1)

Articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (denumit în continuare „Regulamentul Dublin III”) (1) coroborat, dacă este cazul, cu articolul 47 și cu articolul 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), cunoscând totuși dispozițiile Directivei 2003/86/CE (2) a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, trebuie să fie interpretat în sensul că statul membru solicitat are obligația de a pune la dispoziția solicitanților – printre care, copii – care se află în statul membru solicitant și solicită un transfer în conformitate cu articolele 8, 9 sau 10 din Regulamentul Dublin III, sau membrilor familiilor lor din statul membru solicitat în sensul articolelor 8, 9 sau 10 din Regulamentul Dublin III, o cale de atac efectivă împotriva respingerii cererii de preluare, în fața unei instanțe judecătorești din statul membru solicitat?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare de la litera a):

În lipsa unei reglementări suficiente în Regulamentul Dublin III, dreptul la o cale de atac efectivă expus la prima întrebare de la litera a) rezultă, în acest caz, în mod direct din articolul 47 din cartă, eventual coroborat cu articolele 7, 9 și 33 din cartă (a se vedea Hotărârea Curții din 7 iunie 2016, Mehrdad Ghezelbash, C-63/15, punctele 51-52 (3) și Hotărârea Curții din 26 iulie 2017, Tsegezab Mengesteab, C-670/16, punctul 58 (4))?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare de la litera a):

Articolul 47 din cartă, coroborat, dacă este cazul, cu principiul cooperării loiale (a se vedea Hotărârea Curții din 13 noiembrie 2018, C-47/17 și C-48/17 [ECLI:EU:C:2018:900] (5)) trebuie să fie interpretat în sensul că statul membru solicitat este obligat să informeze statul membru solicitant cu privire la o cale de atac introdusă de solicitanți împotriva respingerii cererii de preluare și că statul membru solicitant este obligat să se abțină de la pronunțarea pe fond cu privire la cererea de azil a solicitanților până la soluționarea căii de atac?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare de la litera a):

Într-o situație precum cea din speță, articolul 47 din cartă, ținând seama, dacă este cazul, de aprecierile exprimate în considerentul (5) al Regulamentului Dublin III, trebuie să fie interpretat în sensul că obligă instanțele din statul membru solicitat să garanteze protecția jurisdicțională sub forma unei proceduri de urgență? Instanțelor din statul membru solicitat le sunt impuse cerințe de timp în ceea ce privește soluționarea căii de atac?

1)

Articolul 21 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul Dublin III coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 118/2014 (6) (regulamentul de punere în aplicare), determină – în principiu – un transfer de responsabilitate către statul membru solicitant, care nu mai este supus căilor de atac, atunci când statul membru solicitat respinge, în termenele prevăzute, atât cererea inițială a statului membru solicitat, cât și cererea de reexaminare (a se vedea Hotărârea din 13 noiembrie 2018, X, C-47/17 și C-48/17, [EU:C:2018:900], punctul 80)?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare de la litera b):

Acest lucru este valabil și în cazul în care deciziile de respingere ale statului membru solicitat sunt nelegale?

3)

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare de la litera b):

Solicitantul de azil poate invoca, în statul membru solicitant împotriva statului membru solicitat, un transfer de responsabilitate nelegal pentru motivul nerespectării criteriilor responsabilității legate de familie [articolele 8-11, articolul 16 și articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III]?

1)

Articolul 7 alineatul (2) și articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III trebuie să fie interpretate în sensul că nu exclud aplicabilitatea dispozițiilor capitolului III și punerea în aplicare a unei proceduri de preluare în temeiul secțiunii II din capitolul VI din Regulamentul Dublin III în cazurile în care solicitanții au depus deja o cerere de azil în statul membru solicitant, iar aceasta a fost inițial respinsă ca inadmisibilă de statul membru solicitant în temeiul articolului 33 alineatul (2) litera (c) coroborat cu articolul 38 din Directiva 2013/32/UE (7), însă, între timp – de exemplu, ca urmare a executării efective a „Declarației UE-Turcia din 18 martie 2016” (a se vedea EN P-000604/2021, Answer given by Ms Johansson on behalf of the European Commission din 1 iunie 2021), în statul membru solicitant este pusă în aplicare o procedură admisibilă privind o cerere ulterioară?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare de la litera c):

În cazul descris la prima întrebare de la litera c), articolul 7 alineatul (2) și articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III trebuie să fie interpretate în sensul că nu exclud aplicabilitatea dispozițiilor capitolului III și punerea în aplicare a unei proceduri de preluare în temeiul secțiunii II din capitolul VI din Regulamentul Dublin III în cazurile criteriilor de responsabilitate legate de familie (articolele 8-11 și articolul 16 din Regulamentul Dublin III)?

3)

Articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III mai este aplicabil în cazul în care solicitanții au depus deja o cerere de azil în statul membru solicitant, iar aceasta a fost inițial respinsă ca inadmisibilă de statul membru solicitant în temeiul articolului 33 alineatul (2) litera (c) coroborat cu articolul 38 din Directiva 2013/32/UE, însă, între timp – de exemplu, ca urmare a executării efective a „Declarației UE-Turcia din 18 martie 2016” (a se vedea EN P-000604/2021, Answer given by Ms Johansson on behalf of the European Commission din 1 iunie 2021), în statul membru solicitant este pusă în aplicare o procedură admisibilă privind o cerere ulterioară?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare de la litera c):

Articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III conferă solicitanților de azil un drept subiectiv care poate fi invocat în statul solicitat? Există, în această privință, dispoziții de drept al Uniunii referitoare la exercitarea puterii de apreciere a autorităților naționale – de exemplu, respectarea unității familiale, a interesului superior al copilului – sau aceasta este supusă exclusiv dreptului național?