26.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 194/19

(1)

Pentru a promova dezvoltarea și adoptarea timpurie a tehnologiilor noi și avansate, destinate să reducă emisiile generate de vehicule, Regulamentul (CE) nr. 443/2009 prevede posibilitatea producătorilor și a furnizorilor de a solicita aprobarea anumitor tehnologii inovatoare care contribuie la reducerea emisiilor de CO2 generate de automobile. Prin urmare, este necesar să se clarifice criteriile pentru determinarea tehnologiilor eligibile ca eco-inovații în temeiul respectivului regulament.

(2)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 443/2009, tehnologiile care fac parte din abordarea integrată a Uniunii evidențiată în Comunicarea Comisiei din 7 februarie 2007 intitulată „Rezultatele revizuirii Strategiei Comunității de reducere a emisiilor de CO2 provenite de la autoturisme și vehicule utilitare ușoare” (2) și în Comunicarea Comisiei din 7 februarie 2007 intitulată „Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI” (3) și care au fost reglementate prin legislația Uniunii sau alte tehnologii cu caracter obligatoriu în temeiul legislației Uniunii sunt eligibile ca eco-inovații în temeiul respectivului regulament. Printre aceste tehnologii se numără sistemele de monitorizare a presiunii în pneuri, rezistența pneurilor la rulare și indicatorii de schimbare a vitezei, care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (4) și, în ceea ce privește rezistența pneurilor la rulare, a Regulamentului (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (5).

(3)

O tehnologie care este deja, de un anumit timp, disponibilă pe piață la scară largă nu poate fi considerată inovatoare în sensul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 și nu trebuie să fie eligibilă ca eco-inovație. Pentru a crea stimulentele adecvate, este oportun ca nivelul de pătrundere pe piață a unei tehnologii să fie limitat la cel al segmentului specializat definit la articolul 11 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 și ca anul 2009 să fie utilizat ca an de referință. Pragurile respective trebuie să facă obiectul unei revizuiri cel târziu în 2015.

(4)

În scopul promovării tehnologiilor cu cel mai mare potențial de reducere a emisiilor de CO2 generate de automobile și, în special, a dezvoltării tehnologiilor de propulsie inovatoare, trebuie să fie eligibile numai tehnologiile inerente funcției de transport a vehiculelor și care contribuie semnificativ la îmbunătățirea consumului total de energie al acestora. Tehnologiile care sunt accesorii acestui scop sau care vizează creșterea confortului șoferului sau al pasagerilor nu trebuie să fie eligibile.

(5)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 443/2009, cererile pot fi depuse atât de producători, cât și de furnizori. Cererea trebuie să fie însoțită de dovezile necesare privind îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate, inclusiv de o metodologie pentru măsurarea reducerii emisiilor de CO2 obținute cu ajutorul tehnologiei inovatoare în cauză.

(6)

Reducerile de emisii de CO2 realizate cu ajutorul unei eco-inovații trebuie să poată fi măsurate cu un grad satisfăcător de precizie. Această precizie nu poate fi obținută decât în cazul în care reducerea este de cel puțin 1 g CO2/km.

(7)

În cazul în care reducerile de emisii de CO2 datorate unei anumite tehnologii depind de comportamentul șoferului sau de alți factori care nu pot fi controlați de solicitant, tehnologia respectivă nu trebuie, în principiu, să fie eligibilă ca eco-inovație decât dacă este posibil ca, pe baza unor dovezi statistice fiabile și independente, să fie formulate ipoteze verificabile cu privire la comportamentul mediu al șoferului.

(8)

Ciclul de încercare standard utilizat pentru măsurarea emisiilor de CO2 generate de un vehicul în cadrul procedurii de aprobare de tip nu demonstrează toate reducerile care pot fi obținute cu ajutorul unei anumite tehnologii. În vederea creării stimulentelor adecvate pentru inovare, la calcularea reducerilor totale de emisii de CO2 trebuie să se țină seama numai de reducerile care nu sunt luate în considerare în cadrul ciclului de încercare standard.

(9)

Pentru demonstrarea reducerilor de emisii de CO2 trebuie să se facă o comparație între emisiile generate de același vehicul atunci când este echipat și atunci când nu este echipat cu o eco-inovație. Metodologia de testare trebuie să furnizeze măsurători verificabile, repetabile și comparabile. Pentru a se asigura condiții de concurență echitabile și în absența unui ciclu de conducere convenit și mai realist, trebuie utilizate ca punct de referință comun modelele de conducere din cadrul noului ciclu de conducere european prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de punere în aplicare și modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (6). Metodologia de testare trebuie să se bazeze pe măsurători efectuate pe un stand dinamometric, pe o modelare sau pe o simulare, acolo unde astfel de metodologii ar furniza rezultate mai fiabile și mai precise.

(10)

Comisia trebuie să elaboreze orientări cu privire la redactarea cererii și la metodologiile de testare, pe care să le actualizeze periodic pentru a lua în considerare experiența dobândită din evaluarea diferitelor cereri.

(11)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 443/2009, cererea trebuie să fie însoțită de un raport de verificare care trebuie realizat de un organism independent și certificat. Organismul respectiv trebuie să fie un serviciu tehnic din categoria A sau B, în sensul Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (7). Cu toate acestea, pentru a se asigura independența acestui organism, serviciile tehnice desemnate în conformitate cu articolul 41 alineatul (6) din directiva respectivă nu trebuie considerate ca fiind un organism independent și certificat în sensul prezentului regulament. Organismul trebuie să furnizeze, împreună cu raportul de verificare, dovezi relevante cu privire la independența sa față de solicitant.

(12)

Pentru a se asigura o înregistrare și o monitorizare eficientă a reducerilor specifice realizate de vehicule individuale, reducerile trebuie să fie certificate în cadrul procedurii de aprobare de tip a vehiculului, iar reducerile totale trebuie înscrise în certificatul de conformitate, în concordanță cu Directiva 2007/46/CE.

(13)

Comisia trebuie să poată verifica ad-hoc reducerile totale certificate realizate de vehicule individuale. Acolo unde este evident că reducerile certificate nu corespund nivelului reducerilor care rezultă din decizia de aprobare a unei tehnologii ca eco-inovație, Comisia trebuie să poată face abstracție de reducerile certificate ale emisiilor de CO2 la calcularea emisiilor de CO2 specifice medii. Cu toate acestea, producătorului trebuie să i se acorde un interval de timp limitat în care să poată demonstra că valorile certificate sunt corecte.

(14)

Pentru a se asigura transparența procedurii de solicitare, trebuie puse la dispoziția publicului informații succinte cu privire la cererile de aprobare a tehnologiilor inovatoare și la metodologiile de testare. Odată aprobate, metodologiile de testare trebuie să fie accesibile publicului. Excepțiile de la dreptul de acces public la documente, stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (8), trebuie să se aplice acolo unde este cazul.

(15)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 443/2009, începând cu data aplicării procedurii revizuite pentru măsurarea emisiilor de CO2, tehnologiile inovatoare nu mai pot fi aprobate conform procedurii prevăzute de regulamentul respectiv. Pentru a se asigura o eliminare progresivă corespunzătoare a creditelor pentru eco-inovare aprobate în temeiul prezentului regulament, prezentul regulament trebuie revizuit cel târziu în 2015.

(16)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice,

(a)

îmbunătățirea eficienței sistemelor de aer condiționat;

(b)

sisteme de monitorizare a presiunii în pneuri care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 661/2009;

(c)

rezistența pneurilor la rulare care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 661/2009 și a Regulamentului (CE) nr. 1222/2009;

(d)

indicatorii de schimbare a vitezei care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 661/2009;

(e)

utilizarea biocarburanților.

(a)

a fost instalată în maximum 3 % dintre toate automobilele noi înmatriculate în 2009;

(b)

privește elemente inerente funcționării eficiente a vehiculului și este compatibilă cu Directiva 2007/46/CE.

(a)

„tehnologie inovatoare” înseamnă o tehnologie sau o combinație de tehnologii cu elemente și caracteristici tehnice similare, în cazul cărora reducerea emisiilor de CO2 poate fi demonstrată printr-o singură metodă de testare, fiecare dintre tehnologiile individuale care formează combinația fiind cuprinsă în domeniul de aplicare menționat la articolul 2;

(b)

„furnizor” înseamnă producătorul unei tehnologii inovatoare, care este responsabil cu asigurarea conformității producției, reprezentantul autorizat al acestuia în Uniune sau importatorul;

(c)

„solicitant” înseamnă producătorul sau furnizorul care depune o cerere pentru aprobarea unei tehnologii inovatoare ca eco-inovație;

(d)

„eco-inovație” înseamnă o tehnologie inovatoare însoțită de o metodologie de testare care a fost aprobată de Comisie în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament;

(e)

„organism independent și certificat” înseamnă un serviciu tehnic din categoriile A sau B, în sensul articolului 41 alineatul (3) literele (a) și (b) din Directiva 2007/46/CE, care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 42 din directiva respectivă, cu excepția serviciilor tehnice desemnate în conformitate cu articolul 41 alineatul (6) din aceeași directivă.

(a)

datele de contact ale solicitantului;

(b)

o descriere a tehnologiei inovatoare și a modului în care aceasta este instalată pe vehicul, inclusiv dovada că tehnologia respectivă este cuprinsă în domeniul de aplicare menționat la articolul 2;

(c)

o descriere succintă a tehnologiei inovatoare, incluzând informații care să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (2), precum și a metodologiei de testare menționate la litera (e) din prezentul alineat, care trebuie publicată în momentul depunerii cererii la Comisie;

(d)

o indicare estimativă a vehiculelor individuale care ar putea sau care sunt destinate să fie echipate cu tehnologia inovatoare în cauză, precum și reducerile emisiilor de CO2 generate de vehiculele respective care se estimează că pot fi obținute cu ajutorul tehnologiei inovatoare în cauză;

(e)

o metodologie care urmează să fie utilizată pentru demonstrarea reducerilor de emisii de CO2 obținute cu ajutorul tehnologiei inovatoare sau, în cazul în care această metodologie a fost deja aprobată de către Comisie, o trimitere la metodologia aprobată;

(f)

dovezi care să demonstreze că:

(g)

un raport de verificare întocmit de un organism independent și certificat, în conformitate cu articolul 7.

(a)

un vehicul eco-inovator care este echipat cu tehnologia inovatoare;

(b)

un vehicul de referință care nu este dotat cu tehnologia inovatoare, dar care, în toate celelalte privințe, este identic cu vehiculul eco-inovator.

(a)

verifică dacă sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate menționate la articolul 2 alineatul (2);

(b)

verifică dacă informațiile furnizate în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (f) îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 9;

(c)

verifică dacă metodologia de testare menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (e) este adecvată pentru certificarea reducerilor de emisii de CO2 obținute cu ajutorul tehnologiei inovatoare pentru vehiculele relevante menționate la articolul 4 alineatul (2) litera (d) și dacă îndeplinește cerințele minime prevăzute la articolul 6 alineatul (1);

(d)

verifică dacă tehnologia inovatoare este compatibilă cu cerințele relevante prevăzute pentru aprobarea de tip a vehiculului;

(e)

declară că îndeplinește cerința prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol.

(a)

emisiile de CO2 generate de vehiculul de referință și de vehiculul eco-inovator cu tehnologia inovatoare în funcțiune, care rezultă din aplicarea metodologiei menționate la articolul 4 alineatul (2) litera (e);

(b)

emisiile de CO2 generate de vehiculul de referință și de cel eco-inovator cu tehnologia inovatoare în funcțiune, care rezultă din aplicarea ciclului de încercare standard menționat la articolul 12 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 443/2009.