31968L0089

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 23 ianuarie 1968

de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la clasificarea lemnului în stare brută

(68/89/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât piața comună determină multiplicarea schimburilor comerciale intracomunitare de lemn în stare brută, care implică deja câteva milioane de metri cubi în fiecare an;

întrucât în diferitele state membre se folosește o varietate de sisteme de măsurare și clasificare a lemnului în stare brută și această lipsă de uniformitate afectează direct funcționarea pieței comune;

întrucât o armonizare a legislațiilor din acest domeniu, dorită de Conferința de silvicultură de la Bruxelles din iunie 1969, ar trebui nu numai să faciliteze schimburile comerciale intracomunitare, ci și să permită stabilirea unor statistici comparabile privind producția, comerțul, consumul și prețurile lemnului în stare brută din Comunitate;

întrucât aceste obiective pot fi atinse, în cazul în care statele membre elimină toate clasificările obligatorii ale lemnului în stare brută care provine din alte state membre și în cazul în care pun la dispoziție, pentru cei interesați, posibilitatea legală de a recurge la un sistem de măsurare și clasificare care să fie același în toată Comunitatea;

întrucât lemnul în stare brută nu trebuie comercializat în Comunitate ca lemn în stare brută „clasificat CEE”, în cazul în care nu corespunde uneia dintre clasificările prevăzute;

întrucât, în cel mult doi ani de la notificarea prezentei directive, ar trebui să nu mai existe nici o barieră în calea schimburilor comerciale intracomunitare cu lemn în stare brută pe considerente privind clasificarea,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică pentru lemnul în stare brută comercializat în Comunitate ca lemn în stare brută „clasificat CEE”.

Articolul 2

„Lemn în stare brută” înseamnă lemn tăiat, cu capătul subțire tăiat, cu ramurile tăiate, chiar dacă este curățat de scoarță, secționat transversal sau despicat.

Articolul 3

(1)   Statele membre prevăd ca lemnul în stare brută să nu poată fi descris ca lemn „clasificat CEE” în momentul comercializării lui, decât în cazul în care a fost clasificat și, după caz, marcat în conformitate cu cerințele din anexa la prezenta directivă.

(2)   Statele membre prevăd că se pot aplica denumirile de clasificări cuprinse în anexă numai pentru lemnul în stare brută care a fost clasificat în conformitate cu cerințele corespunzătoare din anexă.

(3)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor adoptate în temeiul alineatelor (1) și (2).

Articolul 4

Statele membre pot decide ca utilizarea clasificărilor prevăzute de prezenta directivă să fie obligatorie pentru comercializarea unei părți sau a întregii sale producții de lemn în stare brută.

Articolul 5

Clasificarea în funcție de dimensiuni sau calitate prevăzută de prezenta directivă nu exclude introducerea unor subclase pentru comercializarea lemnului în stare brută. Cu toate acestea, introducerea de subclase nu poate determina bariere în calea schimburilor comerciale intracomunitare.

Articolul 6

Statele membre abrogă toate dispozițiile care prevăd ca lemnul în stare brută provenind din alt stat membru să fie clasificat.

Articolul 7

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive și anexei la aceasta în termen de doi ani de la data notificării prezentei directive și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO 156, 15.7.1967, p. 59.

(2)  JO 17, 28.1.1967, p. 282/67.

ANEXĂ

1.   MĂSURARE

1.1.   Generalități

1.1.1.   Măsurarea se face fie în funcție de volum (metri cubi reali sau stivuiți), fie în funcție de greutate.

1.1.2.   Pentru măsurare, se folosește numai sistemul metric.

1.1.3.   Instrumentele de măsurare se inspectează oficial și se mențin în stare bună.

1.2.   Lemn lung

1.2.1.   Lemnul în stare brută al cărui volum este exprimat, de obicei, în metri cubi reali se numește lemn lung.

1.2.2.   Lemnul lung se măsoară de obicei individual. Lemnul lung de formă neregulată se măsoară pe porțiuni.

1.2.3.   Volumul unei piese individuale se determină din lungimea și diametrul măsurat cu scoarță sau fără scoarță.

Volumul se calculează cu cel puțin două zecimale, folosind tabele uzuale de cubaj.

1.2.4.   Măsurătorile diametrului se rotunjesc la centimetrul inferior. În cazul în care diametrul se măsoară cu scoarță, se efectuează o reducere rezonabilă. Reducerea efectuată se menționează.

1.2.5.   În cazul măsurătorilor până la 19 cm inclusiv, diametrul fără scoarță se măsoară, într-o singură operație, cu șublerul pădurarului asupra unui trunchi de copac doborât (diametru orizontal). Cu toate acestea, în cazul măsurătorilor de peste 20 cm fără scoarță, diametrul se determină prin două măsurători efectuate una perpendicular pe cealaltă (pe cât posibil, în funcție de diametrul cel mai mic și de diametrul cel mai mare). Atunci când locul ce trebuie măsurat se află într-o zonă de inserție a crăcilor sau în altă parte neregulată a trunchiului, diametrul se obține prin media măsurătorilor efectuate de o parte și de alta și la distanță egală de punctul ce urmează a fi măsurat.

1.2.6.   Rezultatul măsurării lungimii se rotunjește la decimetrul inferior. Pentru lemnul lung cu diametrul mediu de până la 20 cm inclusiv fără scoarță, lungimea se poate rotunji până la metrul inferior.

În cazul în care există o tăietură de doborâre, lungimea se măsoară din centrul acelei tăieturi.

1.3.   Lemn stivuit în metri cubi

1.3.1.   Lemnul în stare brută al cărui volum este, de obicei, exprimat în metri cubi stivuiți se numește lemn stivuit în metri cubi.

1.3.2.   Lemnul stivuit în metri cubi se măsoară pe înălțime cu cel puțin o marjă de 3 %.

2.   CLASIFICARE

2.1.   Generalități

2.1.1.   Lemnul în stare brută se poate clasifica:

2.2.   Clasificarea în funcție de dimensiuni

2.2.1.   Pentru măsurarea diametrului și a lungimii în scopul clasificării, se aplică punctele 1.2.4, 1.2.5 și 1.2.6.

Clasificarea în funcție de dimensiuni se face, indiferent de lungime, conform diametrului mediu fără scoarță, folosind următoarele clasificări:

2.2.3.   Se pot forma alte clase după clasa 6, dar se menține aceeași gradare. Subdiviziunile în subclasele a și b se pot restrânge sau se pot extinde la toate clasele.

Lemnul lung poate fi clasificat și după lungimea minimă și diametrul minim la capătul subțire fără scoarță corespunzător lungimii respective, folosind următoarele denumiri de clasificări:

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1.2.5., diametrul la capătul subțire se măsoară o singură dată.

Anumite grupe formate din diferite tipuri de lemn lung (piloți, manele etc.) se împart în clase în funcție de diametrul măsurat cu scoarță la 1 cm de la capătul gros al pilotului, folosind următoarele denumiri de clasificări:

Lemnul stivuit în metri cubi se clasifică în funcție de diametrul la capătul subțire, cu scoarță, folosind următoarele clasificări:

Atunci când lemnul stivuit în metri cubi este fără scoarță, diametrele indicate anterior se reduc cu 1 cm.

2.3.   Clasificarea în funcție de calitate

2.3.1.   Clasificarea în funcție de calitate are în vedere următoarele criterii:

În cazul în care clasificarea se face în funcție de calitate, lemnul în stare brută se repartizează în clase de calitate, în conformitate cu următoarea clasificare:

2.3.3.   Lemnul lung din clasele de calitate A/CEE și C/CEE trebuie să poarte o marcă de identificare a clasei indelebilă. Marca de identificare a clasei nu este necesară pentru lemnul lung din clasa B/CEE.