1.

Primul motiv întemeiat pe motivul că Consiliul nu a verificat și nu putea verifica dacă deciziile autorităților ucrainene pe care s-a întemeiat atunci când l-a adăugat pe reclamant pe listă au fost adoptate în conformitate cu drepturile fundamentale la apărare și la protecție jurisdicțională efectivă, valabile în Uniunea Europeană.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că Consiliul a săvârșit erori vădite de apreciere atunci când a stabilit că este îndeplinit criteriul desemnării. În special, Consiliul a acceptat materialul transmis de Biroul Procurorului General al Ucrainei fără o examinare adecvată și/sau fără a fi luat în considerare inexactitățile identificate de reclamant. Consiliul trebuia să realizeze verificări suplimentare și să solicite probe suplimentare de la autoritățile ucrainene, în lumina observațiilor pe care reclamantul le-a transmis și a probelor de natură să-l disculpe pe care le-a prezentat, dar investigațiile limitate ale Consiliului nu au îndeplinit ceea ce era necesar. În consecință, nu există o bază factuală suficient de solidă pentru sancțiunile din 2021.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că dreptul de proprietate al reclamantului în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a UE a fost încălcat întrucât, între altele, măsurile restrictive sunt o restricție nejustificată, nenecesară și disproporționată a acestor drepturi întrucât: (i) nu există nicio sugestie că orice fonduri însușite în mod inadecvat de către reclamant sunt considerate a fi transferate în afara Ucrainei; (ii) măsurile interne ucrainene ar fi pe deplin adecvate și suficiente; (iii) măsuri restrictive au fost instituite deja de șapte ani și au fost impuse pe baza unei investigații care în prezent este sistată sau, cel puțin, stagnează complet.