Recurs introdus la 17 februarie 2010 de Media-Saturn-Holding GmbH împotriva Hotărârii pronunțate la 15 decembrie 2009 în cauza T-476/08 — Media-Saturn-Holding GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-92/10 P)

2010/C 113/42

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Media-Saturn-Holding GmbH (reprezentanți: C.-R. Haarmann și E. Warnke, avocați)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs pune în discuție hotărârea Tribunalului prin care acesta a respins acțiunea formulată de reclamantă în vederea obținerii anulării Deciziei din 28 august 2008 a Camerei a patra a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne de respingere a cererii sale de înregistrare a mărcii figurative „BEST BUY”. Reclamanta susține că Tribunalul a interpretat în mod greșit în drept motivul absolut de refuz pentru mărcile care nu au caracter distinctiv, astfel cum prevede articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (denumit în continuare „RMC”). Acest recurs este împărțit în trei părți, după cum urmează:

În primul rând, Tribunalul a dedus în mod greșit lipsa caracterului distinctiv din aprecierea unei mărci care nu este în realitate marca solicitată. Atunci când a verificat caracterul distinctiv al mărcii respective, Tribunalul a pornit de la un semn ce conține elementul verbal „BEST BUY” scris în mod corect și care făcea obiectul unei alte proceduri în fața Tribunalului. Spre deosebire de acest alt semn, în prezenta cauză, reclamanta arată că un semn verbal „BEST BUY” nu s-ar forma în ceea ce privește marca solicitată de reclamantă decât după o scurtă reflectare, din cauza grafiei literei „B” care constituie prima literă atât a cuvântului „BEST”, cât și a cuvântului „BUY”. Întrucât elementul suplimentar al acestui semn, rezultat din modul diferit și incorect în care este scris, prezintă, potrivit reclamantei, un minimum de caracter distinctiv, Tribunalul nu ar fi trebuit să se întemeieze pe o decizie anterioară care ar privi un semn căruia îi lipsește întocmai această particularitate.

În al doilea rând, Tribunalul nu a ținut seama de principiul potrivit căruia problema dacă o marcă complexă are sau nu are caracter distinctiv trebuie să depindă de aprecierea mărcii în ansamblu. Această apreciere lipsește în hotărârea în litigiu. Tribunalul a examinat, așadar, în mod individual fiecare element pentru a se pronunța asupra problemei dacă acest element era în măsură — în mod individual — să confere mărcii respective caracter distinctiv, întrebare la care a dat în mod automat un răspuns negativ întrucât, în opinia Tribunalului, elementul luat în considerare nu prezenta, ca atare, caracter distinctiv. Nu s-a făcut nici o verificare a mărcii în ansamblu, deși această analiză nu putea exclude posibilitatea ca suma elementelor care nu sunt, ca atare, susceptibile să fie protejate să constituie o marcă ce, în ansamblu, este susceptibilă să fie protejată.

În al treilea rând, atunci când a verificat caracterul distinctiv al mărcii, Tribunalul a utilizat un criteriu prea strict. Acesta a apreciat că perceperea mărcii „mai întâi” ca un slogan publicitar este suficientă pentru a constitui un motiv absolut de refuz al înregistrării în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din RMC. O astfel de apreciere constituie o încălcare a principiilor juridice ce figurează la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din RMC, astfel cum acesta a fost pus în aplicare de Curte. Faptul că o marcă are caracterul unei aprecieri pozitive nu exclude însăși posibilitatea ca aceasta să fie totuși de natură să garanteze în raport cu consumatorii originea produselor sau a prestațiilor pe care le desemnează. O astfel de marcă poate într-adevăr să fie considerată de publicul interesat un slogan publicitar și, în același timp, o indicație de origine comercială. În această privință, Tribunalul ar fi trebuit cel puțin să indice motivele pentru care nu aceasta era situația mărcii solicitate.