30.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 169/1

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 2930/86 al Consiliului (3) a fost modificat în mod substanțial (4). Întrucât se impun noi modificări, ar trebui, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivului regulament.

(2)

În cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, sunt menționate caracteristicile vaselor de pescuit, cum ar fi lungimea, lățimea, tonajul, data intrării în exploatare și puterea motorului.

(3)

Se impune utilizarea unor norme identice de stabilire a caracteristicilor vaselor de pescuit în scopul unificării condițiilor de desfășurare a acestei activități la nivelul Uniunii. Respectivele norme ar trebui să respecte standardele politicii comune în domeniul pescuitului.

(4)

Definițiile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe inițiativele luate deja de organizațiile internaționale specializate.

(5)

De aceea, ar trebui să se țină seama de Convenția Organizației Națiunilor Unite privind pescuitul și conservarea resurselor vii din marea liberă, semnată la Geneva la 29 aprilie 1958, de Convenția internațională asupra măsurării tonajului navelor, semnată la Londra la 23 iunie 1969 („Convenția din 1969”), și de Convenția internațională privind siguranța vaselor de pescuit, semnată la Torremolinos la 2 aprilie 1977.

(6)

În cazul navelor de pescuit care au o lungime totală mai mică de 15 metri, metodologia stabilită în anexa I la Convenția din 1969 este în anumite cazuri nepotrivită. De aceea, în cazul acelor nave, este de dorit o definiție mai simplă a conceptului de tonaj brut.

(7)

Organizația Internațională de Standardizare (ISO) a elaborat standarde privind motoarele cu combustie internă, care sunt aplicate, pe scară largă, în statele membre.

(8)

În vederea adaptării trimiterii la standardele internaționale relevante ale ISO de stabilire a cerințelor privind stabilirea puterii continue a motorului la progresul tehnic, ar trebui să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește adoptarea modificărilor necesare ale trimiterii la standardele internaționale relevante ale ISO. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (5). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate,

(a)

prora este considerată ca incluzând structura etanșă a carenei, teuga, etrava și parapetul din față, în cazul în care vasul este prevăzut cu aceste elemente, excluzându-se însă bompresurile și contrașinele;

(b)

pupa este considerată ca incluzând structura etanșă a carenei, cadrul pupei, puntea, rampa pentru traul și parapetul, excluzându-se însă contrașinele, ghiurile, mecanismul de propulsie, cârmele și transmisia cârmei, cât și scările și platformele pentru scafandri.

(a)

dacă nu se emite un certificat oficial de siguranță; sau

(b)

în cazul vaselor de pescuit care au intrat în exploatare înainte de 1 decembrie 1986.

30.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 169/8

(1)

Fondurile de piață monetară (FPM) oferă finanțare pe termen scurt instituțiilor financiare, corporațiilor și guvernelor. Prin finanțarea pusă la dispoziția acestor entități, FPM contribuie la finanțarea economiei Uniunii. În loc să se bazeze excluziv pe depozite bancare, aceste entități recurg la investiții în FPM ca o modalitate eficientă de a-și repartiza riscul de credit și expunerea.

(2)

Din punctul de vedere al cererii, FPM reprezintă instrumente de gestionare pe termen scurt a trezoreriei, care oferă un grad ridicat de lichiditate, de diversificare și de stabilitate a valorii capitalului investit, combinat cu un randament bazat pe piață. FPM sunt folosite în principal de către corporațiile care doresc să își investească excedentul de numerar pentru un interval scurt de timp. Prin urmare, FPM reprezintă o legătură esențială între cererea și oferta de finanțare pe termen scurt.

(3)

Evenimentele care au avut loc în timpul crizei financiare au scos în evidență o serie de caracteristici ale FPM care le fac vulnerabile atunci când există dificultăți pe piețele financiare, caz în care FPM ar putea răspândi sau amplifica riscurile în întregul sistem financiar. Atunci când prețurile activelor în care a investit un FPM încep să scadă, mai ales în timpul situațiilor de tensiuni pe piață, FPM nu își pot ține întotdeauna promisiunea de a răscumpăra imediat și de a conserva valoarea principală a unei unități sau a unei acțiuni emise de FPM investitorilor. Această situație, care, potrivit Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF) și Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO), poate fi deosebit de gravă pentru FPM cu valoarea netă a activelor constantă sau stabilă, ar putea declanșa cereri de răscumpărare substanțiale și bruște ce ar putea avea consecințe macroeconomice mai ample.

(4)

Cererile de răscumpărare considerabile ar putea forța FPM să își vândă o parte din activele de investiții pe o piață în scădere, ceea ce ar putea să alimenteze o criză de lichidități. În aceste condiții, emitenții de pe piața monetară se pot confrunta cu dificultăți de finanțare grave dacă piața efectelor de comerț și a altor instrumente ale pieței monetare se confruntă cu o epuizare a lichidităților. Acest lucru ar putea avea la rândul său un efect de contagiune pe piața finanțării pe termen scurt și ar putea conduce la dificultăți directe și majore pentru finanțarea instituțiilor financiare, a corporațiilor și a guvernelor și, așadar, a economiei.

(5)

Administratorii de active, susținuți de sponsori, pot decide să ofere sprijin discreționar pentru a menține lichiditatea și stabilitatea FPM. Sponsorii sunt adesea forțați să sprijine FPM pe care le sponsorizează și care își pierd din valoare, din cauza riscului reputațional și a temerii că panica s-ar putea extinde asupra celorlalte afaceri ale sponsorilor. În funcție de mărimea FPM și de presiunea exercitată de răscumpărări, sprijinul din partea sponsorului poate atinge proporții care depășesc rezervele disponibile imediat. Prin urmare, un FPM nu ar trebui să primească sprijin extern.

(6)

Pentru a menține integritatea și stabilitatea pieței interne, este necesar să se stabilească norme privind funcționarea FPM, în special cu privire la componența portofoliului FPM. Aceste norme vor face ca FPM să fie mai rezistente și vor limita canalele de contagiune. Sunt necesare norme uniforme în întreaga Uniune pentru a garanta că FPM sunt în măsură să onoreze cererile de răscumpărare ale investitorilor, în special în situații de criză a pieței. De asemenea, sunt necesare norme uniforme privind portofoliul unui FPM pentru a asigura că aceste fonduri sunt în măsură să facă față cererilor de răscumpărare substanțiale și bruște ale unui grup mare de investitori.

(7)

De asemenea, sunt necesare norme uniforme privind FPM pentru a asigura buna funcționare a pieței de finanțare pe termen scurt pentru instituțiile financiare, pentru corporațiile care emit instrumente de datorie pe termen scurt și pentru guverne. Acestea sunt necesare, de asemenea, pentru a asigura egalitatea de tratament aplicat investitorilor în FPM și pentru a evita ca investitorii care solicită răscumpărarea târziu să fie dezavantajați dacă răscumpărările sunt temporar suspendate sau dacă un FPM este lichidat.

(8)

Este necesar să se prevadă armonizarea cerințelor prudențiale referitoare la FPM prin stabilirea unor norme clare care impun obligații directe asupra FPM și a administratorilor acestora în întreaga Uniune. S-ar consolida astfel stabilitatea FPM ca sursă de finanțare pe termen scurt pentru guverne și pentru sectorul întreprinderilor din Uniune. Acest lucru ar asigura, de asemenea, că FPM rămân un instrument de încredere pentru satisfacerea nevoilor industriei din Uniune în materie de gestionare a trezoreriei.

(9)

După un an de la intrarea lor în vigoare, Orientările privind o definiție comună a fondurilor de piață monetară europene adoptate la 19 mai 2010 de Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare pentru a crea un nivel minim de condiții de concurență echitabile pentru FPM din Uniune au fost puse în aplicare numai de 12 state membre, ceea ce demonstrează faptul că persistă norme naționale divergente. Diferitele abordări naționale nu reușesc să elimine vulnerabilitățile de pe piețele monetare ale Uniunii și să reducă riscurile de contagiune, punând astfel în pericol funcționarea și stabilitatea pieței interne, așa cum s-a demonstrat în timpul crizei financiare. Prin urmare, normele comune privind FPM prevăzute în prezentul regulament ar trebui să prevadă un nivel ridicat de protecție a investitorilor, precum și să prevină și să reducă orice riscuri potențiale de contagiune care rezultă din eventualele retrageri masive ale investitorilor din FPM.

(10)

În absența unui regulament care stabilește normele aplicabile FPM, este posibil să se adopte în continuare măsuri divergente la nivel național. Aceste măsuri ar putea provoca denaturări semnificative ale concurenței ca urmare a diferențelor semnificative între normele esențiale de protecție a investițiilor. Cerințele divergente privind componența portofoliului, activele eligibile și scadența, lichiditatea și diversificarea acestora, precum și calitatea creditului emitenților și a instrumentelor de piață monetară conduc la niveluri diferite de protecție a investitorilor din cauza nivelurilor diferite de risc aferente propunerilor de investiții legate de un FPM. Prin urmare, este esențial să se adopte un set uniform de norme, pentru a se evita contagiunea pieței de finanțare pe termen scurt, ceea ce ar pune în pericol stabilitatea pieței financiare a Uniunii. În vederea reducerii riscului sistemic, FPM cu valoarea activului net constantă (FPM cu VAN constantă) ar trebui să funcționeze în Uniune doar sub formă de FPM cu VAN constantă pentru datoria publică.

(11)

Noile norme privind FPM se bazează pe Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), care constituie cadrul juridic ce reglementează instituirea, administrarea și comercializarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) în Uniune, precum și pe Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), care constituie cadrul juridic ce reglementează instituirea, administrarea și comercializarea fondurilor de investiții alternative (FIA) în Uniune.

(12)

În cadrul Uniunii, organismele de plasament colectiv pot funcționa ca OPCVM, gestionate de societăți de administrare OPCVM sau ca întreprinderi de investiții OPCVM autorizate în temeiul Directivei 2009/65/CE sau ca FIA gestionate de administratori de fonduri de investiții alternative (AFIA) autorizați sau înregistrați în temeiul Directivei 2011/61/UE. Noile norme aplicabile FPM se bazează pe cadrul juridic existent instituit de directivele respective, inclusiv pe actele adoptate pentru punerea în aplicare a acestora și ar trebui să se aplice în plus față de directivele respective. Mai mult, normele de gestionare și de comercializare stabilite în cadrul juridic existent ar trebui să se aplice FPM, ținând seama de faptul că acestea sunt fie OPCVM, fie FIA. În egală măsură, normele privind furnizarea transfrontalieră de servicii și libertatea de stabilire prevăzute în Directiva 2009/65/CE și în Directiva 2011/61/UE ar trebui să se aplice în mod corespunzător activităților transfrontaliere ale FPM. În același timp, ar trebui să se prevadă în mod explicit neaplicarea mai multor norme privind politicile de investiții ale OPCVM, prevăzute la capitolul VII din Directiva 2009/65/CE.

(13)

Normele armonizate ar trebui să se aplice organismelor de plasament colectiv ale căror caracteristici corespund caracteristicilor FPM. Pentru OPCVM și FIA al căror obiectiv este să ofere un randament ce corespunde ratelor de pe piața monetară sau să conserve valoarea investiției și care încearcă să realizeze aceste obiective prin investiții în active pe termen scurt, cum ar fi instrumente sau depozite de pe piața monetară, sau care semnează acorduri reverse repo sau anumite contracte derivate cu singurul scop de a acoperi riscurile inerente ale altor investiții ale fondului, respectarea noilor norme privind FPM ar trebui să fie obligatorie.

(14)

Specificitatea FPM rezultă din combinarea activelor în care investesc și a obiectivelor pe care le urmăresc. Obiectivul de a oferi randament în conformitate cu ratele pieței monetare și obiectivul de a conserva valoarea unei investiții nu se exclud reciproc. Un FPM poate urmări oricare dintre aceste obiective sau ambele obiective în același timp.

(15)

Obiectivul de a oferi un randament în conformitate cu ratele pieței monetare ar trebui să fie înțeles în sens larg. Nu este necesar ca randamentul preconizat să fie perfect aliniat la EONIA, Libor, Euribor sau la orice altă rată relevantă a pieței monetare. Nu ar trebui să se considere că un obiectiv prin care se încearcă depășirea ratei pieței monetare cu o mică marjă ar scoate un OPCVM sau un FIA în afara domeniului de aplicare al noilor norme uniforme prevăzute în prezentul regulament.

(16)

Obiectivul de conservare a valorii investiției nu ar trebui înțeles ca o garantare a capitalului promisă de un FPM. Acest obiectiv ar trebui înțeles ca un scop pe care un OPCVM sau un FIA își propune să îl atingă. O scădere a valorii investițiilor nu înseamnă că organismul de plasament colectiv și-a schimbat obiectivul de a conserva valoarea investiției.

(17)

Este important ca OPCVM și FIA care au caracteristici de FPM să fie identificate ca FPM și să se verifice în mod explicit capacitatea acestora de a respecta în permanență noile norme uniforme privind FPM. În acest scop, autoritățile competente ar trebui să autorizeze FPM. Pentru OPCVM, autorizarea ca FPM ar trebui să facă parte din autorizarea ca OPCVM, în conformitate cu procedurile armonizate în temeiul Directivei 2009/65/CE. Pentru FIA, dat fiind că acestea nu sunt supuse autorizării armonizate și procedurilor de supraveghere în conformitate cu Directiva 2011/61/UE, este necesar să se prevadă norme de bază comune privind autorizarea care reflectă normele armonizate aplicabile OPCVM. Aceste proceduri ar trebui să asigure că administratorul unui FIA autorizat ca FPM este un AFIA autorizat în temeiul Directivei 2011/61/UE.

(18)

Pentru a se asigura că toate organismele de plasament colectiv care prezintă caracteristicile proprii FPM fac obiectul noilor norme comune aplicabile FPM, ar trebui să se interzică utilizarea denumirii de „FPM” sau a oricărui alt termen care sugerează că un organism de plasament colectiv are aceleași caracteristici ca un FPM dacă organismul respectiv nu este autorizat ca un FPM în temeiul prezentului regulament. Pentru a evita eludarea normelor din prezentul regulament, autoritățile competente ar trebui să monitorizeze practicile de piață ale organismelor de plasament colectiv stabilite sau comercializate în jurisdicția acestora pentru a verifica dacă acestea nu folosesc în mod abuziv denumirea de FPM sau nu sugerează că sunt un FPM fără a respecta noul cadru juridic.

(19)

Având în vedere că OPCVM și FIA pot lua forme juridice diferite care nu le conferă neapărat personalitate juridică, dispozițiile din prezentul regulament care impun unui FPM să ia măsuri urmează să fie interpretate ca aplicându-se administratorului FPM în cazul în care FPM respectiv este constituit ca un OPCVM sau ca un FIA care nu este în măsură să acționeze singur deoarece nu are personalitate juridică proprie.

(20)

Normele privind portofoliul FPM ar trebui să identifice clar categoriile de active eligibile în care pot investi FPM, precum și condițiile în care aceste active sunt eligibile. Pentru a asigura integritatea FPM, acestora ar trebui, de asemenea, să li se interzică să efectueze anumite tranzacții financiare care ar putea pune în pericol strategia și obiectivele lor de investiții.

(21)

Instrumentele de piață monetară sunt instrumente transferabile tranzacționate în mod normal pe piața monetară, și includ bonuri de trezorerie și certificate emise de autoritățile locale, certificate de depozit, efecte de comerț, accepte bancare și titluri pe termen scurt sau mediu. Instrumentele de piață monetară ar trebui să fie eligibile pentru investiții efectuate de FPM numai dacă respectă termenele de scadență și dacă FPM consideră că acestea prezintă o calitate ridicată a creditului.

(22)

Pe lângă cazul în care un FPM investește în depozite bancare în conformitate cu regulamentul fondului sau cu documentele sale constitutive, ar trebui să se prevadă posibilitatea pentru FPM de a deține alte active lichide, cum ar fi numerar în conturi bancare accesibil în orice moment. Deținerea acestor alte active lichide poate fi justificată, de exemplu, pentru a face față cheltuielilor curente sau excepționale, în caz de vânzare, pentru o perioadă de timp necesară reinvestirii fondurilor în noi active eligibile.

(23)

Securitizările și efectele de comerț garantate cu active (asset-backed commercial paper – ABCP), ar trebui să fie considerate eligibile în măsura în care respectă anumite cerințele. Dat fiind că, în timpul crizei financiare, anumite securitizări erau deosebit de instabile, ar trebui să se impună anumite criterii de calitate pentru securitizări și ABCP, pentru ca doar acele securitizări și ABCP cu rezultate bune să fie eligibile. În sensul prezentului regulament, până la adoptarea și aplicarea propunerii de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată (STS) (propunerea de Regulament privind securitizarea STS), FPM-urilor ar trebui să li se permită să investească în securitizări și în ABCP în limita a 15 % din activele lor. Comisia ar trebui să adopte un act delegat pentru a se asigura că criteriile pe baza cărora se identifică securitizările STS se aplică în sensul prezentului regulament. De îndată ce actul delegat respectiv devine aplicabil, FPM-urilor ar trebui să li se permită să investească în securitizări și ABCP în limita a 20 % din activele lor, prin care o cotă maximă de 15 % ar trebui să poată fi investită în securitizări și în ABCP care nu sunt STS.

(24)

Un FPM ar trebui să aibă dreptul să investească în depozite în măsura în care poate să își retragă banii în orice moment. Posibilitatea efectivă de retragere ar fi afectată dacă sancțiunile pentru retragerea anticipată ar fi atât de mari încât să depășească dobânzile acumulate înainte de retragere. Din acest motiv, FPM ar trebui să aibă în vedere să nu facă depozite pe lângă o instituție de credit care impune sancțiuni mai mari decât media și nici depozite cu termene prea lungi care presupun sancțiuni prea mari.

(25)

Pentru a se ține seama de diferențele existente între structurile bancare din Uniune, mai ales în statele membre mici sau în statele membre în care sectorul bancar este puternic concentrat, și când recurgerea de către FPM la serviciile unei instituții de credit dintr-un alt stat membru nu ar fi o măsură eficientă, cum ar fi cazul în care acest lucru ar impune un schimb valutar cu toate costurile și riscurile conexe, ar trebui autorizat un anumit grad de flexibilitate privind cerința de diversificare mai mare pentru depozitele efectuate pe lângă aceeași instituție de credit.

(26)

Instrumentele financiare derivate eligibile în care pot investi FPM ar trebui să îndeplinească numai rolul de a acoperi riscul ratei dobânzii și riscul valutar și să aibă ca instrument-suport doar rate ale dobânzilor, cursuri de schimb valutar sau indici care reprezintă aceste categorii. Orice utilizare a instrumentelor derivate în alt scop sau cu alte active suport ar trebui să fie interzisă. Instrumentele financiare derivate ar trebui să fie utilizate doar ca o completare a strategiei FPM, nu ca instrument principal pentru atingerea obiectivelor FPM. Dacă un FPM investește în active denominate în altă monedă decât moneda FPM în cauză, se așteaptă de la administratorul FPM să acopere integral expunerea la riscul valutar, inclusiv prin intermediul instrumentelor derivate. FPM ar trebui să aibă dreptul de a investi în instrumente financiare derivate dacă acestea sunt tranzacționate pe o piață reglementată astfel cum se menționează la articolul 50 alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din Directiva 2009/65/CE sau sunt tranzacționate în regim extrabursier (OTC), cu condiția să fie îndeplinite anumite cerințe.

(27)

Acordurile reverse repo ar trebui să poată fi utilizate de către FPM ca mijloc de a investi excedentul de numerar pe termen foarte scurt, cu condiția ca poziția să fie pe deplin garantată. Pentru a proteja investitorii, este necesar să se asigure că garanțiile oferite în cadrul acordurilor reverse repo sunt de bună calitate și nu manifestă o corelare puternică cu performanța contrapărții, pentru a se evita un impact negativ în cazul incapacității de plată a contrapărții. De asemenea, un FPM ar trebui să aibă dreptul să investească în acorduri repo în limita a 10 % din activele sale. FPM ar trebui să nu utilizeze alte tehnici de administrare eficientă a portofoliului, inclusiv operațiuni de dare sau luare cu împrumut a unor titluri de valoare, deoarece acestea pot afecta realizarea obiectivelor de investiții ale FPM.

(28)

Pentru a limita asumarea de riscuri de către FPM, este esențial să se reducă riscul de contraparte prin impunerea unor cerințe clare de diversificare a portofoliului FPM. Pentru aceasta, acordurile reverse repo ar trebui să fie pe deplin acoperite de garanții și, pentru a limita riscul operațional, orice contraparte din cadrul unui acord reverse repo nu ar trebui să reprezinte mai mult de 15 % din activele FPM. Toate instrumentele financiare derivate OTC ar trebui să intre sub incidența Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(29)

Din motive prudențiale și pentru a evita exercitarea unei influențe semnificative de către FPM asupra gestionării unui organism emitent, este necesar să se evite concentrarea excesivă în cadrul unui FPM a investițiilor emise de același organism emitent.

(30)

FPM care funcționează exclusiv ca sisteme de economii ale angajaților ar trebui să aibă dreptul de a se abate de la anumite cerințe aplicabile investițiilor în alte FPM, în măsura în care participanților la astfel de sisteme, care sunt persoane fizice, li se impun condiții stricte de răscumpărare ce nu sunt legate de evoluția pieței, ci de evenimente concrete din cursul unei vieți, determinate din timp, cum ar fi pensionarea, și de alte circumstanțe deosebite, printre care și achiziția locuinței principale, divorțul, apariția unei boli sau șomajul. Este important ca angajații să aibă dreptul să investească în FPM, acestea fiind incluse printre cele mai sigure investiții pe termen scurt. O asemenea derogare nu pune în pericol obiectivul prezentului regulament de a asigura stabilitatea financiară, deoarece angajații care investesc în FPM-uri prin intermediul sistemelor lor de economii nu își pot recupera investiția la cerere. Răscumpărarea poate avea loc numai atunci când se produc anumite evenimente din cursul vieții, care sunt determinate din timp. Prin urmare, chiar și în situați de criză pe piață, angajații nu și-ar putea recupera investiția în FPM.

(31)

FPM ar trebui să aibă responsabilitatea de a investi în active eligibile de înaltă calitate. Prin urmare, un FPM ar trebui să dispună de o procedură prudentă de evaluare internă a calității creditului pentru determinarea calității creditului a instrumentelor pieței monetare, securitizărilor și ABCP în care intenționează să investească. În conformitate cu dreptul Uniunii privind limitarea dependenței excesive de ratingurile de credit, este important ca FPM să evite dependența automată și excesivă de ratingurile publicate de agenții de rating. FPM ar trebui să aibă dreptul să utilizeze ratingurile ca element suplimentar în evaluările pe care le efectuează pentru a determina calitatea activelor eligibile. Administratorii de FPM ar trebui să întreprindă o nouă evaluare a instrumentelor pieței monetare, securitizărilor și ABCP de fiecare dată când are loc o schimbare substanțială, mai ales atunci când administratorul unui FPM constată că un instrument al pieței monetare, o securitizare sau un ABCP este retrogradat sub nivelul primelor două cele mai înalte ratinguri de credit acordate de orice agenție de rating de credit reglementată și certificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Pentru aceasta, administratorii de FPM ar trebui să aibă dreptul să instituie o procedură internă pentru selectarea agențiilor de rating de credit care corespund portofoliului de investiții specific al FPM și pentru determinarea frecvenței cu care FPM ar trebui să monitorizeze ratingurile acordate de aceste agenții. Selecția agențiilor de rating de credit ar trebui să rămână consecventă în timp.

(32)

Având în vedere eforturile de a reduce încrederea excesivă acordată de investitori ratingurilor de credit ale organismelor internaționale, cum ar fi IOSCO și CSF, și având în vedere dreptul Uniunii, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și Directiva 2013/14/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8), nu este oportun ca un produs, inclusiv FPM, să facă obiectul unei interdicții de a solicita sau a finanța un rating de credit extern.

(33)

Pentru a evita folosirea de către administratorii FPM a unor criterii de evaluare diferite pentru evaluarea calității creditului unui instrument al pieței monetare, a unei securitizări sau a unui ABCP și atribuirea, astfel, a unor caracteristici de risc diferite aceluiași instrument, este esențial ca administratorii de FPM să se bazeze pe aceleași criterii. Pentru aceasta, ar trebui armonizate criteriile minime pentru evaluarea unui instrument al pieței monetare, a unei securitizări sau a unui ABCP. Printre exemplele de criterii pentru evaluarea internă a calității creditului se numără măsuri cantitative privind emitentul instrumentului, cum ar fi indicatorii financiari, dinamica bilanțului și orientările de profitabilitate, fiecare criteriu fiind evaluat și comparat cu cele ale altor întreprinderi și grupuri din sector, precum și măsuri calitative cu privire la emitentul instrumentului, cum ar fi eficiența administrării și strategia corporativă, fiecare criteriu fiind analizat pentru a stabili că strategia globală a emitentului nu afectează calitatea creditului în viitor. Un rezultat pozitiv al evaluării interne a calității creditului ar trebui să ateste o bonitate suficientă a emitentului instrumentelor și un nivel suficient al calității creditului instrumentelor.

(34)

Pentru a elabora o procedură transparentă și coerentă de evaluare internă a calității creditului, administratorul unui FPM ar trebui să documenteze procedura și evaluările calității creditului. Această cerință ar trebui să asigure faptul că procedura urmează un set clar de reguli care pot fi monitorizate și că metodologiile utilizate sunt comunicate, la cerere, investitorilor și autorităților competente, în conformitate cu prezentul regulament.

(35)

Pentru a reduce riscul de portofoliu al FPM, este important să se stabilească limite de scadență, oferind o limită maximă admisibilă pentru scadența medie ponderată (WAM) și pentru durata de viață medie ponderată (WAL).

(36)

WAM se utilizează pentru a determina sensibilitatea unui FPM la variațiile ratelor dobânzilor de pe piața monetară. La stabilirea WAM, administratorii FPM ar trebui să ia în considerare impactul instrumentelor financiare derivate, al depozitelor, al acordurilor repo și al acordurilor reverse repo și să reflecte efectul acestora asupra riscului de rată a dobânzii suportat de FPM. Efectuarea de către FPM a unei tranzacții swap pentru a obține expunere la un instrument cu rată fixă în loc de o rată variabilă ar trebui să fie luată în considerare pentru stabilirea scadenței medii ponderate.

(37)

WAL se utilizează pentru a măsura riscul de credit al portofoliului unui FPM, acesta fiind cu atât mai ridicat cu cât este amânată mai mult rambursarea principalului. WAL se utilizează, de asemenea, pentru a limita riscul de lichiditate al portofoliului unui FPM. Spre deosebire de calcularea WAM, calcularea WAL pentru titlurile de valoare cu rată variabilă și instrumentele financiare structurate nu permite utilizarea datei de revizuire a ratei dobânzii, folosind în schimb doar scadența finală declarată a unui instrument financiar. Scadența utilizată pentru calcularea WAL este scadența reziduală până la data de răscumpărare legală, deoarece aceasta este singura dată la care societatea de administrare poate avea așteptări rezonabile privind faptul că instrumentul va fi rambursat. Având în vedere caracterul deosebit al activelor suport pentru anumite securitizări și ABCP, în cazul instrumentelor de amortizare, WAL ar trebui să se bazeze pe calculul scadenței aplicat instrumentelor de amortizare, fie în funcție de profilul de amortizare inclus în contractul aferent acestor instrumente, fie în funcție de profilul de amortizare al activelor suport care generează fluxul de trezorerie necesar pentru răscumpărarea acestor instrumente.

(38)

Pentru a consolida capacitatea FPM de a face față răscumpărărilor și pentru a preveni lichidarea activelor FPM la prețuri foarte reduse, FPM ar trebui să dețină în permanență o cantitate minimă de active lichide cu scadență zilnică sau săptămânală. Printre activele cu scadență zilnică ar trebui să se afle active precum numerar, valori mobiliare care ajung la scadență în cursul unei zile lucrătoare și acorduri reverse repo. Printre activele cu scadență săptămânală ar trebui să se afle active precum numerar, valori mobiliare care ajung la scadență în cursul unei săptămâni și acorduri reverse repo. În cazul FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și al FPM cu valoarea activului net cu volatilitate scăzută (FPM cu VAN cu volatilitate scăzută), ar trebui să poată fi utilizate pentru satisfacerea cerințelor de lichiditate săptămânală și un procent limitat de titluri de stat cu o scadență reziduală de 190 de zile, care pot fi lichidate în cursul unei zile lucrătoare. În cazul FPM cu valoarea activului net variabilă (FPM cu VAN variabilă), ar trebui să poată fi utilizate pentru satisfacerea cerințelor de lichiditate săptămânală și un procent limitat de instrumentele de piață monetară sau unități ori de acțiuni ale FPM eligibile, cu condiția să poată fi lichidate în cursul a cinci zile lucrătoare. Pentru a calcula procentul de active cu scadență zilnică și săptămânală, ar trebui să se utilizeze data de răscumpărare legală a activului. Se poate lua în considerare posibilitatea ca administratorul unui FPM să rezilieze un contract pe termen scurt. De exemplu, dacă un acord reverse repo poate fi reziliat cu un preaviz de o zi, acesta ar trebui luat în calcul ca activ cu scadență zilnică. Dacă administratorul are posibilitatea să retragă bani dintr-un cont de depozit cu preaviz de o zi lucrătoare, depozitul respectiv ar trebui să fie luat în calcul ca activ cu scadență zilnică. Dacă într-un instrument financiar este integrată o opțiune put, care poate fi exercitată liber zilnic sau în termen de cinci zile lucrătoare, iar prețul de exercitare al opțiunii put rămâne apropiat de valoarea preconizată a instrumentului, acest instrument ar trebui luat în calcul ca activ cu scadență zilnică sau, respectiv, săptămânală.

(39)

Având în vedere că FPM pot investi în active cu scadențe diferite, este important ca investitorii să poată face o deosebire între diferitele categorii de FPM. Prin urmare, FPM ar trebui clasificate fie în categoria FPM pe termen scurt, fie în cea a FPM standard. Obiectivul FPM pe termen scurt este de a oferi randamente la ratele pieței monetare, asigurând în același timp cel mai înalt nivel de siguranță posibil pentru investitori. Având în vedere WAM și WAL reduse, riscul de durată și riscul de credit al FPM pe termen scurt sunt menținute la niveluri scăzute.

(40)

Obiectivul FPM standard este de a oferi randamente puțin mai mari decât cele ale pieței monetare, investind astfel în active care au scadențe mai îndepărtate. Pentru a realiza această performanță mai bună, ar trebui să se permită FPM standard să utilizeze limite extinse pentru riscul de portofoliu, cum ar fi WAM și WAL.

(41)

În conformitate cu articolul 84 din Directiva 2009/65/CE, administratorii de FPM care sunt OPCVM au posibilitatea de a suspenda temporar răscumpărările în cazuri excepționale, atunci când circumstanțele impun acest lucru. În conformitate cu articolul 16 din Directiva 2011/61/UE și cu articolul 47 din Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei (9), administratorii de FPM care sunt FIA pot utiliza măsuri speciale pentru a face față unei eventuale nelichidități a activelor fondurilor.

(42)

Pentru a se asigura gestionarea adecvată a lichidităților, este necesar ca FPM să stabilească politici și proceduri solide pentru a-și cunoaște investitorii. Politicile pe care administratorul unui FPM trebuie să le pună în aplicare ar trebui să contribuie la înțelegerea bazei de investitori ai FPM, în măsura în care pot fi anticipate răscumpărările importante. Pentru a evita situația în care FPM se confruntă cu răscumpărări masive bruște, ar trebui acordată o atenție deosebită investitorilor mari care reprezintă o parte substanțială din activele FPM, cum ar fi un investitor care reprezintă o pondere mai mare decât cea a activelor cu scadență zilnică. Ori de câte ori este posibil, administratorul unui FPM ar trebui să ia în considerare identitatea investitorilor săi, chiar dacă aceștia sunt reprezentați de conturi ale mandatarilor, portaluri sau orice alt cumpărător indirect.

(43)

În cadrul unei gestionări prudente a riscului, FPM ar trebui să efectueze cel puțin de două ori pe an o simulare a situațiilor de criză. Administratorii FPM ar trebui să ia măsuri pentru a consolida robustețea FPM ori de câte ori rezultatele simulării situațiilor de criză indică vulnerabilități.

(44)

Pentru a reflecta valoarea reală a activelor, ar trebui utilizată în mod prioritar metoda de evaluare prin raportarea la piață. Atunci când evaluarea prin raportarea la piață oferă o valoare fiabilă a activului, nu ar trebui să i se permită administratorului unui FPM să folosească metoda de evaluare bazată pe raportarea la model, deoarece aceasta are tendința de a oferi o evaluare mai puțin precisă. În cazul activelor precum bonuri de trezorerie și certificate emise de autoritățile locale și certificatele pe termen scurt sau mediu se așteaptă ca valoarea obținută în urma raportării la piață să fie fiabilă. Pentru evaluarea efectelor de comerț sau a certificatelor de depozit, administratorul unui FPM ar trebui să verifice dacă o piață secundară oferă o evaluare precisă a prețurilor. Prețul de răscumpărare oferit de emitent ar trebui să fie, de asemenea, considerat ca reprezentând o bună estimare a valorii efectelor de comerț. În cazul anumitor active, evaluarea pe baza prețurilor de pe piață poate fi inerent dificilă, de exemplu în cazul unor instrumente derivate OTC care sunt tranzacționate în cantități reduse. În acest caz și atunci când raportarea la piață nu permite determinarea fiabilă a valorii activelor, administratorul unui FPM ar trebui să confere activului în cauză o valoare corectă aplicând raportarea la model, de exemplu, administratorul unui FPM ar trebui să utilizeze date de piață, precum randamentele pentru emisiuni și emitenți comparabili, sau fluxurile de numerar actualizate aferente activului. Raportarea la model se bazează pe modele financiare pentru a conferi unui activ o valoare corectă. Astfel de modele pot fi elaborate, de exemplu, de FPM însuși sau, în caz contrar, FPM poate recurge la modele existente elaborate de părți externe, cum ar fi furnizorii de date.

(45)

FPM cu VAN constantă pentru datoria publică au ca obiectiv conservarea capitalului investit, asigurând în același timp un grad ridicat de lichiditate. Majoritatea FPM cu VAN constantă pentru datoria publică au o valoare a activului net (VAN) pe unitate sau pe acțiune stabilită, de exemplu, la 1 EUR, 1 USD sau 1 GBP atunci când distribuie venitul investitorilor. Celelalte FPM cu VAN constantă pentru datoria publică acumulează venituri în valoarea activului net al fondului, menținând în același timp valoarea intrinsecă a activului la o valoare constantă.

(46)

Pentru a lua în considerare caracteristicile specifice ale FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și ale FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, este necesar să li se permită, de asemenea, să utilizeze metoda costului amortizat, recunoscută la nivel internațional, astfel cum este prevăzută în standardele de contabilitate internaționale adoptate de Uniune pentru anumite active. Cu toate acestea, pentru a asigura în orice moment monitorizarea diferenței dintre VAN constantă pe unitate sau pe acțiune și VAN pe unitate sau pe acțiune, FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și FPM cu VAN cu volatilitate scăzută ar trebui să calculeze, de asemenea, valoarea activelor lor pe baza raportării la piață sau a raportării la model.

(47)

Dat fiind că un FPM ar trebui să publice o VAN care reflectă evoluția valorii activelor sale, VAN publicată ar trebui să fie rotunjită cel mult la cel mai apropiat punct de bază sau echivalentul acestuia. Prin urmare, atunci când VAN este publicată într-o anumită monedă, de exemplu 1 EUR, modificarea progresivă a valorii ar trebui indicată la fiecare palier de 0,0001 EUR. În cazul unei VAN de 100 EUR, modificarea progresivă a valorii ar trebui indicată la fiecare palier de 0,01 EUR. De asemenea, dacă FPM este un FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, FPM în cauză ar trebui să poată să publice VAN constantă și diferența dintre VAN constantă și VAN. În acest caz, VAN constantă se calculează prin rotunjirea VAN la cel mai apropiat cent pentru o VAN de 1 EUR (paliere de 0,01 EUR).

(48)

Pentru a putea tempera posibilele răscumpărări ale investitorilor în perioade de tensiuni majore pe piață, FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și FPM cu VAN cu volatilitate scăzută ar trebui să dispună de norme privind comisioanele de lichiditate și limitele de răscumpărare, pentru a asigura protecția investitorilor și a evita „avantajul primului venit”. Comisionul de lichiditate ar trebui să reflecte în mod adecvat costul suportat de FPM pentru a asigura lichiditatea și nu ar trebui să reprezinte o sancțiune care să compenseze pierderile suferite de alți investitori ca urmare a răscumpărării.

(49)

Sprijinul extern oferit unui FPM în vederea menținerii fie a lichidității, fie a stabilității sau care are acest efect de facto crește riscul de contagiune între sectorul FPM și restul sectorului financiar. Terții, inclusiv instituțiile de credit, alte instituții financiare sau persoane juridice din același grup din care face parte FPM în cauză, care oferă un astfel de sprijin ar putea să aibă un interes în acest sens fie pentru că au un interes economic în societatea de administrare care gestionează FPM, fie pentru că vor să evite orice prejudiciu reputațional care ar putea apărea dacă numele lor ar fi asociat cu eșecul unui FPM. Întrucât terții nu se angajează întotdeauna în mod explicit să ofere sau să garanteze sprijinul, există incertitudini cu privire la acordarea unui astfel de sprijin atunci când FPM va avea nevoie de el. În aceste condiții, caracterul discreționar al sprijinului oferit de sponsor contribuie la nesiguranța din rândul participanților la piață cu privire la cine va suporta pierderile FPM atunci când acestea vor apărea. Această incertitudine ar putea spori vulnerabilitatea FPM la retrageri masive în perioadele de instabilitate financiară, când riscurile financiare globale sunt cel mai pronunțate și când apar îndoieli cu privire la soliditatea financiară a sponsorilor și la capacitatea acestora de a oferi sprijin FPM afiliate. Din aceste motive, sprijinul extern pentru FPM ar trebui interzis.

(50)

Investitorii ar trebui să fie clar informați, înainte de a investi într-un FPM, dacă FPM respectiv este un FPM pe termen scurt sau standard și dacă este un FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută sau un FPM cu VAN variabilă. Pentru a evita crearea unor așteptări greșite din partea investitorilor, ar trebui, de asemenea, ca în orice document de comercializare să fie specificat în mod clar că un FPM nu reprezintă un vehicul de investiții garantat. FPM ar trebui de asemenea să pună la dispoziția investitorilor în fiecare săptămână și anumite alte informații, inclusiv structura de scadențe a portofoliului, profilul de credit și detalii cu privire la primele 10 cele mai mari participații deținute în cadrul FPM.

(51)

În plus față de rapoartele solicitate deja în temeiul Directivei 2009/65/CE sau al Directivei 2011/61/UE, și pentru a asigura capacitatea autorităților competente de a depista, monitoriza și reacționa la riscurile de pe piața FPM, FPM ar trebui să prezinte autorităților competente respective rapoarte cu o listă detaliată de informații cu privire la FPM, inclusiv la tipul și la caracteristicile FPM în cauză, indicatorii portofoliului și informații cu privire la activele deținute în portofoliu. Autoritățile competente ar trebui să colecteze aceste date în mod consecvent pe întreg teritoriul Uniunii pentru a dobândi o cunoaștere de fond a principalelor evoluții ale pieței FPM. Pentru a facilita realizarea unei analize colective a impactului potențial al pieței FPM în Uniune, aceste date ar trebui transmise autorității europene de supraveghere (Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe) (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (10),care ar trebui să creeze o bază de date centrală a FPM.

(52)

Autoritatea competentă a unui FPM ar trebui să verifice în mod regulat dacă FPM în cauză este în măsură să respecte prezentul regulament. Așadar, autorităților competente ar trebui să li se confere toate competențele de supraveghere și de anchetă necesare pentru executarea atribuțiilor lor în sensul prezentului regulament, inclusiv posibilitatea de a aplica anumite sancțiuni și măsuri. Respectivele competențe nu ar trebui să aducă atingere competențelor conferite în temeiul Directivei 2009/65/CE și al Directivei 2011/61/UE. Autoritățile competente pentru OPCVM sau pentru FIA ar trebui să verifice, de asemenea, conformitatea tuturor organismelor de plasament colectiv care prezintă caracteristici de FPM și care există la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament.

(53)

În vederea specificări altor elemente tehnice din prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește introducerea unei referințe încrucișate la criteriile pentru securitizări STS și ABCP, în ceea ce privește specificarea cerințelor cantitative și calitative de lichiditate și de calitate a creditului aplicabile activelor și în ceea ce privește specificarea criteriilor pentru evaluarea calității creditului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (11). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(54)

Comisia ar trebui să fie împuternicită, de asemenea, să adopte standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. ESMA ar trebui să fie responsabilă de elaborarea standardelor tehnice de punere în aplicare care să fie transmise Comisiei cu privire la un model de raportare care să conțină informații privind FPM destinate autorităților competente.

(55)

ESMA ar trebui să își poată exercita toate atribuțiile care i-au fost conferite în temeiul Directivei 2009/65/CE și al Directivei 2011/61/UE cu privire la prezentul regulament. De asemenea, aceasta are sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare.

(56)

Până la 21 iulie 2022, serviciile Comisiei ar trebui să efectueze o analiză a prezentului regulament. Această analiză ar trebui să examineze experiența acumulată în cursul aplicării prezentului regulament, precum și să studieze impactul asupra diferitelor aspecte economice legate de FPM. Analiza ar trebui să examineze, de asemenea, impactul asupra investitorilor, asupra FPM și asupra administratorilor FPM din Uniune. În plus, ar trebui să evalueze rolul FPM-urilor în achiziția instrumentelor de datorie emise sau garantate de statele membre, ținând seama totodată de caracteristicile specifice ale acestui tip de datorie, deoarece aceasta joacă un rol vital în finanțarea statelor membre. De asemenea, această analiză ar trebui să țină seama de raportul menționat la articolul 509 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (12), de impactul prezentului regulament asupra piețelor de finanțare pe termen scurt și de evoluțiile normative de la nivel internațional. În sfârșit, până la 21 iulie 2022, Comisia ar trebui să prezinte un raport cu privire la fezabilitatea instituirii unei cote a datoriei publice a UE de 80 %, deoarece emiterea de către UE a instrumentelor de datorie publică pe termen scurt este reglementată în dreptul Uniunii, fapt ce justifică, așadar, din punctul de vedere al supravegherii prudențiale, aplicarea unui tratament preferențial față de datoria publică din afara UE. Având în vedere insuficiența în prezent a instrumentelor de datorie publică pe termen scurt ale UE și incertitudinea legată de modul în care vor evolua noile FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, Comisia ar trebui să analizeze oportunitatea instituirii unei cote a datoriei publice a UE de 80 % până la 21 iulie 2022, incluzând și o evaluare prin care să se determine dacă modelul FPM cu VAN cu volatilitate scăzută a devenit sau nu o alternativă potrivită la FPM cu VAN constantă pentru datoria publică din afara UE.

(57)

Noile norme uniforme privind FPM prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie conforme cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) și cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(58)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume de a asigura cerințe prudențiale, de guvernanță și de transparență uniforme aplicabile FPM din întreaga Uniune, ținând seama pe deplin de necesitatea de a asigura un echilibru între siguranța și fiabilitatea FPM, pe de o parte, și funcționarea eficientă a piețelor monetare și costul pentru diferitele părți interesate, pe de altă parte, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, având în vedere amploarea și efectele acesteia, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(59)

Noile norme uniforme privind FPM, prevăzute în prezentul regulament, respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai ales protecția consumatorilor, libertatea de a desfășura o activitate comercială și protecția datelor cu caracter personal. Noile norme uniforme privind FPM ar trebui să fie aplicate în conformitate cu aceste drepturi și principii,

(a)

necesită autorizare în calitate de OPCVM sau sunt autorizate ca OPCVM în temeiul Directivei 2009/65/CE sau care sunt considerate FIA în temeiul Directivei 2011/61/UE;

(b)

investesc în active pe termen scurt; și

(c)

au obiective distincte sau cumulate de a oferi randamente la ratele pieței monetare sau conservarea valorii investiției.

1.

„active pe termen scurt” înseamnă active financiare cu o scadență reziduală care nu depășește doi ani;

2.

„instrumente ale pieței monetare” înseamnă instrumente ale pieței monetare, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (o) din Directiva 2009/65/CE, și instrumentele menționate la articolul 3 din Directiva 2007/16/CE a Comisiei (15);

3.

„valori mobiliare” înseamnă valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (n) din Directiva 2009/65/CE, și instrumentele menționate la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2007/16/CE;

4.

„acord repo” înseamnă orice acord în care una dintre părți transferă unei contrapărți titluri de valoare sau orice drepturi legate de astfel de titluri, angajându-se să le răscumpere la un preț specificat și la o dată ulterioară specificată sau care urmează să fie specificată;

5.

„acord reverse repo” înseamnă orice acord în care una dintre părți primește de la o contraparte titluri de valoare sau orice drepturi legate de un titlu sau de o valoare mobiliară, angajându-se să le revândă acesteia la un preț specificat și la o dată ulterioară specificată sau care urmează să fie specificată;

6.

„dare cu împrumut de titluri de valoare” și „luare cu împrumut de titluri de valoare” înseamnă orice tranzacție prin care o instituție sau contrapartea acesteia transferă titluri de valoare, debitorul angajându-se să restituie titluri de valoare echivalente la o dată ulterioară sau la cererea entității care efectuează transferul; tranzacția respectivă este cunoscută ca o tranzacție de „dare cu împrumut” de titluri de valoare pentru instituția care transferă valorile mobiliare și este cunoscută ca o tranzacție de „luare cu împrumut” de titluri de valoare pentru instituția căreia îi sunt transferate acestea;

7.

„securitizare” înseamnă securitizare astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 61 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

8.

„raportare la piață” înseamnă evaluarea pozițiilor la prețuri de închidere direct disponibile, care provin din surse independente, inclusiv cotații bursiere, cotații electronice sau cotații provenite de la mai mulți brokeri independenți de renume;

9.

„raportare la model” înseamnă orice evaluare care trebuie să fie analizată comparativ cu date de referință, extrapolată sau calculată în alt mod pe baza uneia sau a mai multor date de piață;

10.

„metoda costului amortizat” înseamnă o metodă de evaluare care ia în calcul costul de achiziție al unui activ și ajustează valoarea respectivă pentru amortizarea primelor (sau a sconturilor) până la scadență;

11.

„FPM cu valoare constantă a activului net pentru datoria publică” sau „FPM cu VAN constantă pentru datoria publică” înseamnă un FPM:

12.

„FPM cu valoarea activului net cu volatilitate scăzută” sau „FPM cu VAN cu volatilitate scăzută” înseamnă un FPM care respectă cerințele specifice stabilite la articolele 29, 30 și 32 și la articolul 33 alineatul (2) litera (b);

13.

„FPM cu valoarea activului net variabilă” sau „FPM cu VAN variabilă” înseamnă un FPM care respectă cerințele specifice stabilite la articolele 29 și 30 și la articolul 33 alineatul (1);

14.

„FPM pe termen scurt” înseamnă un FPM care investește în instrumentele pieței monetare eligibile menționate la articolul 10 alineatul (1) și respectă normele privind portofoliul stabilite la articolul 24;

15.

„FPM standard” înseamnă un FPM care investește în instrumentele pieței monetare eligibile menționate la articolul 10 alineatele (1) și (2) și respectă normele privind portofoliul stabilite la articolul 25;

16.

„instituție de credit” înseamnă instituție de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

17.

„autoritate competentă a FPM” înseamnă:

18.

„scadență legală” înseamnă data la care principalul unui titlu de valoare trebuie rambursat integral, fără ca această rambursare să fie condiționată de nicio opțiune;

19.

„scadența medie ponderată” sau „WAM” înseamnă durata medie de timp până la scadența legală sau, dacă este mai scurtă, durata până la următoarea revizuire a ratei dobânzii la o rată a pieței monetare aplicată tuturor activelor suport ale FPM, ținând seama de ponderea relativă a fiecărui activ deținut;

20.

„durata de viață medie ponderată” sau „WAL” înseamnă durata medie de timp până la scadența legală a tuturor activelor suport ale FPM, ținând seama de ponderea relativă a fiecărui activ deținut;

21.

„scadență reziduală” înseamnă durata de timp care rămâne până la scadența legală a unui titlu de valoare;

22.

„vânzare în lipsă” înseamnă orice vânzare de către un FPM a unui instrument pe care FPM nu îl deține în momentul încheierii acordului de vânzare, inclusiv o vânzare în cadrul căreia, în momentul încheierii acordului de vânzare, FPM a împrumutat sau a convenit să împrumute instrumentul în vederea livrării acestuia la decontarea tranzacției, cu excepția:

23.

„administrator al unui FPM” înseamnă, în cazul unui FPM care este un OPCVM, societatea de administrare a OPCVM sau, în cazul unui OPCVM cu autoadministrare, întreprinderea de investiții a OPCVM, iar în cazul unui FPM care este considerat un FIA, un AFIA sau un FIA administrat intern.

(a)

FPM cu VAN variabilă;

(b)

FPM cu VAN constantă pentru datoria publică;

(c)

FPM cu VAN cu volatilitate scăzută.

(a)

regulamentul sau actele constitutive ale fondului, inclusiv mențiunea cărui tip de FPM ales dintre cele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) îi aparține;

(b)

identificarea administratorului FPM;

(c)

identificarea depozitarului;

(d)

o descriere a FPM sau orice informații cu privire la acesta puse la dispoziția investitorilor;

(e)

o descriere a măsurilor și a procedurilor necesare pentru conformarea cu cerințele menționate în capitolele II-VII sau orice informații cu privire la acestea;

(f)

orice alte informații sau documente solicitate de autoritatea competentă a FPM pentru a verifica dacă acesta respectă cerințele din prezentul regulament.

(a)

acordul scris încheiat cu depozitarul;

(b)

informații privind modalitățile de delegare cu privire la gestionarea și administrarea portofoliului și a riscurilor legate de FIA;

(c)

informații privind strategiile de investiții, profilul de risc și alte caracteristici ale FPM care sunt FIA pe care AFIA le gestionează sau intenționează să le gestioneze.

(a)

AFIA nu respectă prezentul regulament;

(b)

AFIA nu respectă Directiva 2011/61/UE;

(c)

AFIA nu este autorizat de autoritatea sa competentă pentru a gestiona FPM;

(d)

AFIA nu a transmis documentația menționată la alineatul (2).

(a)

instrumente ale pieței monetare, inclusiv instrumente financiare emise sau garantate separat sau în comun de către Uniune, de administrațiile naționale, regionale și locale ale statelor membre sau de băncile lor centrale, de Banca Centrală Europeană, de Banca Europeană de Investiții, de Fondul european de investiții, de Mecanismul european de stabilitate, de Fondul european pentru stabilitate financiară, de o autoritate centrală sau o bancă centrală dintr-o țară terță, de Fondul Monetar Internațional, de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, de Banca Reglementelor Internaționale sau de orice altă instituție sau organizație financiară internațională competentă din care fac parte unul sau mai multe state membre;

(b)

securitizări eligibile și efecte de comerț garantate cu active (ABCP);

(c)

depozite pe lângă instituții de credit;

(d)

instrumente financiare derivate;

(e)

acorduri repo care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 14;

(f)

acorduri reverse repo care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 15;

(g)

unități sau acțiuni ale altor FPM.

(a)

investiții în alte active decât cele menționate la alineatul (1);

(b)

vânzarea în lipsă a oricăruia dintre instrumentele următoare: instrumente ale pieței monetare, securitizări, ABCP și unități sau acțiuni ale altor FPM;

(c)

expunerea directă sau indirectă la acțiuni sau mărfuri, inclusiv prin instrumente financiare derivate, certificate care le reprezintă, indici bazați pe acestea, sau orice alt mijloc sau instrument care ar putea constitui o expunere la acestea;

(d)

încheierea unor contracte de dare sau de luare cu împrumut de valori mobiliare sau a oricărui alt contract care ar greva activele FPM;

(e)

luarea și darea cu împrumut de lichidități.

(a)

să se încadreze într-una din categoriile de instrumente ale pieței monetare prevăzute la articolul 50 alineatul (1) litera (a), (b), (c) sau (h) din Directiva 2009/65/CE;

(b)

să prezinte una dintre următoarele caracteristici alternative:

(c)

emitentul instrumentului pieței monetare și calitatea instrumentului pieței monetare să fi obținut o evaluare favorabilă în conformitate cu articolele 19-22;

(d)

în cazul în care un FPM investește într-o securitizare sau ABCP, să respecte cerințele prevăzute la articolul 11.

(a)

o securitizare menționată la articolul 13 din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (16);

(b)

un ABCP emis de un program ABCP care:

(c)

o securitizare simplă, transparentă și standardizată („STS”) sau un ABCP.

(a)

scadența legală în momentul emiterii securitizărilor menționate la alineatul (1) litera (a) este de cel mult doi ani, iar perioada rămasă până la data următoarei revizuiri a ratei dobânzii este de cel mult 397 de zile;

(b)

scadența legală în momentul emiterii sau scadența reziduală a securitizărilor sau ABCP menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) este de cel mult 397 de zile;

(c)

securitizările menționate la alineatul (1) literele (a) și (c) sunt instrumente de amortizare care au o durată de viață medie ponderată de cel mult doi ani.

(a)

scadența legală în momentul emiterii sau scadența reziduală a securitizărilor și ABCP menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) este de cel mult doi ani, iar perioada rămasă până la data următoarei revizuiri a ratei dobânzii este de cel mult 397 de zile;

(b)

securitizările menționate la alineatul (1) literele (a) și (c) sunt instrumente de amortizare care au o durată de viață medie ponderată de cel mult doi ani.

(a)

cerințe legate de asigurarea unui caracter simplu al securitizărilor, inclusiv deținerea unei caracteristici de „vânzare reală” și respectarea standardelor legate de asigurarea expunerilor;

(b)

cerințe legate de standardizarea securitizării, inclusiv cerințe de reținere a riscurilor;

(c)

cerințe legate de transparența securitizării, inclusiv informarea investitorilor potențiali;

(d)

pentru ABCP, pe lângă literele (a), (b) și (c), cerințe legate de sponsor și de sprijinul acordat de sponsor programului ABCP.

(a)

depozitul este rambursabil la cerere sau poate fi retras în orice moment;

(b)

depozitul este scadent în cel mult 12 luni;

(c)

instituția de credit își are sediul social într-un stat membru sau, în cazul în care aceasta își are sediul social într-o țară terță, face obiectul unor norme prudențiale considerate echivalente cu cele prevăzute de dreptul Uniunii, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(a)

activul suport al instrumentului derivat constă în rate ale dobânzilor, cursuri de schimb valutar, valute sau indici care reprezintă una dintre aceste categorii;

(b)

instrumentul derivat îndeplinește numai rolul de a acoperi riscurile de rată a dobânzii sau de curs de schimb valutar inerente altor investiții ale FPM;

(c)

contrapărțile din cadrul tranzacțiilor cu OTC sunt instituții care fac obiectul reglementării și al supravegherii prudențiale și aparțin categoriilor autorizate de autoritatea competentă a FPM respectiv;

(d)

instrumentele derivate OTC sunt supuse zilnic unei evaluări de încredere, care poate fi verificată, și pot fi vândute, lichidate sau închise printr-o tranzacție simetrică în orice moment, la justa lor valoare, la inițiativa FPM.

(a)

este emis cu titlu temporar, pentru cel mult șapte zile lucrătoare, numai în scopul gestionării lichidităților, nu în scopul unei investiții, cu excepțiile menționate la litera (c);

(b)

contrapartea care primește activele transferate de FPM în cadrul acordului repo drept garanție nu are dreptul să vândă, să investească, să angajeze sau să transfere în alt mod aceste active fără acordul prealabil al FPM;

(c)

numerarul primit de FPM în cadrul acordului repo poate fi:

(d)

numerarul primit de FPM ca parte a acordului repo nu depășește 10 % din activele sale;

(e)

FPM are dreptul de a rezilia acordul în orice moment, în urma unei notificări prealabile de maximum două zile lucrătoare.

(a)

FPM are dreptul de a rezilia acordul în orice moment, transmițând o notificare prealabilă de maximum două zile lucrătoare;

(b)

valoarea de piață a activelor primite ca parte a acordului reverse repo este în orice moment cel puțin egală cu valoarea numerarului plătit.

(a)

să fie emise sau garantate de Uniune, de o autoritate centrală sau de o bancă centrală dintr-un stat membru, de Banca Centrală Europeană, de Banca Europeană de Investiții, de Mecanismul european de stabilitate sau de Fondul european de stabilitate financiară, cu condiția să se fi obținut o evaluare favorabilă în temeiul articolelor 19-22;

(b)

să fie emise sau garantate de o autoritate centrală sau de o bancă centrală dintr-o țară terță, cu condiția să se fi obținut o evaluare favorabilă în temeiul articolelor 19-22.

(a)

maximum 10 % din activele FPM vizat pot, conform normelor sau actelor sale constitutive, să fie investite în mod agregat în unități sau în acțiuni ale altor FPM;

(b)

FPM vizat nu deține unități sau acțiuni în cadrul FPM care realizează achiziția.

(a)

FPM vizat este autorizat în temeiul prezentului regulament;

(b)

în cazul în care FPM vizat este gestionat, direct sau prin delegare, de același administrator ca și FPM care realizează achiziția sau de orice altă societate de care administratorul FPM care realizează achiziția este legat prin conducere comună sau prin control comun sau printr-o participație directă sau indirectă substanțială, administratorului FPM-ului vizat sau celeilalte societăți îi este interzis să impună comisioane de subscriere sau de răscumpărare în contul investiției realizate de FPM care realizează achiziția în unitățile sau acțiunile FPM-ului vizat;

(c)

în cazul în care un FPM investește 10 % sau mai mult din activele sale în unități sau acțiuni ale altor FPM:

(a)

FPM este comercializat numai prin intermediul unui sistem de economii pentru angajați, potrivit legislației naționale, și are drept investitori numai persoane fizice;

(b)

sistemul de economii pentru angajați menționat la litera (a) le permite investitorilor să își răscumpere investiția sub rezerva unor condiții de răscumpărare restrictive, care sunt prevăzute în dreptul intern, potrivit cărora răscumpărările pot avea loc numai în anumite circumstanțe care nu sunt legate de evenimentele de pe piață.

(a)

FPM este comercializat numai prin intermediul unui sistem de economii pentru angajați, potrivit legislației naționale, și are drept investitori numai persoane fizice;

(b)

sistemul de economii pentru angajați menționat la litera (a) le permite investitorilor să își răscumpere investiția sub rezerva unor condiții de răscumpărare restrictive, care sunt prevăzute în dreptul intern, potrivit cărora răscumpărările pot avea loc numai în anumite circumstanțe care nu sunt legate de evenimentele de pe piață.

(a)

5 % din activele sale în instrumente ale pieței monetare, securitizări și ABCP emise de aceeași entitate;

(b)

10 % din activele sale în depozite constituite pe lângă aceeași instituție de credit, cu excepția cazului în care structura sectorului bancar din statul membru în care FPM își are sediul este de așa natură încât nu există suficiente instituții de credit viabile pentru a satisface respectiva cerință de diversificare și nu este fezabil din punct de vedere economic ca FPM să efectueze depozite în alt stat membru, caz în care până la 15 % din activele sale pot fi depozitate la aceeași instituție de credit.

(a)

investiții în instrumente ale pieței monetare, securitizări și ABCP emise de entitatea respectivă;

(b)

depozite pe lângă entitatea respectivă;

(c)

instrumente financiare derivate extrabursiere care expun entitatea respectivă la un risc de contraparte.

(a)

FPM deține instrumente ale pieței monetare din cel puțin șase emisiuni diferite ale emitentului;

(b)

FPM își limitează investițiile în instrumente ale pieței monetare din aceeași emisiune la maximum 30 % din activele sale;

(c)

FPM menționează în mod expres, în regulamentul sau în documentele constitutive ale fondului, toate administrațiile, instituțiile sau organizațiile menționate la primul paragraf care emit sau garantează în mod individual sau în comun instrumente ale pieței monetare, în care intenționează să investească peste 5 % din activele sale;

(d)

FPM include în prospectul său și în comunicările sale de comercializare o mențiune foarte vizibilă care atrage atenția asupra utilizării acestei derogări și care indică toate administrațiile, instituțiile sau organizațiile menționate la primul paragraf care emit sau garantează în mod individual sau în comun instrumente ale pieței monetare, în care intenționează să investească peste 5 % din activele sale.

(a)

se instituie un proces eficient de obținere și de actualizare a informațiilor relevante cu privire la caracteristicile emitentului și ale instrumentului;

(b)

se adoptă și se implementează măsuri adecvate pentru a asigura că evaluarea internă a calității creditului se bazează pe o analiză detaliată a informațiilor care sunt disponibile și pertinente și include toți factorii determinanți relevanți care influențează bonitatea emitentului și calitatea creditului instrumentului;

(c)

procedura de evaluare internă a calității creditului este monitorizată în mod continuu și toate evaluările interne ale calității creditului sunt revizuite cel puțin o dată pe an;

(d)

administratorul unui FPM realizează o nouă evaluare internă a calității creditului pentru un instrument al pieței monetare, pentru securitizări și pentru ABCP atunci când există schimbări semnificative care ar putea avea impact asupra evaluării existente a instrumentului, totodată fără a se baza excesiv și automat pe ratingurile externe, în conformitate cu articolul 5a din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009;

(e)

metodologiile de evaluare a calității creditului sunt reexaminate cel puțin o dată pe an de către administratorul unui FPM pentru a stabili dacă acestea rămân adecvate din perspectiva portofoliului curent și a condițiilor externe, iar reexaminarea este transmisă autorității competente a administratorului FPM. În cazul în care administratorul FPM constată erori în metodologia de evaluare a calității creditului sau în aplicarea acesteia, corectează imediat erorile respective;

(f)

atunci când sunt modificate metodologiile, modelele sau ipotezele principale utilizate în procedura de evaluare internă a calității creditului, administratorul unui FPM reexaminează toate evaluările interne ale calității creditului afectate, cât mai curând posibil.

(a)

cuantificarea riscului de credit al emitentului și a riscului relativ de nerespectare a obligațiilor de plată din partea emitentului sau instrumentului;

(b)

indicatori calitativi privind emitentul instrumentului, inclusiv având în vedere situația macroeconomică și situația pieței financiare;

(c)

natura pe termen scurt a instrumentelor pieței monetare;

(d)

clasa de active a instrumentului;

(e)

tipul de emitent, cu distingerea cel puțin a următoarelor tipuri de emitenți: administrații naționale, regionale sau locale, corporații financiare și corporații nefinanciare;

(f)

pentru instrumentele financiare structurate, riscul operațional și de contraparte inerent în cadrul tranzacției financiare structurate și, în cazul expunerii la securitizări, riscul de credit al emitentului, structura securitizării și riscul de credit al activelor suport;

(g)

profilul de lichiditate al instrumentului.

(a)

detalii privind elaborarea și funcționarea procedurii de evaluare internă a calității creditului într-un mod care să permită autorităților competente să înțeleagă și să stabilească dacă evaluarea calității de creditului este adecvată;

(b)

justificarea și analiza care sprijină evaluarea calității creditului, precum și modul în care administratorul FPM a ales criteriile și frecvența revizuirii evaluării calității creditului;

(c)

toate schimbările majore în procedura de evaluare internă a calității creditului, inclusiv identificarea factorilor care declanșează aceste schimbări;

(d)

organizarea procedurii de evaluare internă a calității creditului, inclusiv structura controlului intern;

(e)

istoricul complet al evaluării interne a calității creditului instrumentelor, emitenților și, dacă este cazul, a garanților recunoscuți;

(f)

persoana sau persoanele responsabile cu procedura de evaluare internă a calității creditului.

(a)

criterii de validare a metodologiei de evaluare a calității creditului, astfel cum se prevede la articolul 19 alineatul (3);

(b)

criterii de cuantificare a riscului de credit și a riscului relativ de nerespectare a obligațiilor de plată din partea unui emitent sau a instrumentului, astfel cum se prevede la articolul 20 alineatul (2) litera (a);

(c)

criterii de stabilire a indicatorilor calitativi privind emitentul instrumentului, prevăzute la articolul 20 alineatul (2) litera (b);

(d)

înțelesul conceptului de „schimbare semnificativă” menționat la articolul 19 alineatul (4) litera (d).

(a)

portofoliul său să aibă o scadență medie ponderată (WAM) de cel mult 60 de zile;

(b)

portofoliul său să aibă o durată de viață medie ponderată (WAL) de cel mult 120 de zile, sub rezerva celui de-al doilea și al treilea paragraf;

(c)

în cazul FPM cu VAN cu volatilitate scăzută și al FPM cu VAN constantă pentru datoria publică cel puțin 10 % din activele lor să fie alcătuite din active cu scadență zilnică, din acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare sau din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare. Un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută sau FPM cu VAN constantă pentru datoria publică să nu achiziționeze niciun alt tip de active în afară de active cu scadență zilnică dacă o astfel de achiziție ar face ca ponderea investițiilor respectivului FPM în active cu scadență zilnică să fie sub 10 % din portofoliul său;

(d)

în cazul unui FPM pe termen scurt cu VAN variabilă cel puțin 7,5 % din activele sale să fie alcătuite din active cu scadență zilnică, din acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare sau din numerar care poate fi retras, cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare. Un FPM pe termen scurt cu VAN variabilă să nu achiziționeze niciun alt tip de active în afară de active cu scadență zilnică dacă o astfel de achiziție ar face ca ponderea investițiilor respectivului FPM în active cu scadență zilnică să fie sub 7,5 % din portofoliul său;

(e)

în cazul FPM cu VAN cu volatilitate scăzută și al FPM cu VAN constantă pentru datoria publică cel puțin 30 % din activele lor să fie alcătuite din active cu scadență săptămânală, din acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare sau din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare. Un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută sau un FPM cu VAN constantă pentru datoria publică să nu achiziționeze niciun alt tip de active în afară de active cu scadență săptămânală dacă o astfel de achiziție ar face ca ponderea investițiilor respectivului FPM în active cu scadență săptămânală să fie sub 30 % din portofoliul său;

(f)

în cazul unui FPM pe termen scurt cu VAN variabilă cel puțin 15 % din activele sale să fie alcătuite din active cu scadență săptămânală, acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare sau numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare. Un FPM pe termen scurt cu VAN variabilă să nu achiziționeze niciun alt tip de active în afară de active cu scadență săptămânală dacă o astfel de achiziție ar face ca ponderea investițiilor respectivului FPM în active cu scadență săptămânală să fie sub 15 % din portofoliul său;

(g)

pentru efectuarea calculului menționat la litera (e), activele menționate la articolul 17 alineatul (7) care au un grad ridicat de lichiditate și care pot fi răscumpărate și decontate în termen de o zi lucrătoare și care au o scadență reziduală de până la 190 de zile pot fi incluse, de asemenea, printre activele cu scadență săptămânală ale unui FPM cu VAN cu volatilitate scăzută și ale unui FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, până la 17,5 % din activele acestora;

(h)

pentru efectuarea calculului menționat la litera (f), instrumentele de piață monetară sau unitățile sau acțiunile altor FPM pot fi incluse printre activele cu scadență săptămânală până la 7,5 % din activele FPM, cu condiția ca acestea să poată fi răscumpărate și decontate în termen de cinci zile lucrătoare.

(i)

opțiunea put poate fi exercitată în mod liber de către FPM pe termen scurt la data de exercitare a acesteia;

(ii)

prețul de exercitare al opțiunii put rămâne apropiat de valoarea preconizată a instrumentului la data de exercitare;

(iii)

strategia de investiții a FPM pe termen scurt implică existența unei probabilități ridicate ca opțiunea să fie exercitată la data de exercitare.

(i)

fie pe baza profilului de amortizare prevăzut în contractul aferent acestor instrumente;

(ii)

fie pe baza profilului de amortizare al activelor suport care generează fluxul de trezorerie necesar pentru răscumpărarea acestor instrumente.

(a)

portofoliul său să aibă în orice moment o scadență medie ponderată (WAM) de cel mult 6 luni;

(b)

portofoliul său să aibă în orice moment o durată de viață medie ponderată (WAL) de cel mult 12 luni, sub rezerva celui de al doilea și al treilea paragraf;

(c)

cel puțin 7,5 % din activele sale să fie alcătuite din active cu scadență zilnică, din acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare sau din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de o zi lucrătoare. Un FPM standard nu achiziționează niciun alt tip de active în afară de active cu scadență zilnică dacă o astfel de achiziție ar face ca ponderea investițiilor respectivului FPM standard în active cu scadență zilnică să fie sub 7,5 % din portofoliul său;

(d)

cel puțin 15 % din activele sale să fie alcătuite din active cu scadență săptămânală, din acorduri reverse repo care pot fi reziliate cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare sau din numerar care poate fi retras cu o notificare prealabilă de cinci zile lucrătoare. Un FPM standard nu achiziționează niciun alt tip de active în afară de active cu scadență săptămânală dacă o astfel de achiziție ar face ca ponderea investițiilor respectivului FPM standard în active cu scadență săptămânală să fie sub 15 % din portofoliul său;

(e)

pentru efectuarea calculului menționat la litera (d), instrumentele de piață monetară sau unitățile sau acțiunile altor FPM pot fi incluse printre activele cu scadență săptămânală până la 7,5 % din activele FPM, cu condiția ca acestea să poată fi răscumpărate și decontate în termen de cinci zile lucrătoare.

(i)

opțiunea put poate fi exercitată în mod liber de către FPM standard la data sa de exercitare;

(ii)

prețul de exercitare al opțiunii put rămâne apropiat de valoarea preconizată a instrumentului la data de exercitare;

(iii)

strategia de investiții a FPM standard implică existența unei probabilități ridicate ca opțiunea să fie exercitată la data de exercitare;

(i)

fie pe baza profilului de amortizare prevăzut în contractul aferent acestor instrumente;

(ii)

fie pe baza profilului de amortizare al activelor suport care generează fluxul de trezorerie necesar pentru răscumpărarea acestor instrumente.

(a)

tendințele identificabile în ceea ce privește necesarul de numerar al investitorilor, inclusiv evoluția ciclică a numărului de acțiuni deținute în FPM;

(b)

aversiunea față de risc a diferiților investitori;

(c)

gradul de corelare sau legăturile strânse între diferiții investitori ai FPM.

(a)

modificări ipotetice ale nivelului de lichiditate al activelor deținute în portofoliul FPM;

(b)

modificări ipotetice ale nivelului de risc de credit al activelor deținute în portofoliul FPM, inclusiv evenimente de credit și evenimente de rating;

(c)

evoluții ipotetice ale ratelor dobânzii și ale cursului de schimb valutar;

(d)

niveluri ipotetice de răscumpărare;

(e)

extinderea sau limitarea ipotetică a marjelor între indicii de care sunt legate ratele dobânzii aferente titlurilor de valoare din portofoliu;

(f)

șocuri macrosistemice ipotetice care afectează economia în ansamblu.

(a)

activele unui FPM se evaluează la cotația de cumpărare/vânzare mai prudentă, cu excepția cazului în care activul poate fi închis la prețul mediu al pieței;

(b)

se utilizează numai date de piață corespunzătoare; astfel de date se evaluează pe baza următorilor factori cumulativi:

(a)

volumul și cifra de afaceri pe piață a activului respectiv;

(b)

valoarea emisiunii și proporția emisiunii pe care FPM intenționează să o cumpere sau să o vândă;

(c)

riscul de piață, riscul de rată a dobânzii și riscul de credit legate de activul respectiv.

(a)

unitățile sau acțiunile unui FPM cu VAN constantă pentru datoria publică pot fi emise sau răscumpărate la un preț egal cu VAN constantă a FPM pe unitate sau pe acțiune;

(b)

unitățile sau acțiunile unui FPM cu VAN cu volatilitate scăzută pot fi emise sau răscumpărate la un preț egal cu cel al VAN constante pe unitate sau pe acțiune a FPM, însă numai dacă VAN constantă pe unitate sau pe acțiune calculată în conformitate cu articolul 32 alineatele (1), (2) și (3) nu deviază de la VAN pe unitate sau pe acțiune calculată în conformitate cu articolul 30 cu mai mult de 20 de puncte de bază.

(a)

ori de câte ori proporția activelor cu scadență săptămânală, astfel cum se prevede la articolul 24 alineatul (1) litera (e), se află sub 30 % din totalul activelor FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau ale FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, iar răscumpărările nete zilnice dintr-o singură zi lucrătoare depășesc 10 % din totalul activelor, administratorul FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau al FPM cu VAN cu volatilitate scăzută informează imediat consiliul de administrație al FPM, iar consiliul de administrație efectuează o evaluare documentată a situației pentru a stabili măsurile adecvate, luând în considerare interesele investitorilor, și decide dacă să aplice una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

(b)

ori de câte ori proporția activelor cu scadență săptămânală, astfel cum se prevede la articolul 24 alineatul (1) litera (e), se află sub 10 % din totalul activelor sale, administratorul unui FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau al unui FPM cu VAN cu volatilitate scăzută informează imediat consiliul de administrație al FPM, care efectuează o evaluare documentată a situației și, pe baza unei astfel de evaluări și ținând seama de interesele investitorilor, aplică una sau mai multe dintre următoarele măsuri și documentează motivele pentru alegerea sa:

(a)

injecții de numerar efectuate de un terț;

(b)

achiziționarea de către un terț a activelor FPM la un preț majorat;

(c)

achiziționarea de către un terț de unități sau acțiuni ale FPM pentru a furniza lichidități fondului;

(d)

emiterea de către un terț a oricărui tip de garanție explicită sau implicită, cauțiune sau scrisoare de sprijin în favoarea FPM;

(e)

orice acțiune efectuată de un terț în scopul direct sau indirect de a menține profilul de lichiditate și valoarea activului net pe unitate sau pe acțiune a FPM.

(a)

structura de scadențe a portofoliului FPM;

(b)

profilul de credit al FPM;

(c)

scadența medie ponderată și durata de viață medie ponderată ale FPM;

(d)

informații detaliate privind cele mai mari participații în cadrul FPM, inclusiv numele, țara, scadența și tipul de active, precum și contrapartea în cazul acordurilor repo și reverse repo;

(e)

valoarea totală a activelor FPM;

(f)

randamentul net al FPM.

(a)

FPM nu este o investiție garantată;

(b)

faptul că o investiție într-un FPM este diferită de o investiție în depozite, cu referire specială la riscul ca principalul investit într-un FPM să sufere fluctuații;

(c)

FPM nu se bazează pe sprijin extern pentru a garanta lichiditatea FPM sau pentru a stabiliza VAN pe unitate sau pe acțiune;

(d)

riscul de pierdere a principalului urmează să fie suportat de către investitor.

(a)

tipul și caracteristicile FPM;

(b)

indicatorii de portofoliu, cum ar fi valoarea totală a activelor, VAN, scadența medie ponderată (WAM), durata de viață medie ponderată (WAL), defalcarea scadenței, lichiditate și randament;

(c)

rezultatele simulărilor situațiilor de criză și, dacă este cazul, planul de acțiune propus;

(d)

informații privind activele deținute în portofoliul FPM, inclusiv:

(e)

informații privind pasivele FPM, inclusiv următoarele elemente:

(a)

fiecare eveniment în care prețul unui activ evaluat folosind metoda costului amortizat, în conformitate cu articolul 29 alineatul (7) primul paragraf, deviază de la prețul respectivului activ calculat în conformitate cu articolul 29 alineatele (2), (3) și (4) cu mai mult de 10 puncte de bază;

(b)

fiecare eveniment în care VAN constantă pe unitate sau pe acțiune calculată în conformitate cu articolul 32 alineatele (1) și (2) deviază de la VAN pe unitate sau pe acțiune calculată în conformitate cu articolul 30 cu mai mult de 20 de puncte de bază;

(c)

fiecare eveniment în care apare o situație menționată la articolul 34 alineatul (3) și măsurile luate de consiliu în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) literele (a) și (b).

(a)

să solicite accesul la orice document în orice formă și de a primi sau a efectua o copie a acestuia;

(b)

să solicite unui FPM sau administratorului unui FPM să furnizeze informații fără întârziere;

(c)

să solicite informații de la orice persoană în legătură cu activitățile unui FPM sau ale administratorului unui FPM;

(d)

să efectueze inspecții la fața locului, anunțate sau nu în prealabil;

(e)

să ia măsurile adecvate pentru a se asigura că FPM sau administratorul FPM respectă în continuare cerințele prezentului regulament;

(f)

să emită un ordin pentru a garanta că FPM sau administratorul FPM respectă prezentul regulament și că încetează repetarea oricărei conduite care ar putea încălca prezentul regulament.

(a)

nu respectă oricare dintre cerințele privind componența activelor, încălcând articolele 9-16;

(b)

nu respectă oricare dintre cerințele privind portofoliul, încălcând articolul 17, 18, 24 sau 25;

(c)

a obținut autorizare prin intermediul unor declarații false sau al oricăror mijloace neadecvate, încălcând articolul 4 sau 5;

(d)

folosește denumirea de „fond al pieței monetare”, „FPM” sau altă denumire care sugerează că un OPCVM sau un FIA este un FPM, încălcând articolul 6;

(e)

nu respectă oricare dintre cerințele privind evaluarea calității creditului, încălcând articolul 19 sau 20;

(f)

nu respectă oricare dintre cerințele privind guvernanța, documentația sau transparența, încălcând articolul 21, 23, 26, 27, 28 sau 36;

(g)

nu respectă oricare dintre cerințele privind evaluarea, încălcând articolul 29, 30, 31, 32, 33 sau 34.

(a)

ia măsuri pentru a se asigura că FPM sau administratorul FPM în cauză respectă dispozițiile aplicabile;

(b)

retrage o autorizare acordată în conformitate cu articolul 4 sau 5.

(a)

se analizează experiența acumulată cu ocazia aplicării prezentului regulament, impactul asupra investitorilor, asupra FPM și asupra administratorilor FPM din Uniune;

(b)

evaluează rolul FPM în achiziționarea instrumentelor de datorie emise sau garantate de statele membre;

(c)

ține seama de caracteristicile specifice ale instrumentelor de datorie emise sau garantate de statele membre și de rolul pe care aceste instrumente îl joacă în finanțarea statelor membre;

(d)

ține seama de raportul menționat la articolul 509 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(e)

ia în considerare impactul regulamentului asupra piețelor de finanțare pe termen scurt;

(f)

ține seama de evoluțiile internaționale în materie de reglementare.

30.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 169/46

TITLUL I

Capitolul I

Capitolul II

Secțiunea 1

Secțiunea 2

Capitolul III

Secțiunea 1

Secțiunea 2

Secțiunea 3

Secțiunea 4

Capitolul IV

Secțiunea 1

Secțiunea 2

Secțiunea 3

Secțiunea 4

Secțiunea 5

Secțiunea 6

TITLUL II

Capitolul I

Secțiunea 1

Secțiunea 2

Secțiunea 3

Secțiunea 4

Secțiunea 5

Capitolul II

Capitolul III

Secțiunea 1

Secțiunea 2

Secțiunea 3

Secțiunea 4

Secțiunea 5

Secțiunea 6

TITLUL III

(1)

Directivele 82/891/CEE (3) și 89/666/CEE (4) ale Consiliului, Directivele 2005/56/CE (5), 2009/101/CE (6), 2011/35/UE (7) și 2012/30/UE (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului au fost modificate de mai multe ori și în mod substanțial (9). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice respectivele directive.

(2)

Coordonarea prevăzută la articolul 50 alineatul (2) litera (g) din tratat și în Programul general de eliminare a restricțiilor la libertatea de stabilire, inițiată prin Prima Directivă 68/151/CEE a Consiliului (10) este deosebit de importantă în ceea ce privește societățile comerciale pe acțiuni, dată fiind predominanța activităților lor în economiile statelor membre și deoarece acestea se extind frecvent dincolo de frontierele teritoriului național.

(3)

Coordonarea dispozițiilor de drept intern privind constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea, majorarea și reducerea capitalului lor este deosebit de importantă pentru a asigura o protecție minimă echivalentă atât pentru acționarii, cât și pentru creditorii societăților comerciale în cauză.

(4)

În Uniune, statutul sau actul constitutiv al unei societăți comerciale pe acțiuni trebuie să permită oricărei persoane interesate să cunoască principalele informații privind societatea comercială, inclusiv privind compunerea exactă a capitalului.

(5)

Protecția terților ar trebui asigurată prin dispoziții care să limiteze, pe cât posibil, cauzele de nevaliditate a angajamentelor asumate în numele societății comerciale pe acțiuni sau al altei societăți comerciale cu răspundere limitată.

(6)

Pentru a asigura securitatea juridică în raporturile dintre societatea comercială și terți, precum și în raporturile dintre asociați, este necesar să se limiteze cazurile de nulitate și efectul retroactiv al declarației de nulitate și să se stabilească un termen scurt în care terții pot ridica obiecții privind o astfel de declarație.

(7)

Coordonarea dispozițiilor de drept intern privind publicitatea, valabilitatea angajamentelor societăților comerciale pe acțiuni sau ale altor societăți comerciale cu răspundere limitată și nulitatea acestora prezintă o importanță deosebită, în special pentru protejarea intereselor terților.

(8)

Cerințele privind publicitatea ar trebui să permită terților cunoașterea actelor esențiale ale societății comerciale și alte informații privind societatea comercială, în special identitatea persoanelor care au competența să angajeze societatea comercială.

(9)

Fără a aduce atingere condițiilor și formalităților esențiale stabilite de dreptul intern al statelor membre, societățile comerciale ar trebui să poată alege să depună actele și informațiile solicitate pe suport de hârtie sau pe cale electronică.

(10)

Părțile interesate ar trebui să poată obține de la registru o copie a acestor acte și informații pe suport de hârtie sau pe cale electronică.

(11)

Statele membre ar trebui să fie libere să mențină buletinul național desemnat pentru publicarea acestor acte și informații pe suport de hârtie sau în format electronic sau să asigure publicitatea lor prin măsuri cu efect echivalent.

(12)

Este necesară facilitarea accesului transfrontalier la informații privind societățile comerciale, permițându-se, pe lângă publicitatea obligatorie efectuată în una dintre limbile autorizate în statele membre ale societăților comerciale respective, înregistrarea voluntară, în alte limbi, a actelor și informațiilor solicitate. Terții care acționează de bună credință ar trebui să se poată prevala de aceste traduceri.

(13)

Este necesar să se precizeze că menționarea informațiilor obligatorii enumerate în prezenta directivă ar trebui să figureze pe toate scrisorile și notele de comandă ale societăților comerciale, fie pe suport de hârtie, fie pe orice alt suport. Având în vedere evoluția tehnologiei, este, de asemenea, necesar să se prevadă ca aceleași informații obligatorii să figureze pe site-urile internet ale societăților comerciale.

(14)

Înființarea unei sucursale, la fel ca și constituirea unei filiale, este una dintre posibilitățile care sunt în prezent deschise societăților comerciale pentru exercitarea dreptului lor de stabilire într-un alt stat membru.

(15)

În ceea ce privește sucursalele, lipsa de coordonare, în special în domeniul publicității, dă naștere unor disparități în privința protecției asociaților și terților, între societățile comerciale care operează în alte state membre prin înființarea de sucursale și cele care operează acolo prin constituirea de filiale.

(16)

Pentru a asigura protecția persoanelor care stabilesc raporturi cu societatea comercială prin intermediul sucursalelor, sunt necesare măsuri privind publicitatea în statul membru în care este situată sucursala; întrucât, din anumite puncte de vedere, influența economică și socială a unei sucursale poate fi comparabilă cu cea a unei filiale, astfel încât există interes public pentru publicarea informațiilor privind societatea comercială la sucursală. Pentru realizarea publicității, este necesar să se facă uz de procedura deja instituită pentru societățile de capitaluri în cadrul Uniunii.

(17)

O astfel de publicitate vizează o serie de acte și informații importante, precum și modificări ale acestora.

(18)

Publicitatea poate fi limitată, cu excepția competenței de reprezentare, a denumirii și a formei, a dizolvării societății comerciale și a procedurilor insolvenței societății comerciale, la informațiile privind sucursalele în sine și la o trimitere la registrul societății comerciale din care face parte sucursala, deoarece, în conformitate cu normele existente ale Uniunii, toate informațiile privind societatea comercială ca atare sunt disponibile în registrul în cauză.

(19)

Dispozițiile de drept intern care impun publicitatea documentelor contabile privind sucursala nu mai pot fi justificate după coordonarea legislațiilor interne privind întocmirea, auditul și publicitatea documentelor contabile ale societăților comerciale. Este, prin urmare, suficient să se facă publice, în registrul sucursalei, documentele contabile auditate și publicate de societatea comercială.

(20)

Scrisorile și notele de comandă utilizate de sucursală ar trebui să furnizeze cel puțin aceleași informații ca și scrisorile și notele de comandă utilizate de societatea comercială și să precizeze registrul în care este înmatriculată sucursala.

(21)

Pentru a asigura realizarea completă a obiectivelor prezentei directive și pentru a evita orice discriminare în funcție de țara de origine a societății comerciale, prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să reglementeze sucursalele înființate de societăți comerciale care intră sub incidența legislației țărilor terțe și organizate în forme juridice comparabile cu cele ale societăților comerciale reglementate de prezenta directivă. Pentru astfel de sucursale, este necesar să se aplice anumite dispoziții diferite de cele aplicabile sucursalelor unor societăți comerciale care intră sub incidența legislației altor state membre, întrucât prezenta directivă nu se aplică societăților comerciale din țări terțe.

(22)

Prezenta directivă nu aduce în nici un fel atingere cerințelor privind publicitatea ale sucursalelor impuse de alte dispoziții din dreptul muncii, de exemplu, privind drepturile lucrătorilor la informare, sau din legislația fiscală sau în scopuri statistice.

(23)

Interconectarea registrelor centrale, comerciale și ale societăților comerciale este o măsură necesară pentru crearea unui mediu juridic și fiscal mai favorabil întreprinderilor. Este de așteptat ca aceasta să contribuie la stimularea competitivității întreprinderilor europene prin reducerea sarcinilor administrative și sporirea certitudinii juridice, conducând astfel la ieșirea din criza economică și financiară globală, ceea ce reprezintă una dintre prioritățile strategiei Europa 2020. Interconectarea ar putea, de asemenea, să îmbunătățească comunicarea transfrontalieră dintre registre prin utilizarea inovațiilor din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor.

(24)

Planul de acțiune multianual privind e-justiția europeană (2009-2013) (11) a prevăzut elaborarea unui portal european e-Justiție (denumit în continuare „portalul”) ca punct unic electronic la nivel european de acces la informații de natură juridică, la instituții judiciare și administrative, la registre, baze de date și alte servicii și consideră că interconectarea registrelor centrale, comerciale și ale societăților comerciale constituie un element important.

(25)

Accesul transfrontalier la informații comerciale referitoare la societăți comerciale și la sucursalele lor deschise în alte state membre poate fi îmbunătățit numai dacă toate statele membre se angajează să facă posibilă comunicarea electronică între registre și să transmită fiecărui utilizator informații în mod standardizat, prin conținut identic și tehnologii interoperabile, în întreaga Uniune. Această interoperabilitate a registrelor ar trebui asigurată de registrele statelor membre (denumite în continuare „registrele naționale”) prin care se furnizează servicii, care ar trebui să constituie interfețe cu platforma centrală europeană (denumită în continuare „platforma”). Platforma ar trebui să fie un set centralizat de instrumente din domeniul tehnologiei informației care integrează servicii și ar trebui să se constituie într-o interfață comună. Interfața respectivă ar trebui utilizată de toate registrele naționale. Platforma ar trebui, de asemenea, să furnizeze servicii care să constituie o interfață cu portalul, care servește drept punct de acces electronic european, și cu punctele de acces opționale instituite de statele membre. Platforma ar trebui concepută numai ca un instrument de interconectare a registrelor, și nu ca o entitate distinctă cu personalitate juridică. Pe baza unor identificatori unici, platforma ar trebui să poată distribui informații din registrele fiecărui stat membru către registrele competente ale altor state membre, în format standard de mesaj (o formă electronică de mesaje transmise între sistemele de tehnologie a informației, cum ar fi, de exemplu, XML) și în versiunea lingvistică relevantă.

(26)

Prezenta directivă nu are ca scop instituirea unei baze de date centralizate a registrelor care să stocheze informații materiale despre societățile comerciale. În etapa punerii în aplicare a sistemului de interconectare a registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților comerciale (denumit în continuare „sistemul de interconectare a registrelor”), ar trebui definit numai setul de date necesare pentru funcționarea corectă a platformei. Sfera acestor date ar trebui să includă, în special, date operaționale, dicționare și glosare. Aceasta ar trebui stabilită ținând seama și de necesitatea de a asigura funcționarea eficientă a sistemului de interconectare a registrelor. Datele respective ar trebui utilizate pentru a permite platformei să își execute funcțiile și ar trebui să nu fie niciodată puse la dispoziția publicului într-o formă directă. În plus, platforma nu ar trebui să modifice nici conținutul datelor referitoare la societăți comerciale care sunt stocate în registrele naționale, nici informațiile despre societăți comerciale transmise prin sistemul de interconectare a registrelor.

(27)

Întrucât obiectivul Directivei 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12) nu este armonizarea sistemelor naționale de registre centrale, ale comerțului și ale societăților comerciale, statele membre nu au obligația de a modifica sistemele lor interne de registre, în special în ceea ce privește gestionarea, stocarea datelor, tarifele, utilizarea informațiilor și divulgarea acestora în scopuri care nu depășesc cadrul național.

(28)

Este de așteptat ca portalul să trateze, prin intermediul platformei, interogările solicitate de utilizatori individuali privind informații referitoare la societățile comerciale și la sucursalele lor deschise în alte state membre care sunt stocate în registrele naționale. Aceasta ar trebui să permită prezentarea rezultatelor căutării pe portal, inclusiv a etichetelor explicative în toate limbile oficiale ale Uniunii, în care sunt enumerate informațiile furnizate. În plus, pentru a îmbunătăți protecția părților terțe din alte state membre, pe portal ar trebui să fie disponibile informații de bază privind valoarea juridică a actelor și a informațiilor publicate în temeiul legilor statelor membre adoptate în conformitate cu prezenta directivă.

(29)

Statele membre ar trebui să poată crea unul sau mai multe puncte de acces opționale, care pot avea un impact asupra utilizării și funcționării platformei. În consecință, Comisiei ar trebui să i se notifice crearea acestora și orice modificare semnificativă adusă funcționării acestora, în special închiderea lor. Această notificare nu ar trebui să limiteze în niciun fel competențele statelor membre în ceea ce privește crearea și funcționarea punctelor de acces opționale.

(30)

Societățile comerciale și sucursalele pe care acestea le deschid în alte state membre ar trebui să aibă un identificator unic, care să permită identificarea lor fără echivoc în Uniune. Acest identificator este menit să fie utilizat în comunicarea dintre registre prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor. Prin urmare, societățile comerciale și sucursalele ar trebui să nu fie obligate să includă identificatorul unic în scrisorile lor sau în notele lor de comandă menționate în prezenta directivă. Societățile comerciale și sucursalele ar trebui să utilizeze în continuare numărul lor național de înmatriculare în scopuri proprii de comunicare.

(31)

Ar trebui să devină posibilă stabilirea unei legături clare între registrul societății comerciale și registrele sucursalelor sale deschise în alte state membre, care constă în schimbul de informații cu privire la deschiderea și încetarea unor eventuale proceduri de dizolvare sau de insolvență a societății comerciale și la radierea societății comerciale din registru, dacă acest lucru implică consecințe juridice în statul membru al registrului societății comerciale. Este necesar ca statele membre să poată decide cu privire la procedurile pe care le urmează în privința sucursalelor înregistrate pe teritoriul lor, însă ar trebui totodată să garanteze cel puțin faptul că sucursalele unei societăți comerciale dizolvate sunt radiate din registru imediat sau, dacă este cazul, după încheierea procedurilor de lichidare a sucursalei în cauză. Această obligație nu ar trebui să se aplice sucursalelor societăților comerciale care au fost radiate din registru, dar care au un succesor legal, după cum este cazul oricărei schimbări a formei juridice a societății comerciale, al unei fuziuni sau divizări sau al unui transfer transfrontalier al sediului social.

(32)

Dispozițiile prezentei Directive privind interconectarea registrelor nu ar trebui să se aplice sucursalelor deschise într-un stat membru de către o societate comercială care nu intră sub incidența legislației statului membru respectiv.

(33)

Statele membre ar trebui să se asigure că, în cazul în care se aduc modificări informațiilor introduse în registre privind societățile comerciale, informațiile sunt actualizate fără întârziere. Informațiile actualizate ar trebui comunicate, în mod normal, în termen de 21 de zile de la primirea documentației complete privind respectivele modificări, inclusiv controlul legalității conform legislației naționale. Termenul respectiv ar trebui interpretat ca o obligație a statelor membre de a depune eforturi rezonabile pentru a respecta termenul stabilit în prezenta directivă. Această dispoziție ar trebui să nu se aplice în privința documentelor contabile pe care societățile comerciale au obligația de a le prezenta pentru fiecare exercițiu financiar. Această exceptare este justificată de suprasolicitarea registrelor naționale în cursul perioadelor de raportare. În conformitate cu principiile juridice generale, comune tuturor statelor membre, termenul de 21 de zile ar trebui suspendat în caz de forță majoră.

(34)

În cazul în care Comisia decide să dezvolte și/sau să exploateze platforma prin alegerea unei terțe părți, acest lucru ar trebui realizat în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (13). Ar trebui asigurat un nivel adecvat de implicare a statelor membre în acest proces prin stabilirea specificațiilor tehnice pentru procedurile de achiziții publice prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(35)

În cazul în care Comisia decide să exploateze platforma prin intermediul unei terțe părți, ar trebui asigurate continuitatea furnizării de servicii prin sistemul de interconectare a registrelor și o supraveghere publică adecvată a funcționării platformei. Norme detaliate privind gestionarea operațională a platformei ar trebui să fie adoptate prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate prin procedura de examinare menționată la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În orice caz, implicarea statelor membre în funcționarea întregului sistem ar trebui să fie asigurată prin intermediul unui dialog periodic între Comisie și reprezentanții statelor membre cu privire la aspectele legate de funcționarea sistemului de interconectare a registrelor și de viitoarea dezvoltare a acestuia.

(36)

Interconectarea registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților comerciale necesită coordonarea unor sisteme naționale care au caracteristici tehnice diferite. Aceasta implică adoptarea de măsuri și de specificații tehnice care trebuie să țină seama de diferențele dintre registre. Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a putea aborda respectivele chestiuni tehnice și operaționale. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(37)

Prezenta directivă nu ar trebui să limiteze drepturile statelor membre de a aplica taxe pentru obținerea informațiilor referitoare la societățile comerciale prin sistemul de interconectare a registrelor, dacă astfel de taxe se impun conform legislației naționale. Prin urmare, măsurile și specificațiile tehnice pentru sistemul de interconectare a registrelor ar trebui să permită stabilirea unor modalități de plată. În acest sens, prezenta directivă nu ar trebui să anticipeze nicio soluție tehnică concretă, deoarece modalitățile de plată ar trebui să fie stabilite în etapa adoptării actelor de punere în aplicare, ținându-se seama de mecanismele de plată online disponibile pe scară largă.

(38)

Ar fi de dorit ca țările terțe să poată participa în viitor la sistemul de interconectare a registrelor.

(39)

O soluție echitabilă pentru finanțarea sistemului de interconectare a registrelor presupune participarea atât a Uniunii, cât și a statelor sale membre la finanțarea sistemului menționat. Statele membre ar trebui să suporte finanțarea adaptării registrelor lor naționale la sistemul în cauză, pe când elementele centrale, și anume platforma și portalul ca punct unic de acces la nivel european, ar trebui finanțate de la o linie bugetară corespunzătoare din bugetul general al Uniunii. În vederea completării prezentei directive cu elemente neesențiale, Comisiei ar trebui să îi fie delegată competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din tratat, în ceea ce privește aplicarea unor taxe pentru obținerea de informații privind societățile comerciale. Acest lucru nu afectează posibilitatea ca registrele naționale să aplice taxe, însă ar putea fi vorba despre o taxă suplimentară pentru cofinanțarea întreținerii și a funcționării platformei. Este deosebit de important ca, în cadrul activității sale pregătitoare, Comisia să realizeze consultări corespunzătoare, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și corespunzătoare a documentelor pertinente către Parlamentul European și Consiliu.

(40)

Sunt necesare dispozițiile Uniunii pentru menținerea capitalului, care constituie garanția creditorilor, în special prin interzicerea reducerii capitalului prin distribuirea nejustificată către acționari și prin limitarea dreptului societății comerciale pe acțiuni de a-și achiziționa propriile acțiuni.

(41)

Restricțiile impuse cu privire la achiziționarea de către o societate comercială pe acțiuni a acțiunilor proprii ar trebui să se aplice nu numai achizițiilor efectuate de societatea comercială, ci și celor efectuate de orice persoană care acționează în nume propriu, dar în contul societății comerciale.

(42)

Pentru a evita ca o societate comercială pe acțiuni să se servească de o altă societate comercială la care deține majoritatea drepturilor de vot sau asupra căreia poate exercita o influență dominantă pentru a efectua asemenea achiziții fără să respecte restricțiile impuse în această privință, regimul care reglementează achiziționarea de către o societate comercială a acțiunilor proprii ar trebui să acopere cele mai importante și cele mai frecvente cazuri de achiziționare de acțiuni de către alte asemenea societăți comerciale. Acest regim ar trebui extins pentru a include subscrierea de acțiuni ale societăților comerciale pe acțiuni.

(43)

Pentru a evita încălcarea prezentei directive ar trebui să fie incluse în regimul menționat în considerentul 42 societățile comerciale pe acțiuni sau alte societăți comerciale cu răspundere limitată aflate sub incidența prezentei Directive, precum și cele aflate sub incidența legislației unei țări terțe și care au o formă juridică comparabilă.

(44)

Atunci când raporturile dintre o societate comercială pe acțiuni și o altă societate comercială cum sunt cele menționate la considerentul 42 sunt indirecte, este oportună relaxarea dispozițiilor aplicabile atunci când acele raporturi sunt directe, prin suspendarea drepturilor de vot ca o măsură minimă pentru a realiza obiectivele prezentei directive.

(45)

În plus, se justifică exceptarea cazurilor în care natura specifică a activității profesionale elimină posibilitatea ca realizarea obiectivelor prezentei directive să fie pusă în pericol.

(46)

Având în vedere obiectivele articolului 50 alineatul (2) litera (g) din tratat, este necesar ca, în cazul majorării și reducerii capitalului, legislațiile statelor membre să asigure respectarea și armonizarea punerii în aplicare a principiilor care garantează egalitatea de tratament a acționarilor aflați în condiții identice și protecția titularilor de creanțe anterioare deciziei de reducere a capitalului.

(47)

În vederea sporirii protecției standardizate a creditorilor în toate statele membre, creditorii ar trebui să poată declanșa, în anumite condiții, proceduri judiciare și administrative atunci când creanțele lor sunt în pericol ca urmare a reducerii capitalului unei societăți comerciale pe acțiuni.

(48)

Pentru a preveni abuzul de piață, statele membre ar trebui să ia în considerare, în vederea punerii în aplicare a prezentei directive, dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

(49)

Protejarea intereselor asociaților și terților impune coordonarea legislațiilor statelor membre privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni și introducerea în dreptul tuturor statelor membre a unor dispoziții privind fuziunile.

(50)

În contextul acestei coordonări, este deosebit de important ca acționarii societăților comerciale care fuzionează să fie informați în mod corespunzător și cât mai obiectiv posibil și ca drepturile acestora să fie protejate în mod adecvat. Cu toate acestea, nu este nevoie să se impună o examinare a proiectului de fuziune de către un expert independent pentru acționari dacă toți acționarii convin că o astfel de examinare nu este necesară.

(51)

Creditorii, inclusiv deținătorii de obligațiuni, precum și titularii care invocă alte drepturi asupra societăților comerciale care fuzionează ar trebui protejați astfel încât fuziunea să nu aducă atingere intereselor lor.

(52)

Cerințele privind publicitatea pentru protejarea intereselor asociaților sau terților ar trebui să includă fuziunile, astfel încât terții să fie informați corespunzător.

(53)

Garanțiile oferite asociaților și terților în legătură cu fuziunile societăților comerciale pe acțiuni ar trebui să acopere anumite practici juridice care, în punctele esențiale, sunt similare cu fuziunile, astfel încât obligația de a asigura această protecție să nu poată fi eludată.

(54)

Pentru a asigura securitatea juridică în raporturile dintre societățile comerciale vizate, între acestea și terți și între acționari, este necesar să se limiteze cazurile de nulitate prin prevederea posibilității de a acoperi neregulile ori de câte ori este posibil și prin restrângerea termenului în care poate fi invocată nulitatea.

(55)

De asemenea, prezenta directivă facilitează fuziunea transfrontalieră a societăților comerciale pe acțiuni. Legislațiile statelor membre ar trebui să permită fuziunea transfrontalieră a unei societăți comerciale pe acțiuni de drept intern cu o societate comerciale pe acțiuni dintr-un alt stat membru, în cazul în care dreptul intern al statelor membre respective permite fuziuni între aceste forme de societăți comerciale.

(56)

În scopul facilitării operațiunilor de fuziune transfrontalieră, ar trebui să se prevadă că, cu excepția existenței unor dispoziții contrare ale prezentei directive, fiecare societate comercială participantă la o fuziune transfrontalieră, precum și fiecare țară terță interesată face obiectul dispozițiilor și formalităților dreptului intern care s-ar aplica unei fuziuni de drept intern. Nici una dintre dispozițiile și formalitățile dreptului intern la care face trimitere prezenta directivă nu ar trebui să introducă restricții privind libertatea de stabilire sau libera circulație a capitalurilor, cu excepția cazurilor în care acestea pot fi justificate în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special de cerințele de interes general, și atunci când sunt atât necesare, cât și proporționale cu realizarea unor asemenea cerințe majore.

(57)

Proiectul comun de fuziune transfrontalieră ar trebui să cuprindă aceleași condiții pentru fiecare dintre societățile comerciale în cauză din diferitele state membre. Este necesar să se precizeze conținutul minim al acestui proiect comun, societățile comerciale fiind libere să cadă de acord asupra altor condiții.

(58)

În scopul protecției intereselor asociaților și ale terților, atât proiectul comun de fuziune transfrontalieră, precum și realizarea fuziunii transfrontaliere ar trebui să facă obiectul unei publicități, prin intermediul unei înscrieri în registrul public corespunzător.

(59)

Legislațiile tuturor statelor membre ar trebui să prevadă elaborarea, la nivel național, a unui raport asupra proiectului comun de fuziune transfrontalieră de către unul sau mai mulți experți, în numele fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează. Pentru limitarea costurilor experților în cadrul unei fuziuni transfrontaliere, ar trebui să se prevadă posibilitatea redactării unui singur raport destinat tuturor asociaților societăților comerciale participante la o operațiune de fuziune transfrontalieră. Proiectul comun de fuziune transfrontalieră ar trebui se aprobe de către adunarea generală a fiecăreia dintre aceste societăți comerciale.

(60)

În scopul facilitării operațiunilor de fuziune transfrontalieră, ar trebui să se prevadă ca monitorizarea realizării și legalității procesului decizional din fiecare societate comercială care fuzionează să fie efectuată de autoritatea națională competentă pentru fiecare dintre aceste societăți comerciale în timp ce monitorizarea realizării și legalității fuziunii transfrontaliere să fie efectuată de autoritatea națională competentă pentru societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere. Autoritatea națională în cauză poate fi o instanță judecătorească, un notar sau o altă autoritate competentă numită de statul membru respectiv. De asemenea, ar trebui să fie precizat dreptul intern în temeiul căreia se stabilește data de la care fuziunea transfrontalieră produce efecte, acesta fiind dreptul sub incidența căruia se află societatea comercială rezultată din fuziunea transfrontalieră.

(61)

În scopul protejării intereselor asociaților și ale terților, ar trebui să fie precizate efectele juridice ale fuziunii transfrontaliere, făcându-se o distincție între cazul în care societatea comercială care rezultă din fuziunea transfrontalieră este o societate comercială absorbantă sau o societate comercială nouă. În scopul securității juridice, ar trebui ca după data intrării în vigoare a unei fuziuni transfrontaliere să nu mai fie posibilă declararea acesteia ca fiind nulă.

(62)

Prezenta directivă nu aduce atingere aplicării legislației privind controlul concentrărilor între întreprinderi, atât la nivelul Uniunii, prin Regulamentul (CE) nr. 139/2004 a Consiliului (16), cât și la nivelul statelor membre.

(63)

Prezenta directivă nu afectează legislația Uniunii Europene care reglementează intermediarii de credite și alte întreprinderi financiare și nici normele interne elaborate sau instituite în temeiul legislației Uniunii Europene în cauză.

(64)

Prezenta directivă nu aduce atingere legislației statului membru care solicită informații referitoare la sediul administrației centrale sau la sediul principal propus pentru societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere.

(65)

Drepturile salariaților, altele decât drepturile de participare, ar trebui să rămână sub incidența dispozițiilor de drept intern menționate de Directivele 98/59/CE (17) și 2001/23/CE (18) ale Consiliului și, Directivele 2002/14/CE (19) și 2009/38/CE (20) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(66)

În cazul în care salariații au drepturi de participare la una dintre societățile comerciale care fuzionează în condițiile stabilite de prezenta directivă și în cazul în care dreptul intern al statului membru în care își are sediul social societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere nu prevede același nivel de participare ca cel aplicat în societățile comerciale respective care fuzionează, inclusiv în comitetele consiliului de supraveghere care au putere de decizie, sau nu prevede posibilitatea de a exercita aceleași drepturi pentru salariații unităților care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere, ar trebui să fie reglementate participarea salariaților la societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere și implicarea acestora în stabilirea drepturilor respective. În acest scop, principiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului (21) și de Directiva 2001/86/CE a Consiliului (22) ar trebui să servească drept bază, însă sub rezerva modificărilor considerate necesare, deoarece societatea comercială care rezultă în urma fuziunii va face obiectul dreptului intern al statului membru în care își are sediul social. În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/86/CE, statele membre pot deschide rapid negocieri, în temeiul articolului 133 din prezenta directivă, în scopul evitării unei întârzieri inutile a fuziunilor.

(67)

În scopul stabilirii nivelului de participare a salariaților la societățile comerciale respective care fuzionează, ar trebui să se țină seama și de proporția reprezentanților salariaților în cadrul membrilor grupului de conducere care gestionează unitățile, având ca sarcină atingerea obiectivelor de profit ale societăților comerciale, cu condiția existenței unei reprezentări a salariaților.

(68)

Protejarea intereselor asociaților și terților impune coordonarea legislațiilor statelor membre privind divizările societăților comerciale pe acțiuni, dacă statele membre permit astfel de operațiuni.

(69)

În contextul acestei coordonări, este deosebit de important ca acționarii societăților comerciale implicate într-o divizare să fie informați în mod corespunzător și cât mai obiectiv posibil și ca drepturile acestora să fie protejate în mod adecvat.

(70)

Creditorii, inclusiv deținătorii de obligațiuni, precum și titularii altor drepturi asupra societăților comerciale implicate într-o divizare a unei societăți comerciale pe acțiuni ar trebui protejați astfel încât divizarea să nu le afecteze negativ interesele.

(71)

Cerințele privind publicitatea prevăzută la titlul I capitolul III secțiunea 1 din prezenta directivă ar trebui să includă divizările, astfel încât terții să fie informați corespunzător.

(72)

Garanțiile oferite asociaților și terților în legătură cu divizările ar trebui să acopere anumite practici juridice care, în punctele esențiale, sunt similare cu divizările, astfel încât obligația de a asigura această protecție să nu poată fi eludată.

(73)

Pentru a asigura securitatea juridică în raporturile dintre societățile comerciale pe acțiuni implicate într-o divizare, între acestea și terți și între asociați, ar trebui limitate cazurile de nulitate prin prevederea posibilității de a acoperi neregulile ori de câte ori este posibil și prin restrângerea termenului în care poate fi invocată nulitatea.

(74)

În anumite cazuri, paginile de internet ale societăților comerciale sau alte pagini de internet oferă o alternativă la publicarea efectuată prin intermediul registrelor societăților comerciale. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna celelalte pagini de internet care pot fi utilizate cu titlu gratuit de societățile comerciale în vederea publicării, precum paginile de internet ale asociațiilor antreprenoriale sau ale camerelor de comerț sau platforma centrală electronică menționată în prezenta directivă. În cazul în care există posibilitatea de a utiliza paginile de internet ale societăților comerciale sau alte pagini de internet pentru publicarea proiectelor de fuziune sau divizare și a altor documente care trebuie să fie puse la dispoziția acționarilor și a creditorilor cu ocazia acestor operațiuni, ar trebui să fie respectate o serie de garanții referitoare la securitatea paginii de internet și la autenticitatea documentelor.

(75)

Statele membre ar trebui să fie în măsură să decidă că nu este necesară respectarea obligațiilor de raportare detaliată și de informare în legătură cu fuziunile sau cu divizările societăților comerciale, prevăzute în titlul II capitolele I și III, dacă toți acționarii societăților comerciale implicate în fuziune sau divizare au convenit că acestea pot fi scutite de respectarea obligațiilor respective.

(76)

Orice modificare adusă titlului II capitolele I și III în vederea autorizării unor astfel de acorduri între acționari nu ar trebui să aducă atingere sistemelor de protecție a intereselor creditorilor societăților comerciale implicate și nici normelor care vizează să asigure comunicarea informațiilor necesare angajaților societăților comerciale respective și autorităților publice, cum ar fi autoritățile fiscale, care controlează fuziunea sau divizarea în conformitate cu dreptul în vigoare al Uniunii.

(77)

Nu este necesară impunerea unei obligații de a întocmi o situație contabilă în cazul în care emitentul unor valori mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată publică situații financiare semestriale, în conformitate cu Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului (23).

(78)

Raportul unui expert independent privind alte aporturi decât cele în numerar este rareori necesar în cazurile în care trebuie întocmit și un raport al unui expert independent care apără interesele acționarilor sau ale creditorilor în cadrul fuziunii sau al divizării. Prin urmare, în aceste cazuri, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a exonera societățile comerciale de obligația de raportare privind alte aporturi decât cele în numerar sau de a permite ca ambele rapoarte să fie întocmite de același expert.

(79)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (25) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv transmiterea electronică a datelor cu caracter personal în interiorul statelor membre. Orice procesare a datelor cu caracter personal de către registrele statelor membre, de către Comisie și, dacă este cazul, de către orice parte terță implicată în exploatarea platformei ar trebui să aibă loc în conformitate cu actele respective. Actele de punere în aplicare care urmează să fie adoptate în legătură cu sistemul de interconectare a registrelor ar trebui, după caz, să asigure această conformitate, în special prin stabilirea sarcinilor și responsabilităților corespunzătoare pentru toți participanții interesați și a normelor organizaționale și tehnice aplicabile acestora.

(80)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 8, care prevede că orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.

(81)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa III, partea B,

—

coordonarea, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora;

—

coordonarea, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, privind publicitatea, validitatea obligațiilor și nulitatea societăților comerciale pe acțiuni sau ale altor societăți comerciale cu răspundere limitată;

—

cerințele privind publicitatea sucursalelor înființate într-un stat membru de anumite forme de societăți comerciale care intră sub incidența legislației unui alt stat;

—

fuziunile societăților comerciale pe acțiuni;

—

fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni;

—

divizarea societăților comerciale pe acțiuni.

—

al căror obiect exclusiv de activitate este investirea fondurilor lor în diverse titluri și acțiuni, terenuri sau alte active, cu singurul scop de a repartiza riscurile de investiții și de a le acorda acționarilor lor beneficiile rezultate din gestionarea activelor lor;

—

care oferă acțiunile proprii spre subscripție publică; și

—

al căror statut prevede că, în limitele unui capital minim și maxim, acestea pot în orice moment să emită, să răscumpere sau să revândă acțiunile proprii.

(a)

forma și denumirea societății comerciale;

(b)

obiectul de activitate al societății comerciale;

(c)

dacă societatea comercială nu are capital autorizat, cuantumul capitalului subscris;

(d)

dacă societatea comercială are capital autorizat, cuantumul acestuia, precum și cuantumul capitalului subscris la înființarea societății comerciale sau la autorizarea societății comerciale pentru începerea activității și în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat, fără a aduce atingere articolului 14 litera (e);

(e)

în măsura în care nu sunt determinate prin lege, normele care reglementează numărul și procedura de numire a membrilor organelor care reprezintă societatea comercială în relațiile cu terții, răspund de administrarea, conducerea, supravegherea și controlul societății comerciale, precum și repartizarea competențelor între aceste organe;

(f)

durata societății comerciale, cu excepția cazurilor în care este nedeterminată.

(a)

sediul social;

(b)

valoarea nominală a acțiunilor subscrise și, cel puțin o dată pe an, numărul acestora;

(c)

numărul acțiunilor subscrise, fără precizarea valorii nominale, dacă astfel de acțiuni pot fi emise conform legislației interne;

(d)

condițiile speciale care limitează transferul acțiunilor, dacă există;

(e)

dacă există mai multe categorii de acțiuni, informațiile menționate la literele (b), (c) și (d) pentru fiecare dintre aceste categorii și drepturile aferente acțiunilor din fiecare categorie;

(f)

tipul acțiunilor, nominative sau la purtător, dacă legislația internă prevede ambele tipuri, precum și orice dispoziții privind conversia acestor acțiuni, cu excepția cazului în care procedura în cauză este prevăzută prin lege;

(g)

cuantumul capitalului subscris și vărsat la înființarea societății comerciale sau în momentul în care societatea comercială este autorizată să își înceapă activitatea;

(h)

valoarea nominală a acțiunilor sau, dacă acestea nu au valoarea nominală, numărul de acțiuni emise pentru orice aport la capital, altul decât aporturile în numerar, precum și natura aportului și numele persoanei care face aportul în cauză;

(i)

identitatea persoanelor fizice sau juridice sau a societăților comerciale care au semnat sau în numele cărora s-a semnat statutul sau actul constitutiv al societății comerciale sau, în cazul în care constituirea societății comerciale nu este simultană, proiectul de statut sau de act constitutiv;

(j)

cuantumul total sau cel puțin o estimare a tuturor costurilor pe care societatea comercială trebuie să le suporte sau care îi pot fi imputate pentru constituire și, dacă este cazul, înainte ca societatea comercială să fie autorizată să își înceapă activitatea;

(k)

orice avantaj special acordat, în momentul constituirii societății comerciale sau până în momentul în care societatea comercială este autorizată să își înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societății comerciale sau la tranzacții conducând la acordarea autorizației în cauză.

(a)

nulitatea trebuie pronunțată prin hotărâre judecătorească;

(b)

nulitatea poate fi pronunțată exclusiv în cazurile menționate la punctele (i)-(vi):

(a)

actul constitutiv, precum și statutul, dacă face obiectul unui act separat;

(b)

orice modificări ale documentelor menționate la litera (a), inclusiv extinderea duratei societății comerciale;

(c)

după orice modificare a actului constitutiv sau a statutului, textul integral actualizat al actului modificat;

(d)

numirea, încetarea funcției, precum și identitatea persoanelor care, în calitate de organ constituit în temeiul legii sau ca membri ai unui astfel de organ:

(e)

cel puțin o dată pe an, valoarea capitalului subscris, dacă actul constitutiv sau statutul menționează un capital autorizat, cu excepția cazului în care orice majorare a capitalului subscris impune modificarea statutului;

(f)

documentele contabile ale fiecărui exercițiu, a căror publicare este obligatorie în temeiul Directivelor 86/635/CEE (26) și 91/674/CEE (27) ale Consiliului și Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (28);

(g)

orice mutare a sediului social al societății comerciale;

(h)

dizolvarea societății comerciale;

(i)

hotărârea judecătorească prin care se pronunță nulitatea societății comerciale;

(j)

numirea și identitatea lichidatorilor, precum și competențele acestora, cu excepția cazului în care competențele în cauză rezultă expres și exclusiv din lege și din statutul societății comerciale;

(k)

orice finalizare a procedurii de lichidare și radierea din registru în statele membre în care radierea generează efecte juridice.

(a)

actele și informațiile menționate la articolul 14;

(b)

etichetele explicative, disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii, care indică lista respectivelor informații și tipurile respectivelor acte.

(a)

denumirea și forma juridică a societății comerciale;

(b)

sediul social al societății comerciale și statul membru în care este înmatriculată; și

(c)

numărul de înmatriculare al societății comerciale.

—

registrele statelor membre;

—

platforma;

—

portalul care servește drept punct de acces electronic european.

—

supravegherea funcționării platformei;

—

securitatea și protecția datelor distribuite și comunicate prin utilizarea platformei;

—

coordonarea relațiilor dintre registrele statelor membre și terț.

(a)

specificațiile tehnice care definesc metodele de comunicare prin mijloace electronice pentru sistemul de interconectare a registrelor;

(b)

specificațiile tehnice ale protocoalelor de comunicare;

(c)

măsurile tehnice de asigurare a standardelor minime de securitate TI pentru comunicarea și distribuirea informațiilor în cadrul sistemului de interconectare a registrelor;

(d)

specificațiile tehnice care definesc metodele de schimb de informații dintre registrul societății comerciale și registrul sucursalei, menționat la articolele 20 și 34;

(e)

lista detaliată a datelor care urmează a fi transmise în scopul schimbului de informații între registre, menționat la articolele 20, 34 și 130;

(f)

specificațiile tehnice care definesc structura formatului standard de mesaj în scopul schimbului de informații dintre registre, platformă și portal;

(g)

specificațiile tehnice care definesc setul de date necesare pentru ca platforma să își execute funcțiile, precum și metoda de stocare, utilizare și protecție a unor astfel de date;

(h)

specificațiile tehnice ce definesc structura și utilizarea identificatorului unic pentru comunicarea între registre;

(i)

specificația care definește metodele tehnice de funcționare a sistemului de interconectare a registrelor în ceea ce privește distribuția și schimbul de informații, precum și specificația care definește serviciile TI furnizate de platformă, asigurând transmiterea mesajelor în versiunea lingvistică relevantă;

(j)

criteriile armonizate pentru serviciul de căutare furnizat de portal;

(k)

modalitățile de plată, ținând seama de mecanismele de plată disponibile, cum ar fi plata online;

(l)

detaliile etichetelor explicative prin care se enumeră informațiile și tipul de acte menționate la articolul 14;

(m)

condițiile tehnice de disponibilitate a serviciilor furnizate de sistemul de interconectare a registrelor;

(n)

procedura și cerințele tehnice pentru conectarea punctelor de acces opționale la platformă.

(a)

informațiile necesare pentru determinarea registrului la care este păstrat dosarul menționat la articolul 15, împreună cu numărul de înmatriculare al societății comerciale în registrul în cauză;

(b)

forma societății comerciale, adresa sediului social și, după caz, faptul că societatea comercială este în dizolvare.

(a)

lipsa de publicitate a documentelor contabile, astfel cum este prevăzută la articolul 14 litera (f);

(b)

absența, din documentele comerciale sau de pe orice site internet al societății comerciale, a informațiilor obligatorii prevăzute la articolul 26.

(a)

adresa sucursalei;

(b)

activitățile sucursalei;

(c)

registrul la care este păstrat dosarul societății comerciale menționat la articolul 16 împreună cu numărul de înmatriculare în registrul în cauză;

(d)

denumirea și forma societății comerciale și denumirea sucursalei, dacă este diferită de cea a societății comerciale;

(e)

numirea, încetarea funcției și identitatea persoanelor care au competența de a angaja societatea comercială față de terți și de a o reprezenta în justiție:

(f)

(g)

documentele contabile în conformitate cu articolul 31;

(h)

închiderea sucursalei.

(a)

a semnăturii persoanelor menționate la alineatul (1) literele (e) și (f) din prezentul articol;

(b)

a actului constitutiv și a statutului, dacă sunt conținute în documente separate, în conformitate cu articolul 14 literele (a), (b) și (c), împreună cu modificările acestor documente;

(c)

a unui certificat de la registrul menționat la alineatul (1) litera (c) din prezentul articol privind existența societății comerciale;

(d)

a unei precizări a garanțiilor care grevează bunurile societății comerciale situate în statul membru în cauză, dacă aceste informații privesc validitatea garanțiilor respective.

(a)

adresa sucursalei;

(b)

activitățile sucursalei;

(c)

legislația statului sub incidența căruia intră societatea comercială;

(d)

dacă legislația în cauză prevede astfel, registrul în care este înmatriculată societatea comercială și numărul de înmatriculare a societății comerciale în registrul respectiv;

(e)

actul constitutiv și statutul, dacă sunt conținute în documente separate, împreună cu toate modificările acestor documente;

(f)

forma, sediul și obiectul de activitate ale societății comerciale și, cel puțin o dată pe an, cuantumul capitalului subscris, dacă aceste informații nu sunt furnizate în documentele prevăzute la litera (e);

(g)

denumirea societății comerciale și denumirea sucursalei, dacă este diferită de cea a societății comerciale;

(h)

numirea, încetarea funcției și identitatea persoanelor care au competența de a angaja societatea comercială față de terți și de a o reprezenta în justiție:

Trebuie să se precizeze întinderea competențelor acestor persoane precum și dacă acestea pot reprezenta societatea comercială individual sau solidar;

(i)

(j)

documentele contabile în conformitate cu articolul 38;

(k)

închiderea sucursalei.

(a)

să faciliteze, fără a aduce atingere articolelor 258 și 259 din tratat, aplicarea armonizată a dispozițiilor secțiunilor 2, 3 și a prezentei secțiuni prin reuniuni periodice vizând, în special, problemele concrete survenite în aplicarea acestora;

(b)

să consilieze, dacă este necesar, Comisia asupra completărilor și modificărilor aduse dispozițiilor secțiunilor 2, 3 și a prezentei secțiuni.

(a)

în ceea ce privește societatea comercială care primește astfel de aporturi, persoanele menționate la articolul 4 litera (i) au fost de acord să renunțe la întocmirea raportului de expertiză;

(b)

acordul în cauză a fost publicat în conformitate cu alineatul (3);

(c)

societățile comerciale care fac astfel de aporturi dețin rezerve care, conform legii sau conform statutului, nu pot fi repartizate și care sunt cel puțin egale cu valoarea nominală sau, în absența valorii nominale, cu echivalentul contabil al acțiunilor emise pentru aporturi altele decât în numerar;

(d)

societățile comerciale care fac astfel de aporturi garantează, până la concurența valorii menționate la litera (c), datoriile societății comerciale beneficiare acumulate în perioada dintre momentul emiterii acțiunilor pentru alte aporturi decât cele în numerar și un an după publicarea conturilor anuale ale societății comerciale beneficiare pentru exercițiul financiar în care au fost făcute aporturile în cauză. Orice transfer al acțiunilor astfel emise este interzis în această perioadă;

(e)

garanția menționată la litera (d) a fost publicată în conformitate cu alineatul (3); și

(f)

societățile comerciale care fac astfel de aporturi depun o sumă egală cu cea menționată la litera (c) într-o rezervă care nu poate fi repartizată până la expirarea unui termen de trei ani de la publicarea conturilor anuale ale societății comerciale beneficiare pentru exercițiul financiar în cursul căruia au fost făcute aporturile în cauză sau, dacă este necesar, până la o dată ulterioară la care sunt soluționate toate pretențiile prezentate în respectiva perioadă cu privire la garanția menționată la litera (d).

(a)

valoarea justă este determinată la o dată care nu poate preceda cu mai mult de șase luni aducerea efectivă a aportului; și

(b)

evaluarea a fost realizată în conformitate cu standardele și principiile de evaluare general recunoscute în statele membre pentru tipul de activ care constituie aportul.

(a)

o descriere a aportului care nu este în numerar în cauză;

(b)

valoarea sa, sursa evaluării respective și, după caz, metoda de evaluare;

(c)

o declarație care să precizeze dacă valorile obținute corespund cel puțin numărului, valorii nominale sau, în absența unei valori nominale, valorii nominale contabile și, după caz, a primei de emisie a acțiunilor care trebuie emise în schimbul acestui aport;

(d)

o declarație potrivit căreia nu a intervenit nicio circumstanță nouă care ar putea influența evaluarea inițială.

(a)

se elaborează o situație contabilă interimară care să arate că fondurile disponibile pentru distribuire sunt suficiente;

(b)

cuantumul de repartizat nu poate depăși profiturile totale obținute de la sfârșitul ultimului exercițiu financiar pentru care s-au întocmit conturile anuale, plus eventualele profituri reportate și sume retrase din rezerve disponibile în acest scop, minus orice pierderi reportate și sume depuse în rezerve în conformitate cu cerințele legale sau statutare.

(a)

al căror obiect exclusiv de activitate îl constituie plasarea fondurilor lor în diverse titluri și acțiuni, terenuri sau alte active cu singurul scop de a repartiza riscurile de investiții și de a le acorda acționarilor lor beneficiile rezultate din gestionarea activelor lor;

(b)

care oferă acțiunile proprii spre subscripție publică.

(a)

impun acestor societăți comerciale să includă expresia „societate de investiții” în toate documentele menționate la articolul 26;

(b)

nu permit unei astfel de societăți comerciale al cărei activ net scade sub cuantumul specificat la alineatul (1) să facă distribuiri către acționari dacă la data încheierii ultimului exercițiu financiar activul total al societății comerciale rezultat din conturile anuale este sau, după o astfel de distribuire, ajunge sub o dată și jumătate din cuantumul obligațiilor totale către creditori rezultate din conturile anuale; și

(c)

impun oricărei astfel de societăți comerciale care efectuează o distribuire când activul său net este sub cuantumul menționat la alineatul (1) să includă în conturile sale anuale o notă în acest sens.

(a)

autorizația de achiziție se acordă de către adunarea generală, care fixează condițiile achizițiilor avute în vedere și, în special, numărul maxim de acțiuni care trebuie cumpărate, durata pentru care se acordă autorizația, durata maximă fiind stabilită de legislația internă, fără însă a putea depăși cinci ani și, în cazul achiziției cu titlu oneros, contravaloarea maximă și minimă. Membrii organelor administrative sau de conducere se asigură că, la momentul efectuării oricărei achiziții autorizate, sunt respectate condițiile prevăzute la literele (b) și (c);

(b)

achizițiile, inclusiv acțiunile pe care societatea comercială le-a achiziționat anterior și pe care le deține în portofoliu, precum și acțiunile achiziționate de o persoană care acționează în nume propriu dar în contul societății comerciale, nu pot avea ca efect reducerea activului net sub nivelul cuantumului menționat la articolul 56 alineatele (1) și (2); și

(c)

numai acțiunile achitate integral pot fi incluse în tranzacție.

(a)

valoarea nominală sau, în absența acesteia, echivalentul contabil al acțiunilor achiziționate, inclusiv acțiunile pe care societatea comercială le-a achiziționat anterior și pe care le deține în portofoliu, precum și acțiunile achiziționate de o persoană care acționează în nume propriu dar în contul societății comerciale, să nu poată depăși o limită determinată de statele membre; această limită nu poate fi mai mică de 10 % din capitalul subscris;

(b)

autorizația acordată societății comerciale pentru a achiziționa acțiunile proprii în înțelesul primului paragraf, numărul maxim de acțiuni care pot fi achiziționate, perioada pentru care se acordă autorizația și contravaloarea maximă sau minimă să figureze în statutul sau în actul constitutiv al societății comerciale;

(c)

societatea comercială să respecte cerințele corespunzătoare cu privire la notificări și rapoarte;

(d)

anumitor societăți comerciale, desemnate de statele membre, să li se poată solicita anularea acțiunilor achiziționate, cu condiția ca o sumă egală cu valoarea nominală a acțiunilor anulate să fie inclusă într-o rezervă care, cu excepția unei reduceri a capitalului subscris, să nu poată fi distribuită acționarilor; această rezervă nu poate fi utilizată decât pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervelor;

(e)

achiziția să nu compromită satisfacerea creanțelor creditorilor.

(a)

acțiunile achiziționate prin punerea în aplicare a unei decizii de reducere a capitalului sau în împrejurările menționate la articolul 82;

(b)

acțiunile achiziționate ca urmare a unui transfer universal de active;