1.

Un procuror care participă la administrarea justiției în statul membru emitent, care acționează în mod independent în exercitarea funcțiilor sale inerente emiterii unui mandat european de arestare și care a emis un MEA, poate fi considerat drept autoritate judiciară emitentă în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (1), dacă, în statul membru emitent, o instanță a evaluat condițiile pentru emiterea unui MEA și, în special, proporționalitatea acesteia, înaintea deciziei efective a procurorului de a emite MEA?

2.

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea I: este îndeplinită condiția prevăzută la punctul 75 din Hotărârea Curții de Justiție din 27 mai 2019 (ECLI:EU:C:2019:456) ca decizia procurorului de a emite un MEA și, în special, caracterul proporțional al unei astfel de decizii să trebuiască să poată fi supuse unei căi de atac jurisdicționale care îndeplinește pe deplin cerințele inerente unei protecții jurisdicționale efective dacă există pentru persoana căutată, după predarea efectivă a acesteia, o procedură judiciară în care poate fi invocată nulitatea MEA la instanța din statul membru emitent și în care această instanță examinează, printre altele, caracterul proporțional al deciziei de emitere a acestui MEA?