30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/1

(1)

Libera circulație a persoanelor este una dintre libertățile fundamentale ale Uniunii. Articolul 46 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social European, adoptă prin directive măsurile necesare în vederea realizării liberei circulații a lucrătorilor, astfel cum este aceasta prevăzută la articolul 45 din TFUE. Articolul 45 din TFUE prevede că libera circulație a lucrătorilor implică, printre altele, dreptul de a accepta oferte de încadrare în muncă și de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre. Prezenta directivă urmărește promovarea mobilității lucrătorilor prin reducerea obstacolelor în calea mobilității respective create de anumite norme referitoare la regimurile de pensie suplimentară legate de existența unui raport de muncă.

(2)

Protecția socială a lucrătorilor în ceea ce privește pensiile este garantată de regimurile legale de securitate socială, împreună cu regimurile de pensie suplimentară legate de existența contractului de muncă, care devin din ce în ce mai răspândite în statele membre.

(3)

Parlamentul European și Consiliul au puteri discreționare largi în ceea ce privește alegerea celor mai potrivite măsuri în vederea realizării obiectivului de la articolul 46 din TFUE. Sistemul de coordonare menționat în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului (3) și în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și, în special, normele care se aplică cumulării nu se referă la regimurile de pensie suplimentară, cu excepția regimurilor definite ca legislație în regulamentele respective, sau care au făcut subiectul unei declarații în acest sens de către un stat membru în temeiul regulamentelor respective.

(4)

Directiva 98/49/CE a Consiliului (5) reprezintă o măsură inițială specifică menită să îmbunătățească exercitarea dreptului la libera circulație a lucrătorilor în ceea ce privește regimurile de pensie suplimentară.

(5)

Obiectivul prezentei directive este facilitarea mobilității lucrătorilor între statele membre prin îmbunătățirea dobândirii și a păstrării drepturilor la pensie suplimentară ale membrilor regimurilor de pensie suplimentară respective.

(6)

Prezenta directivă nu se aplică dobândirii și păstrării drepturilor la pensie suplimentară ale lucrătorilor care se deplasează în interiorul unui singur stat membru. Statele membre pot lua în considerare folosirea competențelor lor naționale în vederea extinderii normelor aplicabile în temeiul prezentei directive membrilor regimului care își schimbă locul de muncă în interiorul unui singur stat membru.

(7)

Un stat membru poate solicita lucrătorilor care își încetează activitatea și se deplasează într-un alt stat membru să informeze în mod corespunzător regimurile de pensie suplimentară la care sunt afiliați.

(8)

Ar trebui să se țină seama de caracteristicile și de natura particulară a regimurilor de pensie suplimentară, precum și de diferențele dintre acestea, atât în cadrul statelor membre, cât și de la un stat membru la altul. Introducerea unor noi regimuri, viabilitatea regimurilor existente, precum și așteptările și drepturile actualilor membri ai regimurilor de pensie ar trebui să fie protejate în mod corespunzător. Prezenta directivă ar trebui să acorde o importanță deosebită rolului partenerilor sociali în procesul de elaborare și punere în aplicare a regimurilor de pensie suplimentară.

(9)

Prezenta directivă nu pune în discuție dreptul statelor membre de a își organiza propriile sisteme de pensii. Statelor membre le revine întreaga responsabilitate de organizare a acestor sisteme și nu sunt obligate să adopte legislație referitoare la constituirea unor regimuri de pensie suplimentară în cadrul transpunerii prezentei directive în dreptul intern.

(10)

Prezenta directivă nu limitează autonomia partenerilor sociali în cazurile în care aceștia sunt responsabili de înființarea și gestionarea regimurilor de pensii, cu condiția ca aceștia să poată asigura rezultatele prevăzute de prezenta directivă.

(11)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice tuturor regimurilor de pensie suplimentară constituite în conformitate cu dreptul intern și practica națională, care asigură pensii suplimentare lucrătorilor, cum ar fi contractele de asigurare de grup sau regimurile de tip redistributiv convenite de către una sau mai multe ramuri sau sectoare, regimuri finanțate prin capitalizare sau promisiuni de pensii sprijinite prin înscrierea unor provizioane, sau orice alt aranjament colectiv sau similar.

(12)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice regimurilor de pensie suplimentară sau, după caz, subsecțiunilor acestor regimuri, care au fost închise având drept consecință imposibilitatea acceptării de noi membri, deoarece introducerea unor noi norme ar putea reprezenta o sarcină nejustificată pentru regimurile respective.

(13)

Prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere acordurilor de garanție în caz de insolvabilitate sau celor de compensare care nu fac parte din regimurile de pensie suplimentară legate de existența unui raport de muncă și al căror obiectiv este protejarea drepturilor la pensie ale lucrătorilor în caz de insolvabilitate a întreprinderii sau a regimului de pensie. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere fondurilor naționale de rezervă de pensii.

(14)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice numai în cazul regimurilor de pensie suplimentară în cadrul cărora dreptul la pensie există în virtutea unui raport de muncă și este legat de atingerea vârstei de pensionare sau de îndeplinirea altor cerințe, în conformitate cu prevederile regimului respectiv sau ale legislației naționale. Prezenta directivă nu se aplică sistemelor de pensie individuală, altele decât cele încheiate în baza unui raport de muncă. În cazul în care există indemnizații de invaliditate sau de urmaș atașate unor regimuri de pensie suplimentară, dreptul la aceste indemnizații poate fi reglementat de norme speciale. Prezenta directivă nu afectează dreptul intern existent și normele privind regimurile de pensie suplimentară care privesc asemenea norme speciale.

(15)

Plățile unice care nu au legătură cu contribuțiile vărsate pentru constituirea pensiei suplimentare, care sunt făcute direct sau indirect la încetarea unui raport de muncă și care sunt finanțate exclusiv de angajator, nu ar trebui să fie considerate drept pensie suplimentară în sensul prezentei directive.

(16)

Întrucât constituirea de pensie suplimentară devine din ce în ce mai importantă în numeroase state membre ca un mijloc de asigurare a condițiilor de trai pentru persoanele în vârstă, condițiile de dobândire și păstrare a drepturilor la pensie ar trebui îmbunătățite pentru a reduce obstacolele în calea liberei circulații a lucrătorilor între statele membre.

(17)

Faptul că în unele regimuri de pensie suplimentară drepturile la pensie pot fi pierdute dacă raportul de muncă al unui lucrător ia sfârșit înainte ca acesta din urmă să încheie o perioadă minimă în calitate de membru (denumită în continuare „perioadă de dobândire a drepturilor la pensie”) sau înainte ca acesta să împlinească vârsta minimă (denumită în continuare „vârsta pentru dobândirea drepturilor la pensie”) poate împiedica lucrătorii care se deplasează între state membre să dobândească drepturi la pensie adecvate. Condiția unei perioade de așteptare îndelungate înainte ca un lucrător să poată deveni membru al unui regim de pensii poate avea un efect similar. Prin urmare, aceste condiții reprezintă obstacole în calea liberei circulații a lucrătorilor. Din contră, cerințele de vârstă minimă pentru calitatea de membru nu constituie un obstacol în calea liberei circulații și, prin urmare, nu sunt abordate de prezenta directivă.

(18)

Condițiile pentru intrare în drepturi nu ar trebui să fie asimilate altor condiții prevăzute pentru dobândirea unui drept la o rentă viageră stabilit în ceea ce privește faza de plată în temeiul dreptului intern sau al normelor anumitor regimuri de pensie suplimentară, în special în regimurile de contribuții definite. De exemplu, o perioadă în calitate de membru activ pe care un membru trebuie să o încheie după ce a dobândit dreptul la o pensie suplimentară pentru a solicita pensia sub forma unei rente viagere sau a unui capital nu constituie o perioadă de dobândire a drepturilor la pensie.

(19)

În cazul în care un raport de muncă încetează înainte ca lucrătorul care își încetează activitatea să fi acumulat drepturi la pensie dobândite, iar regimul de pensie sau angajatorul suportă riscul de investiție, în special în cazul regimurilor de contribuții definite, regimul ar trebui să ramburseze întotdeauna contribuțiile la pensie plătite lucrătorului care își încetează activitatea. În cazul în care raportul de muncă încetează înainte ca lucrătorul care își încetează activitatea să fi acumulat drepturi la pensie dobândite, iar lucrătorul este cel care suportă riscul de investiție, în special în cazul regimurilor de contribuții definite, regimul poate să îi ramburseze lucrătorului care își încetează activitatea valoarea investițiilor rezultate din contribuțiile plătite. Această valoare poate fi inferioară sau superioară contribuțiilor plătite de lucrătorul care își încetează activitatea. În mod alternativ, regimul poate rambursa suma contribuțiilor.

(20)

Lucrătorii care își încetează activitatea ar trebui să aibă dreptul de a își păstra drepturile la pensie dobândite ca drepturi la pensie latente în cadrul regimului de pensie suplimentară în care le-au dobândit. În privința păstrării drepturilor la pensie latente, nivelul protecției poate fi considerat echivalent, în special în contextul unui regim de contribuții definite, atunci când lucrătorii care își încetează activitatea au posibilitatea de a obține transferul valorii drepturilor la pensie dobândite către un regim de pensie suplimentară care îndeplinește dispozițiile prevăzute de prezenta directivă.

(21)

Ar trebui să se ia măsuri în conformitate cu dreptul intern și practica națională, pentru a se asigura păstrarea drepturilor la pensie latente sau a valorii acestora. Valoarea drepturilor respective la momentul în care membrul părăsește regimul ar trebui stabilită în conformitate cu dreptul intern și practica națională. În cazul ajustării valorii drepturilor respective, ar trebui să se aibă în vedere particularitățile regimului, interesele beneficiarilor latenți, interesele celorlalți membri ai regimului care continuă să fie activi și interesele beneficiarilor pensionați.

(22)

Prezenta directivă nu creează obligația de a institui condiții mai avantajoase pentru drepturile la pensie latente decât pentru drepturile membrilor activi ai regimului.

(23)

În cazul în care drepturile la pensie dobândite sau valoarea drepturilor la pensie dobândite de un lucrător care își încetează activitatea nu depășesc un prag aplicabil stabilit de statul membru în cauză, și pentru a se evita o serie de costuri administrative disproporționate rezultate din gestionarea unui număr mare de drepturi la pensie latente cu valoare scăzută, regimurilor de pensii li se poate acorda posibilitatea de a nu păstra drepturile dobândite respective, ci de a plăti lucrătorului care își încetează activitatea o sumă în capital echivalentă cu valoarea drepturilor la pensie dobândite. După caz, valoarea transferului sau plata capitalului ar trebui stabilită în conformitate cu dreptul intern și practica națională. După caz, statele membre ar trebui să stabilească un prag pentru aceste plăți, luând în considerare caracterul adecvat al viitorului venit din pensii al lucrătorilor.

(24)

Prezenta directivă nu prevede transferul drepturilor la pensie dobândite. Totuși, pentru a facilita mobilitatea lucrătorilor între statele membre, acestea ar trebui să se angajeze, în măsura posibilităților și în special la introducerea unor noi regimuri de pensie suplimentară, să îmbunătățească transferabilitatea drepturilor la pensie dobândite.

(25)

Fără a aduce atingere Directivei 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), membrii activi ai regimului și beneficiarii latenți care își exercită sau intenționează să își exercite dreptul la libera circulație ar trebui să fie informați în mod corespunzător, la cerere, cu privire la drepturile lor la pensie suplimentară. În cazul în care indemnizațiile de urmaș sunt atașate regimurilor, urmașii beneficiari ar trebui să aibă același drept la informare ca beneficiarii latenți. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stipula ca aceste informații să nu fie furnizate mai des de o dată pe an.

(26)

Având în vedere diversitatea regimurilor de pensie suplimentară, Uniunea ar trebui să se limiteze la stabilirea obiectivelor care urmează să fie atinse în termeni generali, ceea ce înseamnă că o directivă este instrumentul juridic potrivit.

(27)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume facilitarea exercitării dreptului lucrătorilor la libera circulație între statele membre, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acestuia, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(28)

Prezenta directivă stabilește cerințele minime, permițând astfel statelor membre să adopte sau să mențină dispoziții mai favorabile. Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate fi folosită pentru a justifica un regres față de situația existentă în fiecare stat membru.

(29)

Comisia ar trebui să întocmească un raport privind aplicarea prezentei directive în termen de șase ani de la intrarea sa în vigoare.

(30)

În conformitate cu dispozițiile naționale de reglementare a organizării regimurilor de pensie suplimentară, statele membre pot acorda partenerilor sociali, la cererea comună a acestora, responsabilitatea de a pune în aplicare prezenta directivă în ceea ce privește prevederile legate de acordurile colective, cu condiția ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că pot garanta, în orice moment, rezultatele prevăzute de prezenta directivă,

(a)

regimurilor de pensie suplimentară care, la data intrării în vigoare a prezentei directive, nu mai acceptă noi membri activi și rămân închise acestora;

(b)

regimurilor de pensie suplimentară care fac obiectul unor măsuri care prevăd intervenția unui organ administrativ instituit prin legislația națională sau de către o autoritate judiciară, în scopul păstrării sau a restabilirii situației financiare a regimurilor respective, inclusiv procedurilor de lichidare. Această excludere nu se aplică după încheierea intervenției respective;

(c)

regimurilor de garanție în caz de insolvabilitate, regimurilor de compensare și fondurilor naționale de rezervă pentru pensii; și

(d)

plăților unice făcute de un angajator către un angajat la încetarea raportului său de muncă care nu au legătură cu furnizarea de pensii.

(a)

„pensie suplimentară” înseamnă o pensie pentru limită de vârstă prevăzută de regulile regimurilor de pensie suplimentară stabilite în conformitate cu dreptul intern și practica națională;

(b)

„regim de pensie suplimentară” înseamnă orice regim de pensie ocupațională stabilit în conformitate cu dreptul intern și practica națională și legat de existența unui raport de muncă, care are ca scop asigurarea unei pensii suplimentare pentru persoanele angajate;

(c)

„membri activi ai regimului” înseamnă lucrători al căror raport de muncă actual îi îndreptățește sau îi poate îndreptăți, după îndeplinirea condițiilor de dobândire, la o pensie suplimentară în conformitate cu dispozițiile unui regim de pensie suplimentară;

(d)

„perioadă de așteptare” înseamnă perioada de angajare, impusă de dreptul intern, de normele unui regim de pensie suplimentară sau de angajator, înainte ca un lucrător să devină eligibil pentru calitatea de membru al unui regim;

(e)

„perioadă de dobândire a drepturilor la pensie” înseamnă perioada de afiliere activă la un regim, impusă fie de dreptul intern, fie de normele unui regim de pensie suplimentară, pentru a da naștere pretenției la drepturile la pensie suplimentară acumulate;

(f)

„drepturi la pensie dobândite” înseamnă orice pretenție la drepturile la pensie suplimentară acumulate, obținute în urma îndeplinirii cerințelor de dobândire impuse de normele unui regim de pensie suplimentară și, dacă este cazul, în conformitate cu dreptul intern;

(g)

„lucrător care își încetează activitatea” înseamnă un membru activ al regimului al cărui raport de muncă actual încetează din alt motiv decât acela de a deveni eligibil pentru o pensie suplimentară și care se deplasează dintr-un stat membru în altul;

(h)

„beneficiar latent” înseamnă un fost membru activ al regimului, care deține drepturi la pensie dobândite în cadrul unui regim de pensie suplimentară și care nu primește încă pensie suplimentară în cadrul regimului respectiv;

(i)

„drepturi la pensie latente” înseamnă drepturi la pensie dobândite, deținute în cadrul regimului unde au fost dobândite de un beneficiar latent;

(j)

„valoarea drepturilor la pensie latente” înseamnă valoarea de capital a drepturilor la pensie, calculată în conformitate cu dreptul intern și practica națională.

(a)

în cazul în care se aplică o perioadă de dobândire a drepturilor la pensie sau o perioadă de așteptare, sau ambele, perioada combinată totală nu depășește în niciun caz trei ani pentru lucrătorii care își încetează activitatea;

(b)

în cazul în care se stipulează o vârstă minimă pentru dobândirea drepturilor la pensie, această vârstă nu depășește 21 de ani pentru lucrătorii care își încetează activitatea;

(c)

în cazul în care un lucrător care își încetează activitatea nu a obținut încă drepturi la pensie dobândite în momentul încetării contractului de muncă, regimul de pensie suplimentară rambursează contribuțiile vărsate de lucrătorul respectiv sau vărsate în numele acestuia, în conformitate cu dreptul intern sau cu acorduri ori contracte colective, sau, în cazul în care lucrătorul respectiv suportă riscul de investiție, fie suma contribuțiilor vărsate, fie valoarea investițiilor rezultate din aceste contribuții.

(a)

în cazul în care drepturile la pensie în cadrul regimului de pensie suplimentară sunt dobândite ca drept la o sumă nominală, prin asigurarea valorii nominale a drepturilor la pensie latente;

(b)

în cazul în care valoarea drepturilor la pensie acumulate se modifică în timp, prin ajustarea valorii drepturilor la pensie latente prin aplicarea:

sau

(c)

în cazul în care valoarea drepturilor la pensie acumulate este ajustată, de exemplu, în funcție de rata inflației ori nivelul de salarizare, prin ajustarea în consecință a valorii drepturilor la pensie latente, sub rezerva limitei proporționale impuse de dreptul intern sau convenite de partenerii sociali.

(a)

condițiile care reglementează dobândirea de drepturi la pensie suplimentară și urmările aplicării acestor condiții în cazul încetării raportului de muncă;

(b)

valoarea drepturilor la pensie dobândite sau o evaluare a drepturilor la pensie dobândite care a fost efectuată cu maximum 12 luni înainte de data solicitării; și

(c)

condițiile care reglementează viitorul tratament al drepturilor la pensie latente.

(a)

valoarea propriilor drepturi la pensie latente sau o evaluare a drepturilor la pensie latente care a fost efectuată cu maximum 12 luni înainte de data solicitării; și

(b)

condițiile care reglementează tratamentul drepturilor la pensie latente.