generale aplicabile importurilor din țări terțe trebuie completate cu condiții speciale stabilite în funcție de starea de sănătate a fiecăreia dintre ele; întrucât, datorită naturii tehnice și diversității criteriilor pe care se bazează aceste condiții speciale, trebuie să se facă apel la Comitetul veterinar permanent în vederea definirii lor;

întrucât prezentarea la importul de păsări de curte sau de ouă pentru incubație a unui certificat standard reprezintă o modalitate eficientă de verificare a aplicării normelor comunitare; întrucât aceste reglementări pot include dispoziții speciale care pot varia în funcție de țara terță implicată; întrucât trebuie să se țină seama de acest lucru atunci când se stabilește forma standard a certificatului;

întrucât experții veterinari ai Comisiei trebuie să aibă responsabilitatea verificării modului în care se respectă normele în țări terțe;

întrucât verificările efectuate la import trebuie să aibă în vedere originea și starea de sănătate a păsărilor de curte și a ouălor de incubație;

întrucât este necesar ca, atunci când păsările de curte și ouăle pentru incubație ajung pe teritoriul Comunității, precum și în timpul tranzitului către locul de destinație, statele membre să poată adopta orice măsuri, inclusiv sacrificarea și eliminarea, în vederea salvgardării sănătății publice și a animalelor;

întrucât normele și principiile generale referitoare la controlul păsărilor de curte și a ouălor pentru incubație vor fi stabilite ulterior în cadrul măsurilor ce trebuie adoptate pentru realizarea pieței interne;

întrucât orice stat membru trebuie să aibă dreptul de a interzice imediat importurile dintr-o țară terță, în cazul în care acestea pot fi un pericol pentru sănătatea oamenilor și a animalelor; întrucât, în acest caz, trebuie asigurată imediat o atitudine comună a statelor membre față de țara terță, fără a aduce atingere eventualelor modificări ale listei cu țările autorizate să exporte în Comunitate;

întrucât evoluția constantă a tehnicilor avicole înseamnă modificarea periodică a metodelor de control al bolilor păsărilor de curte;

întrucât dispozițiile prezentei directive trebuie revizuite în contextul realizării pieței interne;

întrucât trebuie prevăzute dispoziții pentru stabilirea unei cooperări strânse între statele membre și Comisie în cadrul Comitetului veterinar permanent,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă definește condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile de păsări de curte și de ouă pentru incubație din țări terțe.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică păsărilor de curte pentru târguri, expoziții și concursuri.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, „medic veterinar oficial” și „țară terță” reprezintă medicul veterinar oficial și țara terță la care se face referire în Directiva 72/462/CEE.

În plus, se înțelege prin:

1.	păsări de curte: găinile, curcile, bibilicile, rațele, gâștele, prepelițele, porumbeii, fazanii și potârnichile, crescute sau ținute în captivitate pentru reproducere, pentru producția de carne sau de ouă pentru consum sau pentru completarea stocului de vânat;

2.	ouă pentru incubație: ouăle pentru incubație depuse de păsările de curte, conform definiției de la punctul 1;

3.	pui de o zi: toate păsările de curte care au vârsta mai mică de 72 de ore și care nu au fost încă hrănite; totuși, rațele din specia Cairina moschata pot fi hrănite;

4.	păsări de curte de reproducție: păsările de curte în vârstă de 72 de ore sau de vârstă mai mare destinate producției de ouă pentru incubație;

5.	păsări de curte pentru producție: păsările de curte în vârstă de 72 de ore sau mai mult crescute pentru producția de carne și/sau de ouă pentru consum sau pentru completarea stocului de vânat;

6.	păsări de curte pentru tăiere: păsările de curte trimise direct la abator pentru a fi sacrificate în cel mai scurt timp, dar în 72 de ore de la sosirea lor;

7.	efectiv: totalitatea păsărilor de curte având aceeași stare de sănătate și de imunitate, crescute în aceeași unitate sau adăpost și care constituie o unitate zootehnică de sine stătătoare;

8.	fermă: o infrastructură, care poate cuprinde o unitate, utilizată pentru creșterea sau deținerea păsărilor de curte de reproducție sau pentru producție;

9.

unitate: infrastructura sau partea unei infrastructuri situate în același loc și care se referă la sectoarele de activitate indicate în continuare: (a) unitate de selecție: unitate a cărei activitate constă în producția de ouă pentru incubație pentru producția de păsări de reproducție; (b) unitate de înmulțire: unitate care produce ouă de incubație pentru producția de păsări pentru producție; (c) unitate de creștere: unitate care crește păsări de curte până la stadiul depunerii ouălor; (d) incubator: unitate a cărei activitate constă în incubația, ecloziunea ouălor pentru incubație și furnizarea puilor de o zi;

10.	medic veterinar autorizat: medicul veterinar însărcinat de autoritatea veterinară competentă să aplice, sub responsabilitatea acesteia, într-o unitate, controalele prevăzute în prezenta directivă;

11.	laborator aprobat: un laborator situat pe teritoriul unui stat membru, aprobat de autoritatea veterinară competentă să efectueze, sub responsabilitatea acesteia, testele de diagnostic prevăzute în prezenta directivă;

12.	vizită sanitară: o vizită efectuată de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar autorizat pentru examinarea stării de sănătate a tuturor păsărilor de curte dintr-o unitate;

13.	boli cu notificare obligatorie: bolile indicate în anexa V;

14.	focar: focarul definit în Directiva 82/894/CEE;

15.

zonă infectată: în cazul bolilor menționate în anexa V, o zonă ce cuprinde, în funcție de mediul epizootiologic al focarului, un teritoriu bine definit ori o zonă de protecție cu o rază de cel puțin 3 kilometri din jurul focarului, inclusă într-o zonă de supraveghere cu o rază de cel puțin 10 kilometri;

16.	loc de carantină: infrastructura în care păsările de curte sunt menținute în izolare totală, fără contact direct sau indirect cu alte păsări de curte, astfel încât să poată fi observate pe termen lung și testate cu privire la bolile indicate în anexa V;

17.	tăiere sanitară: distrugerea, în condiții de asigurare a tuturor măsurilor de sănătate necesare, inclusiv dezinfecția, a tuturor păsărilor de curte și a produselor la locul focarului, infectate sau suspecte de a fi contaminate.

CAPITOLUL II

Norme pentru comerțul intracomunitar

Articolul 3

(1)   Statele membre prezintă Comisiei, până la 1 iulie 1991, un plan cu măsurile naționale pe care intenționează să le pună în aplicare pentru a asigura respectarea normelor definite în anexa II în vederea aprobării unităților pentru comerțul intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație.

(2)   Comisia examinează planurile. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32, planurile pot fi aprobate sau pot fi introduse modificări sau completări înainte de aprobare.

(3)   În conformitate cu procedura menționată la alineatul (2), modificările sau completările unui plan aprobat în conformitate cu alineatul menționat pot fi:

—	aprobate la cererea statului membru în cauză, pentru a se ține seama de schimbarea situației din acest stat membru;

—	solicitate, pentru a se ține seama de progresele metodelor de prevenire și de control al bolilor.

Articolul 4

Fiecare stat membru desemnează un laborator național de referință să răspundă de coordonarea metodelor de diagnostic prevăzute în prezenta directivă și de utilizarea acestora de către laboratoarele aprobate situate pe teritoriul său. Laboratoarele de referință sunt enumerate în anexa I.

Articolul 5

Pentru a face obiectul comerțului intracomunitar:

(a)	ouăle pentru incubație, puii de o zi și păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie să fie conforme cu condițiile prevăzute în articolele 6, 12, 15, 17 și, respectiv, cu cele stabilite în conformitate cu articolele 13 și 14 sau enunțate la articolele 7, 8 și 9;

(b)

păsările de curte pentru tăiere și, prin derogare de la litera (a), păsările de curte destinate completării stocului de vânat, trebuie să fie conforme, până la punerea în aplicare a condițiilor de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile care provin din țări terțe de carne proaspătă de pasăre și de vânat pentru crescătorie, cu condițiile enunțate la articolele 10, 12, 15 și 17 și cu cele stabilite în conformitate cu articolele 13 și 14.

Articolul 6

Ouăle pentru incubație, puii de o zi, păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie să provină:

1.

din unități care îndeplinesc următoarele cerințe: (a) trebuie să fie aprobate de autoritatea competentă și să primească un număr distinctiv de la aceasta, în conformitate cu normele din anexa II capitolul I; (b) în momentul expedierii nu trebuie să facă obiectul nici unei restricții de sănătate animală care se aplică păsărilor de curte; (c) trebuie să fie situate în afara zonelor infectate;

2.	dintr-un efectiv care, în momentul expedierii, nu prezintă nici un semn clinic de boală sau nu este suspect de boală.

Articolul 7

În momentul expedierii lor, ouăle pentru incubație trebuie:

1.

în cazul în care provin dintr-un stat membru, să îndeplinească următoarele cerințe: (a) să provină din efective: — care au staționat mai mult de șase săptămâni în una sau în mai multe unități din Comunitate, menționate la articolul 6 punctul 1 litera (a); — care, în cazul în care trebuie vaccinate, au fost vaccinate în conformitate cu condițiile de vaccinare prevăzute în anexa III; — care au fost supuse unei examinări sanitare efectuate de către un medic veterinar oficial sau de către un medic veterinar autorizat, în cursul celor douăzeci și patru de ore anterioare expedierii și, în momentul examinării, nu prezintă nici un semn clinic sau nu sunt suspecte de boală; (b) să fie identificate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1868/77 al Comisiei; (c) să fi fost dezinfectate în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial;

2.	în cazul în care provin dintr-o țară terță, să fi fost importate în conformitate cu condițiile enunțate în capitolul III.

Articolul 8

Puii de o zi trebuie:

(a)	să provină din ouă pentru incubație care îndeplinesc cerințele articolelor 6 și 7;

(b)	să fie conformi cu condițiile de vaccinare enunțate în anexa III atunci când trebuie vaccinați;

(c)	să nu prezinte, în momentul expedierii, nici un simptom de boală, pe baza anexei II capitolul II partea B punctul 2 literele (g) și (h).

Articolul 9

În momentul expedierii, păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie:

(a)	să fi fost ținute de la ecloziune sau mai mult de șase săptămâni în una sau în mai multe unități din Comunitate menționate la articolul 6 punctul 1 litera (a);

(b)	în cazul în care trebuie vaccinate, să fie în conformitate cu condițiile de vaccinare enunțate în anexa III;

(c)	să fi fost supuse unui examen de sănătate efectuat de un medic veterinar oficial sau de un medic veterinar autorizat pe parcursul celor douăzeci și patru de ore anterioare expedierii și, în momentul acestui examen, să nu prezinte nici un semn clinic de boală ori să nu fie suspect de boală.

Articolul 10

În momentul expedierii, păsările de curte pentru tăiere trebuie să provină dintr-o fermă:

(a)	în care au staționat de la ecloziune sau mai mult de douăzeci și unu de zile;

(b)	care nu face obiectul nici unei restricții de sănătate animală care se aplică păsărilor de curte;

(c)

în care, cu ocazia examinării stării de sănătate a efectivului din care se expediază păsările de curte pentru tăiere, efectuat în termen de patruzeci și opt de ore anterioare expedierii de către medicul veterinar oficial sau autorizat, păsările de curte examinate nu au prezentat nici un semn clinic de boală sau nu au fost suspecte de boală;

(d)	situată în afara zonelor infectate cu gripă aviară sau cu boala Newcastle care urmează să fie definite în cadrul măsurilor ce trebuie adoptate pentru combaterea acestor boli, în conformitate cu articolul 19.

Articolul 11

(1)   Cerințele articolelor 5-10 și 15 nu se aplică comerțului intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație în cazul loturilor mici care includ mai puțin de douăzeci de unități.

(2)   Cu toate acestea, păsările de curte și ouăle pentru incubație menționate la alineatul (1) trebuie, în momentul expedierii lor, să provină din efective:

—	care au staționat în Comunitate de la ecloziune sau cel puțin trei luni;

—	care nu prezintă semne clinice de boală contagioasă aviară în momentul expedierii lor;

—	care îndeplinesc, în cazul în care trebuie vaccinate, condițiile de vaccinare prevăzute în anexa III;

—	care nu fac obiectul nici unei restricții de sănătate animală aplicabilă păsărilor de curte;

—	care sunt situate în afara zonelor infectate cu gripă aviară sau cu boala Newcastle ce urmează să fie definite în cadrul măsurilor ce trebuie adoptate în conformitate cu articolul 19 pentru combaterea acestor boli;

—	care au dat rezultate negative la testul serologic pentru detectarea anticorpilor de S. Pullorum-Gallinarum, în conformitate cu capitolul III din anexa II.

Articolul 12

(1)   Pentru expedierea păsărilor de curte și a ouălor pentru incubație din state membre sau zone ale statelor membre care vaccinează împotriva bolii Newcastle păsările de curte prevăzute în articolul 1, către un stat membru sau zonă a unui stat membru cu statut stabilit în conformitate cu alineatul (2) de mai jos, se aplică următoarele norme:

(a)	ouăle pentru incubație trebuie să provină din efective: — fie nevaccinate; — fie vaccinate cu un vaccin inactivat; — fie vaccinate cu un vaccin viu, în cazul în care vaccinarea a fost realizată cu cel puțin șaizeci de zile înainte de colectarea ouălor pentru incubație;

(b)	puii de o zi trebuie să provină: — din ouă pentru incubație care îndeplinesc condițiile enunțate la litera (a); — dintr-un incubator în care metodele de muncă asigură o incubație a acestor ouă complet separată în timp de cea a ouălor care nu îndeplinesc condițiile enunțate la litera (a);

(c)

păsările de curte de reproducere sau pentru producție trebuie: — să nu fie vaccinate împotriva bolii Newcastle și — să fi fost izolate timp de paisprezece zile înainte de expediere, fie într-o fermă, fie într-o stație de carantină sub supravegherea medicului veterinar oficial. În această privință, nici o pasăre care se află în ferma de origine sau, dacă este cazul, în stația de carantină nu poate fi vaccinată împotriva bolii Newcastle în timpul celor douăzeci și unu de zile anterioare expedierii și nici o pasăre, alta decât cele care fac parte din transport, nu poate fi introdusă în fermă sau în stația de carantină în timpul aceleiași perioade; în plus, în stațiile de carantină nu se poate practica nici un fel de vaccinare și — să fi fost testat, în cele paisprezece zile anterioare expedierii, pe baza unui control serologic reprezentativ în vederea detectării anticorpilor bolii Newcastle conform normelor stabilite în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32;

(d)

păsările de curte pentru tăiere trebuie să fie expediate din efective care: — în cazul în care nu au fost vaccinate împotriva bolii Newcastle, îndeplinesc cerințele enunțate la litera (c) a treia liniuță; — în cazul în care sunt vaccinate, nu au fost vaccinate cu un vaccin viu în cele treizeci de zile anterioare expedierii și au fost supuse unui test, în cele paisprezece zile anterioare expedierii și pe baza unui eșantion reprezentativ, în vederea izolării virusului bolii Newcastle conform normelor stabilite în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32.

(2)   Statutul statelor membre sau al zonelor statelor membre în ceea ce privește boala Newcastle este stabilit de către Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32, cel târziu cu șase luni înainte de data la care statele membre trebuie să aducă la îndeplinire prezenta directivă. Elementele care trebuie luate în considerare pentru stabilirea acestui statut sunt datele menționate la articolul 14 alineatul (1) și, în special, următoarele criterii:

—	cel puțin cu douăsprezece luni înainte să nu fi fost detectat nici un semn al bolii Newcastle la păsările de curte menționate la articolul 1;

—	cel puțin cu douăsprezece luni înainte să nu fi fost autorizată nici o vaccinare împotriva bolii Newcastle a păsărilor de curte prevăzute la articolul 1;

—	toate păsările de curte de reproducție să fi fost monitorizate cel puțin o dată pe an, în vederea detectării bolii Newcastle;

—	fermele să nu dețină nici o pasăre care să fi fost vaccinată împotriva bolii Newcastle.

(3)   Condițiile enunțate la alineatul (1) se revizuiesc înainte de 31 decembrie 1992.

Articolul 13

(1)   În cazul în care un stat membru întocmește sau a întocmit un program de combatere obligatorie sau din proprie inițiativă a unei boli întâlnite la păsările de curte, statul membru respectiv îl poate prezenta Comisiei, indicând în special:

—	răspândirea bolii pe teritoriul său;

—	obiectivele programului, având în vedere importanța bolii și beneficiile estimate ale programului, raportate la costuri;

—	zona geografică în care se va aplica programul;

—	categoriile de statut aplicabile unităților, standardele care trebuie respectate de fiecare categorie, precum și procedurile de testare;

—	procedurile de monitorizare a programului;

—	acțiunile care trebuie întreprinse în cazul în care, dintr-un motiv sau altul, o unitate își pierde statutul;

—	măsurile care trebuie adoptate în cazul în care rezultatele testelor derulate în conformitate cu prevederile programului sunt pozitive.

(2)   Comisia analizează programele trimise de către statele membre. Programele pot fi aprobate, cu respectarea criteriilor menționate la alineatul (1), în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32. Orice garanții suplimentare, generale ori specifice, care pot fi necesare în comerțul intracomunitar, pot fi stabilite în conformitate cu aceeași procedură. Garanțiile nu trebuie să fie mai mari decât cele solicitate de statul membru pe teritoriul său.

În cazul programelor prezentate Comisiei înainte de 1 iulie 1991, deciziile privind aprobarea și garanțiile comerciale suplimentare se adoptă înainte de 1 ianuarie 1992.

(3)   Programele prezentate de statele membre pot fi modificate sau completate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 32. Modificările sau completările aduse programelor care au fost deja aprobate sau garanțiilor care au fost stabilite în conformitate cu alineatul (2) pot fi aprobate în temeiul aceleiași proceduri.

Articolul 14

(1)   În cazul în care un stat membru consideră că teritoriul său ori parte din teritoriul său nu prezintă una dintre maladiile pe care le pot avea păsările de curte, statul membru respectiv transmite Comisiei documentația aferentă, menționând în special:

—	natura bolii și istoricul apariției acesteia pe teritoriul său;

—	rezultatele testelor de supraveghere bazate pe investigații serologice, microbiologice sau patologice și pe faptul că boala respectivă trebuie notificată, în temeiul legii, autorităților competente;

—	perioada în care s-a efectuat supravegherea;

—	dacă este cazul, perioada în care a fost interzisă vaccinarea împotriva bolii și zona geografică în care a fost instituită această interdicție;

—	normele pe baza cărora se verifică dacă zona de interes nu este afectată de boală.

(2)   Comisia examinează documentația prezentată de statele membre. Garanțiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul comerțului intracomunitar, pot fi definite în conformitate cu procedura stabilită în articolul 32. Garanțiile nu trebuie să fie mai mari decât cele solicitate de statele membre pe teritoriul lor. În cazul unei motivații prezentate înainte de 1 iulie 1991, deciziile privind garanțiile suplimentare se adoptă înainte de 1 ianuarie 1992.

(3)   Statul membru în cauză notifică Comisia cu privire la orice modificare a cerințelor menționate la alineatul (1). Garanțiile definite conform dispozițiilor de la alineatul (2) pot fi modificate sau retrase, pe baza acestei notificări, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32.

Articolul 15

(1)   Puii de o zi și ouăle pentru incubație trebuie transportate fie în ambalaje de unică folosință special proiectate în acest scop, fie în ambalaje care pot fi utilizate din nou, cu condiția ca acestea să fie dezinfectate în prealabil. Ambalajele trebuie să fie curățate și:

(a)	să conțină doar pui de o zi sau ouă pentru incubație din aceeași specie, de aceeași categorie și de la același tip de pasăre de curte și care să provină din aceeași unitate;

(b)

să prezinte indicațiile următoare: — numele statului membru de expediție; — specia de pasăre de curte căreia îi aparțin ouăle sau puii; — numărul de ouă sau de pui; — categoria și tipul de producție căruia îi sunt destinate; — numele sau denumirea comercială, adresa și numărul de aprobare a unității producătoare; — numărul de aprobare a unității de origine, conform anexei II capitolul I punctul 2; — statul membru de destinație;

(c)	să fie închise în conformitate cu instrucțiunile autorității competente, astfel încât să se evite orice posibilitate de înlocuire a conținutului.

(2)   Ambalajele care conțin pui de o zi sau ouă pentru incubație pot fi comasate în vederea transportului în containere corespunzătoare. Pe containerele respective trebuie să apară numărul de ambalaje comasate și indicațiile menționate la alineatul (1) litera (b).

(3)   Păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie transportate în cutii sau cuști:

—	care conțin doar păsări de curte din aceeași specie, din aceeași categorie și de același tip și care provin din aceeași unitate;

—	care prezintă numărul de aprobare al unității de origine, conform anexei II capitolul I punctul 2;

—	care sunt închise în conformitate cu instrucțiunile autorității competente, astfel încât să se evite orice posibilitate de înlocuire a conținutului.

(4)

(a) Păsările de curte pentru reproducție și puii de o zi trebuie transportați cât mai rapid spre unitatea de destinație, fără să intre în contact cu alte păsări vii, cu excepția păsărilor de curte de reproducție și pentru producție ori a puilor de o zi care îndeplinesc condițiile enunțate în prezenta directivă; (b) păsările de curte pentru tăiere trebuie transportate fără întârziere spre abatorul de destinație, fără să intre în contact cu alte păsări de curte, cu excepția păsărilor de curte pentru tăiere ce îndeplinesc condițiile enunțate în prezenta directivă.

(5)   Cutiile, cuștile și mijloacele de transport se concep astfel încât:

—	să se prevină pierderea de excremente și a penelor în timpul transportului;

—	să permită observarea păsărilor de curte;

—	să permită curățarea și dezinfectarea.

(6)   Mijloacele de transport și, în cazul în care acestea nu sunt de unică folosință, containerele, cutiile și cuștile, înainte de încărcare și după descărcare, trebuie curățate și dezinfectate în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru în cauză.

Articolul 16

Este interzis transportul păsărilor de curte menționate la articolul 15 alineatul (4) prin zonele infectate de gripă aviară sau cu boala Newcastle, cu excepția cazului în care acest transport se efectuează pe căi rutiere pentru camioane sau pe calea ferată.

Articolul 17

Păsările de curte și ouăle pentru incubație care fac obiectul comerțului intracomunitar trebuie să fie însoțite, în timpul transportului lor spre locul de destinație, de un certificat de sănătate animală care să fie:

—	în conformitate cu modelul corespunzător prevăzut în anexa IV;

—	semnat de un medic veterinar oficial;

—	întocmit, în ziua încărcării, în limba sau în limbile statului membru expeditor și în limba sau în limbile oficiale ale statului membru destinatar;

—	valabil pe o durată de cinci zile;

—	întocmit pe o singură filă;

—	adresat, în principiu, unui singur destinatar;

—	ștampilat, iar ștampila să aibă o culoare diferită de cea a certificatului.

Articolul 18

În conformitate cu dispozițiile generale din tratat, statele membre de destinație pot acorda unuia sau mai multor state membre expeditoare autorizații generale sau autorizații limitate la cazuri specifice prin care să se permită intrarea pe teritoriul lor a păsărilor de curte și a ouălor pentru incubație fără a fi necesar certificatul prevăzut la articolul 17.

Articolul 19

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, adoptă, înainte de 1 iulie 1991, normele de control pentru combaterea gripei aviare și a bolii Newcastle.

CAPITOLUL III

Norme privind importurile din țări terțe

Articolul 20

Păsările de curte și ouăle pentru incubație importate în Comunitate trebuie să fie în conformitate cu condițiile stabilite la articolele 21-24.

Articolul 21

(1)   Păsările de curte și ouăle pentru incubație trebuie să provină din țări terțe sau din zone ale țărilor terțe menționate pe o listă întocmită de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32. Lista poate fi modificată sau completată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 33.

(2)   Pentru a decide dacă o țară terță sau o zonă a acestei țări terțe poate figura pe lista menționată la alineatul (1), se iau în considerare în special:

(a)

starea de sănătate a păsărilor de curte, a altor animale domestice și a faunei din țara terță, acordându-se o atenție deosebită în special bolilor exotice ale animalelor, precum și starea de sănătate în zonele de vecinătate, în cazul în care oricare din cele două situații pot compromite sănătatea populației și a animalelor din statele membre;

(b)	regularitatea și rapiditatea furnizării de informații de către țara terță cu privire la existența pe teritoriul său a bolilor animale contagioase, în special a celor menționate la listele A și B ale Oficiului Internațional pentru Epizootii;

(c)	normele acestei țări privind prevenirea și combaterea bolilor la animale;

(d)	structura serviciilor veterinare din țara respectivă și atribuțiile acestor servicii;

(e)	organizarea și aplicarea măsurilor de prevenire și control al bolilor animale contagioase;

(f)	garanțiile pe care le poate oferi țara terță pentru conformare cu prezenta directivă;

(g)	respectarea normelor comunitare privind hormonii și reziduurile.

(3)   Lista menționată la alineatul (1) și toate modificările aduse acesteia se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 22

(1)   Păsările de curte și ouăle pentru incubație trebuie să provină din țări în care nu există gripă aviară și boala Newcastle.

(2)   Criteriile generale de clasificare a țărilor terțe din punct de vedere al bolilor se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32.

(3)   Comisia poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32, ca dispozițiile alineatului (1) din prezentul articol să se aplice numai unei anumite părți din teritoriul unei țări terțe.

Articolul 23

(1)   Păsările de curte și ouăle pentru incubație pot fi importate de pe teritoriul unei țări terțe sau dintr-o zonă a unei țări terțe care figurează pe lista întocmită în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) numai dacă provin din efective care:

(a)	înainte de expediere au fost ținute fără întrerupere pe teritoriul unei țări terțe ori într-o zonă din această țară terță pe parcursul unei perioade care se stabilește în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32;

(b)	îndeplinesc condițiile de sănătate animală adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32 pentru importurile de păsări de curte și de ouă pentru incubație din această țară. Aceste condiții pot să fie diferite în funcție de speciile și de categoriile de păsări de curte.

(2)   Condițiile de sănătate animală se stabilesc pe baza normelor prevăzute în capitolul II și în anexele aferente. În conformitate cu procedura stabilită la articolul 32 se pot stabili derogări, de la caz la caz, în situația în care țara terță respectivă oferă garanții similare privind sănătatea animală care să fie cel puțin echivalente.

Articolul 24

(1)   Păsările de curte și ouăle pentru incubație trebuie să fie însoțite de un certificat întocmit și semnat de un medic veterinar oficial al țării terțe exportatoare.

Certificatul trebuie:

(a)	să fie emis în ziua încărcării în vederea expedierii spre statul membru de destinație;

(b)	să fie redactat în limba oficială a statului membru destinatar sau în limbile oficiale ale statului membru de destinație;

(c)	exemplarul original al certificatului să însoțească transportul;

(d)	să ateste că păsările sau ouăle pentru incubație sunt conforme cu condițiile prezentei directive și cu cele stabilite în temeiul prezentei directive privind importurile din țări terțe;

(e)	să aibă o valabilitate de cinci zile;

(f)	să fie întocmit pe o singură filă;

(g)	să fie adresat unui singur destinatar;

(h)	să fie ștampilat, iar culoarea ștampilei să difere de cea a certificatului.

(2)   Certificatul menționat la alineatul (1) trebuie să fie în conformitate cu modelul stabilit în temeiul procedurii prevăzute la articolul 32.

Articolul 25

Experții veterinari ai statelor membre și ai Comisiei efectuează controale la fața locului pentru a verifica dacă toate dispozițiile prezentei directive se aplică efectiv.

Experții statelor membre cu atribuții de control sunt desemnați de Comisie, la propunerea statelor membre.

Controalele se efectuează din partea Comunității, care suportă cheltuielile aferente.

Periodicitatea inspecțiilor și procedura de inspecție se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32.

Articolul 26

(1)   Comisia poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 33, să limiteze la anumite specii, ouă pentru incubație, păsări de curte de reproducție sau pentru producție, păsări pentru tăiere sau pentru utilizări speciale, importul dintr-o țară terță sau dintr-o zonă a unei țări terțe.

(2)   Comisia poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 33, să aplice restricții privind sănătatea animală, dacă este cazul, după efectuarea importului.

Articolul 27

(1)   Normele și principiile generale aplicabile în cursul inspecțiilor în țările terțe sau în cursul inspecțiilor privind păsările de curte importate din țări terțe se stabilesc în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 89/662/CEE.

Până la aplicarea normelor și principiilor menționate anterior, normele naționale rămân aplicabile, sub rezerva respectării normelor generale din tratat.

(2)   Păsările de curte și ouăle pentru incubație nu pot fi importate în cazul în care:

—	marfa nu provine de pe teritoriul sau dintr-o zonă de pe teritoriul unei țări terțe înscrise pe lista întocmită în conformitate cu articolul 21 alineatul (1);

—	marfa este infectată ori este bănuită a fi infectată sau contaminată de o boală contagioasă;

—	condițiile stabilite de prezenta directivă nu au fost respectate de către țara terță exportatoare;

—	certificatul care însoțește marfa nu îndeplinește condițiile enunțate în articolul 24;

—	în urma examinării se constată că nu au fost respectate normele comunitare referitoare la hormoni și reziduuri.

(3)   Fără a aduce atingere oricărei condiții speciale care ar putea fi adoptată în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 26, din motive de sănătate animală sau în cazul în care nu a fost acordată permisiunea de a trimite înapoi păsările de curte pentru care a fost refuzată intrarea în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru de destinație poate desemna abatorul care trebuie să accepte păsările respective.

Articolul 28

La sosirea în statul membru de destinație, păsările pentru tăiere trebuie duse direct într-un abator pentru a fi sacrificate în cel mai scurt timp.

Fără a aduce atingere condițiilor speciale care pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 33, autoritatea competentă a statului membru de destinație poate desemna, din motive de sănătate animală, abatorul spre care trebuie expediate păsările.

CAPITOLUL IV

Dispoziții comune

Articolul 29

(1)   În sensul comerțului intracomunitar, măsurile de salvgardare prevăzute în Directiva 89/662/CEE se aplică păsărilor de curte și ouălor pentru incubație.

(2)   În cazul importurilor din țări terțe se aplică următoarele măsuri de salvgardare:

(a)

fără a aduce atingere articolului 22, în cazul în care o boală contagioasă a păsărilor de curte, de natură să compromită sănătatea păsărilor de curte dintr-un stat membru, apare sau se extinde într-o țară terță sau dacă orice alt considerent de sănătate animală justifică acest lucru, statul membru în cauză interzice importul animalelor din speciile prevăzute în prezenta directivă care provin direct sau indirect, prin intermediul unui alt stat membru, fie de pe întreg teritoriul țării terțe sau doar dintr-o parte a acestuia;

(b)

măsurile adoptate de către statele membre în temeiul prezentului articol, precum și abrogarea acestora, se comunică imediat celorlalte state membre și Comisiei, cu menționarea motivelor. Comitetul veterinar permanent se reunește în cel mai scurt timp de la data comunicării și hotărăște, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 32, dacă măsurile în cauză trebuie modificate, în special pentru a asigura coordonarea lor cu cele adoptate de alte state membre, sau dacă trebuie eliminate. În cazul în care intervine situația menționată la prezentul articol și dacă se dovedește necesar ca și alte state membre să aplice măsurile adoptate în temeiul acestui articol, eventual modificate în conformitate cu paragraful precedent, se adoptă dispoziții corespunzătoare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32;

(c)	reluarea importurilor din țara terță în cauză se autorizează în conformitate cu aceeași procedură.

Articolul 30

(1)   Normele de control veterinar prevăzute în Directiva 90/425/CEE se aplică în cazul comerțului intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație.

(2)   Directiva 90/425/CEE se modifică după cum urmează:

(a)

la anexa A punctul (I) se adaugă următoarea trimitere: „Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație JO L 303, 31.10.1990, p. 6.”;

(b)	la anexa B, următoarele liniuțe se elimină: „— păsări de curte vii”, „— ouă pentru incubație”.

Articolul 31

Până la data intrării în vigoare a deciziilor adoptate în conformitate cu articolele 20, 21 și 22, statele membre aplică importurilor de păsări de curte și de ouă pentru incubație care provin din țările terțe condiții cel puțin echivalente cu cele care rezultă din aplicarea capitolului II.

Articolul 32

(1)   În cazul în care se va aplica procedura prevăzută în prezentul articol, președintele notifică imediat Comitetul veterinar permanent cu privire la aceasta fie din proprie inițiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează a fi adoptate. Comitetul emite un aviz cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența chestiunii. Avizul se emite cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre în cadrul comitetului sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu votează.

(3)   Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.

(4)   În cazul în care măsurile preconizate nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă imediat Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

În cazul în care, în termen de trei luni de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu hotărăște, măsurile propuse se adoptă de către Comisie, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat împotriva acestor măsuri cu majoritate simplă.

Articolul 33

(1)   În cazul în care urmează a fi aplicată procedura prevăzută în prezentul articol, președintele notifică imediat Comitetul veterinar permanent cu privire la aceasta fie din proprie inițiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează a fi adoptate. Comitetul emite un aviz cu privire la acest proiect într-un termen de două zile. Avizul se emite cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre în Comitet sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu votează.

(3)   Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.

(4)   În cazul în care măsurile preconizate nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă imediat Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

În cazul în care, la expirarea unui termen de cincisprezece zile de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu a hotărât, măsurile propuse se adoptă de către Comisie, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat împotriva acestor măsuri cu majoritate simplă.

Articolul 34

Modificările anexelor, care au în vedere în special adaptarea lor la evoluția metodelor de diagnostic și la diferențele privind importanța economică a unor anumite boli, se decid de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32.

Articolul 35

Dispozițiile prezentei directive, în special articolul 29, se revizuiesc înainte de 31 decembrie 1992 din perspectiva propunerilor referitoare la realizarea pieței interne.

Articolul 36

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1992. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 37

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 89, 10.4.1989, p. 1.

(2)  JO C 260, 15.10.1990.

(3)  JO C 194, 31.7.1989, p. 11.

(4)  JO L 282, 1.11.1975, p. 100.

(5)  JO L 376, 31.12.1987, p. 20.

(6)  JO L 209, 17.8.1977, p. 1.

(7)  JO L 127, 16.5.1987, p. 18.

(8)  JO L 224, 18.8.1990, p. 29.

---

ANEXA I

1.

Laboratoarele naționale de referință pentru bolile aviare sunt următoarele: Belgia Institut National de recherches vétérinaires, Groeselenberg 99, 1180 Bruxelles Danemarca Institut for Fjerkraesygdomme, Den Kgl. Veterinaer- og Landbohjskole, Kobenhavn Republica Federală Germania Bundesforschungsanstalt für Landwirtschaft Institut für Kleintierzucht, Dörnbergstrasse 25/27, 3100 Celle Spania Laboratorio de Sanidad y Producción Animal, Barcelona Franța Laboratoire de Pathologie Aviaire, CNEVA, 22440 Ploufragan Grecia Institute of Infectious Parasitic Disease of Thessaloniki, Thessaloniki Irlanda Veterinary Research Laboratory, Abbotstown, Casteknock, Lo, Dublin Italia Instituto Zooprofillttico Sperimentale delle Venezie, Via G. ORUS 2, 35100 Padova Luxemburg Laboratoire vétérinaire de l'État – avenue Gaston Diderich 54, Luxemburg Țările de Jos Centraal Diergeneeskundig Instituut, Lelystad Portugalia Laboratório Nacional de Investigação Veterinaria, Lisboa Regatul Unit Central Veterinary Laboratory, Weybridge, Surrey

2.

Laboratoarele naționale de referință pentru bolile aviare menționate la punctul 1 sunt responsabile, în fiecare stat membru, de coordonarea metodelor de diagnostic prevăzute în prezenta directivă. În acest scop, laboratoarele naționale: (a) pot furniza laboratoarelor acreditate reactivii necesari pentru diagnosticare; (b) monitorizează calitatea tuturor reactivilor utilizați de către laboratoarele acreditate; (c) organizează periodic teste comparative.

---

ANEXA II

APROBAREA UNITĂȚILOR

CAPITOLUL I

Norme generale

1.

Pentru a fi aprobate de către autoritatea competentă pentru comerțul intracomunitar, unitățile trebuie: (a) să respecte condițiile referitoare la infrastructură și la funcționare prevăzute în capitolul II; (b) să pună în aplicare și să respecte programul privind supravegherea maladiilor, aprobat de autoritatea centrală veterinară competentă, cu respectarea cerințelor din capitolul III; (c) să dețină infrastructura necesară pentru desfășurarea operațiunilor prevăzute la litera (d); (d) să fie supravegheate de autoritatea veterinară competentă în contextul unei forme organizate de monitorizare a sănătății animalelor. Monitorizarea va include în special: — cel puțin o inspecție sanitară anuală, efectuată de către medicul veterinar oficial, la care se adaugă controalele pentru verificarea modului în care se aplică măsurile de igienă și a funcționării unității, în conformitate cu condițiile din capitolul II; — înregistrarea, de către fermier, a tuturor informațiilor necesare pentru monitorizarea continuă a stării de sănătate din unitate de către autoritatea veterinară competentă; (e) să conțină numai păsările de curte, astfel cum au fost definite la articolul 2 alineatul (1).

2.	Autoritatea competentă atribuie fiecărei unități care îndeplinește condițiile enunțate la punctul 1 un număr de aprobare distinct, care poate fi identic cu cel atribuit în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2782/75.

CAPITOLUL II

Infrastructură și funcționare

A.

Unități de selectare, de înmulțire și de creștere 1. Infrastructura (a) Amplasarea și dispunerea infrastructurii trebuie să fie corespundă cu specificul producției realizate și să asigure că se poate preveni apariția oricărei boli sau, în cazul apariției unei boli, să se asigure că aceasta poate fi controlată. În cazul în care unitățile dețin mai multe specii de păsări de curte, se va face o departajare clară între aceste specii; (b) infrastructura trebuie să asigure condiții de igienă bune și să permită monitorizarea stării de sănătate; (c) echipamentul trebuie să corespundă cu specificul producției realizate și să permită curățarea și dezinfectarea, în locul cel mai adecvat, a instalațiilor și a vehiculelor cu care sunt transportate păsările de curte și ouăle pentru incubație. 2. Creșterea păsărilor (a) Tehnica de creștere trebuie să aibă la bază, pe cât posibil, principiul „creșterii protejate” sau principiul „supravegherii continue”. Curățarea, dezinfectarea și evacuarea efectivelor trebuie puse în practică la toate loturile; (b) unitățile de selectare sau de înmulțire și de creștere nu trebuie să adăpostească decât păsări de curte care provin: — chiar din unitate; și/sau — din alte unități de creștere, de selectare sau de înmulțire din Comunitate, aprobate în conformitate cu articolul 6 litera (a) și/sau — din importuri din țări terțe realizate în conformitate cu prezenta directivă; (c) conducerea unității trebuie să stabilească norme de igienă; personalul trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru, iar vizitatorii să poarte îmbrăcăminte de protecție; (d) clădirile, împrejmuirile și echipamentul trebuie să fie bine întreținute; (e) ouăle trebuie colectate de mai multe ori pe zi, curățate și dezinfectate cât mai repede; (f) fermierul trebuie să notifice medicul veterinar autorizat cu privire la orice modificare a randamentului producției sau cu privire la orice alt semn care poate constitui o suspiciune de boală contagioasă a păsărilor de curte. Din momentul în care apare suspiciunea, medicul veterinar autorizat trebuie să trimită unui laborator aprobat probele necesare pentru stabilirea sau confirmarea diagnosticului; (g) se va ține un fișier, registru sau bază de date referitoare la efectivele de păsări, care se păstrează cel puțin doi ani după eliminarea efectivelor. Acestea vor indica: — intrările și ieșirile de păsări de curte; — randamentul producției; — morbiditatea și mortalitatea, inclusiv cauzele acestora; — examenele de laborator executate și rezultatele obținute; — locul de origine al păsărilor de curte; — destinația ouălor. (h) în cazul unor boli contagioase ale păsărilor de curte, rezultatele examenelor de laborator trebuie comunicate imediat medicului veterinar autorizat.

B.

Incubatoare 1. Instalații (a) Trebuie să existe o separare fizică și funcțională a incubatorului de instalațiile pentru creșterea păsărilor. Dispunerea va permite separarea diverselor sectoare funcționale: — depozitare și sortarea ouălor; — dezinfectare; — pre-incubație; — ecloziune; — pregătire și condiționare a expedierilor; (b) clădirile trebuie protejate de păsările venite din exterior și de rozătoare. Podelele și pereții trebuie să fie din material rezistent, impermeabil și lavabil. Condițiile de iluminare naturală sau artificială și sistemele de reglare a aerului și a temperaturii trebuie adaptate. Trebuie prevăzută eliminarea igienică a deșeurilor (ouă și pui); (c) echipamentul trebuie să aibă pereții interiori netezi și etanși. 2. Funcționarea (a) Funcționarea trebuie să aibă la bază principiul circulației în sens unic a ouălor, a echipamentului aflat în funcțiune și a personalului; (b) ouăle pentru incubație trebuie să provină: — din unități de selectare sau de înmulțire din Comunitate aprobate în conformitate cu articolul 6 litera (a); — din importuri din țări terțe derulate în conformitate cu prezenta directivă; (c) normele de igienă se adoptă de către conducerea unității. Personalul trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru, iar vizitatorii, îmbrăcăminte de protecție; (d) clădirile și echipamentul se vor menține în bună stare de întreținere; (e) operațiunile de dezinfectare vizează: — ouăle, între sosirea acestora și introducerea în incubator; — incubatoarele, cu regularitate; — eclozoarele și echipamentul, după fiecare ecloziune; (f) un program de control al calității microbiologice va permite evaluarea stării sanitare a incubatorului; (g) fermierul comunică medicului veterinar autorizat orice modificare a randamentului producției sau orice alt semn care ar putea constitui o suspiciune de boală contagioasă a păsărilor de curte. Din momentul în care apare suspiciunea de boală contagioasă, medicul veterinar autorizat trebuie să trimită unui laborator aprobat probele necesare pentru stabilirea sau confirmarea diagnosticului și informează autoritatea veterinară competentă, care decide măsurile corespunzătoare ce trebuie adoptate; (h) un registru de incubator, fișier sau program informatic, păstrat timp de cel puțin doi ani, va arăta, dacă este posibil, pentru fiecare efectiv: — proveniența ouălor și data sosirii acestora; — rezultatele ecloziunii; — anomaliile constatate; — examenele de laborator executate și rezultatele obținute; — eventualele programe de vaccinare; — numărul și destinația ouălor introduse în incubatoare din care nu au ieșit pui; — destinația puilor de o zi; (i) în cazul unor boli contagioase ale păsărilor de curte, rezultatele examenelor de laborator trebuie comunicate imediat medicului veterinar autorizat.

CAPITOLUL III

Programul de control sanitar al bolilor

Programele de control sanitar al bolilor trebuie să prevadă, fără a aduce atingere măsurilor de salubritate și articolelor 13 și 14, cel puțin condițiile de control pentru infecțiile și speciile menționate la continuare.

A.

Infecții cu Salmonella pullorum-gallinarumși Salmonella Arizonae 1. Specii vizate (a) în cazul S. Pullorumși Gallinarum: găini, curci, bibilici, prepelițe, fazani, potârnichi și rațe; (b) în cazul S. Arizonae: curci. 2. Programul de control sanitar (a) Determinarea infecției se realizează prin examene serologice și/sau bacteriologice; (b) probele care trebuie examinate se prelevează, în funcție de caz, din sânge de la pui de calitatea a doua, din puf sau din praful eclozoarului, din depunerile de pe peretele interior al incubatorului, din așternut sau din apa din adăpătoare; (c) la prelevarea de probe de sânge de la un efectiv pentru a investiga S. Pullorum sau S. Arizonae prin examen serologic se va ține cont, pentru numărul de probe care trebuie prelevate, de prevalența infecției în țară și de istoricul acesteia în cadrul unității. Efectivele de păsări trebuie inspectate în timpul fiecărei perioade de depunere a ouălor, în momentul oportun pentru detectarea bolii.

B.

Infecții cu Mycoplasma Gallisepticumși Mycoplasma Meleagridis 1. Specii vizate (a) Găini și curci în cazul Mycoplasma Gallisepticum; (b) curci în cazul Mycoplasma Meleagridis. 2. Programul de control sanitar (a) Determinarea infecției se realizează prin examene serologice și/sau bacteriologice și/sau prin constatarea leziunilor de aerosaculită la puii de găină și la puii de curcă de o zi; (b) probele pentru laborator se prelevează, în funcție de caz, din sânge de la pui de găină și pui de curcă de o zi, din material seminal, din probe traheale, cloacale sau din sacul aerian; (c) examenele pentru investigarea M. Gallisepticum sau M. Meleagridis se realizează pornind de la un eșantion reprezentativ, astfel încât să se poată efectua supravegherea continuă a infecției pe parcursul perioadelor de creștere și de depunere a ouălor, adică înainte de depunerea ouălor și apoi din trei în trei luni.

C.	Rezultate și măsuri ce urmează a fi întreprinse În cazul în care nu există reacții, controlul este negativ. În caz contrar, efectivul este suspectat de boală și trebuie să i se aplice măsurile prevăzute în capitolul IV.

D.

În cazul fermelor care cuprind mai multe unități de producție distincte, autoritatea veterinară competentă poate deroga de la aceste măsuri în ceea ce privește unitățile de producție sănătoase ale unei ferme infectate, în măsura în care medicul veterinar autorizat a confirmat că structura și importanța acestor unități de producție, precum și operațiunile care se efectuează în cadrul lor sunt de asemenea natură încât aceste unități de producție sunt, în ceea ce privește locația, întreținerea și alimentația, complet distincte, astfel încât boala respectivă nu se poate propaga de la o unitate de producție la alta.

CAPITOLUL IV

Criterii de suspendare sau de retragere a aprobării unei unități

1.

Aprobarea unei unități se suspendă: (a) în cazul în care condițiile prevăzute în capitolul II nu mai sunt îndeplinite; (b) până la realizarea unei investigații corespunzătoare asupra bolii: — în cazul în care este suspectată prezența gripei aviare sau a bolii Newcastle în cadrul unității; — în cazul în care unitatea a primit păsări de curte sau ouă pentru incubație care provin dintr-o unitate suspectă sau afectată de gripa aviară sau de boala Newcastle; — în cazul în care între unitate și un focar de gripă aviară sau de boală Newcastle a avut loc un contact susceptibil de a transmite infecția; (c) până la efectuarea unor noi examene, în cazul în care rezultatele controalelor întreprinse în conformitate cu condițiile din capitolele II și III privind infecțiile cu S. Pullorum și Gallinarum, S. Arizonae, M. Gallisepticum sau M. Meleagridis sugerează prezența unei infecții; (d) până la aplicarea măsurilor corespunzătoare solicitate de către medicul veterinar oficial după constatarea neconformării unității cu cerințele din capitolul I punctul 1 literele (a), (b) și (c).

2.

Aprobarea unei unități este retrasă: (a) în cazul izbucnirii gripei aviare sau a bolii Newcastle în unitate; (b) în cazul în care un nou examen desfășurat corespunzător confirmă prezența unei infecții cu S. Pullorum și Gallinarum, S. Arizonae, M. Gallisepticum sau M. Meleagridis; (c) în cazul în care, după o nouă somare din partea medicului veterinar oficial, nu s-au adoptat măsurile de conformare cu cerințele din capitolul I punctul 1 literele (a), (b) și (c).

3.

Restabilirea aprobării se supune următoarelor condiții: (a) în cazul în care aprobarea a fost retrasă din cauza izbucnirii gripei aviare sau a bolii Newcastle, aceasta poate fi restabilită după douăzeci și una de zile de la executarea curățării și a dezinfecției, în cazul în care s-a efectuat sacrificarea sanitară; (b) în cazul în care aprobarea a fost retrasă din cauza unor infecții provocate: (i) de Salmonella Pullorum și Gallinarum sau de Salmonella Arizonae, aprobarea va putea fi acordată din nou în cazul în care au fost înregistrate rezultate negative la două teste efectuate la un interval de cel puțin 21 de zile în unitatea respectivă și după dezinfectarea locului, în urma sacrificării efectivului de păsări infectate; (ii) de Mycoplasma Gallisepticum sau de Mycoplasma Meleagridis, aprobarea va putea fi acordată din nou în cazul în care au fost înregistrate rezultate negative la două teste efectuate pe tot efectivul de păsări la un interval de cel puțin 60 de zile.

---

ANEXA III

CONDIȚII PRIVIND VACCINAREA PĂSĂRILOR DE CURTE

La vaccinarea păsărilor de curte sau a efectivelor de păsări care produc ouă pentru incubație, vaccinurile utilizate trebuie să fie:

—	conforme cu cerințele prevăzute de Farmacopeea europeană;

—	produse, verificate și distribuite sub supraveghere oficială.

Criteriile de utilizare a vaccinurilor în cadrul programelor de vaccinare preventivă împotriva bolii Newcastle pot fi stabilite de către Comisie.

---

ANEXA IV

CERTIFICATE DE SĂNĂTATE PENTRU COMERȚUL INTRACOMUNITAR

(modelele 1-6) (vezi paginile următoare)

---

ANEXA V

BOLI CU NOTIFICARE OBLIGATORIE

—	Gripa aviară;

—	Boala Newcastle.

---