Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62019CA0505

Cauza C-505/19: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 mai 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Wiesbaden – Germania) – WS/Bundesrepublik Deutschland [Trimitere preliminară – Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen – Articolul 54 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 50 – Principiul ne bis in idem – Articolul 21 TFUE – Libera circulație a persoanelor – Notificare roșie a Interpol – Directiva (UE) 2016/680 – Legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal cuprinse într-o astfel de notificare]

JO C 278, 12.7.2021, p. 5–6 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

12.7.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 278/5


Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 mai 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Wiesbaden – Germania) – WS/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-505/19) (1)

(Trimitere preliminară - Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen - Articolul 54 - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 50 - Principiul ne bis in idem - Articolul 21 TFUE - Libera circulație a persoanelor - Notificare roșie a Interpol - Directiva (UE) 2016/680 - Legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal cuprinse într-o astfel de notificare)

(2021/C 278/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Wiesbaden

Părțile din procedura principală

Reclamant: WS

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Dispozitivul

1)

Articolul 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen la 19 iunie 1990 și intrată în vigoare la 26 martie 1995, precum și articolul 21 alineatul (1) TFUE, citite în lumina articolului 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că nu se opun arestării provizorii de către autoritățile unui stat parte la Acordul între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnat la Schengen din 14 iunie 1985, sau de către cele ale unui stat membru a unei persoane vizate de o notificare roșie publicată de Organizația Internațională de Poliție Criminală (Interpol), la cererea unui stat terț, cu excepția situației în care s a stabilit, printr o decizie judecătorească definitivă adoptată într un stat parte la acest acord sau într un stat membru, că împotriva acestei persoane a fost pronunțată deja o hotărâre definitivă într un stat parte la acest acord sau într un stat membru pentru aceleași fapte ca cele pe care se întemeiază această notificare roșie.

2)

Dispozițiile Directivei (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei cadru 2008/977/JAI a Consiliului, citite în lumina articolului 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, semnată la 19 iunie 1990, și a articolului 50 din Carta drepturilor fundamentale, trebuie interpretate în sensul că nu se opun prelucrării datelor cu caracter personal cuprinse într o notificare roșie emisă de Organizația Internațională de Poliție Criminală (Interpol), atât timp cât nu s a stabilit, prin intermediul unei decizii judecătorești definitive adoptate într un stat parte la Acordul între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, încheiat la Schengen la 14 iunie 1985, sau într un stat membru, că principiul ne bis in idem se aplică în legătură cu faptele pe care se întemeiază respectiva notificare, cu condiția ca o astfel de prelucrare să îndeplinească cerințele prevăzute de directiva menționată, în special în măsura în care prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei misiuni de către o autoritate competentă, în sensul articolului 8 alineatul (1) din această directivă.

3)

Cea de a cincea întrebare preliminară este inadmisibilă.


(1)  JO C 357, 21.10.2019.


Top