(1)

Convenția de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional (1) (denumită în continuare „convenția”) a intrat în vigoare la 24 februarie 2004 și a fost încheiată, în numele Uniunii, prin Decizia 2006/730/CE a Consiliului (2).

(2)

În temeiul articolului 7 din convenție, Conferința părților la convenție poate adopta decizii privind includerea unor produse chimice în anexa III la convenție.

(3)

La cea de a unsprezecea reuniune a Conferinței părților urmează să se adopte decizii privind includerea unor noi produse chimice în anexa III la convenție.

(4)

Pentru a promova responsabilitatea comună și eforturile de cooperare între părți în cadrul comerțului internațional cu anumite produse chimice periculoase în vederea protejării sănătății umane și a mediului împotriva efectelor nocive potențiale și pentru a contribui la utilizarea lor corectă din punct de vedere ecologic, este necesar și oportun să fie incluse pe listă și alte produse chimice despre care s-a constatat că îndeplinesc toate criteriile relevante prevăzute în anexa II la convenție.

(5)

În plus, Conferința părților va examina o propunere de modificare a convenției prezentată de Elveția, Australia Burkina Faso, Ghana și Mali. Propunerea respectivă vizează abordarea dificultății de a include noi substanțe chimice în anexa III la convenție ca urmare a necesității de a se ajunge la un consens cu privire la o decizie de modificare a anexei III în conformitate cu convenția. Este necesar și oportun să se sprijine adoptarea respectivei propuneri, sau, în cazul în care nu există un sprijin suficient din partea altor părți, să se pledeze pentru o modificare a procedurii de luare a deciziilor pentru includerea pe listă a produselor chimice.

(6)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Conferinței părților, întrucât deciziile vor fi obligatorii pentru Uniune sau pot influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii, și anume al Regulamentului (UE) nr. 649/2012 al Parlamentului European și a Consiliului (3).

(7)

Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 21 din convenție, orice modificare a convenției trebuie să fie ratificată, acceptată sau aprobată de cel puțin trei pătrimi dintre părți pentru a intra în vigoare. În plus, articolul 22 alineatul (6) din convenție prevede că o anexă suplimentară referitoare la o modificare a convenției nu poate să intre în vigoare înainte de intrarea în vigoare a modificării convenției.

Deși în prezent Consiliul stabilește poziția care urmează să fie adoptată în cadrul unui organism înființat prin convenție, o aprobare ulterioară ar putea necesita, în funcție de rezultatul acestor discuții, o decizie privind încheierea unui astfel de acord de modificare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 218 alineatul (6) din TFUE,